628 matches
-
nou suflu limbii germane, sau un Shakespeare pentru englezi, creatorul limbii engleze moderne, Eminescu este făuritorul limbii române literare. Eminescu a deschis ochii pe „Lepturaliul” lui Aron Pumnul, de acolo i se trage dragostea lui nețărmurită pentru poezia înaintașilor. Poezia „Epigonii” este o ilustrare a tot ce știa el despre înaintașii lui pe care-i laudă fără rezerve, față de contemporani. Dar venea cu o înzestrare nativă din copilărie când îndrăgise eresul popular, „cuvântul ce exprimă adevărul”. „Nu noi suntem stăpânii limbii
EMINESCU ŞI LIMBA ROMÂNĂ LITERARĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347507_a_348836]
-
a fost învăluit într-o aură de liniște și mister. Muzica aleasă atent a completat tonul cuvintelor, când calm, când nervos, când apăsat de o tristețe chinuită, tipic eminesciană. Poezii precum „Dormi!“, „O, rămâi“, „Memento mori“, „Glossa“ „Venere și Madonă“, „Epigonii“ sau „Departe sunt de tine“ au fost readuse la viață, povestite și, mai ales, simțite, atât de recitator, cât și de public. Romantismul și iubirea („Fruntea mea este trezită de al buzei tale-ngheț“) au plecat spre resemnare („Nu-mi
OMAGIU LUCEAFARULUI POEZIEI RAMANESTI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362064_a_363393]
-
tați... nu mai robiți pentru străini, nu mai trudiți o viață-n spini! redeveniți demni iară și reveniți la voi în țară, străvechea vatră milenară...! se zvârcolesc strămoșii în morminte de urgia grea din țară... români, fiți demni urmași, nu epigoni, nu mai fiți lași! veniți-napoi din băjenie în mândra noastră Românie! Ionel GRECU Referință Bibliografică: BĂJENIE, ROMÂNIE, BĂJENIE / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1634, Anul V, 22 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Ionel Grecu
BĂJENIE, ROMÂNIE, BĂJENIE de IONEL GRECU în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365888_a_367217]
-
intitulată „Curentul Eminescu”, unde denunță cu mult patos maladia imitării de către tineri a marelui poet. Dar însuși Vlahuță, în ciuda dezicerii, nu s-a putut dezbăra de imaginile, ritmurile și sonurile eminesciene, imitându-l până la sfârșitul vieții, fiind „cel mai ilustru epigon al lui Eminescu”. Din generația lui Vlahuță, Coșbuc, suferă și el la începuturi influența marelui înaintaș, apoi Octavian Goga sau Lucian Blaga nu ignoră nici ei lecția Eminescu, urmează apoi Bacovia, Arghezi și Ion Barbu care fac parte din aceeași
EMINESCU DUPĂ EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1510 din 18 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365865_a_367194]
-
-i dincolo de formă, Dar salivând în versuri fără prejudecăți, Cerșind un zâmbet muzei, din lumea ei anomă. Te crezi fidel peniței și-n visul conjugal Aduci obscuritatea pretinsului talent Și-n versuri ce-nspumează amonte și aval, Tânjești recunoștință, tu, epigon latent! Te-ai cocoțat pe umeri de serbede figuri Și-nnebunind o slovă, între doi sâni și pubis, Uiți universul cald și necuprins de friguri, Ce-ascunde o soție, fără furori de Isis. Răscoci o seacă pâine, probându-ți impotența În fața
VERSURI (4) de DANIELA POPESCU în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365988_a_367317]
-
sale, Eminescu a plâns. Eu am plâns mai târziu, seara. Să curgă lacrimile fiecăruia pe rând...” Dorul de Eminescu nu s-a stins încă, cum s-a vrut sau cum se dorește de detractori salahorii îmbibați în păcura calomniei, de epigoni, de sfertodocți, de infractorii culturii, de delicvenții moralei creștine ori erudiții bălmăjelilor academice. Dimpotrivă, Dorul de Luceafăr deși nu mai curge ca o revărsare de cascadă el curge tainic, susură melodios într-un izvor sacru de dragoste, de iubire divină
LACRIMILE LUCEAFĂRULUI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1478 din 17 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366038_a_367367]
-
iese. * * * * * * * * * Circul merge bine, succes grantat: Grijile s-au dus, de ele-au uitat... Vin copiii atâția... pe Miți s-o vadă; E regina serii, le face din coadă Zeci de reverențe; în ziar citește, Spune poezi, hârtii mâzgălește... Are epigoni destui, și-n străinătate Poezii traduse, mi-este-o somitate. Referință Bibliografică: Pisica Miți / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 978, Anul III, 04 septembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Marin Voican Ghioroiu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
PISICA MIŢI de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 978 din 04 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364980_a_366309]
-
volumul se deschide cu Barbu Paris Mumuleanu, poet elegiac care „a jucat un rol de normator al limbii române”, ridicând-o “de la stadiul de dialect al țăranilor la stadiul de limbă literară” (Hagen Schulze). Mumuleanu, „glas cu durere” (M. Eminescu, Epigonii), a scris poezii satirice în care înfierează defectele de caracter ale contemporanilor lui, paradoxal - fix aceleași cu ale contemporanilor noștri: „O, ce ciudă, cât mă mir, / D-al celor mari caractir! / Ce schimbate la ei firi, / Ce gusturi, ce diferiri
,,POPASURI SCRIITORIEȘTI PE OLT ȘI OLTEȚ, II (2016) – O NOUĂ ANTOLOGIE ALCĂTUITĂ DE FLORENTIN SMARANDACHE de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1869 din 12 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366411_a_367740]
-
De parcă sunt o liturghie Ei scriu, ne prevestesc destinul Așa le-a poruncit divinul Să laude întreg soborul Chiar dacă sărăcesc poporul Ei scriu, ades scriu acatiste Și nu se zgârcesc la cuvinte Când folosesc prea mult amvonul Să laude doar epigonul. BISERICI ȘI HRIBI Au răsărit biserici ca hribii după ploaie, Popimea se îmbracă-n odăjdii de ocară, Fără pic de rușine enoriași jupoaie, Modifică din scripte credința ancestrală. Și-au construit lăcașuri, ei zic de-nchinăciune, Au inventat prin lege și
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
am da foc la hoți mă gândesc la mine uneori și eu cum să-mi fie bine dacă n-o duc greu dulce Românie cum ai spus și tu dusă-i pe vecie pururi și amu sloboziți la gură veșnic epigoni caimac în scursură săraci dar coconi rai ar fi fost țara locu-i ideal ce-ar mai suna sara buciumul pe deal dacă noi bădiță n-am fi fost aici fragedă mlădiță din stejari pitici Referință Bibliografică: ce să-ți spun
CE SĂ-ŢI SPUN EU ŢIE?... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361730_a_363059]
-
rând prin darul formulării exclusive, al expresiei irepetabile și memorabile.Ceea ce spune poetul în versurile sale este atât de exact nuanțat încât nu poate fi respus în alt fel, nu poate fi reformulate fără pierderi.Așa s-a întâmplat cu epigonii poeziilor lui Eninescu. Proba poetului stă în capacitatea de adecvare și de expresie, de abstractizare a realității, în măsura în care aici se finalizează demersul său, cu toate virtuțile care l-au făcut posibil.Astfel abordând lucrurile, limbajul încetează să mai aibă pentru
CONTEAZĂ CE SPUNE POETUL ŞI NU CUM SPUNE? SAU ŞI UNA ŞI ALTA? de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361728_a_363057]
-
al Imperiului Cezaro-Crăesc, îl primește cu brațele deschise. Acum ia contact cu filozofia timpului prin profesorii renumiți ai Universității vieneze. Și ceea ce este hotărâtor pentru el, publicarea în revista ,,Convorbiri literare” a primelor creații de valoare: ,,Venere și Madonă” și ,,Epigonii”. Iacob Negruzzi îl informează imediat pe Titu Maiorescu despre frumoasele creații ale necunoscutului poet. Un capitol aparte din viața lui este epoca veroniană, femeia care-i captivează toate simțurile și scrie cele mai frumoase poezii de dragoste din literatura română
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
nerăbdarea unei noi generații de poeți de a se impune, după înlăturarea necruțătoare a celei dinainte. Ceva din farmecul culegerilor, crestomatiilor, florilegiilor de altădată s-a pierdut. Aproape că-mi vine să mă adresez, copleșit de nostalgie că Eminescu în Epigonii, predecesorilor noștri: „Voi, pierduți în gânduri sânte, convorbeați cu idealuri;/ Noi cârpim cerul cu stele, noi mânjim marea cu valuri”. Daniel Ioniță este unul dintre ultimii romantici ai îndeletnicirii de antologator. Stabilit în Australia, la Sydney și având altă profesie
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
after purging without mercy the previous currents and generations. To a great extent the charm of the collections, compilations and assemblages of the past hâș been lost. I almost feel like entreating our predecessors, overwhelmed by nostalgia like Eminescu în Epigonii: "You were speaking holy riddles, lofty ideals you would fly;/ We just smear some waves on oceans, and with some stars we blotch the sky". Daniel Ioniță is perhaps one of the last romantics among anthology writers. Established în Australia
POEZIA DATĂ ÎN DAR de ALEX ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351361_a_352690]
-
prieteni ai acestuia, care, cu toate divergențele de opinie, au slujit, cu toții, cultura românească. Important era spiritul creativ și dorința de a realiza lucruri cu adevărat importante. Cu atât mai mult tinerii de azi - în atât de multe cazuri doar epigoni, în ordinea culturii, a marii generații interbelice - ar trebui să fie mai pușin interesați de distrugerea „inamicului” de idei și să dea măsura adevărată a propriei capacități creatoare. Întorcându-ne pe tărâmul cercetării științifice, repetăm că, pentru istoricii culturii românești
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
-ntre Calliope și Erato La hora celor nouă muze Iar prea-sfioasele nimfe Camene Te-or săruta pe frunte cu a lor buze. Poate Bacovia e dus la templu Să inspecteze-n hruba cu păcat Sicriele de plumb și smoală A epigonilor ce vor pleca spre iad. Acolo sus e veșnic primăvară Și s-a deschis pentru poeți tot ceru' Te-așteaptă ingerii și Domnul Cu bucurii... dragă Grigore Vieru ! Iar noi, care-am rămas acasă Atâta timp cât vom mai fi pe lume
ODĂ PENTRU GRIGORE VIERU de GEORGE ROCA în ediţia nr. 410 din 14 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356329_a_357658]
-
vom fi super atent urmăriți. Cine plătește distracția asta? Bineînțeles că noi plătim totul, în factura de telefon. Altfel spus vom fi urmăriți pe banii noștri, vom plăti ca să fim urmăriți. Unii se cred puțin dumnezei, dar sunt doar jalnici epigonii, doar caricaturi de Dumnezeu. ............................................................... Dar știți care e știrea cea mai bună de azi? Și din ultimii 2000 de ani? Că Dumnezeu aruncă toate păcatele noastre în marea uitării, daca ne pocăim și acceptăm iertarea gratuită oferită de Isus Cristos
STIREA CEA MAI REA PE ZIUA DE AZI de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355351_a_356680]
-
Ana Ipătescu “. Trebuie să spunem despre “Marșul Revoluționar “ al tânărului poet Ioan Catina. Ideile înflăcărate ale acestui marș urmăreau să dinamizeze mulțimea în luptă pentru democrație și libertate. “Finul Pepelei, cel isteț ca un proverb “- cum îl caracterizează în poezia “Epigonii “ poetul Eminescu- Anton Pann (1794-1854 ) nu a fost un simplu tipăritor de literatură populară. De remarcat în privința ideilor ce le propagă este “Povestea vorbei “ care reflectă și critică moravurile vremii, inclusive instituțiile de stat. Mișcarea literară din Țara Românească în
LITERATURA ÎN FOLOSUL DEMOCRAŢIEI ŞI DEMOCRAŢIA ÎN SLUJBA CULTURII LA ROMÂNI, DAR ŞI ÎN FOLOSUL DICTATURII COMUNISTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356487_a_357816]
-
drept vehicul “Somnul-VISARE”: “Și-a legat visul de cifra opt, la adăpost de stâncă/Prin limbajul strămoșilor. În sălașul lunii/Poezia i-a rămas speranță, călătorind, încă./ Are cheia secretelor - formula filozofală a cununii”. Alchimia eminesciană a Labirintului Inițiatic-POEZIE, din Epigonii (“Ce e cugetarea sacră? Combinare măiestrită/ Unor lucruri nexistente; CARTE TRISTĂ Ș I-NCÂLCITĂ ,/ Ce mai mult o încifrează cel ce vrea a descifra...”) - este preluată, elegant și discret, de poeta neo-modernisto-neo-clasicisto...neo... Pentru că, nu-i așa, Poetul “are cheia
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
LUNG AL COCORILOR ,/ În prag de Toamnă(...)SĂ NU-MI UITAȚI COCORII,să-mi fie roșii merii!” (cf. Glasul Deltei - „mărul roșu”, simbol al hierogamiei și al împlinirii androginității sacre!). Firește, “Delta biblicelor sânte”, evocată de Eminescu, în ars poetica Epigonii. Cu adevărat, Elisabeta Iosif se situează sub semnul celest al COCORULUI: “longevitate, LOIALITATE, PACE, ECHILIBRU ”- pentru că reușește, precum Alchimistul, să “împace contrariile” (“coincidentia oppositorum”); în plus, să nu uităm că, în simbolistica lumii (în special, al celei asiatice și al
ADRIAN BOTEZ ALCHIMIA ECHILIBRULUI DEMIURGIC -SEMNELE TIMPULUI AUTOR ELISABETA IOSIF de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355066_a_356395]
-
Ana Ipătescu “. Trebuie să spunem despre “Marșul Revoluționar “ al tânărului poet Ioan Catina. Ideile înflăcărate ale acestui marș urmăreau să dinamizeze mulțimea în luptă pentru democrație și libertate. “Finul Pepelei, cel isteț ca un proverb “- cum îl caracterizează în poezia “Epigonii “ poetul Eminescu- Anton Pann (1794-1854 ) nu a fost un simplu tipăritor de literatură populară. De remarcat în privința ideilor ce le propagă este “Povestea vorbei “ care reflectă și critică moravurile vremii, inclusive instituțiile de stat. Mișcarea literară din Țara Românească în
LITERATURAN FOLOSUL DEMOCRAŢIEI ŞI DEMOCRAŢIA ÎN SLUJBA CULTURII LA ROMÂNI, DAR ŞI ÎN FOLOSUL DICTATURII COMUNISTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 334 din 30 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355162_a_356491]
-
batjocoritor pe buze...”. Amândoi apoi s-au cunoscut și au avut o prietenie îndelungată, ajutându-l pe Slavici să se despartă de șirieneasca lui și să-și urmeze limba literară. Tot acum Iacob Negruzzi, venit să-l cunoască pe autorul „Epigonilor”, la Viena, după publicarea primelor poezii în „Convorbiri...” -1870- ni-l prezintă pe poet în decorul unei cafenele vieneze, unde „ vede intrând un tânăr slab, palid, cu ochii vii și visători totodată, cu părul negru lung, ce i se cobora
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
îl așază pe poet imediat după Alecsandri, dar care e „...așa de puțin format”. Sigur că Maiorescu i-a făcut această caracterizare după cele două poezii, primele de fapt, publicate în „Convorbiri literare”: este vorba despre „Venere și Madonă” și „Epigonii” Imediat după publicarea acestor poezii intră în scenă corul „detractorilor” Legându-se de stângăciile poetului, inerente oricărui început, pe care le reliefase și Maiorescu, acești „detractori” apăruți în „Revista contimporană”, e vorba de Petre Grădișteanu și un necunoscut sub numele
LUCIAN BOIA-MIHAI EMINESCU, ROMÂNUL ABSOLUT- RECENZIE DE CARTE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370309_a_371638]
-
Începem” și proiectul „Titirică, Sotirescu et C-ie”) există două teme: a) - soțul încornorat bizuindu-se până la urmă în omul lui de încredere, care-l înșală sub nasul lui; b) - pasiunea politică a micii burghezii, atenuată de ideile pseudoliberale ale epigonilor anilor '48 și concretizată printr-o pasă de vorbărie goală și prin instituția gărzii civile, în timp ce drama „Năpasta” ne poartă în zona marilor drame omenești trăite în lumea satelor. Cert este că opera lui I.L. Caragiale s-a raportat constant
UN SCRIITOR ”BOIER CU ETICHETĂ”, DAR...FĂRĂ ”BLAZON” de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369454_a_370783]
-
este că trebuie să dăm mâna cu timpul care trece și, printr-un armistițiu ilogic din punct de vedere artistic, să așteptăm cuminți așezarea pe treptele istoriei. Dintr-o enervare tipică mie, am scris următorul pamflet: Paradisul desfrânării - suntem iar epigoni Dispare pasiunea din femeie, Totul devine consumatorism, Iubiții stau ciorchine pe-o glămeie Și practică de zor amatorism. Apare pe la câte-un colț de stradă O haită de posaci, care muncesc Să-ntindă la uscat, pe balustradă, Iluzii care ne
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]