9,846 matches
-
fi cea utilitaristă, analitică etc. Gânditorul german fundamentează teoria consensuală a adevărului, după ce face precizări care delimitează cele două forme fundamentale ale comunicării: acțiunea comunicativă și discursul, afirmând faptul că „un discurs în care se tratează pretenția de adevăr a enunțurilor este un discurs teoretic, iar un discurs în care se tratează pretenția de justețe a normelor este un discurs practic”(A. Marga, Acțiune și rațiune în concepția lui Jürgen Habermas, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1985 p. 233). Având în vedere toate
Marea Adunare Națională, singurul Parlament consensual la români. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_446]
-
în principiu, teoria consensuală a adevărului constă în atribuirea unui predicat unui obiect, atunci și numai atunci când fiecare altul care ar putea intra într-o convorbire cu cel care atribuie predicatul, să atribuie același predicat aceluiași subiect.” Pentru a descoperi enunțurile adevărate de cele false, spune gânditorul german „, eu mă raportez la judecata altuia, și anume la judecata tuturor celorlalți cu care aș putea purta o convorbire (în care includ contrafactual toți partenerii de convorbire pe care i-aș putea afla
Marea Adunare Națională, singurul Parlament consensual la români. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_446]
-
altuia, și anume la judecata tuturor celorlalți cu care aș putea purta o convorbire (în care includ contrafactual toți partenerii de convorbire pe care i-aș putea afla, dacă istoria vieții mele ar fi coestensivă cu istoria umanității). Condiția adevărului enunțurilor este acordul potențial al tuturor celorlalți (...) îmi este permis să susțin p despre x, dacă oricare alt om care judecă competent ar fi în această privință de acord cu mine. Într-o formulare sintetică: adevăr înseamnă promisiunea de a atinge
Marea Adunare Națională, singurul Parlament consensual la români. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_446]
-
de a distinge un consens adevărat, de unul înșelător. Fără această capacitate, comunicarea curentă nu ar fi posibilă” (J. Habermas, Cunoaștere și comunicare, Editura Politică, București, 1983, p.218-219). Cu alte cuvinte, teoria adevărului la Habermas păstrează adevărul la nivelul enunțurilor întemeiate și nu al experiențelor evidente empiric. Numim adevărate, enunțurile pe care le putem întemeia. Sau altfel spus, dincolo de oricare altă formulare, o problemă majoră a adevărului lumesc este de a ști ce înseamnă un proces de dialog intersubiectiv, corect
Marea Adunare Națională, singurul Parlament consensual la români. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_446]
-
această capacitate, comunicarea curentă nu ar fi posibilă” (J. Habermas, Cunoaștere și comunicare, Editura Politică, București, 1983, p.218-219). Cu alte cuvinte, teoria adevărului la Habermas păstrează adevărul la nivelul enunțurilor întemeiate și nu al experiențelor evidente empiric. Numim adevărate, enunțurile pe care le putem întemeia. Sau altfel spus, dincolo de oricare altă formulare, o problemă majoră a adevărului lumesc este de a ști ce înseamnă un proces de dialog intersubiectiv, corect. Domnule, cum nu se poate mai limpede! Numai că Habermas
Marea Adunare Națională, singurul Parlament consensual la români. In: Editura Destine Literare by Nicolae Bălașa () [Corola-journal/Journalistic/85_a_446]
-
limitat al vorbitorilor, cu un nivel cultural destul de ridicat; unii se cunosc, mulți nu; unii revin; comentează obiectul în sine sau mesajele anterioare. Invitația de a evalua fotografii (peisaje montane, în site-ul Alpinet) provoacă de pildă lungi serii de enunțuri care intră chiar în situații de dialog. Rezultatul amintește, într-o anumită măsură, de tehnica folosită de Budai-Deleanu în notele de subsol la Țiganiada; la rîndul său, aceasta amintea de modul în care însemnările succesive de pe cărțile vechi se transformau
Conversații by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16702_a_18027]
-
politic, iar tapiseria exclusiv religioasă - , structurarea subtilă a expoziției se face într-un singur sens: apropierea de Dumnezeu și eliberarea prin credință ( care nu este același lucru cu banala experiență democratică și cu recuperarea libertăților politice și civice). Dacă prin enunț, dar și prin susținere ulterioară la nivelul retoricii, acest scenariu moral și spiritual este impecabil, discursul plastic nemijlocit, concepția și articularea formelor artistice, constituie un capitol separat care se leagă de un set mult mai complex de experiențe morale și
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
de codificare creștină, a formelor artistice propriu-zise, iar conținutul acesteia îl constituie un anumit exclusivism al itinerariului, o anumită vehemență a căii unice. Demonstrația pe care artistul, ideologul și intelectualul Camilian Demetrescu o face permanent, cu o rigoare exemplară a enunțului, pornește nemijlocit de la ideea că arta are un scop, limbajul o investitură și forma artistică o stare optimă de manifestare în raport cu exigențele înalte ale absolutului în varianta sa creștină și adevărată. Practic, întreaga evoluție a artistului din 1969 și pînă
Arta bicefală (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16849_a_18174]
-
o intensificare a aprecierii (excelent - îngrozitor) sînt foarte folosiți în comunicarea curentă și implică un grad mare de subiectivitate și chiar de afectivitate; de aici și nevoia de a-i substitui periodic, pentru a reîmprospăta inventarul expresivității. Acum cîteva decenii, enunțul judecăților tranșante era asigurat, în registrul colocvial-argotic, de cuplul mișto - nasol; cele două cuvinte sînt încă în uz, dar s-au banalizat, iar generațiile mai tinere recurg cu precădere la sinonimele lor, marfă și nașpa. Din punct de vedere gramatical
"Marfă" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16862_a_18187]
-
de dizarmonie. Primul articol din care am și citat (Bacovia, un model al tranziției) consideră că scriitura "albă" are drept scop să reflecte decupajul deconcertant și atît de memorabil, relativa simetrie strofică fiind mărită de seducția pleonasmelor, de percutanța unor enunțuri stridente, pe alocuri chiar lacunare. Iată din Sine die și Vizită o mostră de de-poetizare: "Nu zile șirag./ Orizont suspect,/ Și metafizic prag". Sau: " S-ar putea face/ Multe reforme./ Mă gîndeam singur". Accentuarea depoetizării mărturisește un scurt circuit
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
Săptamânal independent de informație, opinie și divertisment" (Gazeta de Alba) etc. Banalizat, adjectivul a fost supralicitat - în ton bombastic - "Săptămînal absolut independent" (România Mare) sau prin acumulare - "Săptamânal național independent și echidistant" (Cronica politică). Unele subtitluri au introdus elemente de enunț publicitar - "Cel mai important ziar din Bucurețti" (Libertatea). Altele sînt exagerat de lungi: "De citit numai acasă: săptămînal în care nu toate articolele sînt confidențiale" (Strict secret). Umorul involuntar e produs de solemnitatea emfatică și demagogică: "Ziar dedicat poporului român
Din retorica presei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16949_a_18274]
-
răcoarea frumuseții - foc sfânt e veșnicia - simt în mine - ai coborât în inima mea!.../ I-ai dat inimii/ lumină și grai - solara dăruire - vioara vorbei - imensitatea omului - semnul purității - Ogorul sfânt/ semințele dreptății - izbânda suferinței". Ca să nu mai vorbim de enunțuri devastatoare ca acestea: "Unde-i bogăția/ domnește viclenia!". Slujind într-un protocol vetust și naiv al relației dintre poet și poezie, dintre cititorul de azi și clasici (vezi stereotipul voievodal în cazul lui Eminescu), Nicolae Sinești este inevitabil poetul versificărilor
Un bilanț by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16982_a_18307]
-
altceva decât proza. Geo Dumitrescu ia distanță față de această modă. De fapt, ia distanță față de orice modă.( Așa se și explică de ce poezia sa nu se demodează odată cu trecerea anilor, ajungând să se combine congruent până și cu poezia optzecistă.) Enunțurilor lapidare și solemne tânărul poet le opune explicații intenționat prozaice. Iraționalității îi opune logica. Dar aceasta nu înseamnă că renunță la poezie. Din negarea competentă a unui mod de a exprima elanul liric rezultă un fel de electricitate care exprimă
Un poet mereu la modă: GEO DUMITRESCU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17035_a_18360]
-
care cuprinde cubismul, expresionismul, pe Fernard Leger, pe Chagal, pe Braque și, evident, de data aceasta, pe Picasso cel adevărat doar cînd a ajuns mare. O energie lăuntrică, o foame de spațiu și o spaimă de vid, o bucurie a enunțului și o năzuință certă spre performanță există în această convulsie cromatică și în instictul arhitectural angajat în imagine, dar totul coboară în bizarerie și în insolit, departe de orice coerență a limbajului și a gîndirii formei, indispensabilă actului artistic, indiferent
Amurgul unui răsărit: Alexandra Nechita by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17059_a_18384]
-
Iar Jean-François Lyotard se întreba chiar asupra legitimității științei, socotind-o, începînd cu Platon, determinată de legitimitatea legislatorului: "Din această perspectivă, dreptul de-a decide ce este adevărat nu este independent de dreptul de a decide ce este drept, chiar dacă enunțurile subordoante celor două autorități sînt de natură diferită". Cutezînd a dezvolta acest gînd, ni se pare că nu e drept a exclude elementul spiritualist, id est ceea ce scapă rațiunii, dintr-un ansamblu de factori ce vor a compune un model
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
Rodica Zafiu Gramaticile românești s-au ocupat destul de puțin de exprimarea aspectului, adică a felului în care e prezentată în enunț desfășurarea acțiunii: ca petrecîndu-se într-un interval scurt și neanalizabil (momentan, punctual) sau într-unul întins în timp și descriptibil din interior (durativ), ca act unic sau repetat, cu focalizare pe începutul evenimentului, pe continuarea sau pe încheierea sa. De
"Dă-i și luptă..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15873_a_17198]
-
dar mai ales momentele care precedă și urmează imediat apusul soarelui"), fie o legare de practicile sociale cotidiene: it. sera este definit în Zingarelli 1995 ca "perioadă de timp cuprinsă între ora cinei (...) și noapte"; sensul apare mai ales în enunțuri care descriu modul de petrecere a serii (a ieși, a merge la cinema etc.). De fapt, o altă direcție de investigare a sensurilor cuvîntului seară ar fi chiar cea a trăsăturilor atribuite de modurile tipice de petrecere a timpului. în
Seara by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15953_a_17278]
-
torționar - și doi debutanți sprijiniți de el: Nae Caranfil, ajuns la al patrulea film în nouă ani - dintre care două încă inedite pentru publicul românesc, Dolce far niente, Filantropica - și dumneata. Care crezi că ar fi, să zicem, primele trei enunțuri sau atu-uri de pe cartea de vizită personală sau pariuri dintr-un manifest prin care - asemeni celorlalți doi coechiperi ai ștafetei salvatoare - ai brava neșansa istorică, "falimentul" și "moartea" filmului românesc? Filmul ca reportaj asupra autorului său Cristi Puiu: Nu
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
și droaie. Cum am mai arătat și în alte rînduri, metaforele sînt periculoase prin riscul de activare a laturii lor concrete, care poate să producă imagini involuntar comice. Un exemplu mai vechi, la limita acceptabilității, mi se pare a fi enunțul despre "valul de prostituate din fostele țări comuniste" (EZ 135, 1992, 5). Stîngăcia sa este însă minoră în comparație cu aceea a unui titlu recent: "Salbă de atentate anti-israeliene" (EZ 2807, 2001, 1). E de presupus că, sub presiunea automatismului de limbaj
Salba de rime by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15628_a_16953]
-
construite în jurul unor nuclee validate și, mai apoi, abandonate, ci de coerența lăuntrică a creației și de acea componentă a viziunii plastice care se exprimă printr-o anumită continuitate a tonusului și printr-o evidentă consecvență stilistică. Chiar dacă retrospectivă prin enunț, gîndită, cu alte cuvinte, într-o perspectivă inversă, expoziției Wandei Sachelarie îi lipsește tocmai dimensiunea temporală, acea notă specifică în care se poate reconstitui dinamica fluctuantă, cu interese de multe ori contradictorii, a oricărei creații de mare întindere. Dar dacă
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
deschide (după dedicații) Gramatica lui Heliade Rădulescu; începutul Prefeței conține o cantitate neobișnuită de mărci ale oralității transpuse în scris (deictice, interjecții, exclamații, intonație afectivă sugerată de abuzul semnelor de punctuație și de repetiția literelor, sintaxă foarte simplă, juxtapunere de enunțuri scurte etc.): "Ei! Dar ce fel de carte e asta?!!! uite-te minune!!! aci lipsesc o grămadă de slove! ăștia vor să ne lase săraci! Vai de mine ce grosime și mojîcie!!! ia te uită că ăștia și pe delicatul
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
de singular. în Corectitudine și greșeală, Valeria Guțu Romalo cita și transformarea sintagmei pînă la sfîrșit, într-un articol din 1969, în pînă la sfîrșituri. Cel puțin la fel de gravă mi se pare confuzia dintre la început și la începuturi, în enunțul jurnalistic: "De la începuturile ramadanului (10 ianuarie), peste 100 de algerieni au fost omorîți" (RL 2072, 1997, 1). Dacă pentru o perioadă mai lungă și mai ales pentru un fenomen complex desfășurat în timp se poate folosi pluralul ("începuturile creștinismului", "începuturile
Plurale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15768_a_17093]
-
fost membru al conducerii BANCOREX a fost împușcat" ("Academia Cațavencu" = AC 41, 1999, 4); "Mulți dintre cederisti vor fi ajuns poate la această concluzie" (EZ 14.06.2000). Exemplele jurnalistice actuale confirmă diferențele dintre valorile prezumtivului în diferite tipuri de enunțuri: de supoziție a locutorului - "M. V. (...) acum o fi radiată de prin toate hîrtiile și agendele de telefon" (EZ 2.06.2000) -, de relatare a opiniilor altora, cu marcarea unei distanțe, în construcții concesive sau adversative - "O fi vorba, așa cum zic
"Un straniu mod..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16131_a_17456]
-
inovații expresive individuale. Descoperi astfel că un cunoscut motor de căutare internațional - "Google" - permite selecționarea românei ca una din posibilele limbi de operare, în care sînt deci date indicațiile de lucru: "Caută" - "Căutare avansată" - "Preferințe" - " Cred că am noroc" - etc. Enunțurile apar din păcate într-o grafie fără diacritice, dar într-o română corectă, ceea ce ar sugera că sînt traduse de vorbitori nativi. Mai mult: stilul tinde spre registrul colocvial, una din indicații fiind "Ponturi pentru căutare" (în engleză "Search Tips
Alte motoare, alte linkuri... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16157_a_17482]
-
de întărire". Aceeași tendință se reflectă de fapt și în evoluția semantică a adjectivului (de origine participială) supărat. Dicționarul de cuvinte recente (ed. a II-a) al Floricăi Dimitrescu înregistrează sintagma muzică supărată, din argoul tinerilor, ilustrând-o cu un enunț oral și cu un citat din revista 22, din 1994; referirea la o "muzică dură" poate sugera o explicație a evoluției semantice, plasabilă totuși în contextul mai larg al negativului expresiv (grozav, teribil, "groaznic de bun"), ca și în cel
"Mașini supărate" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16174_a_17499]