273 matches
-
poate da un sens despre un temei mai profund al analiticii și al dialecticii și, în urmare, și al diferenței dintre cele două specii de raționament (corect și sofistic): acest temei ne apare ca fiind însăși diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea părelnică (doxa). Aceste două specii de cunoaștere care s-au anunțat mai devreme, dar dintr-o altă perspectivă decât cea care ne interesează acum nu trebuie confundate cu tipurile de construcții "raționale" separate după criteriul supunerii lor față de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Totodată, asumând tematic acest temei mai profund al analiticii și dialecticii, trebuie observată și valorificată schimbarea de perspectivă în însăși cercetarea sa (a noului temei, dar și a ceea ce el susține și legitimează). Temeiul acum ivit, diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cea părelnică (doxa), nu mai este în modalitatea formală a raționamentului, ci în aceea a judecății. Revenim, cumva, la aceasta din urmă, fără a părăsi orizontul raționamentului (și, se înțelege, pe cel al argumentării). Revenind la judecată, fără a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este ea însăși legitimată judicativ. Dar în orizontul judicativului, trebuie acceptat un temei ultim (rostul lui va ieși la iveală prin operarea reducției judicative); de fapt, a fost deja acceptat. De aceea am putea spune că diferența dintre cunoașterea veritabilă (episteme) și cunoașterea părelnică (doxa) constituie un veritabil element a priori al logicii organon și, de fapt, al oricărei logici (care nu poate fi decât formală). Cu toate că stabilitatea conceptuală a celor două tipuri de cunoaștere este deocamdată precară, nu ne putem
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
s-a arătat mai devreme a fi înțelesul unui temei mai profund al celor două modele de discurs (analitica și dialectica) și al diferenței dintre raționamentul corect și cel sofistic; oarecum dincolo de elementul a priori al logicii formale, diferența dintre episteme și doxa, totuși mai degrabă dincoace, fiindcă ceea ce iese la iveală acum nu este decât o ipostază a temeiului ultim al analiticii și dialecticii, o ipostază a elementului a priori al acestora, așa cum l-am gândit mai devreme, ca diferență
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
structura logic- formală a celor două modele de înaintare în discurs despre care vorbim aici, anume analitica și dialectica.62 Și tot ideea de corespondență susține apoi și diferența dintre raționamentul corect și cel sofistic și, în final, diferența dintre episteme și doxa; mai mult, această din urmă diferență ne apare ca o ipostază a înseși schemei formale proprii relației de corespondență ca esență a adevărului. Corespondența astfel luată, ca esență a adevărului, are funcția unui principiu, chiar a unui fel
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
în cunoaștere, pentru a dobândi adevărul, fundamental pentru condiția de "cunoștință" și legat în mod necesar de judecată, și îl găsește: în esență, este vorba despre "intuiția intelectului intuitiv" (intelect intuitiv: nous); acesta din urmă este "principiul principiului științei" (știință: episteme); altfel spus, raționamentele științifice pornesc de la judecăți adevărate în mod evident, pe care le oferă intelectul intuitiv. Problema corectitudinii gândirii, adică a semnului de valabilitate a cunoașterii științifice, precum și cea a elementului originar al gândirii, adică problema originii certe a
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
peste anumite diferențe, cu totul semnificative pentru filosofia modernă, cea care ne modelează prejudecățile cele mai importante ale noastre, acum? Spre exemplu, cum se poate împăca intuiția intelectuală cu inducția? Neîndoielnic, primele principii trebuie să fie premise în demonstrația științifică (episteme apodeiktikes), în știință, în genere, care presupune achiziția de cunoștințe (sporul cunoașterii, cum ar spune Kant). Întregul adevăr al științei se bazează pe adevărul primelor principii. Dar tocmai datorită acestui fapt, facultatea de a cunoaște primele principii îi este superioară
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
le-a primit de la logos-ul însuși. Pe aceeași cale, dominată de posibilitatea unei reducții non-judicative a dictaturii judicativului, filosofia ar căpăta șansa de a-și repotența firea sa "iubitoare" de "înțelepciune", nepirzând nimic din experiența sa milenară ca simplă episteme (știință). Prin urmare, reducția judicativă a dictaturii judicativului are drept sarcină trecerea de la elementele judecății (constitutive), surse de convenții (reguli, "legi") pentru dictatura judicativului, la fenomenul originar al acesteia, timpul; reducția non-judicativă a dictaturii judicativului are drept sarcină trecerea de la
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unor criterii și valori intrinseci, nu al unui (inexistent) referent universal, aceste noi studii sociale au preluat și metoda ei de analiză: aceea a decupajului static, care a Înlocuit tradiționala restituire a secvențialității dinamice. Astfel a apărut structuralismul. Această nouă epistemă a avut, pentru științele sociale, un rol profund regenerativ, inclusiv - sau, poate, În primul rând - pentru istorie. Efectele ei nu au fost, Însă, numai pozitive. Interesul pentru orice formă de alteritate, prestigiul particularismului și al pluralismului au dus la estomparea
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
oficiale și a unui nou tip de axiologie prin fișa postului și alte documente colaterale, prin care profesorul este evaluat nu numai ca practician la catedră, ci și ca teoretician și cercetător al fenomenului didactic, duce personalitatea profesorului spre altă epistemă, calitatea de om de știință fiind probabil un ultim bastion de cucerit. Important de subliniat că o evaluare reală a muncii la catedră a profesorilor este imposibil de realizat, toate celelalte forme evaluative propuse și aplicate fiind subterfugii ale evaluării
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
următoarele : „constat raritatea, inexistența chiar în câmpul de cercetare, a pelerinajului din lumea ortodoxă. Doar câteva articole timide, axate mai mult pe relația Biserică-Stat-Modernitate, apărute după 1990”. Este foarte greu să te înscrii deci cu un astfel de subiect în epistema occidentală, atât timp cât nu ești sprijinit de unda purtătoare a cunoașterii din propriul mediu de proveniență. După cum constata universitarul ieșean A. Netedu, problematica practicilor religioase ale românilor în relație cu „modernismul” societății a fost deja subiect de studiu al sociologiei românești
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
zonă: ele sunt în stare să povestească, uneori consistent și talentat, gândurile bărbaților filosofi. Și mie problema nașterii nu mi-a părut că ar avea „demnitate filosofică”. Și mie mi s-a părut că există subiecte private și nedemne de episteme și subiecte „cu adevărat importante”. Ieșirea „nimicurilor femeiești” din anonimat și trecerea lor în vizibilitatea filosofică, teologică, politică, estetică, sociologică, juridică, a fost o mare descoperire și a însemnat momentul în care am avut revelația - acum îmi pare copilărească - a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
încercării din partea poeților respectivi de a deplasa orizontul de așteptare al acelei perioade tulburate ideologic, de a modifica, pe cât posibil, criteriile esteticului, preluând ceea cu este mai bun dintre procedeele și reflexele avangardei istorice, dar și anunțând totodată modificările de epistemă din poezia sfârșitului de secol XX. Desigur că nu se putea trece peste o analiză accepțiilor pe care le-au căpătat termenii de promoție și generație (intrat în câteva sintagme parțial sinonime). Ar fi de remarcat în această privință pertinența
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
p.952]. 14 "Modernitatea a marcat o ruptură în dinamică mentalului european, fiind caracterizată de o mutație calitativa, care produce, prin mecanismul secularizării și prin accelerarea fără precedent a dialecticii sacrului și profanului, un tip uman diferit, produs al noii episteme" [Neagotă, p.118, subl.n.]. 15 "Principiul politic al celor vechi era datoria. Al celor moderni, libertatea și egalitatea." [Patapievici, p.59]. 16 "Îl n'est que le génie fécond des Français, pour rajeunir d'une manière neuve leș choses
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
reasertează valoarea teritoriului retoricii doxa și, astfel, resituează teoria și practica într-un context mult mai favorabil continuității acesteia"784. Ray McKerrow face referință la modalitatea în care Hariman reconceptualizează doxa, într-o manieră care o desprinde de opoziția cu episteme, corelând-o cu sensul tradițional de "opinie", dar și cu cele, mai puțin obișnuite, de "reputație" (reputation, în limba engleză), sau "privire" (regard, în limba engleză), care "funcționează în aceeași măsură în sens de ascundere, pe cât în sens de revelare
Criticismul retoric în ştiinţele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/934_a_2442]
-
presa scrisă, rațiunile manifestărilor discursive nu mai sunt legate de fenomenul de legitimare a accesului/ menținerii la putere, ci de persuadarea publicului cititor în sensul ideilor și atitudinilor politice împărtășite de jurnalist. Considerăm că întoarcerea la publicistica eminesciană, din prisma epistemei ce caracterizează epoca noastră, și conștientizarea presupozițiilor care domină receptarea conduc la redimensionarea lumii de sensuri pe care o construiesc articolele poetului. Suntem convinși că abandonarea declarativă a clișeelor, a locurilor comune în analiza operei eminesciene, nu anulează pericolul elaborării
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
configurație aparte, atât la nivelul conținuturilor vehiculate, cât și la nivelul expresiei utilizate. Finalitățile limbajului politic impun acestuia o serie de constrângeri: de ordin intern, vizând respectarea unui set de reguli sintactice și lexicale, și de ordin extern, referitoare la epistemele ce caracterizează fiecare epocă istorică și care determină direcțiile tematice, valorile semantice ale lexicului, tabuurile lexicale etc. Ocultarea acestor exigențe reduce eficiența actelor discursive și afectează statutul locutorului în ierarhia politică. În aceste condiții, se înregistrează o tendință de standardizare
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
i-au fost atribuite jurnalistului împreună și considerate separat poartă amprenta ancorării ideologice a interpreților. Lipsa unei situări în context a operei eminesciene determină distanțarea de lumea de sensuri pe care poetul o construiește, iar întoarcerea la texte, din prisma epistemei caracteristice epocii noastre și cu conștientizarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului publicisticii eminesciene. Demersul hermeneutic, înțeles ca dialog productiv al interpretului cu opera, are ca prim obiectiv decelarea întrebărilor fundamentale la care răspund articolele poetului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Am dorit să arătăm, în lucrarea noastră, că fiecare dintre etichetele atribuite jurnalistului Eminescu de-a lungul timpului poartă amprenta ancorării ideologice a interpreților și a eludării contextului referențial al epocii. În aceste condiții, întoarcerea la textul eminescian, din prisma epistemei ce caracterizează epoca noastră, cu instrumentarul pe care ni-l pune la dispoziție știința modernă și cu asumarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului publicistic. Demersul hermeneutic, înțeles ca dialog productiv al interpretului cu opera, are
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
a cincea. Redescoperirea lucrurilor inteligibile și a imaginației / 238 3.6.6. Meditația a șasea și redescoperirea omului / 241 Concluzii. Bucla modernă a imaginarului / 247 Bibliografie / 257 Abstract / 265 Résumé / 269 Introducere Lucrarea de față reprezintă componenta "aplicativă" a unei episteme fundamentată pe noi perspective privind imaginarul. Pornind de la neacceptarea teoriilor moderne ale imaginarului, am considerat că trebuie reevaluată dezvoltarea universului cognitiv în relație cu modalitatea în care se construiește imaginea despre lume. Relativizarea cunoașterii la imaginea despre lume introduce în
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
Gaston Bachelard, Gilbert Durand, Mircea Eliade, Ioan Petru Culianu, Lucian Boia, au descris imaginarul pornind de la perspective particulare, continuând jocul războinic de opoziție dintre imaginar și știință. Limitările teoretice amintite care chiar dacă reconsideră poziția imaginarului subliniind importanța acestuia în dezvoltarea epistemei, nu îi exploatează valențele de reprezentare a realității în ansamblul ei, ci doar pe cele specifice perspectivelor mitico-magice sau pulsionale. În 2001 într-o lucrare de sinteză, Philososphie des images 1, Jean Jacques Wunenburger corelează ideea de imaginar, imaginii surprinzând
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și culturii umane având în interiorul său spicuite cele mai importante momente, într-o structură care să reliefeze ideea principală a cărții. Capitolul al II-lea Cenzura imaginarului și începutul modernității identifică elementele specifice cenzurii imaginarului elemente care declanșează transformările de epistemă prin care se face trecerea de la gândirea renașterii la cea de început de modernitate. Prima și cea mai complexă formă de cenzură este cea religioasă care se manifestă în diferite forme, ca reacție și contrareacție la gândirea medievală și la
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
altă construcție sub forma unei cărți de mici dimensiuni De imitatione Dei (2004). Dar toate aceste avanpremiere nu prejudiciază cu nimic noutatea cărții deoarece aceasta este determinată, în primul rând, de întregul ei și modul în care conturează modificările de epistemă de la începutul modernității. În aceeași măsură ideile individuale capătă în noul context alte valențe și sensuri. Multe elemente au fost reanalizate, restructurate reinterpretate, ceea ce face ca, în ciuda faptului că anumite texte au mai publicate, finalitatea să fie alta. Chiar și
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
logica dacă a fost văzută ca metodică pentru științe se realizează încercări de reformă de către Petrus Ramus, sau celebrul Novum Organum a lui Francis Bacon. Fiecare direcție totuși privește logica ca reflexie asupra raționalității, iar perioada Medievală pregătește modificările de epistemă specifice perioadei Renașterii și cenzurii perioadei moderne. 1.4.4. Despre suflet și începuturile umanismului Devenirea științifică realizată în perioada Renașterii a fost influențată de modalitatea în care a fost perceput sufletul și raportul său cu cosmosul. Transformarea a fost
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
două sunt în domeniul opiniei (δοχα), primele două - în cel al intelectului (νοũς)"52. Aici termenul de știință έπιστήμη este cel cunoaștere reală a lumii ideilor. În cazul lui Platon exista astfel o interrelaționare completă între cunoaștere în sensul de episteme și idei. Transferul înțelesului termenului dinspre cunoaștere înspre rezultatele acestora este continuată de Aristotel. Acesta la începutul Metafizicii (981a) definește cunoaștere (έπιστήμη) ca fiind "cunoașterea generalului"53 și implicit o echivalează cu theoretike, cunoașterea teoretică, dar în combinație și cu
Anul 1600: cenzura imaginarului științific la începutul modernității by Dan Gabriel Sîmbotin () [Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]