726 matches
-
cazul de față, narative. Consideră izotopia farmecului și a seducției drept fundament al organizării unei reprezentări ("macrostructură semantică", după J.-M. Adam, 1989). Realizează o enunțare complexă în care propozițiile nu sînt asumate de către locutor. Consecința directă a acestei polifonii enunțiative este prezența implicitului și a subînțelesului (decriptate de cititor, ele trebuie să incite la lectură). Orientarea argumentativă Să povestești pentru a convinge, iată miza textului. Actul discursului (care reiese de aici) realizat de text și care îi rezumă orientarea pragmatică
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
bărbatul (guvernator-patron și viitor iubit, probabil) este inaccesibil și seducător; eroina în ciuda unei avalanșe de banalități are o "natură independentă", este strălucirea blondă, nepoata unui celebru muzician; nu își dorește decît un singur lucru: să trăiască în acest paradis! Dimensiunea enunțiativă Intertextul cultural funcționează pe deplin în procesul de actualizare a contractului enunțiativ propus. Să revedem paragraful al doilea. Dar strălucirea blondă și natura independentă a lui Rosary o fac ATÎT DE DIFERITĂ de tinerele portugheze... [ÎNCÎT]... Este o enunțare supusă
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
unei avalanșe de banalități are o "natură independentă", este strălucirea blondă, nepoata unui celebru muzician; nu își dorește decît un singur lucru: să trăiască în acest paradis! Dimensiunea enunțiativă Intertextul cultural funcționează pe deplin în procesul de actualizare a contractului enunțiativ propus. Să revedem paragraful al doilea. Dar strălucirea blondă și natura independentă a lui Rosary o fac ATÎT DE DIFERITĂ de tinerele portugheze... [ÎNCÎT]... Este o enunțare supusă chiar lecturii enunțului. Lectura este o activitate de asumare enunțiativă: unele enunțuri
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a contractului enunțiativ propus. Să revedem paragraful al doilea. Dar strălucirea blondă și natura independentă a lui Rosary o fac ATÎT DE DIFERITĂ de tinerele portugheze... [ÎNCÎT]... Este o enunțare supusă chiar lecturii enunțului. Lectura este o activitate de asumare enunțiativă: unele enunțuri sînt construite tocmai pentru a fi asumate de către cititori. VOI (cititorii), puneți la îndoială diferența dintre Rosary și tinerele portugheze, pare să spună enunțul. Opinia publică (prezentă tacit în cazul de față) le consideră pe tinerele fete ca
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
VOI (cititorii), puneți la îndoială diferența dintre Rosary și tinerele portugheze, pare să spună enunțul. Opinia publică (prezentă tacit în cazul de față) le consideră pe tinerele fete ca fiind docile (vs "natura independentă") și brunete (vs "strălucirea blondă"). Ancorarea enunțiativă mobilizează cunoștințe comune, cerute de acest gen de colecții. Ca și F. Helgorsky, putem spune că aceste cărți sînt scrise la cererea publicului: Condițiilor de producere le corespund condiții de receptare specifice. Lectura seriilor se bazează pe repetare: fie mai
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
P1] (în sensul: există o noutate pentru catalog, dar cititorul nu trebuie să se neliniștească, gazeta va apărea tot bilunar). Încercarea de a teoretiza intuițiile interpretative întînește numeroase probleme. O simplă informație (trecerea la o apariție semestrială) este miza operațiunilor enunțiative care funcționează pe baza reprezentării pe care editorul o are asupra publicului și a informațiilor pe care le împărtășește. Un ultim exemplu împrumutat din primele rînduri din text ilustrează acest lucru; este vorba despre progresia tematică a primelor două fraze
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
Notăm că negația este adusă de un NOI (editor) care nu apăruse în cuvîntul înainte, ci numai în concluzia indusă în al doilea paragraf [P9]. Faptul că este omniprezent în al treilea paragraf arată că este asigurată o noutate asumată enunțiativ pentru a conduce la o altă concluzie, complementară, de o forță superioară [P12]/[P13]. Să observăm prima propoziție și fraza care închide al treilea paragraf [P13]. Ea este articulată concluziei anunțate în [P12] și introdusă prin IAR. În cazul de
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
structura semantică a discursului), enunțarea (nivelul de asumare a propozițiilor implicat de analiza secvențială), orientarea argumentativă și ilocuționară a textului. Efectul textului din cuvîntul înainte (dinamica lui) va fi abordat în funcție de cele două demersuri complementare. Orientarea configurațională a textului Dimensiunea enunțiativă și argumentativă a textului Am indicat că una dintre funcțiile esențiale ale unui cuvînt înainte la un catalog este de a informa în linii mari cititorul despre politica editorială. Apariția anuală a catalogului (chiar semestrială, în cazul de față) este
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
și indiscutabile (1988, p. 7). B. Combettes și R. Tomassone nu se opresc la "aceste probleme de politipologie care aparțin, după părerea noastră, unui alt nivel de analiză" (1988, p. 7). Vom ține cont de ele în măsura în care manifestă diferite asumări enunțiative la locutor și definesc una sau mai multe orientări argumentative. În această privință, sîntem de acord cu M. Mouillard și J.-F. Tétu privind munca ziaristului: [El] nu se limitează niciodată la un "a ști" constituent al informației; el conține
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
destinatorului și "a crede" al destinatarului (1989, p. 176). Vom folosi aceste idei pentru a vedea în ce fel jocul subtil al formelor de echilibrare se dezvoltă în textul nostru privind cuvîntul înainte. Pentru aceasta, vom ține seama de asumarea enunțiativă a enunțurilor și de orientarea argumentativă globală a textului. Dacă locutorul (L = editorul = H. Nyssen) se poate angaja sau desprinde, asumîndu-și sau nu propoziția enunțată, atunci un enunțător (E) se află mereu la originea propoziției pe care locutorul o poate
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
R); dacă E ≠ L: propoziția este validă într-un alt spațiu (M chiar contra-factual ipotetic I); dacă E = Ø: propoziția este dată ca validă în ordinea lucrurilor (1989, p. 197). Din această cauză, orice expresie lingvistică este marcată argumentativ și enunțiativ: prin enunțarea unei propoziții, există (co)construire a unui spațiu semantic de către destinatarul-interpretant. El operează pe baza diferiților marcatori care garantează că, într-un spațiu semantic, o propoziție are valoare de argument pentru o concluzie. Este ceea ce descrie și M.
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
proprietățile lor trimit la indivizii-obiect) analizați în progresia tematică și în formele anaforice din text: "această", "viitoarea", "unul", "al doilea", "al treilea", "aceste modificări", "îl"... 2) Marcatorii sau conectorii analizați în utilizările argumentative: "și", "dar", "astfel", "iar". Faptul că asumarea enunțiativă este relativ omogenă nu ne va surprinde într-un text în care rolul scriptorului este de a-l conduce pe cititor, cît mai bine cu putință (din punctul lui de vedere), la înțelegerea originalității și a specificului politicii editoriale de la
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
modul dominant al textualității / 83 1.2. Prezentarea colecției "Bouquins", Robert Laffont / 88 1.3. Cuvîntul înainte la catalogul de la Éditions Minuit / 93 1.4. Notele de catalog / 98 2. Studiul unei campanii publicitare, Gallimard Jeunesse / 101 2.1. Dimensiunea enunțiativă și referențială a propozițiilor / 102 2.2. Dimensiunea secvențială a propozițiilor / 109 2.3. Orientarea argumentativă a campaniei publicitare / 121 3. Coperte și supracoperte / 123 3.1. Contractele de lectură ale copertei / 123 3.2. Rolul supracopertei / 135 Exerciții / 139
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
compozițională, profund eterogenă, a oricărei producții de limbaj. Tocmai această eterogenitate se află la baza respingerii demersurilor tipologice. Complexitatea textuală poate fi observată și abordată din perspectivă tipologică, cu singura condiție de a adopta un punct de vedere modular. Tipologiile enunțiative, reținute cel mai adesea de către lingviști (Benveniste, 1966, Weinrich 1973, Simonin-Grumbach 1975) sunt cu siguranță pertinente la un nivel foarte precis de definire a textualității și nu voi considera tipologia secvențială expusă aici decât un punct de vedere parțial asupra
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de către lingviști (Benveniste, 1966, Weinrich 1973, Simonin-Grumbach 1975) sunt cu siguranță pertinente la un nivel foarte precis de definire a textualității și nu voi considera tipologia secvențială expusă aici decât un punct de vedere parțial asupra unui obiect eterogen. Modulele enunțiativ și secvențial sunt complementare și niciunul nu constituie, în sine, baza unei tipologii susceptibile de a ține seama, în întregime, de toate aspectele textualității și de toate tipurile de texte. Acest caracter modular este, cu siguranță, responsabil de faptul că
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
tipologii îndreptate spre funcțiile limbii și actele de vorbire [3], cât și tipologii fundamentate pe probleme de tematică și care iau în considerare opoziția dintre ficțiune și non-ficțiune [5]. Altele, mai apropiate de nivelul lingvistic, pot fi fondate pe probleme enunțiative [4] sau secvențiale [6]. Reflecțiile tipologice situate la [7] îmi par o încercare mult prea ambițioasă și lipsită de pertinență, datorită eterogenității compoziționale despre care s-a discutat mai devreme. Situarea unei analize tipologice la [1] și la [2] mi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
A], ultimele două permit să se țină seama de faptul că un text este o succesiune non-aleatorie de propoziții [B]. Pot fi astfel distinse trei planuri sau module de gestiune ale organizării pragmatice: orientarea ilocuționară [A1], reperajele (ancorările și planurile) enunțiative [A2] și reprezentarea construită sau "lumea" textului (organizarea semantico-referențială) [A3] Două planuri de organizare asigură articularea propozițiilor: gramatica frazei și gramatica textului sunt responsabile de ceea ce am putea numi conexitatea textului (sau organizarea generală) [B1], dar trebuie să adăugăm la
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
printr-un lexic marcat din punct de vedere axiologic ("bordei" sau "cuib" în loc de "casă", "puști" sau "plod" pentru "copil", "slăbănog" sau "deșirat" pentru un personaj, alegerea unui lexic global euforic sau disforic într-o descriere etc.). A.2. O ancorare enunțiativă globală conferă unui text tonalitatea enunțiativă de ansamblu, în timp ce nenumărate schimbări de planuri enunțiative alternează. Avem astfel posibilitatea să distingem între cele câteva mari tipuri de reperaje enunțiative: 1. O enunțare (de "discurs" sau actuală) orală în care contextul este
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de vedere axiologic ("bordei" sau "cuib" în loc de "casă", "puști" sau "plod" pentru "copil", "slăbănog" sau "deșirat" pentru un personaj, alegerea unui lexic global euforic sau disforic într-o descriere etc.). A.2. O ancorare enunțiativă globală conferă unui text tonalitatea enunțiativă de ansamblu, în timp ce nenumărate schimbări de planuri enunțiative alternează. Avem astfel posibilitatea să distingem între cele câteva mari tipuri de reperaje enunțiative: 1. O enunțare (de "discurs" sau actuală) orală în care contextul este imediat în situație. Reperul este în
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
puști" sau "plod" pentru "copil", "slăbănog" sau "deșirat" pentru un personaj, alegerea unui lexic global euforic sau disforic într-o descriere etc.). A.2. O ancorare enunțiativă globală conferă unui text tonalitatea enunțiativă de ansamblu, în timp ce nenumărate schimbări de planuri enunțiative alternează. Avem astfel posibilitatea să distingem între cele câteva mari tipuri de reperaje enunțiative: 1. O enunțare (de "discurs" sau actuală) orală în care contextul este imediat în situație. Reperul este în acest caz: EU-TU-AICI-ACUM. 2. O enunțare (de "discurs
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
global euforic sau disforic într-o descriere etc.). A.2. O ancorare enunțiativă globală conferă unui text tonalitatea enunțiativă de ansamblu, în timp ce nenumărate schimbări de planuri enunțiative alternează. Avem astfel posibilitatea să distingem între cele câteva mari tipuri de reperaje enunțiative: 1. O enunțare (de "discurs" sau actuală) orală în care contextul este imediat în situație. Reperul este în acest caz: EU-TU-AICI-ACUM. 2. O enunțare (de "discurs" sau actuală) scrisă în care contextul trebuie să fie înscris în limbaj în vederea unei
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
reprezentată este fie imaginară, adică adesea supusă unei logici particulare, fie o lume guvernată de alternativa ADEVĂRAT sau FALS, în logica universului nostru de referință. Într-o povestire introdusă prin "A fost odată ca niciodată...", naratorul operează o distanțare atât enunțiativă [A2], cât și ficțională [A3], el oferă cititorului/auditorului o informație cu privire la ancorarea enunțiativă non-actuală a lumii singulare ce urmează să se construiască neconformă cu legile care dirijează universul nostru de referință în funcție de care faptele relatate vor trebui evaluate. Un
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de alternativa ADEVĂRAT sau FALS, în logica universului nostru de referință. Într-o povestire introdusă prin "A fost odată ca niciodată...", naratorul operează o distanțare atât enunțiativă [A2], cât și ficțională [A3], el oferă cititorului/auditorului o informație cu privire la ancorarea enunțiativă non-actuală a lumii singulare ce urmează să se construiască neconformă cu legile care dirijează universul nostru de referință în funcție de care faptele relatate vor trebui evaluate. Un predicat precum: "Am visat că..." sau un dacă ipotetic folosit cu imperfectul și condiționalul
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
cel al insultei ritualice. Întreaga secvență, de la primul la ultimul cuvânt, cu relațiile sale de coeziune-coerență, privite în ansamblu, poate fi explicată prin coeziunea semantică a izotopiei [A3] nașterii care are loc înaintea nașterii destinatarului (succesiune evenimențială) și prin coerența enunțiativă [A2] și pragmatică [A1] a unei insulte ritualice care imită stilul blestemelor din Vechiul Testament. Între altele, trebuie să ținem seama de dimensiunea ritmică a enunțurilor și de cea a fenomenelor parantetice, marcate sau nu din punct de vedere argumentativ. În ceea ce privește
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Acestea se reduc, într-adevăr, fie la simple descrieri de acțiuni (ca în majoritatea textelor "procedurale" sau "instructive" și texte "expozitive", care răspund la CUM), fie la acte de limbaj, iar, în acest caz, țin de planurile ilocuționar (A1) și enunțiativ (A2) de organizare textuală și nu de secven-țialitatea (B2) propriu-zisă. La fel se întâmplă și cu ordinea naturală aflată la baza "injonctivului"; cât despre utilizarea "predictivului" și "optativului"8, descrierile trebuie abordate ca ceva ce trebuie să urmeze sau se
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]