569 matches
-
, cunoscut și ca Hermann I (în ) (n. 1163, Bexhövede - d. 1248) a fost primul prinț-episcop al episcopatului de Dorpat (1224 - 1248) în interiorul confederației livoniene. Hermann s-a născut la Bexhövede (acum o parte din Loxstedt, Saxonia Inferioară), în Ducatul Saxoniei, și a fost, de asemenea, cunoscut sub numele de "Hermann din Buxhoeveden". Inițial, acesta a fost starețul
Hermann de Dorpat () [Corola-website/Science/329001_a_330330]
-
de Riga, care și-a folosit influența împotriva regelui Valdemar al II-lea al Danemarcei să plaseze Ordinul Livonian în Estonia. Din 10 aprilie 1220 până în 21 iulie 1224, Hermann a fost episcop de Leal (Lihula), după care a preluat Episcopatul de Dorpat. Hermann a fondat catedrala din Tartu (Dorpat) și a condus armata catolică cruciată în Bătălia de la Lacul Peipsi din 1242, care a fost înfrânt de armata rusă ortodoxă condusă de Alexandru Nevski din Novgorod.
Hermann de Dorpat () [Corola-website/Science/329001_a_330330]
-
În tradiția Bisericilor occidentale (Romano-Catolică și Anglicană), precum și în tradiția Bisericilor răsăritene, ordurile sacre sunt trei: diaconatul, preoția și episcopatul. Acestea sunt considerate părți ale sacramentului preoției, diaconatul fiind "pasul pregătitor", preoția reprezentând puterea de "administrare a Sfintelor Sacramente", iar episcopatul - "plinătatea preoției", cu autoritatea de a invăța și de a îndruma. În Bisericile tradiționale, ordurile sacre sunt rezervate numai
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
În tradiția Bisericilor occidentale (Romano-Catolică și Anglicană), precum și în tradiția Bisericilor răsăritene, ordurile sacre sunt trei: diaconatul, preoția și episcopatul. Acestea sunt considerate părți ale sacramentului preoției, diaconatul fiind "pasul pregătitor", preoția reprezentând puterea de "administrare a Sfintelor Sacramente", iar episcopatul - "plinătatea preoției", cu autoritatea de a invăța și de a îndruma. În Bisericile tradiționale, ordurile sacre sunt rezervate numai bărbaților. În Bisericile protestante care confera orduri, precum Biserica Anglicană, acestea pot fi primite, în teorie, și de către femei, dar cazurile
Ordurile sacre () [Corola-website/Science/299585_a_300914]
-
epoca romană, localitatea a fost fondată probabil de fenicieni în cursul secolului al XII-lea î.Hr. A fost unul dintre centrele cele mai cunoscute ale creștinismului. În secolul al V-lea, Hippona a devenit un important focar al creștinismului sub episcopatul Sfântului Augustin, episcop al orașului din 396 până la moartea sa în 430. Moartea Sf. Augustin coincide cu înfrângerea romanilor în regiune, sub loviturile vandalilor și atrofia Hipponei, pe toate nivelurile. În pofida tuturor eforturilor depuse de bizantini, aceștia nu au reușit
Annaba () [Corola-website/Science/298346_a_299675]
-
este o comună și o localitate în provincia Groningen, Țările de Jos. Satul este situat în regiunea Westerwolde. Această regiune a aparținut între 1252 - 1559 de Episcopatul Münster, între 1560 - 1617 de Comitatul Aremberg și de la 1619 de orașul, si mai târziu de provincia Groningen. A fost singura trecere pe drumul prin mocirla Bourtange între Groningen și Lingenfelder și mai departe către Westfalen. Cetatea a fost demolată
Vlagtwedde () [Corola-website/Science/315744_a_317073]
-
rândași ai curții nobiliare. Intrat în posesiunea magnatului Apafi, Blajul a trecut, după moartea principelui Mihai Apafi al II-lea, în stăpânirea statului, care l-a cedat în 1738 Episcopiei Române Unite, devenind astfel reședința oficială a acesteia. În vremea episcopatului lui Ioan Inocențiu Micu-Klein și a urmașului său, Petru Pavel Aaron, la Blaj au fost întemeiate importante instituții de învățământ, precum școlile Blajului, Biblioteca Arhidiecezană (cea mai mare bibliotecă românească din Transilvania), tipografia etc. La 19 mai 1737 Blajului i-
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
Toggenburg. Această situație a dus la alianța dintre ligile grisune și Confederația Elvețiană. Habsburgii au fost învinși la Trecătoarea Calven și la Dornach. Aceasta a ajutat Confederația, iar ligile aliate ale Cantonului Grisunilor au fost recunoscute. Ultimele urme ale jurisdicției Episcopatului de Cora au fost abolite în 1526. Teritoriile cantonului au devenit parte din Republica Elvețiană, dar "aliatul perpetuu" al Elveției devine canton elvețian abia în 1803. Constituția cantonului este dată în 1892. Stemele celor trei ligi originare formează astăzi stema
Cantonul Grisunilor () [Corola-website/Science/297538_a_298867]
-
mai mult autoritatea ducală. Ducatul obținut de Albert I, Bavaria-Straubing, a ajuns succesiv, alături de comitatele Olanda și Hainaut, în posesia fiilor săi Wilhelm al II-lea din 1404, și Ioan al III-lea din 1417, acesta din urmă renunțând la episcopatul de Liège (Lüttich) pentru a prelua noua moștenire. La moartea în 1425 a lui Ioan, această ramură a familiei s-a stins, iar ramurile rămase ale familiei Wittelsbach (cu sediile la Ingolstadt, Landshut și München), după mai multe dispute între
Ducatul de Bavaria () [Corola-website/Science/326005_a_327334]
-
refăcut sănătatea. În 1778, episcopul Grigore Maior l-a hirotonit preot și l-a numit secretar episcopal, iar apoi, protopop în Daia Română, iar de aici, la Târgu Mureș. În anul 1782 episcopul Grigore Maior a trebuit să renunțe la episcopat, din cauza neînțelegerii pe care le avea cu călugării basilieni și a opoziției pe care o făcuse față de "Edictul de toleranță" emis de împăratul Iosif al II-lea. La 12 august 1782 a fost convocat sinodul electoral. Aici candidații la episcopat
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
episcopat, din cauza neînțelegerii pe care le avea cu călugării basilieni și a opoziției pe care o făcuse față de "Edictul de toleranță" emis de împăratul Iosif al II-lea. La 12 august 1782 a fost convocat sinodul electoral. Aici candidații la episcopat s-au clasat în felul urmâtor: Ignatie Darabant cu 63 de voturi (susținut de călugări), Iacob Aron cu 57 de voturi, Ioan Bob cu 37 de voturi, Filotei Laszlo cu 10 voturi, Andrei Zetkey de la Muncaciu cu 2 voturi, Avram
Ioan Bob () [Corola-website/Science/303694_a_305023]
-
a durat până în 1527, atunci când episcopul de Utrecht a vandut teritoriul său împăratului Carol al V-lea și stfel cele două țstatelets tărișoare au fost reunite sub conducerea lui Carol. Datorită locației sale strategice la granița între Comitatul Olanda și Episcopatul Utrecht, diferite războaie s-au luptat în și în jurul Woerden de diferite căpetenii ale acestor domenii. De la circa 1131-1296 familia Van Woerden a dominat afacerile locale din Woerden, mai mulți descendenți ai familiei sunt cunoscuți sub numele de Herman van
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
Cambrai, fratele său Ricchar, și fratele lor Rigomer din Le Mans. La scurt timp înainte de moartea sa, Clovis a convocat un sinod de episcopi gali la Orléans pentru a reforma biserica și a crea o legătură puternică între coroană și episcopatul catolic. Acesta a fost Primul Conciliu de la Orléans. a murit în 511 și e îngropat în Basilica Saint Denis din Paris, în timp ce tatăl său fusese îngropat alături de ceilalți regi merovingieni la Tournai. La moartea sa, teritoriul său a fost împărțit
Clovis I () [Corola-website/Science/303235_a_304564]
-
liturgic și duhovnicesc la Mănăstirea "Notre-Dame-de-Toute-Protection" de la Bussy-en-Othe, în Yvonne. La propunerea preoților și credincioșilor Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de la Paris, ieromonahul Iosif a acceptat să își prezinte candidatura la alegerile episcopale din noiembrie 1997. Concepția sa despre preoție și despre episcopat se bazează pe concepția vieții creștine ca dăruire de sine pentru Dumnezeu și pentru oameni prin dragoste pentru Hristos. În ziua de sâmbătă, 29 noiembrie 1997 (sărbătoarea Sf. Saturnin de Toulouse (sec. III)), în ajunul sărbătorii sfântului Andrei, s-a
Iosif Pop () [Corola-website/Science/303537_a_304866]
-
diviziuni teritoriale erau "guvernămintele" conduse de un "guvernator" . Acestea își au originile în fiefurile feudale, inițial fiind în număr de 12: 6 fiefuri nobile: ducatele Aquitania, Gasconia, Normandia, comitatele Toulouse, Flandra, Champagne, 6 fiefuri ecleziastice: Arhiepiscopatele Reims, Sens, Langres și episcopatele Beauvais, Noyon și Châlons. Cu timpul, aceste teritorii sunt divizate astfel că numărul lor crește, iar cu timpul ele sunt integrate domeniului regal. La sfârșitul vechiului regim, denumirea de guvernământ ajunge să fie sinonimă cu cea de provincie, dar numărul
Vechiul Regim (din Franța) () [Corola-website/Science/312238_a_313567]
-
Palermo; + 8 septembrie 701) a fost un papă al Romei. A ajuns în această funcție probabil pe data de 15 decembrie 687. După decesul papei Conon doi candidați, arhidiaconul Paschali și arhipreotul Teodor al II-lea s-au certat pentru episcopatul Romei. Însă, poporul roman ca și clerul simplu l-au ales pe Sergiu. Se știe că pentru a-și da acordul, exarhul de Ravenna Ioan Platys a pretins suma de 50 de kilograme de aur, promisă de Paschalis. Sergiu era
Papa Sergiu I () [Corola-website/Science/305412_a_306741]
-
și-a însușit inițial punctele radicale de vedere ale lui David și l-a convins pe principele Zápolya să emită în 1568 un edict asupra libertății religioase în cadrul Dietei de la Turda, care i-a permis lui David să-și transfere episcopatul de la calvinism la anti-trinitarism (unitarianism), la Cluj. Astfel Dieta de la Turda decreta: Legenda povestește că David ar fi ținut la Cluj, pe o piatră rotundă uriașă situată pe Calea Turzii o predică în urma căreia cetățenii Clujului au trecut la unitarianism
Francisc David () [Corola-website/Science/306849_a_308178]
-
s-ar fi întâlnit cu Petru, prin care a cunoscut creștinismul și s-ar fi convertit. Asupra funcțiilor și responsabilităților efective ale lui Papa Lin în cadrul Bisericii Catolice pot fi formulate numai ipoteze - sunt de părere cercetătorii - "datorită faptului că episcopatul monarhic nu era încă constituit". Papa Lin a condus credincioșii creștini din Roma într-o perioadă de mari convulsiuni politice. În vara anului 64 e.c., trei cartiere din Roma au fost distruse de un incendiu de care a fost acuzat
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
provocată de apariția sectei de (milenariștii). Papa Lin a menținut uniunea ecleziastică într-o perioadă caracterizată prin mari pericole și o profundă instabilitate politică. În decursul acestei crize politice s-au conturat idea și forma a ceea ce va deveni ulterior "episcopat monarhic". Papei Linus îi sunt atribuite ""Faptele sfinților Petru și Paul"" (apocrif din sec. I) și ""Disputa cu Simon Magul"". Papa Linus și-a încheiat viața creștină sigilând propria credință cu sângele: a murit martir sub Domițian - spun unele surse
Papa Linus () [Corola-website/Science/302569_a_303898]
-
credința romano-catolică și forțați să plătească taxe bisericii. După căpătarea independenței, prima Constituție Braziliană a introdus libertatea confesională în 1824, religia romano-catolică rămânând cea oficială. Guvernul Imperial plătea renumerația preoților catolici și influența alegerea episcopilor. Unitățile politico-administrative municipale însoțeau ierarhia episcopatelor în "freguesias" (parohii). Au existat de asemenea obstacole în construcția bisericilor și cimitirelor aparținând Bisericii Romano-Catolice. Prima Costituție Republicană din 1891 a separat religia de stat, făcând toate religiile din stat egale în Codul Legii, Biserica Romano-Catolică rămânând foarte influentă
Religia în Brazilia () [Corola-website/Science/319493_a_320822]
-
cetății este atribuită secolului al XII-lea, când probabil a fost ridicată și prima biserică ("Sf. Maria"). Biserica actuală a fost ridicată în 1486-1524, în stil gotic-târziu. Timp de 300 de ani, între 1572 și 1867, Biertanul a fost sediul episcopatului săsesc, aceasta favorizând construirea uneia dintre cele mai puternice cetăți țărănești din Transilvania, în jurul bisericii fortificate. În 1572, preotul Lucas Unglerus (din Biertan) este ales intendent suprem al comunității evanghelice din Transilvania, localitatea câștigând în importanță spiritual - religioasă ceea ce pierduse
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
împuternicit al mitropolitului Alexandru Șterca-Șuluțiu, în catedrala greco-catolică din Oradea. La 28 ianuarie 1866, a fost instalat la Gherla, unde a fost primit triumfal. A făcut vizitații canonice în părțile Năsăudului, Becleanului, Dejului și Gherlei. În cei doi ani de episcopat la Gherla, Ioan Vancea a înființat o tipografie, a reglementat viața preoților și poporului, în conformitate cu morala creștină. În această ordine de idei, a reglementat examenul cural, obligatoriu pentru candidații la preoție, înainte de hirotonire. A editat primul șematism diocezan, în 1867
Ioan Vancea () [Corola-website/Science/308116_a_309445]
-
va fi legat și-n cer și tot ce vei dezlega pe pământ va fi dezlegat și-n cer». Acest text și altele asemănătoare cu privire la preeminența lui Petru în cadrul grupului apostolilor au cunoscut, exegetic vorbind, interpretări diverse și prezența unui episcopat «monarhic» la Roma chiar de la începuturile comunității creștine ridică inevitabile probleme critice. De remarcat apoi faptul că chiar în secolul II nu doar Petru era considerat primul episcop al capitalei imperiului, dar și faptul că unele prerogative atribuite de tradiția
Papă () [Corola-website/Science/296846_a_298175]
-
cele constatate asupra istoriei construcției, concluzii obținute pe baza investigațiilor cercetătoarei. Poziția retrasă a așezării explică și apariția sa relativ târzie în documente. Abia pe la 1400, ""Alba ecclesia"" (alias Viscri) apare într-un registru al localităților pentru plata impozitului datorat episcopatului, al comitatului de Rupea (Kosd). Pe la 1500, Viscri este enumerată printre comunele libere ale Scaunului de Rupea, cu 51 de gospodării, trei păstori, un dascăl și doi săraci. Aici, ca și în alte comune, vechimea bisericii confirmă că așezarea coloniștilor
Viscri, Brașov () [Corola-website/Science/300982_a_302311]
-
director la seminarul de la Saint-Sulpice, unde a predat teologia Sfintelor Sacramente (teologia Sfintelor Taine). Când Jean-Marie Lustiger a devenit arhiepiscop al Parisului, acesta l-a numit pe vicar general, calitate în care a contribuit la toate inițiativele de început de episcopat ale cardinalului Lustiger (École cathédrale de Paris, Radio Notre-Dame, redecuparea sectoarelor parohiale, revizuirea formării preoților). La 25 iunie 1988 a fost numit episcop auxiliar de Paris, cu titlul de episcop titular de Thibilis, si hirotonit la 14 octombrie 1989. Este
André Vingt-Trois () [Corola-website/Science/328862_a_330191]