2,295 matches
-
la Concursuri Naționale de Creație Literară (Timișoara și Pitești) în 2007 și 2008. Publicat în Antologii, la Ed. Marineasa și Amurg sentimental, în Ca la o linie de start și Parfum de liliac, și în presa literară, cu schițe umoristice, epigrame, povestiri S.F. (Germania), Delirikon (Sibiu), Poezia, Oglinda literară, România literară, Convorbiri literare ș.a. Membru activ al siteurilor literare agonia, ro, europeea, ro., bocancul literar. Revine cu poezii solicitând să afle nivelul la care a ajuns. }ine să ne asigure că
Actualitatea by Ștefan Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7942_a_9267]
-
un soț încornorat), Șoseaua Nordului, Bal la Făgădău, Manuc (român recent de Victoria Comnea). Și altele. Fetele din Popa Nan era un vodevil jucat pe vremea lui Eminescu. Zona nu era prea decentă, cum nu e nici acum, de unde o epigrama de Păstorel: "Fetele din Popa Nan" - Îmi spunea un bețivan/ Rezemat contra perete:/ ŤFetele din Popa Nan/ E frumoase, dar nu-i fete!ť" . Asta să fie pagubă! Periferiile oferă prozatorilor subiecte și personagii mai suculente decît centrul. Calea Griviței e
Locuri de taină și desfrîu by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7804_a_9129]
-
inextricabilă bobină otova și-aceeași, - un «bobor»?!...". Sau: „Pavel Coruț & Olimpian Ungherea. In paranteză fie spus: un Gherea , altul, nu tot atît de olimpian, am mai avut; încît nu-i nici o catastrofă dacă-l dăm uitării pe actualul". Sunt acestea epigrame în stare prozastică adresate limbajului. Actul lor nu e străin de suprarealismul ce socotea că în limbă se află reziduuri magice și că izomorfismul sonor induce ideea unor întîlniri în lumea obiectuală.
Regulă și de-reglare (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6803_a_8128]
-
presiunea politică numai în privința unui eveniment nefast din propria biografie literară. Adolescent, dar deja poet în toată puterea cuvântului, face eroarea, absolut nejustificată, de a cumpăra, de la o cunoștință întâlnită în tren, nici mai mult, nici mai puțin decât o epigramă, pe care o va semna, apoi, perfect acoperit juridic, în nume propriu. Din păcate, nici amicul cu pricina nu e autorul bietului catren, așa că trocul va degenera, în scurt timp, într-un scandal de plagiat cu teribile implicații morale. E
Cruzimi în Georgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7590_a_8915]
-
Simona Vasilache De-o mamă - onoarea - cu fair-play--ul, admirația nu se-ntîlnește des. În literatură, cade ușor în epigonism, în imitație calpă. Așa încît, într-o vreme cînd numele altora circulau doar în epigramă, e de ținut minte, măcar pentru intenția lui, volumul lui Mihai Codreanu, Statui, apărut în 1914, la Viața Românească. Volum de sonete, păstrînd ceva din cadența odei. Nimic statuar, în cartea mai curînd groasă decît înaltă, premiată de Academia Română cu
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
disperările, murind încet, în formă de statuie. În ciuda inegalităților de temă, o singură lumină, de miere lichidă, umple acest volum plăcut, la urma urmei, cu gentilețile lui provinciale, în lumea tuturor asprelor judecăți. S-a păstrat, în anecdotă, schimbul de epigrame dintre Codreanu și Păstorel la prăbușirea Hotelului Carlton, unde locuia cel din urmă, la cutremurul din '40. Scrie, ironic cum nu l-ai bănui, Codreanu: Când a pornit lugubrul zvon/ Cum că murit-ai la Carlton,/ Mi-am zis atunci
Dovezi de admirație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7115_a_8440]
-
literare, mai învrăjbite decît orice dușmani. Vorba aceluiași, retras într-un rai plicticos, fără neam de petrecere, Dabija Voievod: "Nici vin cu apă n-am să mestec,/ Nici dau un ban pe toată fala." Într-adevăr, nu pentru glorie - deși epigramele l-au lăsat pe Păstorel în istoria literară - sînt scrise aceste răvașe pe-un colț de masă. Ci, mai degrabă, pentru știința celor vii (cu... viile), ca să prețuiască ce au. Vinul lui Păstorel, care n-are nimic a face cu
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
viile), ca să prețuiască ce au. Vinul lui Păstorel, care n-are nimic a face cu beția solitară, rece, din Poema finală a lui Bacovia, îl conține pe celălalt, comeseanul, vecinul, aproapele. Fără de care nu e nici schimb de epistole, nici epigramă. Nici iubire de sine, nici ironie. Nici experiență, nici istorie. "Că ce sunt recile mademuri/ Ce aur, pietre și sidef,/ Pe lângă vinul copt de vremuri,/ Pe lângă-un haz, pe lângă-un chef?". Un gînd împreună pe care îl uităm, îmbătîndu-ne, în
Între pahare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7632_a_8957]
-
sudice. Slujind o poezie mimetică și superficială, el apela instinctiv la literatura franceză și la cea italiană. Socotind că de prea multă vreme poezia română trăise într-o astfel de atmosferă, Eminescu propunea acestei poezii o filozofie abisală inedită. Faimoasa epigramă anti-eminesciană din 1883, care îi va strica autorului ei viața, a fost pentru Macedonski ultimul act al unui parcurs de incompatibilitate întins pe mulți ani. Exasperat de înălțimea eminesciană inaccesibilă, Macedonski a nutrit în permanență față de Luceafăr invidie și ură
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
s-a transformat în poet adevărat și din impuls mimetic extern: observînd ce fel de poezie se scria în Europa vremii sale și constatînd că putea scrie și el la fel, Macedonski a prins aripi. Căzut în dizgrație publică după epigrama din 1883, sărac și izolat, noua sa situație l-a obligat să găsească în artă unica salvare. Poate că, rămas în cercul favorizaților sorții, poetul Macedonski n-ar fi ajuns niciodată mare poet. în cazul lui, curba socială descendentă s-
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
comuniștilor. Oricum, pe baza acelorași documente, aflăm că foștii legionari care au citit manuscrisul nu s-au arătat deloc încântați de el. Nu se recunoșteau. Titlul romanului nu e departe, din acest punct de vedere, de sensul cunoscutelor versuri din epigrama lui Păstorel Teodoreanu (și el, de altfel, anchetat în același lot Noica-Pillat): „Garda merge înainte/ Prin partidul comunist." Nici unul dintre protagoniștii care aderă la mișcarea Vestitorilor (cum sunt numiți în roman legionarii) nu e, dacă citim atent, structural imun la
Masca transparentă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6269_a_7594]
-
te va lua de mână și te va duce acolo unde/ nu-i dependență, cheltuială și suspin.” (pp. 9-10) Mai puțin reușit, în același calup inițial (p. 15), e un poem care nu face decât să lungească epic o celebră epigramă a lui Coșbuc. Uneori, sub presiunea uneltelor, se vede treaba, adoarme și spiritul critic. Și nu-i un caz unic. Mai există în carte câteva asemenea momente de paloare, ilustrate de texte slăbuțe. În general însă, somnul remușcării naște imagini
Alte aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5428_a_6753]
-
a cărui continuă ascensiune ar fi fost nevoit s-o contemple de la distanță. Macedonski devine Macedonski abia în preajma lui 1890. Încă o dată, în plină istorie stilistică, Mihai Zamfir face dovada unei riguroase intuiții a umanului: „Căzut în dizgrație publică după epigrama din 1883, sărac și izolat, noua sa situație l-a obligat să găsească în artă unica salvare. Poate că, rămas în cercul favorizaților sorții, poetul Macedonski n-ar fi ajuns niciodată mare poet. În cazul lui, curba socială descendentă s-
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
calapod logic: „Tous les élégiaques sont des canailles”; se vede treaba că formula s-a transmis din generație în generație, fiind mereu adaptată la imperativele ideologice și/sau estetice ale momentului -n.m.T.U.). Scăpaseră de repudiere doar vreo două-trei epigrame.” vi i Mihai Sorin Rădulescu, Genealogii, Editura Albatros, București, 1999. ii Apud Mihai Sorin Rădulescu, op.cit., p. 198. iii Pentru mai multe detalii privind ascendenții lui Al. Paleologu vezi Mihai Sorin Rădulescu, op.cit., pp. 198-200. iv Nu cred în aptitudinile
Familia Paleologu: ipoteze, legende, fantezii (II) by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6737_a_8062]
-
într-o rană încât nu mai știu unde începi și unde mă sfârșesc: cine e rana cine cuțitul? Libertate Nu din ură își doresc în taină copiii moartea părinților ci pentru a avea și ei în sfârșit dreptul să moară. Epigramă bilingvă Fiule, vei învăța această limbă de care nu vrei decât să te vindeci ca de o boală. O vei învăța cu umilința străinului deși cromozomii ei îți sunt coroană de spini. Liniște Urcând bătrânește treptele vine în fiecare zi
Poeme by Ruxandra Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/4695_a_6020]
-
suporturi, forme și spații neconvenționale. Astfel s-au născut poezia murală sau poezia artefact, pe cărți poștale, în lăzi de carton, din volumul Artefactos din 1972. Artefactul este un antipoem vizual, care combină imaginea grafică și textul scurt, ca o epigramă sau un grafitti, precum acestea: „Eroarea a constat/ în a fi crezut că pământul este al nostru/ Când adevărul lucrurilor/ este că noi suntem ai pământului”. Sau „SUA, unde libertatea este o statuie”. Nu lipsesc glumele ce recontextualizează și reelaborează
Premiul Cervantes pentru un antipoet by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/4636_a_5961]
-
și imediat după 1948, când devenise specia preferată a poeților realiști-socialiști, iar eu am publicat o istorie a literaturii, din care astfel de producții fac, într-un fel, parte. Calitatea textelor este, aproape fără excepție, lamentabilă. E vorba de satire, epigrame, ode, imnuri și altele, semnate ori anonime, aparținând câteodată unor autori celebri. Cristian Preda le-a cules exclusiv pe cele care se referă la alegeri, adică, la vot. Printre primii autori se numără Vasile Alecsandri, cu o satiră fără pic
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
Păunescu sau George Țărnea. În fine, printre cele mai penibile ocazionale sunt cele de după 1989 din ziarul „Dimineața”, în linia elogiilor, sau din „Academia Cațavencu”, în linie satirică. Vă scutesc de reproducerea lor. Din tot acest veștejit florilegiu, citabile sunt epigramele din 1931 ale lui Păstorel. Iată una care îl ia drept țintă pe Nicolae Iorga, șef de partid și ministru: „L-a pus Destinul lui stupid/ Într-o dilemă de infern:/ Ori partid fără guvern,/ Ori guvern fără partid.”
Lirică electorală by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5070_a_6395]
-
pamfletarului ideologic, sabia dialogului cu interlocutorul prezent, petarda aforismului, harfa șoaptei melancolice și a suspinului, artileria grea a erudiției mascate, pledoaria avocatului ciceronian, cu silogismele furate Atenei, pentru a demonstra o cauză în care credea cu sinceritate și cu avînt, epigrama populară și cultă, noianul de amintiri, ca o apă de rouă a dimineților revărsate în zori la zaiafeturi, melodia zefirului și a lui Eol, șuieratul Crivățului neîndurător.“ (p. 211) Furat de patosul panegiric, Pandrea se desprinde de realitate, plutind în
Cititorul de dicționare by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5649_a_6974]
-
note, comentarii, polemici; Atlas liric; Rostirea românească; Reportaj divers; Cărțile săptămînii; Pagina debutanților (Atelier literar); Poșta redacției; Pagina cititorilor (Voci din public); pagini și rubrici speciale de: teatru, cinema, arte plastice, muzică, TV, radio; Ambianțe contemporane; Orizont științific; Varietăți (Parodii, Epigrame, Caricaturi, Pescuitorul de perle, Cuvinte încrucișate etc.); Documentar internațional; Sport.”. Dacă pe prima pagină a acestui număr 40 al Gazetei literare apare anunțul de mai sus, pe ultima pagină, într-un mic chenar negru, asemănător cu un ferpar, cu litere
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4517_a_5842]
-
Frumoase din Iași. 5. Gheorghe Topîrceanu - fiul poetului. Mama sa se numea Victoria. 6. Emil Bădălicescu, frate cu Silvia, era fiul unei surori vitrege a poetului, care se numea Anicuța Bădălicescu. A fost director în Ministerul Agriculturii și a scris epigrame. Frecventa cenaclul lui Tudor Mușatescu. 7. Victor Iamandi (1891-1940), ziarist, jurist și om politic liberal. A fost, de mai multe ori, ministru. Fiul lui George Topîrceanu a fost ajutat de acesta, i-a găsit o slujbă în București.
Însemnări despre George Topîrceanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/5242_a_6567]
-
-i tremura mâna/ Și strica ceara, ba chiar înțelegerea între cetățeni,/ S-a apucat să scrie cu cretă pe zidurile/ Propriei case cuvinte desperecheate, spunând/ Că sunt mesaje de dincolo, aduse de Hypnos,/ Neprețuite mesaje pentru Cetate”. Sunt, desigur, și epigrame mai puțin amabile, în aceeași tradiție incoruptibilă. Caz tipic: Stephanides. Adică: „Mare și gras, vesel și obraznic, parazitul/ Stephanides a schimbat zece stăpâni fără/ Să clipească din ochi./ Bun de gură, pare a nu se teme./ De nimic. Doar de
Cărțile neliniștirii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3710_a_5035]
-
despre vitalitatea unui discurs.” Nu numai enormitatea frapează (căci în acest interval, teritoriul poeziei n-a fost chiar un deșert), ci și lipsa de pedagogie. Poate că, dacă tot are pasiunea duratelor lungi, Răzvan Țupa își va fi amintind o epigramă veche (e drept că n-a împlinit încă veacul): „Aici zace bietul Sorbul/ Cu succesele-i în șir/ Îl ucise Mihalache/ Comparându-l cu Shakespeare”. Cronicarul trage speranță că, spre deosebire de autorul Patimii roșii, debutanta de azi n-a luat prea
Coperte by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3815_a_5140]
-
României în Spania. Decizia surprinde: omul are 62 de ani (sau 64?), este complet lipsit de experiență diplomatică, iar, pe deasupra, nici nu știe limba spaniolă (vorbește doar franceza și germana). Păstorel Teodoreanu reacționează public în stilu-i caracteristic, dedicându-i următoarea epigramă: Unui ministru trimis în Spania (J.Th. Florescu) Am trimis la mauri Un ministru nou, Printre-atâția tauri Să fie și-un bou! (O variantă mai puțin reușită prozodic, dar cu aceeași poantă, îi este atribuită lui Nicolae Iorga). Proaspătul diplomat
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
în volum. Nu se află la prima experiență editorială: I.Th. Florescu se îndeletnicește cu scrisul încă din tinerețe. La 20 de ani, îi apare o carte de proză intitulată Nuvele, cele mai multe dintre ele romanțioase, la fel ca versurile (modeste) și epigramele (fără umor). În 1895 publică studiul Patriotismul în literatura română, iar în 1940 volumul sapiențial și de memorialistică Gânduri și amintiri. Colaborează la Revista nouă, Literatorul, Literatura și arta română și editează două publicații: La Roumanie nouvelle și Capitala unde
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]