681 matches
-
cu orient, de fabulație populară și imaginație a autorului. El este primul culegător autentic de folclor, la care puternica educație muzicală a fost sprijinită de inteligență și rafina- ment. La Anton Pann literatura naște istorie, iar istoria face literatură. In epitaful compus de autor pentru crucea sa ne spune: Aici s-a mutat cu jale/ În cel din urmă an/ Care în cărțile sale/Se citește Anton Pann./ Acum mâna-i încetează,/La lumină cărți să dea./ Împlinindu-și datoria/Și
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > EPITAF Autor: Pușa Lia Popan Publicat în: Ediția nr. 1635 din 23 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Trecut-am pe aici mai înainte; Speranța-i că suntem mai sus Și, greu, sub pietre de morminte, Doar lutul e acum ascuns. În urma
EPITAF de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353257_a_354586]
-
Când v-am jignit fără să vreau, Chiar dacă mi-a trecut prin minte Pentru aceia care-o meritau... De Sus iubirea ca un ghimpe Mă urmărea, cerându-mi să v-o dau. (din volumul ”Poleind rotundul lunii”-2015) Referință Bibliografică: EPITAF / Pușa Lia Popan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1635, Anul V, 23 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Pușa Lia Popan : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
EPITAF de PUȘA LIA POPAN în ediţia nr. 1635 din 23 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353257_a_354586]
-
a încrederii în sacrificiul Lui și a speranței în puterea Lui izbăvitoare. Sfânta și Marea Vineri a fost dedicată morții fizice a lui Iisus. În dimineața acestei zile a avut loc o slujbă plină de semnificații și simboluri, scoaterea Sfântului Epitaf în Biserică. Sfântul Epitaf, care simbolizează trupul lui Iisus, este o bucată de pânză sau mătase pe care este pictată o icoană ce reprezintă punerea în mormânt a Domnului. Aducerea lui în Biserică înseamnă coborârea lui Iisus în mormânt, simbolizat
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
Lui și a speranței în puterea Lui izbăvitoare. Sfânta și Marea Vineri a fost dedicată morții fizice a lui Iisus. În dimineața acestei zile a avut loc o slujbă plină de semnificații și simboluri, scoaterea Sfântului Epitaf în Biserică. Sfântul Epitaf, care simbolizează trupul lui Iisus, este o bucată de pânză sau mătase pe care este pictată o icoană ce reprezintă punerea în mormânt a Domnului. Aducerea lui în Biserică înseamnă coborârea lui Iisus în mormânt, simbolizat la rândul lui de
RITUALUL PASCAL ORTODOX de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1193 din 07 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354058_a_355387]
-
în nopțile senine. O candelă arzând în cruce la zenit Vibrând la unison o constelație diamantină Aceleași anaconde spații plonjând spre infinit În ecuații simultane de întuneric și lumină Suspinul Lyrei pe nebuloasele acorduri Epava stelei, lent, inundă firmamentul Himere epitafuri se risipesc în largi exoduri Leviathan abisul,unde lumina doar, străpunge nimicul cel perpetuu. În supernove se prăbușesc materii și stihii Și se sfărâmă spații sub eternitatea vidă Leviatan e cerul sorbind mărunte stele vii Și galaxii ca fire de
LEVIATHAN-1 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 430 din 05 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354764_a_356093]
-
pietruit, cu crucea de marmură, e îngrijit. Grilajul s-a furat. Banca a putrezit. Din ghivecele de piatră, zâmbesc panseluțe. În felinarul de la capul mamei, arde o candelă. Are trei îngerași de bronz pe ea. Mama și-a scris singură epitaful. Cu vreo 30 de ani înainte. Ca să fie. Doar dorul de bunica și mai cu seamă de mama, a rămas, la fel de intens, de atroce. În fine, cu trecerea anilor, nimic nu mai e la fel. Numai somnul morților e același
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357130_a_358459]
-
n-o contrazicea, decât îi obiecta că, la drept vorbind, mai nobil a fost Donțu decât Iurăsceștii” Obârșea răzășească veche se fixase adânc în conștiința poetului și chiar în preajma tulburărilor psihice din vara anului 1883 reapar într-un proiect de epitaf pentru Raluca :„ În acest morment odihnesc/ remeșițele repausatei/ șerbei lui Dumnezeu/Ralu Iura / fiica Stolnicului/Vasile Iura/ Boier de neam din Moldova/ din timpul lui/ Alexandru Mușat/ cel bun/ soția lui/ George cavaler de Eminovici/ castelan ereditar/ al regnului Poloniei
EMINESCU ŞI DULCEA LUI MAMĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1040 din 05 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357464_a_358793]
-
la examenul de licență. Lucrarea este notată cu ,,bilă neagră”, un semn divin al dramei ce avea să vină în viața lor. Mesajele lui Steo către domnița de la Tecuceni-Buciumeni, Ly, Lia, Lilian- cum o mângâia el, converg într-un patetic epitaf:,,În cuibul tău de la Tecuceni visez eu să muncesc alâturi de tine...” Nunta lor a fost o feerie în podgoria de la Tecuceni, cuibul lor de nebunii, unde au participatN. Iorga, D. Anghel, Sadoveanu, C. Sandu-Aldea, etc. După nuntă, Lyly îi
UN TRIUNGHI AL DRAGOSTEI OTRĂVIT de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 547 din 30 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358389_a_359718]
-
și mama ... // dar vorba poetului: „Cine n-are părinți ... ”/ e sigur culeasă din Țarină! (Tata și mama). Și în sfârșit am să închei cu câteva versuri pe care le-am considerat că pot fi scrise pe crucea sa precum un epitaf: „Îți mulțumim că ne-ai dat zborul/ și cântecul și bucuria și jalea/ cuvântul și râsul și plânsul-o voce/ a firii tăcute molcome - La Beznea -/ de la Bercani până-n Groi e o lume anume/ în viață și-n moarte-i
A PLECAT ŞI IOAN ŢEPELEA... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 453 din 28 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357943_a_359272]
-
acest “frumos nebun al marilor orașe” - născut la sat, continuă să scrie, adică să viseze la “mașinăriile romantice”, mașinile lor zburătoare în care încap visele tuturor și n-o să înceteze a scrie poezie, nici dincolo, el tot lasă, măcar un epitaf pe propria cruce, în semn că a existat și că s-a hrănit și adăpat din Trupul Cuvântului, al Logosului dintru Început și care este - așa cum spunea un poet astăzi, pe un site: “Poezia e Respirația lui Dumnezeu pe pământ
NELINIŞTEA ROSTIRII DE SINE. ION PACHIA TATOMIRESCU, ELEGII DIN ERA ARHEOPTERIX , EDITURA DACIA XXI, CLUJ-NAPOCA, 2011 (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 332 din 28 noie [Corola-blog/BlogPost/358910_a_360239]
-
ei fiii. În Codrul înverzit a binecuvântare, a răspândit din panere de argint șiruri de mărgăritare, apoi a răsfirat pentru fiecare menirea sa. Vasile Blănaru și-a pus peste trena păienjenișului celulei, popasul vălmășag, ca un cântec de jale. Din epitaful unui rapsod și-a încrustat la Aiud, testamentul ca o romanță a iubirii. Ultima dorință a zugrăvit-o într-o cântare mamei, printre luceferi și poeme. Briza nedumeririi, răscolește nostalgia nocturnă și în coșmarul neputinței o rază din soarele aprins
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
dus războaie, Ce așteaptă vremuri bune, Ca soarele după ploaie. Vrea dreptate, omenirea! De la cei ce ne conduc. Doar că... cinstea și iubirea, Cu greu la noi se traduc. Alții-și fac averea praf Aruncând banii în vânt. Până când un epitaf, Veți găsi pe-al lor mormânt. Astăzi mor bolnavi, bătrâni, În casa lor, singurei. Vai de ei, bieții români... Câți, Doamne, vor fi ca ei? Mulți avem fețele plânse, Alții, datorii rămase Sau, gospodării distruse, Pe când hoții... își fac case
SĂRACI ÎNTR-O ŢARĂ BOGATĂ! de GEORGETA NEDELCU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359878_a_361207]
-
Grigore Vieru: „Poezia sa are prospețime, naturalețe, firesc, reverberație, iar melodicitatea sa i-a netezit intrarea în rezonanță cu cel care s-a întâlnit cu ea. Biografia lui Grigore Vieru a fost rezumată magistral de autorul însuși în celebrul său Epitaf: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.” Marginalii despre volumul „Rădăcina de foc” -, căutând să dea un înțeles acestei inspirate sintagme, încearcă să-și spună părerea, Lidia Carmen Pircă în eseul „Rădăcina de foc a liricii românești”. Autoarea eseului afirmă
CARTEA ÎN CARE MĂ OGLINDESC. ALBUM MEMORIAL: CEL CARE SE APROPIE IN MEMORIAM GRIGORE VIERU. ÎNSEMNĂRI ŞI ESEURI. (RECENZIE [Corola-blog/BlogPost/359569_a_360898]
-
el a devenit o iluzie, în schimb afacerea flotei a fost o realitate foarte lucrativă pentru ilustrul personaj: „N-o aflăm sub piatră lată,/Ne-am convins, pustie-i grota;/ Cred că e înmormântată/Unde-i îngropată flota.” (Ion Diviza, Epitaful Reformei lui Băsescu, p. 57). La aceeași afacere necurată face aluzie și Laurențiu Ghiță în epigrama Președintelui Băsescu: „Deși din lege nu se-abate-o iotă,/ Și mânuiește foarte bine săbiile,/ Când adversarii-i amintesc de flotă,/ Îl vezi că i s-
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
cu bucuria, dorințele cu suferințele. Din păcate la moartea lui Mausoleul nu era gata. A fost înmormântat la cimitirul Bellu, apoi adus și depus în „Mausoleul Iubirii”, la Ciucea, unde își vor duce somnul de veci cei doi soți. Ca epitaf, Veturia a transcris în mozaic, o strofă din poemul lui „Din larg”: „Jur-împrejur e largul care cântă, E sore-n cer, e sărbătoare sfântă, Și-n vreme ce mi-a amuțit pământul Fiorul păcii-n suflet mi se lasă, Eternități îmi
Ion Ionescu-Bucovu: Din iubirile lui Octavian Goga () [Corola-blog/BlogPost/339416_a_340745]
-
râzi cu măsură, cântă și dansează gratios” Naso magister erat... A murit în anul 17 d. Cr. la Tomis, plâns de toată lumea. Cea mai tristă dintre „Tristele” lui, de un umanism adânc sunt distihurile care și le-a compus ca epitaf, la moartea lui : „Al gingașelor amoruri cântăreț, ce zace-aicea, sunt răpus, poetul Naso, de al meu sublim talent. Trecător, dacă vreodată ai iubit, cumva ferice, Zi lui Naso, n-ai sfială, odihnească-și osu-n pace !”. Bibliografie : Călinescu- Scriitori străini, editura
Prof. ION IONESCU-BUCOVU: Publius Ovidius Naso –un Petrarca al Antichității () [Corola-blog/BlogPost/339445_a_340774]
-
țara oamenilor-lupi, mereu o să rămân, un lup devin și eu, însingurat, pe veci.” Mă simt din ce în ce mai tulburată. Simt cum străbat din nou spațiile, apoi mă trezesc în fotoliul meu. Deschid ochii. În mână, țin un volum din “Cireșarii”, deschis la epitaful de pe monumentul închinat lui Ovidiu, din actuala Constanța: “Sub astă piatră zace Ovidiu, cântărețul Iubirilor gingașe, răpus de-al său talent, O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată, Te roagă pentru dânsul: să-i fie somnul lin
TIMPURI ANCESTRALE (REVIZUITĂ) de ŞTEFANA IVĂNESCU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342323_a_343652]
-
unul cu febră. Totuși, în spital mai sunt și oameni de omenie O soră, căreia i-am spus: “Cumva, n-ai un halat în plus ?” Mi-a zis “Ba da !” și tacticos S-a descheiat și l-a dat jos. Epitaful unui ginecolog - medic primar Aicea zace, sub o placă grea, Ginecologul ce-l ura profund Pe-un văr -primar- fiindcă reușea Să bage mâna-ntreagă, pân-la fund. Cererea chirurgului către director Pe X la morgă l-am văzut, Îl vreau
N-AŞ STA ÎN SPITAL O ORĂ, DACĂ N-AŞ AVEA O SORĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342398_a_343727]
-
-mă în brațe! alunga cu pielea din piele gânduri ce gem din adâncuri sau doar mă ating șovăielnice nu-mi dau pace când dintr-un foc îmi fac părăstas și pomelnic de aduceri aminte. te supun la vot mirean, femeie! epitaful cu sabie sub care muri-va în parte egală doritul și multdoritorul să zburde în necuprinsul prăpastiei pline de grele armuri și bănuți argintați. în stil don juanic bravează când vesel când nu... tristul Artharamis dispus să presare cina cu
POEME FRANCO-ROMÂNE de FLORICA BUD în ediţia nr. 32 din 01 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341649_a_342978]
-
nori alungați de vânt./ Păsări tresar din somn speriate./ Printre foșnet de aripi și unde sonore,/ lumânările noastre,/ unite-ntr-o singură lumină mare./ Învăluiți în propria lor lumină/ Îngerii sunt printre noi!/ Înconjurăm biserica împreună cu preoții,/ purtători ai sfântului Epitaf./ Ne oprim de patru ori/ și ne hrănim sufletele cu rugile lor./ Trecem pe sub Epitaf.../ Îngerii sunt cu noi!/ Biserica-i prea plină./ În jur roiesc enoriașii./ Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!/ Îngerii se află printre noi! De secole rememorăm
TRISTETE SI SPERANTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340669_a_341998]
-
sonore,/ lumânările noastre,/ unite-ntr-o singură lumină mare./ Învăluiți în propria lor lumină/ Îngerii sunt printre noi!/ Înconjurăm biserica împreună cu preoții,/ purtători ai sfântului Epitaf./ Ne oprim de patru ori/ și ne hrănim sufletele cu rugile lor./ Trecem pe sub Epitaf.../ Îngerii sunt cu noi!/ Biserica-i prea plină./ În jur roiesc enoriașii./ Vinerea Mare a Patimilor lui Hristos!/ Îngerii se află printre noi! De secole rememorăm tristețea acelor zile, acelui timp, Patimile lui Hristos, Cel venit să ne lumineze, să ne
TRISTETE SI SPERANTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 464 din 08 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/340669_a_341998]
-
e pierdut. Mamă dragă, Românie, Să te schimbi, cu toți am vrea, că și Dumnezeu o știe. Dacă mor, am o dorință, scrie-n cartea mea atât: “Dor îmi e de tine, tată, și de-al măicuței mormânt!” Și în loc de epitaf, să scrii: “Dușmanii-nrăiți să piară! Tinerețea mi-au mâncat și m-au alungat din țară." - Tată, de câte ori auzeam că se cântă CIOCÂRLIA *compusă de Angheluș Dinicu, frate cu Grigoraș Dinicu, cel care a făcut-o celebră în lumea întreagă
SCRISOARE CĂTRE FIUL RĂTĂCITOR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341169_a_342498]
-
Castelului și Mausoleul în care se află sarcofagul. La toate acestea prof.Dr. Dan Brudașcu a adus explicații și amănunte interesante. Am părăsit Muzeul „Octavian Goga” din Ciucea având în gând o strofă din poemul lui Goga „Din larg”, transcris ca epitaf, în mozaic, pe zidul Mausoleului: „Jur-împrejur e largul care cântă,/ E soare-n cer, e sărbătoare sfântă/ Și-n vreme ce mi-a amuțit pământul/ Fiorul păci-n suflet mi se lasă/ Eternități îmi flutură veșmântul.” Al Florin ȚENE Președintele
O VIZITĂ LA MUZEUL „OCTAVIAN GOGA” de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 143 din 23 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344325_a_345654]
-
încerca „să-i recupereze”, jugănindu-i cu onoruri, ca pe Horia Roman Patapievici. Ar fi păcat. Pot rămâne liniștiți și confortabil acolo unde stau deja, incoruptibili, criticând amar până la sfârșitul vieții agresarea României profunde (scriindu-i, eventual, după ceva vreme, epitafuri). Ar fi la fel de păcat. Sau își pot continua drumul mai departe, dorindu-și ceea ce orice creștin trebuie să-și dorească, nici mai mult, nici mai puțin decât sfințenia. Povara acestei cărți, integrală, este cea a autorilor, și în egală măsură
A TREIA FORŢĂ – ROMÂNIA PROFUNDĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 148 din 28 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344346_a_345675]