901 matches
-
nu poate fi niciodată realizată. Soluția existențială rezidă în acceptarea senină a fmitudinii. Soluția hermeneutică este acceptarea prejudecății, a structurii de anticipare a judecăților noastre, ca aspect ontologic pozitiv al înțelegerii noastre. Consecința directă este refuzul istorismului construit pe modelul epistemic al științelor exacte. Consecința pozitivă mai generală este refuzul metodei pentru că nu pot exista propoziții enunțiative clare care să poată traduce suferința facticității și finitudinii noastre. A doua inversare se petrece în însăși structura demersului hermeneutic. Relația clasică dintre interpretare
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
aceea de "rizom". Felul tradițional de a gândi identitatea 133 și diferența este cel al metaforei rădăcinii-arbore inversat, care desfășoară ierarhic-arborescent diferențele. (Să ne amintim aici de forma arborelui clasificărilor, al lui Porfir). "Rizomul" oferă o cu totul altă metaforă epistemică: cea a lipsei de diferență între rădăcină și mlădițe și a schimbului constant cu mediul său. Metafora epistemică a rizomului ne permite să gândim diferența împreună cu trecerile și legăturile pe care le implică. Diferența nu mai poate fi atât de
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
care desfășoară ierarhic-arborescent diferențele. (Să ne amintim aici de forma arborelui clasificărilor, al lui Porfir). "Rizomul" oferă o cu totul altă metaforă epistemică: cea a lipsei de diferență între rădăcină și mlădițe și a schimbului constant cu mediul său. Metafora epistemică a rizomului ne permite să gândim diferența împreună cu trecerile și legăturile pe care le implică. Diferența nu mai poate fi atât de rigidă pe cât fusese în tradiția clasică, iar unitatea nu mai poate să o absorbă fără a o elibera
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
1980 5. Heinrich F. Plett, Știința textului și analiza de text, Editura Univers, București, 1983 6. ***, Postmodemismul. Deschideri filosofice, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1995 Cuprins Introducere 1. Noua epistemă: tematizarea comunicării..............................................5 2. Raționalitate și semn.............................................................................8 I. Semiologie 3. Situs-ul epistemic al semiologiei (Delimitarea obiectului și problematicii; programul)..................................................................17 4. Principiul arbitrarietății semnului lingvistic......................................22 5. Consecințe filosofice ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste.............................30 7. Semnul și sistemele semnificante.......................................................35 8. Tehnici și procedee
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
ale principiului arbitrarietății semnului lingvistic............................................................................................26 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste.............................30 7. Semnul și sistemele semnificante.......................................................35 8. Tehnici și procedee ale lecturii semiologice.......................................53 9. Semn și epistemă: o semiologie a cunoașterii.....................................69 II. Hermeneutică 10. Situs-ul epistemic al hermeneuticii...................................................75 11. Principii, concepte și reguli ale hermeneuticii.................................80 12. Etapa filologico-retorică a hermeneuticii.........................................85 13. Variante ale hermeneuticii filologico-retorice și contrafigura ei, hermetismul......................................................................................90 14. Etapa psihologico-istorică a hermeneuticii (Schleiermacher, Dilthey).............................................................................................96 15. Contrafigura hermeneuticii psihologico-istorice: hermeneuticile
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
recepționează mai mult ansambluri de imagini, de sunete, de gesturi. La această vârstă curiozitatea senzorială este de un real sprijin pentru învățător și activitatea educativă. Pe această bază el strânge impresii numeroase și percepe realitatea. Mai târziu apare și curiozitatea epistemică Ăsetea de cunoaștere) cu ajutorul căreia școlarul mic este condus spre cunoștințele superioare, abstracte, care folosesc la acumularea unui volum sporit de informații. Cea mai prețioasă facultate în materie de cercetare științifică este curiozitatea. Pentru a găsi trebuie să cauți și
ÎNSUŞIREA NORMELOR DE ORTOGRAFIE ŞI PUNCTUAŢIE by ALDESCU DIANA () [Corola-publishinghouse/Science/1303_a_1879]
-
decât haotice intervenții „de la centru” care, în mare parte, vizau diminuarea efectelor „tranziției” (pentru a folosi un termen cunoscut, deși acesta este mai mult o „formă fără fond” în sensul lui Maiorescu, adică un termen care nu își găsește suportul epistemic), și nu analiza și gestionarea rezolutivă a cauzelor generatoare ale efectelor respective. Mai mult, odată cu deschiderea oficială a negocierilor pentru aderarea României la Uniunea Europeană (februarie 2000) și a capitolului 7 - Agricultura (2002), problemele mediului rural (sociale și economice) au devenit
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
la liderii militari și dacă da, care este aceasta? Există o corelație între un anumit stil de leadership și dominanța cerebrală? Dar între tipul psihologic și dominanța cerebrală? Toate aceste întrebări au constituit premise pentru prezenta cercetare, provocându-ne curiozitatea epistemică și pragmatică. Cercetările au evidențiat că preferințele cerebrale se pot modifica în urma unui antrenament adecvat. În aceste condiții, în cazul unei corelații, se poate modifica stilul de leadership sau tipul psihologic prin modificarea preferințelor cerebrale? Rămîne o întrebare deschisă și
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Cezar Ivănescu, Daniel Turcea, Marius Robescu. Demersul și metoda critică s-au consolidat, punând în evidență un mod propriu de abordare a textului literar, bazat pe decelarea resorturilor și semnificațiilor profunde ale operei, dintr-o perspectivă constructivă. În aceeași arie epistemică se înscriu și volumele Incursiuni critice (I-II, 2001-2003), o selecție din articolele, cronicile literare și eseurile publicate de-a lungul a treizeci de ani de activitate, alcătuind un itinerar critic în geografia literaturii române moderne și contemporane. Pornind de la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286893_a_288222]
-
cognitive, dar ele nu mai au relevanță pentru cazul lui Blake). Totuși, pentru a îndepărta contradicțiile care se ivesc din postularea unui eu monolitic și pentru a aplica în chip coerent conceptul la procesul creației artistice (fenomen care implică trăsături epistemice și estetice), ar trebui să facem distincție între două tipuri de eu. Distincția în cauză este crucială din perspectiva unei estetici a productivității ceea ce, în taxonomia germană, se numește Produktionsästethik și, în cea franceză, poïétique. Ambele discipline de investigație estetică
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
datele primare furnizate de primul, încearcă să convertească experiență concretă într-una artistică. În timp ce rezultatul direct al activității primului este simplă experiență personală, rezultatul direct al activității ultimului este opera de artă. Dacă, în mare măsură, eul empiric corespunde eului epistemic, conținuturile epistemologice care fac obiectul eului empiric pot sau nu să coincidă cu cele estetice care fac obiectul eului creator. În cazul lui Blake, cred că eul empiric și eul creator configurează, în maniera binara, eul din viziune. Aici, eul
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Zoas) Al doilea nivel este cel metafizic. Având ca obiectiv revelarea aspectelor oculte ale universului, principiilor sale primare, acesta corespunde viziunii duble. Conceptul care stă la baza să este cel de "știință", înțeleasă nu că doxa, ci că apokalypsis, expresie epistemică supremă. Materializarea textuala a acestui stadiu vizionar este poemul epic The Four Zoas, intitulat, inițial, Vala (1795-1804)189. Brian Wilkie și Mary Lynn Johnson subliniază că opera poate fi interpretată, simultan, ca o epopee, ca un poem cu o structură
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
satisfăcătoare. Distincțiile au fost importante la acest nivel. În primul rând, am trasat o genealogie a termenului, încheiate cu o serie de remarce privitoare la natură eului vizionar. Apoi, am făcut diferența între eul empiric (corespunzând, în mare măsură, celui epistemic) și eul creator, care, în ansamblu, alcătuiesc eul vizionar. Dihotomia anterioară este un ecou al dubletului terminologic moi biographique/moi créateur postulat de poeticienii francezi. Aceste rafinări conceptuale mi-au permis, subsecvent, să analizez calitățile ontologice ale eului creator, care
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
have attempted to draw a genealogy of the concept and have concluded with a series of remarks on the nature of the self în vision. Afterwards, I have differentiated between the empirical self (corresponding, to a large extent, to the epistemic one) and the creative self, that, în the aggregate, make up the self în vision. The aforementioned dichotomy echoes the distinction between the moi biographique and the moi créateur postulated by theorists în the field of French poietics. These conceptual
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
mondială?”; 2) „De ce este timpul potrivit să fie înlocuită?”; 3) „De ce este probabil ca realismul să fie înlocuit cu un discurs comunitar mai pașnic?”. Teoria critică oferă puține răspunsuri în legătură cu ascensiunea și decăderea discursurilor. Thomas Risse-Kappen scrie: „Cercetarea despre... «comunitățile epistemice» ale rețelelor transnaționale de cunoaștere a eșuat până acum să precizeze condițiile în care anumite idei sunt alese și influențează politicile, în timp ce altele sunt marginalizate”64. Deloc surprinzător, adepții teoriei critice spun puțin despre motivele pentru care realismul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a înțelege fiecare caz sub forma unui sistem unic și funcționabil. Problemele metodologice nu sunt niciodată pur și simplu metodologice, fiindcă ele întotdeauna fac referire, în mod direct sau indirect, la convingeri puternic înrădăcinate despre natura cunoașterii și adevărului. Fervoarea epistemică sălășluiește pretutindeni pentru că forma este inseparabilă de conținut. Cu toate acestea, datoria noastră este să descâlcim noțiunile de câte ori ni se oferă această posibilitate. Există diverse strategii care permit organizarea cercetării cazurilor creative. Principalul obiectiv al acestui eseu are la bază
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
În mod normal, în stilul lui Piaget, un grup de cercetători analizează un set de 10-20 de probleme sau experimente, un demers necesar în abordarea structuralistă, deoarece obiectivul nu reprezintă descoperirea modului în care copilul rezolvă problema, ci înțelegerea structurii epistemice normative pentru categoria de sarcini ce corespunde dezvoltării structurii respective. Considerăm că o asemenea cercetare este utilă studiul noastru despre gândirea creativă: într-adevăr, unii ar susține că, atunci când un copil descoperă un concept, precum conservarea materiei în timpul modificării formei
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
dintre varianta teoriei de dezvoltare după Piaget și metoda studiilor de caz utilizată de noi pentru elaborarea sistemelor de dezvoltare constă în interesul nostru față de individ. Piaget ar declara că țelul său este transcenderea individului psihologic pentru a surprinde „subiectul epistemic” sau ansamblul de reguli normative pe care orice sistem e obligat să îl deprindă. Într-un interviu din anul 1975, Piaget a declarat următoarele: În general - și sunt rușinat să mărturisesc - nu sunt cu adevărat interesat de indivizi, de individ
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
analizăm un singur creator și creațiile sale; în al doilea rând, interesul nostrul central este să respectăm individualitatea și noțiunea de individualism, pentru a le salva din capcanele conceptuale ale „comportamentului specific speciei”, ale „curbei lui Gauss” sau ale „subiectului epistemic”. După cum vom demonstra ulterior, considerăm că putem dobândi respect față de individualitate fără a pierde din vedere numeroasele moduri de integrare a individului creator în contextul său social. Rămâne, într-adevăr, la latitudinea cercetătorului cazului individual să investigheze cu atenție echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
cuprins implicit în noțiunea corp. În cea de a doua, predicatul se află în afara subiectului deși stă în legătură cu el. Propozițiile analitice nu extind cu nimic cunoștința noastră; din ele rezultă doar că noțiunea este descompusă și făcută astfel inteligibilă subiectului epistemic însuși. Dar, în propozițiile sintetice trebuie să avem în afară de conceptul de subiect, încă ceva pe care să se sprijine intelectul, pentru a cunoaște că un predicat, care nu se află în acest concept, îi aparține, totuși. Linia de demarcație dintre
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
cu mama, formele luate de constituirea identității la copilul mic, în opinia unor psihanaliști ca Mélanie Klein (proiecție, introecție, identificare, repulsie), clasificările, structurate pe modul de opoziție care rezultă ("bun/rău", "sus/jos", "afară/înăuntru", "cald/frig") evocă o elaborare epistemică și cognitivă de bază. Ceea ce confirmă lucrările lui Piaget în psihologia dezvoltării, mai ales pe marginea fazei senzo-riomotrice (cf. Doise și Mugny, 1997; Piaget, 1978). Studiile despre reprezentarea genului sexual sînt în netă progresie numerică, după lucrarea lui Paul-Henry Chombart
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
pe teorii științifice, dar [...] false sau nesigure, [...] injust interpretate, cărora li se acordă o credibilitate pe care nu o merită" (Boudon, 1986, p. 45). Se va insista pe caracterul formalizat și sistematic al fenomenului și pe închiderea sa în jurul "schemelor epistemice" (Rouquette, 1994) sau al "thêmata" (Moscovici și Vignaux, 1994), principii dualiste de dispunere și de adecvare, sursă de eventuale derive, vizînd promovarea unei anumite ordini sociale și ideatice, fie ea instituită sau proiectată. Mai multe repezentări sociale, fiind legate de
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
ca întreg? Și, în fond, la ce valoare ne referim: la cea de acum sau la cea care poate fi? La valoarea de uzanță, de schimb, cea materializată în bani, valoarea dată de statutul dobândit sau la cea ca simbol (epistemic, artistic, politic etc.)? În orice caz, valoarea presupune prezența unei ființe și a unui raport al acesteia cu toate aspectele de mai sus: obiecte, însușiri, conduite, sensuri, esențe, finalități. Excelența, reușita, dar și eșecul în parcursul elevilor sunt realități construite
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
evaluarea sistemului, cea a instituției de învățământ, evaluarea programelor, a profesorilor, a elevilor etc. În același timp, fiecare teoretician poate să imprime acestui termen semnificații destul de diverse. Gérard Scallon (1988, p. 12), de pildă, distinge trei mari planuri de semnificație epistemică pentru verbul a evalua: a) a concepe o procedură de evaluare; b) a face practic o evaluare; c) a exprima o evaluare. De bună seamă, cele trei ipostaze nu se identifică. Una este să proiectezi proceduri și instrumente de evaluare
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]
-
apreciate fiecare cu maximum 8 puncte; total: 2 × 8 = 16 puncte. Total punctaj: 84 + 16 = 100 de puncte (nota 10). 1. Metafora, sloganul pedagogic, „miturile” reprezintă: a) semne ale proceselor de maturizare a limbajului pedagogic; b) fenomene normale, de evoluție epistemică a pedagogiei; c) indicii de fragilitate epistemologică a pedagogiei; d) dovezi ale creativității cercetătorilor din câmpul pedagogiei. 2. Programa școlară se definește în jurul: a) tematicii și bibliografiei unei discipline; b) activităților de învățare propuse pentru o materie școlară; c) obiectivelor
[Corola-publishinghouse/Science/2256_a_3581]