1,134 matches
-
târzie, maniera preponderent descriptiv-constatativ-repetitivă de a vorbi despre politică, partide și ideologii, în favoarea unei gândiri-acțiuni eco-sistemice,comprehensive și terapeutice? Este știut că, în cunoașterea socio-umană din perioada modernității târzii și-au făcut loc tot mai mult exegezele hermeneutice, demersurile relativist-contextualiste, epistemologia sistemistă a complexității. Într-o atmosferă intelectuală antipozitivistă, câștigă teren abordările anti-descriptiviste, de factură eco-sistemică și comprehensivă. În opinia mea, eterogenitatea faptelor socio-umane purtătoare de sens, interdependența obiectului și subiectului cunoașterii și acțiunii, cunoașterea prin intuiție sintetică și experiență trăită
by Sergiu Gherghina [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
întemeiat argumentările pe exemple luate din literatura universală (Homer, Shakespeare, Goethe) și română (Gr. Alexandrescu, D. Bolintineanu, V. Alecsandri), din folclorul literar autohton. Cu toată atenția dată conceptului de lege, a avut grijă să delimiteze domeniul esteticii de cel al epistemologiei, bazându-se pe opoziția, socotită de el ireductibilă, dintre artă și știință; cea dintâi ar reda intuirea directă, individuală a naturii, cea de a doua ar reflecta natura prin abstracții generalizatoare. Acordând o importanță deosebită personalității artistului, esteticianul definește arta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
metodologiei de cercetare necesare atingerii obiectivelor propuse. În domeniul contabilității, privitor la tipurile de cercetare, Colasse (2005) propune o prezentare tridimensională: cercetare contabilă fundamentală, cercetare contabilă aplicativă, respectiv cercetare contabilă normativă, ceea ce reprezintă tot atâtea căi către cunoaștere. Cunoașterea Științifică, epistemologia, își are originile în lumea greacă, episteme = cunoaștere adevărată, de profunzime, iar logos = Știință. Platon realiza o delimitare a lui episteme de doxa, care nu era altceva decât cunoașterea superficială a faptelor empirice. Mijlocul de realizare a lui episteme este
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
de realizare a lui episteme este rațiunea, singura capabilă să aibă acces la lumea pură a ideilor, adică a conceptelor, principiilor, teoriilor. Dimpotrivă, lucrurile concrete sunt observabile de oricine, ele sunt efemere Și relative în fața Științei. Obiectul de studiu al epistemologiei, Știință a cunoașterii, nu se rezumă numai la teorie, adică la principii, legi Și ipoteze (sub aspectul evoluției istorice Și al valorii lor de cunoaștere), ci cuprinde Și studiul metodelor de cunoaștere, metodologia cunoașterii Științifice. Și pentru ideea de a
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
Lăcașul putnean (cu mormântul legendarului mușatin) e definit printr-o metaforă preluată din Eminescu: "Rusalim al sufletului meu"; în imne ca Logos, Psalm, Anastasis, Antimis, Aier, Ectenie se manifestă plenar credinciosul practicant. Dintr-o Ars poetica se reține diferența dintre epistemologie și imnografie: Obiectul științelor cosmosul strigat La viața creatoare Dar al Imnului Logosul întrupat în istorie. Esențială în discursul lui Ioan Alexandru ca imnograf e participarea la o frumusețe multiformă: frumusețe-natură, frumusețe-istorie, frumusețe etică. Timpului care macină cetăți i se
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nu a existat o ruptură, în Grecia arhaică și clasică, între formele plastice și puterile de dincolo. Când un efeb este frumos ca un zeu, nu statuia lui este admirabilă, și cu atât mai puțin sculptorul. Ci Olimpul. Există o epistemologie, dar nu și o estetică greacă. Așa cum nu există o estetică medievală. A scrie "la artă se spune în greacă technè", cum se face mereu, înseamnă, mai mult decât un anacronism, un delir recuperator. "Arta", în lumea elenică (altfel vor
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
reflexivă. Autorul aduce o serie de obiecții ideii de postmodernitate, comparând concepțiile de "postmodernitate" (PM) cu cea de "modernitate radicalizată" (MR) care îi aparține lui Giddens (v. Tabelul 1): Obiecții aduse postmodernității PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul ei. 2. Se concentrează asupra tendințelor centrifuge ale transformărilor sociale actuale și asupra dislocării produse de acestea. 3. Vede sinele ca dizolvat sau dezmembrat de caracterul fragmentat al experienței. 4. Aduce argumente în favoarea caracterului
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
serie de obiecții ideii de postmodernitate, comparând concepțiile de "postmodernitate" (PM) cu cea de "modernitate radicalizată" (MR) care îi aparține lui Giddens (v. Tabelul 1): Obiecții aduse postmodernității PM MR 1. Înțelege tranziția actuală în termenii epistemologiei sau ca dizolvând epistemologia în întregul ei. 2. Se concentrează asupra tendințelor centrifuge ale transformărilor sociale actuale și asupra dislocării produse de acestea. 3. Vede sinele ca dizolvat sau dezmembrat de caracterul fragmentat al experienței. 4. Aduce argumente în favoarea caracterului contextual al pretențiilor de
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
tendințelor globalizatoare. 6. Consideră procesul "golirii" de sens a vieții de zi cu zi ca un rezultat al intruziunii sistemelor abstracte. 7. Consideră angajarea politică coordonată ca fiind împiedicată de primatul contextualității și dispersării. 8. Definește postmodernitatea ca sfârșit al epistemologiei / al individului / al eticii. 1. Identifică dezvoltările instituționale care creează un sentiment al fragmentării și al dispersiei. 2. Consideră modernitatea târzie drept un set de circumstanțe în care dispersia este legată dialectic de tendințele profunde spre integrare globală. 3. Vede
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
abreviate sau prescurtate? Iar în cazul "frazelor" lingvistice marcate de fenomenul atrofiei, devin acestea elemente de limbaj, chiar dacă nu sunt rostite măcar? Pentru a încerca să răspund la aceste întrebări, voi aborda subiectul în principal prin filtrul următoarelor aspecte teoretice: epistemologia lingvistică, mutațiile morfo-culturale și consecințele probabile la nivelul comportamentului social. Astfel, pornind de la ipotezele enunțate la începutul capitolului, voi elabora un set de teze (notate cu "Tx"): (T1) Distincția clasică dintre limbaj și limbă devine artificială, în cazul catalimbajului. Într-
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
Zane", Iași). Dan Gabriel SÎMBOTIN este cercetător științific în cadrul Institutului de Cercetări Economice și Sociale "Gheorghe Zane" al Filialei Iași a Academiei Române, făcând parte din Departamentul de Filosofie. Autorul este Doctor în Filosofie și șia focalizat cercetările în domeniile Logică, Epistemologie, Istoria și Filosofia științei. A publicat cartea De imitatione Dei (2004), a făcut parte din echipa de editori a cinci volume colective, este Editor șef a revistelor Symposion și Logos & Episteme și Deputy Editor al International Journal Of Communication Research
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
raționalității, reprezentând analiza mecanismelor rațiunii și pe această direcție se dezvoltă metode specifice. A două privește logica ca știință a științelor, în sensul în care scopul acesteia este identificare mecanismelor cunoașterii și prin această logica este privită ca formă de epistemologie. Cele două modalități domină percepția medievală și în secolul al IX-lea Johannes Scotus Eriugena prezintă o clasificare a științelor în patru, astfel încât putem considera că acestea sunt practice, fizice, teologice și, în sfârșit a patra, logica "care arată prin
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
limbajul este acceptat și folosit, dar se cenzurează forma deja existentă a acestuia. În cadrul acestei cenzuri a limbajului în primul rând sunt cenzurate categoriile aristotelice sau cele din perioada medievală. Prin neacceptarea categoriilor el pune la îndoială întreaga ontologie și epistemologie din timpul său. Problema științei este dificilă, iar cenzura trebuie să fie radicală pentru că în acea perioadă știința, logica "servește mai mult să statornicească și să fixeze erorile (care se ascund în noțiunile obișnuite) decât să cerceteze adevărul"49. Prima
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în afară de aceasta, el nu mai cunoaște și nu mai poate nimic"77. Metoda baconiană nu ține de domeniul logicii tradiționale și el nu încearcă să realizeze o reformă a aristotelismului. El dezvoltă o metodologie științifică iar, punând bazele unei noi epistemologii. Scopul metodei sale era descoperirea formelor, de a cerceta adevărata natură. Logica clasică studia rațiunea, pe când Bacon dorește să studieze natura. Metoda sa este doar un instrument al intelectului, iar folosirea sa duce la cunoașterea formelor. Bacon reproșează logicii clasice
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în jurul capacităților sale de a cogita. Este adevărat că în acest caz nu avem de-a face cu o construcție ontică a lumii, ci cu una epistemică. Omul devine creatorul lumii prin propriul său Cogito, Meditațiile devin astfel "Geneza" pentru epistemologie. Consecințele operei sale au fost bine conștientizate în epocă fiind considerată deschizătoare de noi drumuri. Totuși nu au fost observate toate consecințele realizărilor carteziene. Meditațiile schimbă modul în care este văzut universul, metafizica lui Descartes fiind o cosmogonie și o
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
cunoașterii. Știința își pierde statutul de cunoaștere unică și implicit se ridică problema diversității imaginilor asupra lumii. Acum problema imaginarului științific nu mai este aceea a posibilităților de cunoaștere ci mai degrabă a percepția științei în diverse momente din istoria epistemologiei și a imaginilor proiectate de acestea. 3.3.2. Clasificarea științelor. Trecerea de la unitatea imaginii asupra lumii la diversitatea acesteia Clasificarea realizată de către Aristotel era în spiritul unei unități a științei și a definirii acesteia ca și cunoaștere. El descrie
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
și de modul în care această imagine este alcătuită. Acest gest nu este singular, el fiind realizat de o mulțime dintre oamenii de știință a modernității, mai ales a celei târzii, care au dezvoltat dincolo de teorii științifice și metodologii și epistemologii adiacente. Astfel ar fi Einstein, Heisenberg, Bohr, etc. Secolul al XVII-lea pune bazele unei noi metodici, aplicată pe durata întregii modernități. Această constituie drumul pe care trebuie să-l urmeze construcția imaginarului în respectiva perioadă. 3.5. Dezvoltarea imaginarului
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
în care funcționează psihicul nostru. Până acum s-au identificat forme ale predicției ce se autorealizează în sociologie sau psihologie, la nivelul activităților economice, sau a psihologiei sociale. Noi încercăm să identificăm elemente ale predicției ce se autorealizează la nivelul epistemologiei și cu toate că folosirea acestei forme de manipulare a fost identificată în secolul al XIX-lea107, noi o vom căuta modalități de împlinire a predicției autorealizatoare în secolul al XVII-lea. Mecanismul este descris în mai multe lucrări constituind mecanismul psihologic al
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
trei lumi. Ea este o formă specială a lumii a treia, nefiind susținută inițial în celelalte două lumi, ulterior devenind o formă clasică de interrelaționare a celor trei lumi. Forma predicției care se autorealizează are o vastă extindere la nivelul epistemologiei. Influența acestei forme de a explica realitatea poate duce la eroare în interiorul științei. Modul în care noi vedem lumea este influențat de realitatea descrisă prin intermediul imaginarului științific deja existent. O imagine deja existentă, o teorie lansată pe piață poate modifica
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
a desemna totalitatea de transformări de la nivel teoretic prin care se încearcă schimbarea imaginarului 10 modern cu o nouă imaginea asupra lumii. Cu toate că discursul despre știință s-a modificat, aceasta își păstrează rolul său, dar, numai prin conștientizarea propriilor limite. Epistemologia are rolul de a identifica noile limite ale științei și prin aceasta ea devine principala modalitate de reconsiderare a poziției științei în cultura europeană și în domeniul cunoașterii. Cu toate că am identificat noile roluri ale epistemologiei este acest termen adecvat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
numai prin conștientizarea propriilor limite. Epistemologia are rolul de a identifica noile limite ale științei și prin aceasta ea devine principala modalitate de reconsiderare a poziției științei în cultura europeană și în domeniul cunoașterii. Cu toate că am identificat noile roluri ale epistemologiei este acest termen adecvat pentru noile scopuri sau ar trebui folosiți alți termeni cum ar fi cel de post epistemologie (ca adaptare a conceptului de "valoare post epistemică"11)? Într-adevăr, schimbările din interiorul epistemologiei au restructurat rolul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
principala modalitate de reconsiderare a poziției științei în cultura europeană și în domeniul cunoașterii. Cu toate că am identificat noile roluri ale epistemologiei este acest termen adecvat pentru noile scopuri sau ar trebui folosiți alți termeni cum ar fi cel de post epistemologie (ca adaptare a conceptului de "valoare post epistemică"11)? Într-adevăr, schimbările din interiorul epistemologiei au restructurat rolul pe care îl juca știința, dar asta nu însemnă că ar trebui să introducem o nouă formulă care să cuprindă prefixul post-
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
am identificat noile roluri ale epistemologiei este acest termen adecvat pentru noile scopuri sau ar trebui folosiți alți termeni cum ar fi cel de post epistemologie (ca adaptare a conceptului de "valoare post epistemică"11)? Într-adevăr, schimbările din interiorul epistemologiei au restructurat rolul pe care îl juca știința, dar asta nu însemnă că ar trebui să introducem o nouă formulă care să cuprindă prefixul post-: post-epistemologie, post-epistemic. Această introducere ne-ar aduce în situația hilară de a ne manifesta într-
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
se maturiza. Definițiile ar rămâne la nivel negativ, iar reforma ce se încearcă a se realiza ar rămâne incompletă (nu există reformă dacă în locul celor negate nu s-ar introduce principii teoretice noi). De aceea vom rămâne la conceptul de epistemologie, urmărind doar trăsăturile specifice manifestărilor contemporane care încearcă să aducă o reformă la nivelul epistemic. În dorința de a găsi anumite caracteristici specifice ideii de postmodernism în epistemologie, am căutat identificarea unor caracteristici specifice noii perioade din gândirea umană și
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
ar introduce principii teoretice noi). De aceea vom rămâne la conceptul de epistemologie, urmărind doar trăsăturile specifice manifestărilor contemporane care încearcă să aducă o reformă la nivelul epistemic. În dorința de a găsi anumite caracteristici specifice ideii de postmodernism în epistemologie, am căutat identificarea unor caracteristici specifice noii perioade din gândirea umană și le-am urmărit în universul epistemic. Pentru aceasta am folosit trăsăturile identificate de G. Vattimo, trăsături pe care le considerăm ca fiind cele mai explicite. Pornind de la textul
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]