1,135 matches
-
astfel, deopotrivă, caracteristicile științelor socioumane din ultimele decenii. Ambele procese sunt guvernate însă de același tip de raționalitate: raționalitatea transversală, care ne învață că se poate reflecta asupra structurii și unității unui domeniu fără a impune tipare din afară. 2. Epistemologia științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre epistemologie, de vreme ce unii autori se referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
socioumane din ultimele decenii. Ambele procese sunt guvernate însă de același tip de raționalitate: raționalitatea transversală, care ne învață că se poate reflecta asupra structurii și unității unui domeniu fără a impune tipare din afară. 2. Epistemologia științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre epistemologie, de vreme ce unii autori se referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul epistemologiei tari, paradigmatice, ceea ce
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
transversală, care ne învață că se poate reflecta asupra structurii și unității unui domeniu fără a impune tipare din afară. 2. Epistemologia științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre epistemologie, de vreme ce unii autori se referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul epistemologiei tari, paradigmatice, ceea ce nu înseamnă că au dispărut preocupările legate de teoria științelor. Putem vorbi despre imposibilitatea, în
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
științelor educațieitc "2. Epistemologia științelor educației" Mai întâi, ar trebui să precizăm în ce măsură se mai poate vorbi despre epistemologie, de vreme ce unii autori se referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul epistemologiei tari, paradigmatice, ceea ce nu înseamnă că au dispărut preocupările legate de teoria științelor. Putem vorbi despre imposibilitatea, în context postmodern, a unei epistemologii a logosului universal, a pozitivismului. Pentru pozitivist, lumea se împarte în ceea ce se poate afirma cu claritate
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
referă la demisia acestui domeniu în contextul evoluțiilor din științele contemporane. Se poate vorbi, credem, despre sfârșitul epistemologiei tari, paradigmatice, ceea ce nu înseamnă că au dispărut preocupările legate de teoria științelor. Putem vorbi despre imposibilitatea, în context postmodern, a unei epistemologii a logosului universal, a pozitivismului. Pentru pozitivist, lumea se împarte în ceea ce se poate afirma cu claritate și ceea ce trebuie trecut sub tăcere. Dar aceasta este de fapt o filosofie dintre cele mai absurde, căci nimic - sau aproape nimic - nu
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
directă și eficientă asupra realului, dar nu și o apropriere deplină a sensurilor și semnificațiilor. Considerând așadar, odată cu R. Thom, activitățile științifice ca un continuum cu doi poli, al înțelegerii și al acțiunii, se face un prim pas în depășirea epistemologiei reducționiste în favoarea uneia măcar bipolare, ambivalente. Încercăm să surprindem în continuare câteva consecințe ale acestei orientări asupra educației: • reevaluarea modelului parcelar al științelor educației, caracterizat de împărțirea mai mult sau mai puțin artificială pe (sub)discipline specializate: psihologia educației, sociologia
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
în toate limbile” s-au confruntat cu imperativul realizării unor convenții prealabile, care, nu de puține ori, au mers prea departe, în grupuri prea restrânse. Problema care se ridică ține de asigurarea „vocației globale”, a caracterului transspațial al conceptelor-cheie ale epistemologiei contemporane; - decontextualizarea istorică și mai ales socială a discursului pedagogic a fost provocată în mare măsură de caracterul autoreferențial al limbajului, suficient sieși și rupt de contextul general care produce enunțul și îi determină posibilitățile de operare. În replică, postmodernismul
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
ceea ce Gilbert Hottois numea tehnoștiință își pierd statutul, pentru că noul tip de raționalitate nedeterministă acceptă intervenția imprevizibilului, a accidentalului și haosului. „Recurgerea la hazard nu are o semnificație metafizică, ci mai degrabă pragmatică sau metodologică.” (Boutot, 1997, p. 255) O epistemologie care acceptă aceste noi condiții, care se fundamentează pe aceste noi valori, dorindu-și să se situeze mai aproape de această lume imprevizibilă, populată de indivizi capabili să evolueze și să inoveze (I. Prigogine), trebuie să fie capabilă să țină seama
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
-și propune să studieze toate formele, ci doar pe cele numite de autor fractale. Fractal înseamnă fragmentat, fracționat, neregulat, întrerupt. Încercarea lui Mandelbrot constă în depășirea geometriei parcelare euclidiene, care pierde din vedere complexitatea ansamblului; această teorie nu constituie ceea ce epistemologii numesc „un sistem ipotetico-deductiv”. Nu este construită pe baza unui număr redus de axiome sau postulate cu care pot fi demonstrate numeroase teoreme, ci constituie un limbaj sau o metodă - destul de suplă, în esență - de interpretare a naturii. A studia
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
ale unor autori precum Piaget, Dewey și Whitehead, dar și utilizând principiile ordinii haotice și ale atractorilor stranii (vezi Slattery, 1995, pp. 27-28). Această scurtă și sumară incursiune în câteva dintre teoriile artizane ale unui alt mod de a face epistemologie a pornit de la premisa că, și de această dată, evoluțiile din cadrul așa-numitelor „științe tari” vor afecta consistent câmpul științelor socioumane. Teoriile prezentate aduc un argument suplimentar în favoarea orientărilor epistemologiei contemporane, schițate în capitolul 2. Teoriile morfogenetice pot furniza noi
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
dintre teoriile artizane ale unui alt mod de a face epistemologie a pornit de la premisa că, și de această dată, evoluțiile din cadrul așa-numitelor „științe tari” vor afecta consistent câmpul științelor socioumane. Teoriile prezentate aduc un argument suplimentar în favoarea orientărilor epistemologiei contemporane, schițate în capitolul 2. Teoriile morfogenetice pot furniza noi idei, noi perspective, profitabile și valorificabile din punctul de vedere al educației. Aceste teorii ajută la conturarea noului context în care este produsă, difuzată și aplicată cunoașterea. Noul tip de
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
societății și pentru progres: în cunoaștere, viața socială și învățare; - colaborarea între practicieni, în încercarea de a îmbunătăți propriile practici și de a orienta adecvat intervențiile educaționale prin demersuri de cercetare și acțiune. Încheiem aici incursiunea în teoria cunoașterii și epistemologie, pe care am făcut-o pentru a evidenția câteva lucruri importante pentru demersul nostru. Abordarea integrată a curriculumului nu este altceva decât reflectarea - în curriculum - a unor evoluții semnificative de natură gnoseologică și epistemologică. Curriculumul integrat nu este o apariție
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
să-i permită individului relaționarea, comunicarea și integrarea cu succes în diferite tipuri de comunități. Interculturalitatea ar putea fi un instrument semnificativ de apropiere a educației de viața de zi cu zi, de problemele semnificative ale lumii reale. Atât evoluțiile epistemologiei, cât și cele înregistrate în plan social au în comun, în diverse ipostaze și obiectivări, procesele de integrare. Tiparele gândirii și vieții sociale se modifică, promovând flexibilitatea, eclectismul, complexitatea, abordările din mai multe perspective. Considerăm că, dinspre ambele domenii, investigate
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
vorbește despre trei grade de interdisciplinaritate: - un grad aplicativ (integrare aplicativă): în urma transferului de metode, rezultă aplicații practice concrete; - un grad epistemologic (integrare epistemologică): în urma asimilării de metode din alte domenii, în cadrul disciplinei respective se inițiază analize profitabile în privința propriei epistemologii; - un grad generator de noi discipline (integrare hibridă): transferul de metode între două sau mai multe discipline conduce la apariția unui domeniu autonom. Aplicații → analize epistemologice → disciplină nouă (hibrid)tc "Aplicații → analize epistemologice → disciplină nouă (hibrid)" Poate și datorită faptului
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
un întreg, o ființă unitară, complexă; de aceea, curriculumul nu trebuie să se adreseze separat unui aspect sau altuia al dezvoltării copilului, ci să-l privească pe acesta în integralitatea sa. Perspectiva constructivistă face referire, de asemenea, la două aspecte: - epistemologia constructivistă, care susține că elementul sau fenomenul luat ca obiect al cunoașterii nu are o stare finită, dată; el se construiește, se deconstruiește și se reconstruiește pe parcursul investigării sale, se articulează permanent, „prinde formă” odată cu acțiunea de explorare. Cunoașterea „este
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
Project on Cross-curricular Themes, Consortium of Institutions for Development and Research in Education in Europe, Scottish Consultative Council on the Curriculum, Dundee. CIDREE, 2005, Cross-curricular Themes in Secondary Education. Report of a CIDREE collaborative project, Sint-Katelijne-Waver. Ciolan, L., 1996, „Alternativa epistemologiei postmoderne în educație”, Revista de pedagogie, pp. 7-12. Ciolan, L., 1999a, „Elemente pentru o abordare integrată a curriculumului”, Paideia, 1. Ciolan, L., 1999b, „Proiectarea temelor integrate în cadrul curriculumului la decizia școlii”, Învățământul primar, 1. Ciolan, L., 1999c, „Temele cross-curriculare”, Revista
Învățarea integrată. Fundamente pentru un curriculum transdisciplinar by Lucian Ciolan () [Corola-publishinghouse/Science/2333_a_3658]
-
este decât un efort sistematic de a genera contexte plauzibile, prin analiză și imaginație, În care dezvoltările posibile pot fi testate sau, cel puțin evaluate și discutate. Scenariile se referă la tărâmul posibilului: așadar, aparțin ontologiei lumilor posibile, psihologiei și epistemologiei contrafactuale și gândirii experimentale. Scenariile pun În evidență diferite aspecte ale „istoriei viitoare” și o pot face În diverse forme. Dar indiferent de tipul de scenariu, există câteva funcții generale ale acestora: 1) iau În calcul un set larg de
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
și În bussiness, management sau În proiectarea unor politici publice. În ciuda utilității lor, trebuie să fim mereu precauți și să nu uităm limitele scenariilor. Contextul lor epistemologic nu este cel tradițional, centrat pe realitate și focalizat asupra a „ceea ce există”. Epistemologia lor este a lumilor posibile, a contrafactualului sau „posibilului”. Deși ele sunt utile pentru a stimula, ilustra sau Învăța și pentru a da precizie și bogăție comunicării, nu trebuie confundate cu predicția unei realități certe viitoare. 8.5. Scenariile În
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de filosofie și la sesiunile de comunicări științifice cu teme de filosofia științei, tot ce era îngăduit fără infestări ideologice. Autoarea principală a gloriilor lui eram eu. Și atunci trebuia să închidă ochii, să mă lase în plata Domnului cu epistemologia și cu sociologia mea. Dimineața aceea de august am plecat cu toții la Yurmala, pe malul Balticii. Ploua mocănește, căpos, fără speranță. Era cam frig. Din când în când, eu am un fel aproape tiranic de a-mi impune voința. Oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
psihologi, au fost îngăduiți, tolerați să existe și după ce Cârmaciul a decis, în iunie ’77 să o termine cu breasla științelor sociale. Numai că ei trebuiau să producă în mare trei categorii de texte: cele de tipul transmundan (logică, metafizică, epistemologia fizicii, axiologie - și asta au făcut cei respectabili, cărora le-au ținut de „șase” cei din ultima categorie), cele de tip istoric (de ce să ne supărăm pe trecut dacă îl putem selecta ca să ne poată legitima prezentul?), cele de tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
să-ți facă părul măciucă. Prin ’80 ne-au luat la o reciclare la „Ștefan Gheorghiu”. Nouă ne-a convenit din câteva motive bine așezate în acel sistem de referință: clădirea era modernă, biblioteca plină cu traduceri foarte up-datate din epistemologie și filosofie socială, bufetul avea mâncare bună și ieftină, înăuntru era cald, pe noi ne recicla mai ales Maximilian, care era pe atunci singurul nostru specialist reputat în genetică, la cursurile de spălat creierii citeam pe sub bancă Cel mai iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pe de-ascuns de bunica. Îmi făcea semn cu degetul peste gură: „Șșt!” Niciodată nu l-am spus bunicii, era secretul nostru. Îmi pare rău, da’ n-am putut „vedea” niciodată: „clasa muncitoare”, „țărănimea”. Conceptele mi se tulburau de reprezentări. Epistemologii ar zice că psihologizam realitatea. Je m’en fiche et je m’en contre fiche. Când se discuta problema morții în perspectivă existențialistă (ființo-neantistă), eu vedeam trupurile bunicilor, capacul sicrielor, mai târziu am asistat trei oameni să moară și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din jur prin ideile acelor domni, Adrian se întreba cum s-ar putea formaliza aceleași idei. Caz paradigmatic pentru diferențele dintre noi doi. Și un punct de similaritate: apetit mai scăzut pentru metafizică. Eram mai atașați de filosofia limbajului via epistemologiile pe care le învățam atât de contemporan. În toamnă, la examen țineam ochii în pământ, tot de rușine. Nu eram așa de bună cum credea ea. M-am apropiat de catedră și am tras un bilet. Ea m-a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În prima bancă stătea nădușit, cu capul în pumn Mircea Ponta, epistemologul român cel mai în vogă la data respectivă. Chipul lui exprima indiferență și sastiseală academică. Mi-am adus aminte că asistasem și eu cândva la un curs de epistemologie de-al lui. Ponta, în sacou vișiniu, studiindu-și manichiura cu mare concentrare, spunea că e posibil să existe și revelații mistice, dar că el unul nu fusese vizitat de niciuna. Capul lui rotund, cu fălci masive, sugera exact contrariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
premisă era trăit de noi toți ca o suficientă concluzie ; ceea ce constituia un început corect de reflecție era trăit de noi ca reflecția însăși : important devenea doar faptul că „le-am zis-o !”... Și am lăsat cu toții ochii în pămînt. Epistemologia vinovată „Nici unul dintre actori nu se gîndea că ceea ce facem este în vreun fel o sfidare a guvernului. Pur și simplu, ne făceam treaba, așa cum fuseserăm puși să o facem.” Este declarația-amintire a unui actor bulgar despre Improvizația, o piesă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]