309 matches
-
G. Călinescu” al Academiei Române, șef de sector sau de colectiv, coordonator al unor proiecte, redactor-șef, între 1991 și 1996, la „Revista de istorie și teorie literară”. În 1972 obține titlul de doctor în filologie cu o teză despre literatura epistolară. Tentat inițial de lingvistică, debutează la rubrica „Vocabular regional” a revistei „Cum vorbim” din 1949 și, în aceeași perioadă, scrie versuri, pe care însă nu le publică. Debutul editorial are loc în 1958, cu monografia G. Topîrceanu. Viața și opera
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
D. R. Popescu. Un accent în plus este pus pe cercetarea prozei neficționale - înclinație personală, coincizând totodată cu „foamea de document” a cititorului contemporan. S. se numără printre promotorii interesului pentru memorial, jurnal și corespondență literară. De altfel, în Literatura epistolară (1972) consacră domeniului un studiu teoretic și istoric de referință, vizându-i pe principalii ei reprezentanți din literatura franceză clasică și din literatura română, de la poeții Văcărești la Duiliu Zamfirescu. E un demers recuperator (vizibil și în studiul corespondenței lui
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
de G. Călinescu atât în timpul directoratului acestuia, cât și - ca sub o luminoasă umbră - după moartea marelui critic. SCRIERI: G. Topîrceanu. Viața și opera, București, 1958; Delavrancea, București, 1964; Pagini de istorie literară, București, 1966; Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Literatura epistolară, București, 1972; Citind, recitind..., București, 1973; Conceptul de realism în literatura română (în colaborare), București, 1974; Continuități, București, 1976; Dicționar de termeni literari (în colaborare), București, 1976; Introducere în opera lui Liviu Rebreanu, București, 1976; Portrete și analize literare, București
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
2; Ov. S. Crohmălniceanu, „Duiliu Zamfirescu”, RL, 1969, 43; Zaciu, Glose, 33-38; Ov. S. Crohmălniceanu, „Delavrancea”, RL, 1971, 2; Piru, Varia, I, 197-199, II, 180-183; Alexandru George, Un gen care se stinge, LCF, 1972, 52; Dumitru Micu, Povestirea și literatura epistolară, CNT, 1973, 8; Ion Vlad, Condiția literară a genului epistolar, T, 1973, 4; Liviu Petrescu, „Literatura epistolară”, RITL, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, „Citind, recitind...”, LCF, 1973, 33; Nicolae Manolescu, Studii despre clasici, RL, 1973, 36; Adriana Iliescu, „Citind, recitind...”, LCF
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
1971, 2; Piru, Varia, I, 197-199, II, 180-183; Alexandru George, Un gen care se stinge, LCF, 1972, 52; Dumitru Micu, Povestirea și literatura epistolară, CNT, 1973, 8; Ion Vlad, Condiția literară a genului epistolar, T, 1973, 4; Liviu Petrescu, „Literatura epistolară”, RITL, 1973, 2; Mircea Iorgulescu, „Citind, recitind...”, LCF, 1973, 33; Nicolae Manolescu, Studii despre clasici, RL, 1973, 36; Adriana Iliescu, „Citind, recitind...”, LCF, 1973, 38; Zaciu, Bivuac, 196-200; George Muntean, Statornicie și competență, RL, 1976, 29; Emil Manu, „Continuități”, SPM
SANDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
Câmpulung (1521), LRV, I, 164-166; Ivașcu, Ist. lit., I, 93-94; Vasile Netea, Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, ARG, 1971, 8; G. Mihăilă, Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung, vestitor de zori noi în istoria culturii românești, ARG, 1971, 9; Săndulescu, Lit. epistolară, 66-67; Dicț. lit. 1900, 775; Ion Gheție, Alexandru Mareș, Originile scrisului în limba română, București, 1985, 177-183, passim. A. Sm.
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
unei anumite discursivități combinatorice, pare mai percutantă decât poezia în sine. Scrierea principală a lui S. e ciclul de poeme Către Sing, răsfirat, începând din 1995, de-a lungul mai multor volume. Aici autorul apare ca un elegiac cu manifestare epistolară. Textele întocmesc un jurnal al unor dispoziții și situații diverse, trecând de la cotidianul trivial la corespondența dintr-un aerostat sentențios. Epistolele sunt, în fond, cărți poștale ilustrate cu figura expeditorului. SCRIERI: Dezvăluiri, București, 1989; Către Sing, Oradea, 1995; Strigătul de
SFARLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289656_a_290985]
-
în octombrie 1924, a revistei „75 HP”. Student la Pavia, este corespondent al revistei ,,Integral”, în care îi apar De vorbă cu Pirandello (1925) și texte-manifest substanțiale (De la futurism la integralism). Îl cunoaște pe F. Ț. Marinetti, care devine prezenta epistolara în aceeași publicație. Stabilit în Franța, S. se integrează mișcării suprarealiștilor, în iunie 1928 contribuind la apariția revistei ,,Discontinuité”, împreună cu Arthur Adamov ș.a. După un an e inclus cu versuri în placheta colectivă Mises au point. Publică puțin în periodicele
SERNET. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289644_a_290973]
-
Clujul, unde frecventează secția de filosofie de la Facultatea de Litere și Filosofie, pe care o va absolvi în 1932. Din această perioadă datează douăsprezece scrisori puse sub semnul „culmilor disperării”, pe care Cioran i le trimite din București. Legătura lor epistolară va continua toată viața - cu întreruperi din cauza regimului totalitar instalat în țară -, ilustrând paradigmatic disjuncția operată de istoria politică în destinul a doi tineri similar dotați și formați cultural, care conturau imaginea virtuală a unui cuplu de complementarități. La Universitatea
ŢINCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290186_a_291515]
-
lor poetică, București, 1940, 9-24, 139-152; Călinescu, Ist. lit. (1941), 75, Ist. lit. (1982), 69-70; Cornea-Păcurariu, Ist. lit., 70-75; Al. Piru, Poeții Văcărești, București, 1967, 65-72; Ist. lit., II, 175-177; Păcurariu, Clas. rom., 42-43; Cornea, Originile, 146-148, 152-156; Săndulescu, Lit. epistolară, 73-76; Șerban Cioculescu, Nicolae Văcărescu, RL, 1975, 41; Mihail Caratașu, Documentele Văcăreștilor, pref. Șerban Cioculescu, București, 1975; M. N. Rusu, Date noi despre Nicolae Văcărescu, AFT, 1977, 6; Dicț. lit. 1900, 895-896; Simion, Dimineața, 39-44; Scarlat, Ist. poeziei, I, 179-180
VACARESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290401_a_291730]
-
morții, înflăcărate declarații patriotice și evocări ale eroilor și trecutului glorios, cântece închinate codrilor și câmpiilor natale, V. manifestând o accentuată predilecție pentru valorizarea filonului folcloric. Proza, mai puțin semnificativă, se reduce la romanele Amor vincit (1909), scris sub formă epistolară, dezvăluind cu sensibilitate profunzimile sufletului feminin, și Le Sortilège (1911), incursiune romantică și cu o apăsată tentă etnografică în lumea satului românesc, cu credințele și miturile lui ancestrale. Modeste din punct de vedere literar, scrierile dramatice sunt reprezentate de două
VACARESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290397_a_291726]
-
romanesc, București, 1969, 7-42; Al. Săndulescu, Duiliu Zamfirescu, București, 1969; Zaciu, Glose, 33-38; Barbu, Sine ira, 251-253; Păcurariu, Clas. rom., 175-184; Rotaru, O ist., I, 609-621; Gabriela Oniscu, Duiliu Zamfirescu (1858-1922). Biobibliografie, Iași, 1972; Piru, Varia, I, 8-9; Săndulescu, Lit. epistolară, 150-198, 304-334; Stănescu, Poeți și critici, 227-231; Ist. lit., III, 663-698; Cioculescu, Itinerar, I, 182-189, II, 274-277, V, 277-284; George, Sfârșitul, I, 11-13, II, 149-157; Săndulescu, Citind, 5-10, 56-63; Ștefănescu, Momente, 96-97; Ungheanu, Pădurea, 59-69; Gafița, Fața lunii, 433-456; Popa
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
1920 între colaboratori figurează Lucian Blaga (Lume), Tudor Arghezi (Oraș medieval), Ion Pillat (Elegie, Recuerdo, Cules), V. Voiculescu (Avariție, Înaintea aurorei, Apocalips), Zaharia Stancu. Dintre prozatori pot fi întâlniți Ioan Slavici (Amurg de viață, Fragmente din jurnalul intim în formă epistolară), D. Anghel (Pelerinul pasionat, Povestea celor necăjiți, Tinereță), Mihail Sadoveanu (Biserica Jitarului), Liviu Rebreanu (Ordonanța domnului colonel, Mărturisire), Gib I. Mihăescu (Squarul), Victor Papilian (P.N.V., Popa ăl bătrân) ș.a. Ion Agârbiceanu este prezent aproape de la început, cu un mare număr
RAMURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289129_a_290458]
-
și de apropierea sfârșitului. E un spirit reflexiv și sceptic, cu porniri de duioșie și alunecări spre fatalism. Umorul nu îi lipsește însă, nici autoironia. Din scrisorile lui se desprinde un cult al prieteniei și al lucrurilor frumoase. În literatura epistolară românească N. ocupă un loc distinct. SCRIERI: Versuri, proză, scrisori, pref. Emil Gârleanu, București, 1909; Scrieri, I-II, îngr. și introd. Emil Boldan, București, 1966; Scrieri social-politice, îngr. și introd. Emil Boldan, București, 1978; Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, Corespondență
NEGRI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288408_a_289737]
-
la Curtea regentei, propovăduiește concordia între state, neuitând interesele patriei adoptive. Stabilește relații cu personalități princiare (Ferdinand I de Habsburg, împăratul Carol Quintul, frații regentei), ecleziastice (papa Clement al VII-lea, cardinali, episcopi), cu scriitori și filosofi umaniști (o prietenie epistolară privilegiată îl leagă de Erasm din Rotterdam), regăsindu-se, alături de savanți, erudiți, profesori clasiciști, într-o veritabilă „republică a literelor”. Își scrie în Țările de Jos majoritatea operei - lucrări istorice, corespondență, poezii, după ce, mai tânăr fiind, produsese un tratat de
OLAHUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
istorice”, Craiova, 1943; Cioculescu-Streinu-Vianu, Ist. lit., 116-123; Scarlat Froda, Odobescu și teatrul, București, 1957; Tudor Vianu, Alexandru Odobescu, București, 1960; D. Păcurariu, A. I. Odobescu, București, 1966; Șerban, Exegeze, 56-112; Ist. lit., II, 705-739; Ivașcu, Ist. lit., I, 504-511; Săndulescu, Lit. epistolară, 103-112; Gafița, Fața lunii, 401-429; N. Barbu, Noi și clasicii, București, 1975, 78-87; Nicolae Manolescu, Introducere în opera lui Alexandru Odobescu, București, 1976; Al. Odobescu interpretat de..., îngr. și pref. Rodica Pandele, București, 1976; Cristea, Arcadia, 5-14; Dicț. lit. 1900
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
a scriiturii moderne și senzualitatea sublimată a lecturii, eseul era referința de bază a analizei sale. Această plăcere nu este lipsită de reflexe narcisiste; mai ales genul eseistic promite sinteza „între confesiunea personală și studiul analitic” (Matei Călinescu). Alături de arta epistolară, eseul vrea să ofere garanțiile unei anumite înțelegeri de sine. Eseul fisurează structura de rezistență a jargonului de specialitate, încercând să reflecte marile dezbateri din spațiul public. Eseul își câștigă pertinența vorbind inteligent despre lucrurile obișnuite. Fără curajul amatorismului și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
aproape anual. B.-V. a debutat cu versuri. Mai semnificative sunt acelea din „Fântâna Blanduziei” și din „Convorbiri literare”. Din 1895, a renunțat la poezie. Încă de la început, scrisul său în proză are un caracter de mărturisire, evident în forma epistolară și de amintire a multor povestiri. Toate personajele lui sunt retractile, se închid în cochilia unei sfioșenii aproape maladive, ilustrative fiind Pană Trăsnea Sfântul ori Andrei Rizescu. Tânjesc necontenit, așteaptă mereu ceva ce nu se mai întâmplă, cu toate că au oroare
BRATESCU-VOINESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
ele sortite uitării, datorită incapacității autorului, aservit imitației neinspirate din Shakespeare, de a reconstitui epoca. Manoil și Elena se numără între primele noastre romane, Doritorii nebuni, apărut fără semnătura scriitorului în foiletonul „Dâmboviței” din 1864, rămânând doar o încercare. Scriere epistolară, Manoil schițează tipul eroului romantic, wertherian, pasionat și sensibil, apoi cinic, disperat sau nepăsător, împins prin iubire în prăpastia viciului. Inexperiența referitoare la cerințele genului se simte în tendința ilustrativă impusă acțiunii și în lipsa motivației psihologice. Nu străină de influența
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
și nici nu vreau să ascund că-mi pare bine că ai suferit. Măcar atâta... Dar să nu mai vorbim. Să punem cruce." "Nu-i principalul..." Atunci ce este principalul? Căsătoria? Dar căsătoria ei nu face parte din psihopatia mea epistolară. Și de ce "măcar", dacă m-a înțeles și m-a absolvit? Ori poate nu m-a absolvit din inimă? Dar contrazicerea dintre cele două cuvinte din fraza ei scurtă rămâne totuși. Și prea doza cu grijă ceea ce-mi spunea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
bine să fie păstrate, măcar ca amintire, din care cauză se simțea nevoită să păstreze și scrisorile surorii, primite din București, pe care însă, spre deosebire de ale lui, odată puse deoparte, nu le mai citea. Cu toate că erau adresate tuturor, cu introducerea epistolară „Dragii mei”, ea simțea - era convinsă - că, în realitate, îi erau adresate numai ei, asta reieșea, își spunea, din unduirile unor fraze sau propoziții, nu se poate altfel: „...sunt, în general, foarte singur; iar vremea e tristă”, ori „...mi-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
-și facă sieși puțin bine, i-am tot repetat asta. Bârfa, arta națională de conversație, este un exercițiu popular de inteligență și stil. Menține mintea trează, știu asta. Ce sunt notele informative de care se face atâta caz? O bârfă epistolară, atât. Mici studii folclorice de comportament despre relațiile de serviciu și de familie, despre belele economice și preferințele sexuale și tensiunile dintre indivizi și grupuri. Clocotul înăbușit. Mici invidii, spaime, plăceri, puroaie. Doar nu se ocupă blândul nostru popor bârfitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Îl știam, poate ceva mai grizonat, ușor slăbit, dar nu mult. A fost o Întâlnire cordială, În limitele expansivității lui. Câteva glume despre vremurile de altădată, o reținere sobră cu privire la ultimul eveniment care ne făcuse complici și la bâlba lui epistolară. Comisarul De Angelis nu se mai arătase. Poate clasase dosarul, cine știe. I-am vorbit despre munca mea și a părut interesat. „În fond, e ceea ce mi-ar plăcea și mie să fiu, un Sam Spade al culturii, douăzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
lăsase, la ceasul asfințitului, în fața porții din spate, unde o găsise pe Ruby așteptând-o. Înainte de aceasta, zburaseră o serie de scrisori dintr-o direcție în alta, scrisori care sunau mai curând a ordine militare decât a produse de artă epistolară. John Robert îi scrisese lui Pearl anunțând-o că dorea ca ea și Hattie „să-și facă sălaș“ (expresia „a-și face sălaș“ era unicul punct de interes stilistic din întreaga lui scrisoare) în timpul verii la Casa din Grădina Botanică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
22, Idei în dia log, România literară, Ziarul de duminică, Dilema veche, precum și în Evenimentul zilei și Jurnalul Național. Din anul 2000 este realizatorul emisiunii Omul care aduce cartea, la ProTV. Printre preocupările sale constante se află literatura memorialistică și epistolară. Cea mai recentă carte a sa este I.L. Caragiale și caligrafia plăcerii: Despre eul din scrisori (Humanitas, 2012). ÎN CHIP DE PROLOG Privilegiul bătrâneții Ce-i drept, trebuie să ai 50-60 de ani și să-ți fi pus numele pe
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]