7,152 matches
-
ele fie sunt luați în râs, fie îți îneacă viața în băutură ori în alte vicii și mai rușinoase..." Exoticul și luxuriantul, medivalul și grotescul (romanul e plin de atrocități), ero(t)icul, licențiosul și sordidul sunt liniile pe care epicul avansează concomitent. Numai numele corabiei stîrnește melancolii: La Nuestra Seńora de la Soledad. Cu bagajul său lingvistic, documentar în sensul larg (inclusiv paremiologic), Nicolae Strâmbeanu s-a instalat într-una dintre cele mai pretențioase teme literare cu o siguranță care stârnește
Odiseea saltimbancului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12203_a_13528]
-
ales pentru vinovății născocite, cartea se desfășoară pe două registre stilistice și temporale, unul evocator, amplu, narativ, și celălalt, un fel de prolog-cortină care trenează premeditat de-a lungul întregii istorii, întrerupând sau prefațând episoadele, singura legătură cu masivul corpus epic fiind cele patru personaje lansate într-o anxioasă confruntare; Sophia, Caterina, Prunaru și Lostun dețin sfârșitul firelor narative ce urmează a fi explorate în timp și spațiu. Fapt e că patrula de noapte a celor patru mai sus amintiți, aflați
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
detașare (obiectivare) a istoriografului sau cronicarului, Mihai Giugariu se arată mereu cooperant cu cititorul, enunțând o seamă de didascalii pentru uzul acestuia din urmă, menite să justifice fie opțiunea pentru anumite proceduri stilistice, fie să anticipeze, când și când, evoluții epice paroxistice, fie să prețuiască savoarea amănuntelor. Adevărul e că autorul excelează nu numai în memorabile flash-uri analitice, ci și în arta detaliilor apte să capete dimensiuni și înțelesuri copleșitoare, colcăitoare de adevărul vieții; o senzualitate a amănuntelor, am zice
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
destine sub grilă comparatistă, se succed după o secretă regulă a armonizării contrariilor sau a afinităților elective; când mozaicul este aproape complet și urzeala se îndesește substanțial, cititorul se află deja la capătul unei "amețitoare ulisiade", încă prizonier al mrejelor epice întinse de autor. Destine este cea mai bună carte de până acum a lui Mihai Giugariu.
În căutarea rădăcinilor pierdute by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12230_a_13555]
-
a declinului punilor. Pentru a lua în discuție doar o singură specie literară, pe care anticii o socoteau unanim ca aparținând sferei literaturii înalte, este semnificativ locul ocupat de Cartagina în tematica epopeii latine. în Războiul punic, cel dintâi poem epic al romanilor, Naevius, combatant în primul dintre cele trei războaie punice, relatează evenimentele la care au luat parte și inserează totodată episodul legendar al întâlnirii Didonei cu Enea pentru a lămuri conflictele istorice declanșate de încercarea cartaginezilor de a răzbuna
Cartagina în imaginarul latin by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/12240_a_13565]
-
sine avansează cam greoi din cauza faptului că Bogdan Brătescu urmărește cu prea multă fidelitate aspectele științifice ale acestei cvasiutopii genetice, mergând până la indicarea unor surse bibliografice reale. Problematizarea existențialistă lasă locul unui tehnicism pentru mulți aproape SF. În plus, desfășurarea epică e prea liniară și acest lucru se vede bine și din structura cărții, din titlurile capitolelor și organizarea lor în cele trei cicluri (Căutarea, Soluția, Discursul), când s-ar fi cerut o dezvoltare mai ramificată și mai complicată factologic. Rememorarea
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
reduse "la o viață latentă", situație sugerată printr-o comparație... agricolă: "Sînt tot mai puțin romanele generoase, cele care asigură un cîmp larg de mișcare pentru niște personaje semnificative și interesante și în tot cazul coerente, neschematice, și în care epicul e scutit a mai trece prin mașina de balotat paie". Tiparul vechi al gîndirii lui Cornel Regman, ca o chezășie a solidității și ca un reflex al organicității, nu-l oprește a fi atent față de noutate (s-a manifestat ca
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
felul de lianți extravaganți spre a uni elemente și materii din aceeași familie, legate de cînd lumea prin procedee mai naturale". Prozatorul e momit și prin specificarea faptului că exercițiul nuvelistic ar fi "în toate cazurile întineritor", că alternarea formelor epice constituie un mijloc salutar, inclusiv pentru romancierul cu experiență, de a-și controla "forța de sinteză, spontaneitatea și simțul economiei expresive". Pledoaria apare coroborată cu exemple pertinente, precum Hemingway, care, conform unor exigenți "prețăluitori" ai operei sale, ar conta pentru
Un inconformist: Cornel Regman by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12233_a_13558]
-
stări inteligente de puritate fiind o liniște ce-l ocrotește într-o pașnică putere de zeu. Interioare austere, o contemplare inspirată, o privire lansată pe mari distanțe, acoperită la un moment dat cu o fâșie de pânză neagră, imagini cu epică fascinantă, în care prietenia și dragostea, petrecerea timpului, plimbările singur și în grup, toate îl arată ca dintotdeauna pregătit pentru armonie și libertate, pentru poezie, vis descifrat și transcris. într-o ultimă imagine din această serie, apare într-o ipostază
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12249_a_13574]
-
Rouben Mamoulian), nu poți să-i declari cinefili: dacă vrei să bați recordul de alergare prin Luvru din Bande ŕ part, nu înseamnă necesarmente că îl înțelegi pe Godard. Iar dacă părerea ta despre Mao este că regizează "un film epic", atunci nu înțelegi nici istoria contemporană... În ceea ce privește Visătorii, jocul actorilor e corect fără să fie spectaculos. Nu se poate spune același lucru despre Ultimul tango la Paris: acolo prestația tespiană e lipsită de orice defect. E considerat de critici ca
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
moravurilor, religiei etc. Aruncând în aer metodic și convingător repertoriul de truisme legate de banal și banalitate, eseistul îi previne mai ales pe artiștii ademeniți de utopia capodoperei, de excepția ei ademenitoare. Trecând la elogiul gafei, autorul compendiază cu voluptate epică episoade și personaje producătoare de gafe (singurele care persistă), tipologia lor fiind nesfârșită: domestice, festive, de critică, intelectuale, de protocol, istorice, economice și sociale, estetice, biblice, politice ș.a.m.d. Circumscrierea sferei penibilului, mai ales în arte și politică, este
Criticul, eseist și poet by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12254_a_13579]
-
parte Nimic nou după Cortina de fier, iar în acest an a văzut lumina tiparului cea de-a doua, romanul Deșertul roșu. Nu i se poate reproșa autorului, în primul rând, ambiția. Să te apuci de o asemenea amplă construcție epică conștient fiind că sunt tot mai puțini cei dispuși să o citească până la capăt, să construiești realist atmosfera românească - preponderent rurală - din vremea schimbărilor radicale aduse de noul regim comunist, iarăși conștient că acest tip de literatură nu se încadrează
Un Moromete împuținat by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12258_a_13583]
-
aproape că ne obligă să facem măcar o trimitere și la românul Max Blecher, cu ale sale Întâmplări în irealitatea imediată din 1936, ca la un univers înrudit. Cât privește romanul propriu-zis, acesta frapează de la primele pagini prin insolitul construcției epice și ineditul asociațiilor imagistice. Ceea ce se remarcă imediat este extrema mobilitate a imaginației, prin excelență analogică, asociativă, tinzând să dubleze mereu notația de aparență realistă cu un strat metaforic. Ceea ce scriitorul numește gregueria, definită ca "umor plus metaforă", sugerează un
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
o vreme viziune postmodernă. Căci are loc un soi de reciclare de formule și procedee de construcție și de montaj textual, cu inserții metatextuale, de poetică topită în fluxul narativ, un joc de adeziuni și desprinderi, de afișare a convențiilor epice, a unor toposuri descriptive, a unor moduri de portretizare a personajelor - totul într-o desfășurare de mare dinamism, când pe tonuri grave, când alert-jucăușă și ironică, parodică etc. De aici impresia de mozaic în mișcare, de răsfrângere reciprocă a imaginilor
Ramon Goméz de la Serena în româneste by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12246_a_13571]
-
nu este un autor ignorant, are cultură - multe referințe din text ni-l arată inteligent, cu gusturi muzicale bune și, filologic, bine pregătit -, iar fraza lui are oarece umor, autoironie și chiar stil. Din păcate, romanul lui plictisitor, fără nerv epic și fără imaginație, total lipsit de read-appeal nu îl reprezintă deloc.
Hoinăreli, trăncăneli and îmbrâceli by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12618_a_13943]
-
remarcabile" primele două sute de pagini din celălalt roman postum al lui Vinea, elaborat cam în același timp cu Lunatecii, și anume Venin de mai (1971). E drept că în ele "pedagogia și prostituția fac casă bună", dar într-o tramă epică banală despre inițierile sexuale ale unor liceeni din care pedagogia cam lipsește. O dată cu ea, este ratat un posibil Bildungsroman, inferior chiar și acelora de care și-a legat numele Ionel Teodoreanu. Un stil mai sobru, mai puțin înflorat este de
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
însemnarea nudă (este greu de spus cît este roman de ficțiune și cît realitate trăită, în condițiile în care la tot pasul apar referințe lesne identificabile în viața reală; mai degrabă se poate vorbi de organizarea romanescă a unei materii epice altoite pe marginea unor însemnări zilnice sau desprinse din paginile unui volum de memorialistică), înșiruire capricioasă de însemnări din epoci și de pe paralele geografice diferite, pigmentată cu vise, reflecții filozofice, estetice, politice, literare, volumul este o scriere compozită, asamblată după
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
lui Ceaușescu i-am invidiat pe cei care au avut șansa să emigreze. Simpla plecare din țară echivala pentru cei rămași în țară cu intrarea în paradis a celui în cauză. Cartea Gabrielei Melinescu demonstrează însă, cu o impresionantă forță epică, faptul că sentimentul de înstrăinare a fost, cel puțin la fel de apăsător și pentru românii care au avut șansa să evadeze din lagărul comunist și să își găsească un rost în Occident: Am fost lovită de un gînd teribil: cel care
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
îi revine regizorului și cât scenaristului "tradițional" Steve(n) Kloves care, după două ecranizări în care cursul cărților a fost mult mai ușor de urmărit, s-a văzut pentru prima dată nevoit să renunțe la cantități semnificative din bogatul material epic, pentru a face un scenariu accesibil (mă gândesc cu groază la următoarele două ecranizări, romanele fiind, cum se știe, din ce în ce mai groase); din nefericire, alegerile sale nu au fost întotdeauna fericite. Dacă personajele secundare sunt creionate sumar și nu stârnesc interesul
Marca HARRY POTTER by Mihai Fulger () [Corola-journal/Journalistic/12706_a_14031]
-
și în amintiri " formează o lume care îl definește pe Domnul lui Ionesco, concret, uman. Vizualizează explicit ceea ce se întîmplă fizic și metafizic în spectacol, în piesa lui Eugčne Ionesco. Trei povești, trei experiențe în fața morții, trei situări. Trei nuclee epice separate, într-un fel, ce preiau tema " moartea " și o comentează extrem de simplu și de tulburător. Un spectacol care m-a tușat, Recviem, jucat de Teatrul Cameri din Israel. Pe o scenă goală, ca într-un fel de teatru pentru
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
mari. Djuvăreștii sînt o familie aromânească, deci din Munții Pindului, în Dicționarul lui Papahagi zice neam de celnici aromâni, adică trebuia să fie șefi de clan. Și sînt cîțiva care au jucat un rol politic și sînt foarte frumoase poezii epice, cîntece bătrînești, și românești, și grecești, care cîntă de pildă pe un Giuvara de la sfîrșitul veacului al 17-lea, omorît de turci, zic ei, zice cîntecul, dar de fapt turcii erau mai mult musulmani albanezi, ăștia erau dușmanii de fiecare
Acasă la NEAGU DJUVARA by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/12760_a_14085]
-
și anume distribuirea egală a interesului între volum și suprafață. Dacă, în mod absolut, Maitec poate fi socotit unul dintre cei mai puternici creatori de volume, alături de George Apostu, din întreaga noastră sculptură, creatori de volume în sine, dincolo de orice epică a formei, nici suprafața nu este scăpată de sub control sau tratată ca o realitate secundă. Ea este perfect integrată volumului și nu subordonată lui, iar consecința acestei integrări poate fi percepută chiar prin raportarea la ea ca la o realitate
Ovidiu și Sultana Maitec by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12817_a_14142]
-
despre partid și conducători. Am făcut un fel de SUBdisidență. Și, fiindcă vorbeam de modele, trebuie să spun că mai am încă două: Simone Weil și, culmea, Gheorghe Iova. Pe Iova, eu l-am căutat; nu mă mai mulțumea limbajul epic, începusem să ascult muzică de jazz de avangardă și voiam să fac ceva în poezie care să poată echivala nebunia de acolo. Voiam să discut despre limbaj și cineva mi l-a recomandat pe Gheorghe Iova. El era cu " 100
ANGELA MARINESCU: “Totul este poezie, dacă te pricepi să vezi” by Filip-Lucian Iorga () [Corola-journal/Journalistic/12780_a_14105]
-
greu - spionaj - pus într-un context aparent neutru, ca simplă probabilitate, dar care va atârna decisiv, mai târziu, deasupra capului, grăbind deznodământul nefericit. Remus Lunceanu asistă deocamdată la victoria germanofililor, în frunte cu Marghiloman și Carp. Frică, suspiciune, vinovăție Subiectul epic e destul de palpitant, punctat de interiorizările și problematizările lui Remus Lunceanu, ca protagonist al întâmplărilor. Se instalează ocupația, "începe robia" (p. 38), se desfășoară spectacolul dezgustător al oportuniștilor filogermani. încrederea dispare, iar teama crește: "Simțeam parcă întinsă deasupra capetelor noastre
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12833_a_14158]
-
a vieții și autorul, cu o justificare nu numai de natură reflexivă, ci și stilistică (stilul e omul, dar și invers!). Căci Alexandru Paleologu are grijă a se contura, cu eclatanță, și ca personaj avînd o fizionomie distinctă, ca suport epic al scriiturii sale nonșalant divagante, ŕ batons rompus, de fapt adunate pe liniile de forță ale eului auctorial. în aceeași atmosferă salonardă se încearcă și reabilitarea unor termeni ca frivolitate și lene. Destule lucruri frivole, susține dl Paleologu, sînt de
Glose la Alexandru Paleologu (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12851_a_14176]