685 matches
-
Ortodoxă Sârbă de Timișoara, cu reședința în Timișoara, este organismul cultic care, duhovnicește, ierarhic și canonic, este parte componentă a B.O.S. autocefale. Secțiunea a 2-a Stema Articolul 4 Stema Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timișoara are următoarea reprezentare: Epitaful patriarhal de culoarea porfirei este împodobit în partea dreaptă cu o cruce cu două brațe orizontale, iar în partea stângă cu cârja arhierească, în mijloc se află un scut ce are deasupra sa mitra arhierească aurie; în jumătatea superioară de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206811_a_208140]
-
minori, până ce aceștia își termină studiile, inclusiv până la împlinirea de către copil a vârstei de 23 de ani, precum și beneficii de invaliditate; ... d) adaos corespunzător pentru cheltuielile de întreținere a mașinii și călătoriile de serviciu; ... e) veniturile de la icoana-prăznicar și Sfântul Epitaf; ... f) plata concediului anual pentru preoții activi în biserică. ... (2) Concediul anual va fi acordat preoților activi după cum urmează: ... a) două săptămâni de concediu anual de la primul până la al cincilea an al slujirii preoțești; ... b) 3 săptămâni concediu anual de la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/206811_a_208140]
-
mănâncă și nu se bea decât apa. În această zi nu se fac copturi, iar seara se merge la biserică pentru a participa la slujba Prohodului Domnului, slujba înmormântării Domnului Iisus Hristos. În mijlocul bisericii, este așezată o masă deosebită cu Epitaful deasupra, o pânză pe care se află imprimata icoana înmormântării Domnului. Credincioșii trec pe sub această masă, pentru a simboliză suferință prin care a trecut Iisus pe drumul Crucii. În Vinerea Mare nu se mănâncă urzici și nici oțet, pentru că Domnul Iisus
Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor. Ce trebuie să facă credincioșii by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101199_a_102491]
-
a fost înregistrat în acte ca o moarte accidentală. Grahame a murit în Pangbourne, Berkshire, în 1932. El a fost îngropat în Cimitirul Holywell din Oxford. Vărul lui Grahame, Anthony Hope, și el un autor de succes, i-a scris epitaful de pe mormânt: „Memoriei frumoase a lui Kenneth Grahame, soțul lui Elspeth și tatăl lui Alastair, care a trecut râul pe 6 iulie 1932, lăsând copilăria și literatura mai binecuvântată pentru toate timpurile.” Grahame a început să publice povestiri ușurele încă
Kenneth Grahame () [Corola-website/Science/336920_a_338249]
-
I a murit la vârsta de aproape optzeci de ani. A fost înmormântat în mormântul pe care singur și l-a pregătit, într-un loc mai departe de criptele martirilor, ca o dovadă a adorării acordate martirilor așa cum precizează în epitaful său din cripta Papilor din catacombele Sfântului Calist: "Aici, eu, Damas, aș dori să fie înmormântate rămășițele mele, dar îmi este teamă să nu tulbur osemintele sfinte ale martirilor". Mai târziu, rămășițele sale pământești au fost deshumate și duse în
Papa Damasus I () [Corola-website/Science/305398_a_306727]
-
la prânz, zilnic. După victorie însă, a izbucnit o epidemie de ciumă. Ioan i-a căzut victima, murind la 11 august 1456, la Zemun, în fața Belgradului eliberat de el. A fost înmormântat în Catedrala Sfântul Mihail din Alba Iulia. În epitaful alcătuit de călugărul și teologul fransican Ioan de Capistrano, cel care avea să fie și el răpus de ciumă, i-a adus cinstirea maximă: "„A căzut coroana regatului. S-a stins lumina lumii!”" După Bătălia de la Mohács (1526), Regatul Ungariei
Statele medievale românești () [Corola-website/Science/296803_a_298132]
-
dovedesc că s-a vorbit galică și în regiunile amplasate mai spre nord și est. Se leagă distribuția geografică a limbii galice cu răspândirea culturii La Tène începând cu secolul V î.Hr.. Inscripțiile găsite conțin diverse informații, inclusiv omagii scurte, epitafuri, declarații de proprietate și expresii de sentimente, dar s-au păstrat și nite documente mai lungi de natură legală, magică și religioasă, cum ar fi Calendarul de la Coligny, care conține denumiri galice ale lunilor, sau Plombul de la Chamalières, care este
Limba galică () [Corola-website/Science/316656_a_317985]
-
consideră moartea ca un eveniment trist. S-a făcut ipoteza că Stan Ioan Pătraș s-ar fi inspirat din cultura dacilor, despre care, de la Ovid Densușianu încoace, se predă că socoteau moartea ca un eveniment vesel. Din 1935 datează primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică și o atracție turistică. Din anul 2009, cimitirul este obiectivul
Cimitirul Vesel din Săpânța () [Corola-website/Science/297425_a_298754]
-
Botoșăneanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor și PS Ioachim Băcăuanul, arhiereu-vicar al Episcopiei Hușilor. În diferite perioade, la Mănăstirea Văratec au viețuit mai mulți teologi și oameni de cultură. Printre aceștia sunt de menționat următorii: <poem>:""În singurătatea mănăstirii Ulterior, acest epitaf a fost înlocuit cu un altul, scris chiar de Veronica Micle. După cum mărturisea el mai târziu, pe atunci ""veneau multe personalități intelectuale, cum ar fi doamna academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, devenită mai târziu Maica Benedicta, doamna Ștefana Velisar Teodoreanu, văduva lui
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
Micle (1850-1889). Acesta este singurul mormânt rămas din vechiul cimitir al mănăstirii, după ce osemintele din celelalte morminte au fost deshumate și depuse în osuarul de sub altarul Bisericii "Adormirea Maicii Domnului". Pe placa de marmură de pe monumentul funerar este înscris următorul epitaf în versuri: <poem>:""Și pulbere țărînă din tine se alege În prezent, această biserică este întrebuințată pentru pravila zilnică a călugărițelor. Biserica "Schimbarea la Față" a fost construită în perioada 1845-1847, prin strădania stareței Eufrosina Lazu, fiind sfințită la 2 noiembrie 1847
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
în primele două albume American. Videoclipul ce a fost lansat pentru piesa “Hurt”, de Trent Reznor de la Nine Inch Nails, s-a potrivit perfect cu trecutul lui Cash și cu sentimentele de regret. Acest videoclip este cunoscut acum ca fiind “epitaful său” din American IV și a primit critici pozitive și notabile atât din partea audienței cât și din partea criticilor. June Carter Cash a murit pe 15 septembrie 2003, la vârsta de 71 de ani. Una dintre ultimele dorințe ale lui June
Johnny Cash () [Corola-website/Science/300130_a_301459]
-
a anului 795, după un pontificat de aproximativ 24 de ani. Carol cel Mare a plâns atunci pierderea unui prieten și a unui părinte spiritual; a dispus ca pe lespedea de marmură a lui Adrian I să fie cioplit un epitaf de 19 versuri, lespedea în prezent este zidită în peretele din spate a porticului din Bazilica Vaticanului (cf. G.B. De Rossi, "L’ inscription du tombeau d’ Adrien I", în "Mélanges d’archéologie et d’histoire" de "L’Ecole française de
Papa Adrian I () [Corola-website/Science/302766_a_304095]
-
o să mă vindece de toate durerile”. Când cineva din asistență i-a cerut să-și așeze capul pe butuc cu fața spre răsărit, Raleigh a răspuns : „Ce contează cum stă capul, dacă inima e la locul ei ?”, cel mai potrivit epitaf pentru favoritul căzut în dizgrație. A fost unul din primii oameni care a popularizat tutunul. După moartea lui, s-a găsit în celula sa un săculeț cu tutun pe care era scris în latină "Comes meus fuit in illo miserrimo
Walter Raleigh () [Corola-website/Science/307391_a_308720]
-
Elisabeta (cu pseudonimul de poet Carmen Sylva), ținând de mână pe Principesa Maria (singurul lor copil mort la o vârstă fragedă), ultimul din tablou fiind spătarul Mihai Cantacuzino. În biserică există una din cele mai remarcabile piese din Mănăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth. Este lucrat cu acul și cu fir de aur și mătase colorată pe pânza de bumbac. Confecționarea acestuia a durat trei ani (1897-1900), iar epitaful respectiv este înregistrat în catalogul U.N.E.S.C.O.. În naos se
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
biserică există una din cele mai remarcabile piese din Mănăstirea Sinaia: epitaful executat de Ana Roth. Este lucrat cu acul și cu fir de aur și mătase colorată pe pânza de bumbac. Confecționarea acestuia a durat trei ani (1897-1900), iar epitaful respectiv este înregistrat în catalogul U.N.E.S.C.O.. În naos se găsesc scaunele rezervate familiei regale unul cu blazonul regal și emblema "Nihil sine Deo" ("Nimic fără Dumnezeu"), și cel al reginei Elisabeta având încrustate inițialele E.D. (Elisabeta Doamna). Prin
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
Miezonoptica la momentul ei obișnuit înainte de Utrenia de duminica dimineața. În Sâmbăta Mare și Sfântă, Miezonoptica are o formă specială doar pentru această zi din an. Este ultima slujbă din cartea de slujbă a Triodului. În tradiția rusă, slujba seține lângă epitaf, un giulgiu brodat cu imaginea lui Hristos pregătit pentru a fi pus în mormânt, care a fost așezat pe un catafalc în centrul bisericii. După Deschidere și psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (este repetat cel de la Utrenia din
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
și psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (este repetat cel de la Utrenia din noaptea de dinainte) ca o meditație la sensul morții lui Hristos și a coborârii Sale la iad. În timpul ultimei strofe a canonului, preotul și diaconul duc epitaful înapoi în Altar și îl așază pe Masa Altarului, unde va rămâne pe durata sărbătorilor pascele ca o aducere aminte a hainelor de înmormântare rămase în mormântul gol (Ioan 20:5). Apoi este citită o litanie scurtă iar preotul face
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
gol (Ioan 20:5). Apoi este citită o litanie scurtă iar preotul face Încheierea. Toate luminile din biserică sunt stinse, iar toți credincioșii așteaptă în liniște și întuneric sosirea miezului nopții, când este prăznuită Învierea Domnului. Tradiția bizantină este similară. Epitaful este deja dus în Altar în timpul Utreniei din Sâmbăta Mare, astfel încât slujba este cântată fără deplasarea trupului lui Hristos din mormânt. În practica zilelor noastre, litania și încheierea sunt înlocuite de apolytikion? al Învierii, cântat pe glasul al II-lea, " Când
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
abia după câteva secole). În 1596 a primit un omagiu din partea orașului Antwerpen, similar celui acordat ulterior lui Rubens. Moartea să la 28 iunie 1598 și înmormântarea în biserică Abației Sf. Mihail din Antwerpen, au fost marcate prin doliu public. Epitaful de pe mormântul său este "Quietis cultor sine lițe, uxore, prole". În 1564 a terminat un „mappemonde”, o hartă a lumii pe opt file, care a apărut ulterior în formă redusă în "Theatrum". Singură copie a acestei mari hărți se află
Abraham Ortelius () [Corola-website/Science/321961_a_323290]
-
râului Arax până la raionul actualei Acstafa, aparținea Albaniei. Chiar pe aceste locuri se aflau Otena (Utic), Țovdec, Gardman și câteva alte regiuni din Albania istorică. În anii 80-90 romanii au întreprins o nouă campanie în Albania, fapt atestat de renumitul epitaf de la la poalele muntelui Beiukdaș, în Gobustan. Epitaful conține următoarele: „În timpul împăratului Domițian Cezar Augustus Germanicus, Lucius Iulius Maximus (centurion) al legiunii a XII-a Fulminata (a făcut această inscripție)”. Dar și de această dată romanii au eșuat și au
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Chiar pe aceste locuri se aflau Otena (Utic), Țovdec, Gardman și câteva alte regiuni din Albania istorică. În anii 80-90 romanii au întreprins o nouă campanie în Albania, fapt atestat de renumitul epitaf de la la poalele muntelui Beiukdaș, în Gobustan. Epitaful conține următoarele: „În timpul împăratului Domițian Cezar Augustus Germanicus, Lucius Iulius Maximus (centurion) al legiunii a XII-a Fulminata (a făcut această inscripție)”. Dar și de această dată romanii au eșuat și au fost nevoiți să părăsească granițele acesteia. La începutul
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
cu mici întreruperi, până la începutul sec. al VI-lea. Noua casă regală a Arsacizilor a dus o politică flexibilă, consolidând pozițiile Albaniei pe plan extern. În anii 80-90 romanii au întreprins o nouă campanie în Albania, fapt atestat de renumitul epitaf de la la poalele muntelui Böyükdaș în Gobustan. Epitaful conține următoarele: „"În timpul împăratului Domițian Cezar Augustus Germanicus, Lucius Iulius Maximus (centurion) al legiunii a XII-a Fulminata (a făcut această inscripție)"”. Dar și de această dată romanii au eșuat parțial și
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
-lea. Noua casă regală a Arsacizilor a dus o politică flexibilă, consolidând pozițiile Albaniei pe plan extern. În anii 80-90 romanii au întreprins o nouă campanie în Albania, fapt atestat de renumitul epitaf de la la poalele muntelui Böyükdaș în Gobustan. Epitaful conține următoarele: „"În timpul împăratului Domițian Cezar Augustus Germanicus, Lucius Iulius Maximus (centurion) al legiunii a XII-a Fulminata (a făcut această inscripție)"”. Dar și de această dată romanii au eșuat parțial și au fost nevoiți să părăsească granițele Albaniei. La
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
lui Constantin Roset iar doamnă a unui stăpânitor, om foarte bun, Mavrocordat, adică Constantin. Ecaterina, doamna lui Constantin Mavrocordat"“. Istoricul N.A. Bogdan menționează în monografia sa dedicată municipiului Iași că, în Biserica Mănăstirii Frumoasa, exista înainte de primul război mondial un "Epitaf" cusut în fire de aur și argint, unic, poate, în țară în privința bogăției și frumuseții sale. Este de semnalat și o "dveră" care datează din anul 1841, având o frumoasă broderie marginală în fir de aur pe catifea de culoare
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
cineva care îl văzuse în persoană) că el cuprindea „o pictură de alabastru reprezentând persoana [lui Richard]”. Sir scria după 40 de ani că era „un frumos mormânt cu marmură de culori diferite împodobit cu chipul său”. Buck consemna și epitaful de pe mormânt. După mănăstirii Greyfriars în 1538, când așezământul monahal a fost demolat, monumentul fie a fost distrus, fie s-a deteriorat treptat ca urmare a expunerii la elementele de erodare climaterice și de mediu. Locul pe care fusese mănăstirea
Exhumarea și înmormântarea lui Richard al III-lea () [Corola-website/Science/333959_a_335288]