1,539 matches
-
Naționalului, Înseamnă că aia bătrînă are peste sută... Dar la fel de tare mă enervează și unele declarații ale interpreților, În care caută să atragă și segmentul de public interesat efectiv de regie, de noutatea estetică a spectacolului; pentru acesta, nu ajung epitete gratuite, precum mari sau tineri, ci musai să bagi În discuție daraveli spectaculare șocante : noutatea Nopții furtunoase adusă de la București ar consta, după de clarația unui cunoscut interpret al piesei, În faptul că „acțiunea se desfășoară Întro familie de machedoni
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
etc. Cumplit! Ce confuzie se sădește În rîndul telemanilor fără cultură & personalitate! Ce analfabetism tronează În mass-media - nu numai În cazul acestei emisiuni! Dar, mă-ntorc și zic : nu cumva am avut, eu Însumi, În timp, tentația de-a folosi epitetul , legat de opera unor vivanți? Vai, cum nu?! Mărturisesc, fără rușine, dar și fără mîndrie, am decretat, În foru-mi interior, cel puțin de 10 ori, e genial! CÎnd? Nu-mi amintesc fiecare ocazie, dar o săncerc... Visul lui Brook, Revizorul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Ceva de genul ăsta i-ar spune și tata și-ar vedea calm de ale lui, indiferent la frăsuiala altora din jur, inclusiv a autorităților. Numai că mesajul ăsta ar veni din partea realistului, eficientului, capabilului, consecventului (și încă vreo șapte epitete de același fel) Adrian, nu din partea zăbăucului (că alte "calități" de aceeași teapă n-am chef să mai dau) Dan, frățiorul cel mic și aiurit. Ei și ce? Eu n-aș putea să am cumva resurse ascunse de genul celor
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
rapid cu sticla de rom. O desface și trage un gât serios. Mă uit un pic la el și îmi dau seama că am soluția. Ideea e formidabilă era să scriu genială, dar modestia m-a împiedicat să consemnez acest epitet. În sfârșit! De acum trebuia să o pun în aplicare, s-o transform dintr-un act ideatic într-un fapt real. N-am pregetat nicio clipă! * * * "Dorinele, o să avem o grămadă de treabă. Fii atent aici! Și voi, ceilalți, la
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din nou!". Bărbatul se uită lung și cu un aer teribil de obosit la ea: "Iar ți-au scris?". Da. Mi-au scris. Da' până să te întorci tu, moșmondit cum ești..." "Așa", făcu răbduliu profesorul, trecând cu magnimie peste epitetul primit. "Și ce epistolă ți-au mai trimis?" "Mi-au zis că sunt dilie și că de ce nu ies la pensie", cită ea cu onestitate. "Poate că au și ei dreptate", făcu flegmatic dom' Cuzbășan. Noroc că Veronica se întorsese
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
acesta să simtă; gătea acceptabil și mai știa, de asemenea, să facă dragoste fără prea multe nazuri. Totuși, de această dată comisese o greșeală și nu-și dădea seama care anume. CÎteva secunde, prin mintea ei se perindară mai multe epitete jignitoare la adresa maiorului, printre care și acela de „impotent“. Pe urmă, Însă, ca orice femeie grijulie, se gîndi că vina nu era În Întregime a lui. Mai Întîi bănui că poate Îi mirosea neplăcut gura, deoarece la Calea Luminoasă mîncase
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
de mult să fie admirată, care s-a obișnuit de mult să se considere frumoasă. Are un păr lung și auriu - eu prefer femeile cu părul lung - pe care de obicei îl poartă într-un coc de modă veche, iar epitetul „auriu” este cel mai potrivit pentru întreaga ei înfățișare. Arată ca un obiect de preț aurit peste care timpul a așternut patina stinsă și blândă a razelor de lună; sau, făcând o comparație mai relevantă, Antonia ar putea fi asemănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
profundă pentru profesor, pentru Carol. Adevărul este că nu avea nimic din drăgălășenia aceea comună pe care o atribuise alter-ego-ului său fictiv. (Vreau să înțelegeți că mă folosesc de următorul termen doar pentru a ordona într-un fel mulțimea de epitete care ar putea fi folosite pentru a-i descrie aspectul, dar și pentru că încerc să fiu direct): era o cățea. O femeie cu un trup de bărbat sedentar între două vârste. Țâțe ca două farfurii albe - ca plăcintele de pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
un Pils și încă un Pils. Asta până când nici n-a mai băgat de seamă că, pur și simplu, Razza Rob nu avea de gând să o lase baltă cu vaginele alea. Publicul era receptiv (dacă ar fi auzit acest epitet, sigur ar fi apreciat subînțelesul). Funcționarii palizi și prietenele lor de la contabilitate își găseau inspirația în glumele cu pizde. I-au cântat în strună lui Razza Rob până când le-au dat lacrimile de râs și la subsuoara cămășilor de nailon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Niculescu, Nicolae Mircea Năstase, Tudor Martalogu Fotografii: Wang Zhi, Yang Ying, Felicia Gherman, Zhang Xue, Wu Xiyun Redactor: Simona Modreanu Tehnoredactor: Florentina Vrăbiuță Caligrafie copertă: Wang Zhi Fotografie copertă: Wu Xiyun, Wang Zhi Coperta: Sub semnul măreției și dăinuirii Numărul epitetelor și atributelor care au fost asociate țării, culturii și civilizației chineze este egalat poate doar de numărul locuitorilor acestui tărâm, îndepărtat geografic de spațiul românesc, dar relevant pentru istoria și destinul umanității în ansamblul său. Dintre toate acestea, unul dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
descrise minuțios priveliștile falnice și miraculoase ale lanțului muntos Altai, fapt ce reflectă bogăția sufletească și gustul estetic specifice etniei mongole. În ce privește limbajul, lucrarea abundă în frumoase expresii populare, cântece, urări, aforisme și proverbe pline de înțelepciune, fiind folosite frecvent epitete, comparații și altele. Epopeea Jangar, una din capodoperele literaturii clasice a etniei mongole, a avut o mare influență asupra creației literare ulterioare. Aceasta figurează pe lista obiectivelor culturale aflate sub protecția statului chinez. Epopeea kârgâză Manas Spre deosebire de Povestea Regelui Ghesar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
sau altă aiureală d-asta) să vă previn că scărpinatul pe dinăuntru se lasă mai întotdeauna cu mărturisiri și că, în fine, cu mărturisirile ar mai fi cum ar mai fi dacă n-ar atrage după ele tot soiul de epitete dubioase, de genul „tulburător“, „șocant“, „vicios“, „violent“ și câte și mai câte, care, după ce că se acordă cu substantivul „mărturisire“ în gen, număr și caz, îți mai oferă și o cantitate nemăsurată de fiori reci pe spinare de-ți vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
personajele în mișcare, să le înzestrezi cu un comportament, să le faci să interacționeze unele cu altele într-un mod care să le facă să pară în același timp interesante, plauzibile, surprinzătoare, nostime și impresionante, zise Adrian, numărând pe degete epitetele. E ca si cum ai juca șah spațiu tridimensional, continuă el. E iadul pe pământ. Dumneavoastră ați duce dorul unei asemenea distracții? — Aș duce dorul produsului finit, veni răspunsul ei. Al satisfacției de-a fi creat ceva peren. Al impactului pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
și nopți”, îngrijorarea născută din primejdiile zilnice și chinuitoarea dramă a despărțirii de puiul sortit morții înregistrează în tonul fundamental al povestirii oscilații corespunzătoare, duioșia fiind nota dominantă. Începutul vesel și finalul trist subliniază un sincer sentiment de compasiune. Pe lângă epitete: ,,sta zgribulit”, ,,suflare dușmănoasă”, ,,călătorie lungă”, ,,trăiau liniștiți și fericiți”, ,,erau frumoși, cuminți și ascultători”, repetiții: ,,și ploua, ploua”, comparații plastice: ,,îi bătea inima ca ceasornicul meu din buzunar”, ,,de-abia e cât luleaua”, ,,ochișori ca niște mărgele negre”, Brătescu-Voinești
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trei moduri de expunere: narațiunea, descrierea și dialogul, ultimele două fiind preponderente. Dialogul înviorează narațiunea și-i conferă dramatism, fiind magistral folosit. Replicile sunt pline de forță și de adevăr: Și noi ce facem?” / ,, Ce vă va lumina Dumnezeu!” Alături de epitete ca: ,,măreț”, ,,falnic”, povestitorul apelează la comparații: ,,bătrânii ca și copiii”, enumerații: ,,că-i scăpase de tot vrăjmașul, mânia și primejdia” sau la repetiție: ,,Cine-i?, Cinei?”, dar modalitatea esențială de caracterizare rămâne antiteza. 1.5. DEMONSTRAȚI CĂ... În alcătuirea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cunoscute de elevi. Alteori se poate recurge la omonime pentru a preciza sensurile diferite ale cuvintelor în context, acestea întărind înțelegerea corectă a majorității cuvintelor. Nu trebuie uitat ca adevăratele modele de exprimare sunt întotdeauna textele literare, deoarece ele oferă epitete, comparații, metafore, personificări și alte figuri de stil pe care le putem transmite elevilor sub forma unor ,,expresii frumoase” care, alături de cuvintele noi contribuie la însușirea unor expresii literare corespunzătoare. Pentru a forma elevilor deprinderea de a se folosi de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
neauzitul. Căile notelor muzicale le știa înainte să fie țintuite pe portative, simțea înmugurirea înainte de căderea seminței din ciocurile păsărilor, dar păsările erau, de fapt, cioclii adunați în stol în jurul viitoarelor stârvuri omenești. Ei scrijeleau pe ziduri necrologuri, sentimentele aveau epitetul deja versificat, titlul de pe prima pagină al ziarelor de mâine aștepta demult pe tasta computerelor, conceput cu mult timp înainte de a se fi petrecut, așa cum producția de grâu din vara viitoare era deja vândută. Dacă totul era prevăzut, înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de neuitat „După o viață dedicată muntelui, Mircea Noaghiu vine în fața cititorului cu prezentul volum de versuri...“ Volumul, intitulat La vama norilor și publicat la Pastel, Brașov, „cuprinde pagini de o înaltă vibrație artistică, în care universul natural, brodat cu epitete și metafore, devine mirific, de o înaltă plasticitate...“ Așa îl prezintă Ion Topolog Popescu pe Mircea Noaghiu, care este, probabil, un om admirabil, dar ca poet rămâne un amator, influențat de reminiscențe ale unor lecturi din școală și entuziasmat de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mărețe, pe care el nu le făcea decît cu ajutorul imediat al lui Dumnezeu. Recunosc, în general, și fără prejudecată că trebuie mult geniu, curaj și abilitate pentru a-i egala pe bărbații despre care am vorbit; dar nu știu dacă epitetul virtuos este cel mai potrivit pentru ei. Puterea și abilitatea se găsesc și la hoții de drumul mare, și la eroi. Diferența dintre ei constă în aceea că un cuceritor este un hoț ilustru, în timp ce hoțul obișnuit nu este decît
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cea mai amplă, mai dramatică, deschizând, poate, în viitor, perspectiva încercării și în roman. Ceea ce-i 6 Rareș Tiron interesant este că deja adolescentul pare maturizat, cu o bună stăpânire a limbii române (chiar dacă uneori este ispitit de folosirea unor epitete „tari” și de prețiozități stilistice), familiarizat cu unele abilități de captare a interesului cititorului, vădind apoi preferințe pentru monologul interior, uneori cu exces de reflexivitate, ca oglindă a unui radicalism raționalist specific adolescenței, de care suferă mai toți eroii. De
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la fel ca și Silvestru din Patimă primejdioasă, care, cu inteligența sa remarcabilă, era un „idealist neegalat”. În Invidie mocnită, cadrul acțiunii este reprezentat de un „loc abject, scârbavnic și de nesuportat”, descris lapidar, cu maximă obiectivitate, prin doar trei epitete foarte bine selectate, pentru a se găsi un final pe măsură: „În ziua aceea, n-am mai fost în stare să fugăresc niciun șobolan.” Toate drumurile străbătute de către personajele lui Rareș Tiron conduc invariabil într-o singură direcție: lumea interioară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
care nu poate fi, pentru un japonez, decât un alt nume pentru frumos (și trebuie să fii Keats pentru a pune asta în cuvinte, în albia spiritului nostru european). Ei bine, pe lângă lumina inefabilă care radiază din prinț, de unde și epitetul însoțindu-i numele, este interesant să aflăm că Genji este recunoscut de către oricine, chiar când vrea să treacă neobservat, prin parfumul unic, inconfundabil, pe care îl degajează. Numai la adierea acestui parfum, precedându-i intrarea într-o încăpere sau impregnând
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
pună mâna" (te o tsukeru). Dacă nu se încurcă în detalii inutile, precum preludiul (iar noțiunea de foreplay este aproape inexistentă în cazul sporadicului și plictisitorului sex marital), "mâna e iute" (te ga hayai). Dar nimic nu se compară cu epitetul aplicat unei virgine, care este "nemânuită" (teirazu). Nimeni nu poate înțelege cu adevărat resorturile intime ale unui popor străin, cu atât mai puțin ale unei rase diferite. Putem însă afirma că, deși nu s-au confruntat cu restricțiile sexuale impuse
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
căsătorită fiind condamnată la întunericul casei) și până la infama ideogramă care reunește trei femei spre a trimite la zgomot, sunet strident 姦. Poate că, dacă ar fi fost doar sensul de zgomot, kanji-ul nu ar fi meritat în nici un caz epitetul atât de indignat pe care i l-am făcut cadou. Iată însă în ce alte combinații intră, de data aceasta împreună cu alte ideograme pentru a forma cuvinte, cele trei femei (nu-i așa, ce altă reprezentare mai bună a iadului
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
care o spulberă vântul de pe fața pământului și nu vor putea ține capul sus, în ziua judecății. (Flacăra sacră, III, 3, 1936, p. 3) Cremațiunea și religia creștină. "Focul" după Sf. Scriptură (XI) Anticrematoriștii noștri, clerici, ne-au aruncat și epitetul de "păgâni" și "idolatri", arătându-ne pe drept cuvânt că oarecare neamuri păgâne și idolatre, despre care ne vorbește Sf. Scriptură, întrebuințai focul, ca să arză pe pruncii lor, pe care-i aducea ca jertfă, idolilor. Sunt de acord cu confrații
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]