1,424 matches
-
în locul ăsta se așază uneori la masă amiralii cei mari de pe vasele alea negre, cu cîte șaptezeci și patru de tunuri - se așază în fruntea unei mese la care se-adună toți căpitanii și locotenenții. Ha! Ce-i asta? Epoleți, epoleți, o mulțime de epoleți! Treceți de jur-împrejur carafele! Bucuros de revedere, domnilor! Umpleți-vă cupele, domnilor! Ce ciudat e cînd un negrișor e gazda unor albi cu găitane aurite! Domnilor, n-ați văzut cumva un băiețaș negru, pe nume Pip
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
uneori la masă amiralii cei mari de pe vasele alea negre, cu cîte șaptezeci și patru de tunuri - se așază în fruntea unei mese la care se-adună toți căpitanii și locotenenții. Ha! Ce-i asta? Epoleți, epoleți, o mulțime de epoleți! Treceți de jur-împrejur carafele! Bucuros de revedere, domnilor! Umpleți-vă cupele, domnilor! Ce ciudat e cînd un negrișor e gazda unor albi cu găitane aurite! Domnilor, n-ați văzut cumva un băiețaș negru, pe nume Pip? un băiețaș înalt de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cele din urmă o poftiră Într-un birou unde o femeie atârna un tablou. ― Eu sunt sora Wanda, spuse femeia fără să se Întoarcă. Comandanta Supremă la Templul Nr. 1. Purta un chador cu totul diferit, cu vipușcă și cu epoleți. Tabloul pe care-l atârna Înfățișa o farfurie zburătoare planând deasupra New York-ului. Din ea izbucneau raze. ― Venit pentru slujbă? ― Da. Sunt mătăsar. Am multă experiență. Știu să produc mătasea, să fac crescătoria de viermi, să țes... Sora Wanda se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
moment În altul. În chioșcul cu o mulțime de ornamente și coloane subțiri, muzicanții În uniformă erau pregătiți să sufle În instrumente, privind țintă la dirijor. Fanfara pompierilor sau a funcționarilor municipali? Aveau galoane și zorzoane aurii ca generalii sud-americani, epoleți roșii ca sîngele și centiroane albe. Sute, chiar mii de scaune metalice vopsite În galben erau așezate În jurul chioșcului și aproape toate erau ocupate: bărbați și femei, așteptînd gravi, În tăcere. Într-un minut-două, la ora nouă, printre copacii mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
atenție se închid ușile de piatră arabii învață alfabetul ebraic și profeții zâmbesc ironic atenție urmează stația anii cinzeci cu peronul pe partea dreaptă bariera este ridicată și deținuții aleargă fericiți spre gulag îmi dă mâna să fiu ironic am epoleți de lacrimi atenție se închid ușile de piatră pe catafalc preotul înveșmântat în alb a scris cu tocul brutalismul arta informală action paiting cinetic art gutai popp art grupul zerro internaționala situaționistă gruppo t afișismul noul realism atenție se închid
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Era întinsă pe sofa, cu trupul într-o postură bine studiată, cu capul ținut sus, ca o tavă. Am văzut tocuri cui, ciorapi negri, un chimono turcoaz, cu o grămadă de tăieturi și franjuri. Genele negre erau groase ca niște epoleți, ochii se profilau aidoma unor păienjeni pe crusta de fard mortuar întinsă pe obraji și pe frunte. Vron și camera în care se afla păreau să fie făcute din aceleași materiale - dulciuri, șerbeturi, lichioruri. În timp ce vorbea (despre Barry, despre Rod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
medicul. Între timp, piciorul căpătase o statură impozantă. Dacă la Început Noimann Îl privea de sus În jos, acum rolurile se schimbaseră... „Ia uită-te cum crește În fața mea ca un coșmar”, gândi el. Și adăugă: „Și se acoperă de epoleți și de insigne...” Acum, creatura din fața sa purta o uniformă militară, având o banderolă plină de medalii Încinsă peste piept, tigheluri cusute cu fir de aur și-o sabie la brâu. „Nu ar strica să-i mai turnăm un păhărel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Vreau să văd ce e acolo.” „Poftim”, făcu piciorul. Șchiopătînd ușor, medicul ajunse la dulap și deschise ușile, apoi se dădu În lături. Înăuntru se afla trupul lui Lilith, decapitat, cu sânii tăiați și puși pe umeri În chip de epoleți. Halucinația nu dură Însă decât o clipă. Cineva În stânga lui hohoti, aducându-l cu picioarele pe pământ. Nu, aceasta era cu neputință. Noimann avea toate viciile de pe lume, dar instincte criminale nu. E drept, uneori gândurile Îl făceau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
prea este folosit; În locul său călătorii preferă traversele de cale ferată, liniile mai dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul gării, ajungând la Râpa Galbenă, Piața Sfântul Spiridon, unde, Înconjurând măreața statuie a Independenței, cu steagul de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dosnice și trenurile rămase În parcare. Nu e de mirare, deci, că Întreaga gară arată ca un câmp de luptă abandonat În grabă de infanteriști, cu mulți epoleți lepădați fie pe traverse, fie pe peron. Duhoarea pe care o degajă „epoleții” e atât de consistentă, Încât trece mult dincolo de perimetrul gării, ajungând la Râpa Galbenă, Piața Sfântul Spiridon, unde, Înconjurând măreața statuie a Independenței, cu steagul de bronz desfășurat În vânt, În valuri tulburi, amestecându-se cu alte izuri, urcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Cele mai infestate linii, trebuie să mărturisim, sunt cele ce duc spre sudul țării. Acolo, din cincizeci În cincizeci de centimetri, alături de dopurile de bere, sticlele de Coca-Cola sparte, mucuri de țigări și pachete goale, dai și peste câte un „epolet”. E de mirare Însă că acest miros, atât de straniu În esența sa, ocolește birourile În care Își desfășoară activitatea direcția filialei C.F.R. Iași, unde În loc de epoleți miroase a zambile; astfel se și explică decizia administrației ca În spațiul vechiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Coca-Cola sparte, mucuri de țigări și pachete goale, dai și peste câte un „epolet”. E de mirare Însă că acest miros, atât de straniu În esența sa, ocolește birourile În care Își desfășoară activitatea direcția filialei C.F.R. Iași, unde În loc de epoleți miroase a zambile; astfel se și explică decizia administrației ca În spațiul vechiului WC, aflat acum În partea de nord a edificiului, a fost amenajată Sala de așteptare Cl. I. Stând la birou, În fața ferestrei deschise, șeful de gară, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
părul grizonat și obraji trandafirii, contemplă porumbeii călători ce ciugulesc grăunțele printre vagoane și se gândește, nici el nu știe de ce și cum, la pantofii săi proaspăt cumpărați din bazar, care posedă bizara proprietate de a ocoli de la distanță orice epolet. Numai glasul impiegatului de serviciu, care În locul său dă semnalul de plecare al unui tren spre direcția nord, Îl face să tresară din contemplație: „Vai, ce duhoare, iar am călcat peste niște franjuri de grad Înalt! Asta Înseamnă noroc.. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Ținea minte, ca prin ceață, cum, tot căutând-o pe Mathilda, ieșise din casă, cum trecuse pe Karl Marx și de aici pe Independenței, iar din Independenței pe Lăpușneanu. Apoi firul memoriei i se rupsese cu desăvârșire. Ocolind cu grijă „epoleții”, Noimann Încerca să reconstituie În parte evenimentele ce se derulaseră În toată această perioadă. Ținea minte că ieșise din casă dimineața, iar acum era aproape seară. Clădirile și trenurile Își Întindeau umbra peste șinele de cale ferată ce se intersectau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
culoare bleu. Ieșind pe peron, Noimann se simți pe moment mai bine. Dar curând starea de neliniște Îi reveni. Chiar la picioarele sale se afla un tren gata de plecare. Locomotiva șuieră de trei ori. Impiegatul, ocolind cu atenție câțiva epoleți ițiți În cale, ridică fanionul, roțile scrâșniră și trenul se urni din loc. Strivindu-și capătul țigării pe peron, Noimann făcu trei pași Înainte și se urcă, din mers, pe scară... ...Da, Într-adevăr, inițial Noimann avusese de gând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
din difuzor... Era glasul Conducătorului statului: „V-am făgăduit din prima zi a noii domnii și a luptei mele naționale, să vă duc la biruință. Să șterg pata de dezonoare din cartea neamului și umbra de umilire de pe fruntea și epoleții voștri. Azi a sosit ceasul celei mai sfinte lupte, lupta drepturilor strămoșești și a bisericii, lupta pentru vetrele și altarele românești de totdeauna. OSTAȘI Vă ordon: Treceți Prutul! Zdrobiți vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte! Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
câte ceva despre Mickey C. - chestii absolut inutile atunci când cel mai cunoscut infractor din West Hollywood îi ungea pe cei mai buni ofițeri de poliție din zonă. Schema nu funcționă: fata se fâțâia prin fața lui, cu șnururile alea atârnându-i de epoleți ca niște spaghete. Danny așteptă primul val de căldură interioară, care îl năpădi numaidecât, iar culorile din local trecură de la ușor aiurea la absolut suportabil. Îi spuse fetei: — Stai jos și spune-mi ce vrei înainte să-ți cadă rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
totuși trece peste forțele confuziei pe care le simte forfecându-i scrotul. Ies din Lahore și pe drumul deschis în fața lor, Pran observă că tapițeria mașinii poartă însemnul unui porumbel și al semilunii, pe care le descoperă imprimate și pe epoleții șoferului, iar apoi și pe intarsiile delicate de la bordul mașinii. Lasă în urmă regiunea de câmpie, avântându-se printre dealuri. Motorul huruie pe drumurile desfundate, pline de praf și noroi, improprii atingerii unor viteze record, și țăranii stau în loc să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ți-o dau. Și dă-i și dă-i... eu nu lupt contra guvernului! Așa zic, eu nu... dar din vorbă în vorbă... Din vorbă în vorbă, din ghiont în ghiont, ne-am abătut. C-așa-i omul nostru, cu epoleți sau fără: se abate. Tura-vura, ne-am abătut. Știi ’mneata... Am pierdut-o. — Care? Ce? Scrisoarea de la Claudiu? — Aș! O mie de ani pace! Pentru cinstea obrazului nostru, vorba aia, să ne abatem, așa că... pontul cu scrisoarea. Domnul doctor Marga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ciocli, și-și tot strângeau mâinile, tot le ieșeau ochii din cap de mirare, tot nu le venea să creadă, așa să arate el? El să fie ăsta? Să nu fie el? Cu ochelarii lui meseriași și hainele albe cu epoleți și buzunarele de pe mânecă și fermoarele, doar le charme n’attend pas le nombre des années! * Dar ce le-a terminat pe ele a fost dâra de TABAC original, the successful range for men of the world all over the
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
fii liniștită, mă simt perfect, nu mă doare stomacul, nu sunt constipat, nu am diaree, Îmi iau la vreme pastilele, vremea e cam călduroasă, mi s-a Înfundat o ureche, nu te teme, sunt și aici doctori, sunt infirmiere cu epoleți, se țin după mine din oră În oră, nu Îți fă griji pentru mine, de tine ai grijă doar, ia-ți pastilele, fii atentă să dormi bine, visează frumos, visează-mă pe mine. Și alte texte care te lasă mască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de porumb unde se ascunseseră - dar cînd? cînd? În ce viață?... Mircea Eliade PELERINA I Îl recunoscu de departe. Purta aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două petice simetric și provocator cârpite pe umeri, ca și cum ar fi vrut să ascundă urma epoleților. Dar Pantelimon știa acum că pelerinele cu epoleți nu făcuseră parte din uniformele armatei române; cel puțin nu în secolul nostru, îl asigurase Ulieru. Se vor fi purtat altădată, poate în epoca feudală. Și, dacă s-ar putea dovedi că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
În ce viață?... Mircea Eliade PELERINA I Îl recunoscu de departe. Purta aceeași pelerină scurtă, învechită, cu două petice simetric și provocator cârpite pe umeri, ca și cum ar fi vrut să ascundă urma epoleților. Dar Pantelimon știa acum că pelerinele cu epoleți nu făcuseră parte din uniformele armatei române; cel puțin nu în secolul nostru, îl asigurase Ulieru. Se vor fi purtat altădată, poate în epoca feudală. Și, dacă s-ar putea dovedi că peticele ascund cu adevărat urmele epoleților, adăogase Ulieru
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pelerinele cu epoleți nu făcuseră parte din uniformele armatei române; cel puțin nu în secolul nostru, îl asigurase Ulieru. Se vor fi purtat altădată, poate în epoca feudală. Și, dacă s-ar putea dovedi că peticele ascund cu adevărat urmele epoleților, adăogase Ulieru, după o pauză, vreau să spun: dacă s-ar putea dovedi, cu mijloace moderne, științifice, atunci ar fi grav!... Se întrerupse și-l privise lung. - De când îl cunoști? - Eu? Nu-l cunosc. Habar n-am cine e, nici
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lung. - De când îl cunoști? - Eu? Nu-l cunosc. Habar n-am cine e, nici cum îl cheamă. Ți-am vorbit de pelerina lui pentru că m-au impresionat cele două petice. Ți-am spus: păreau cusute exact pe umeri, ca niște epoleți... - Destul de suspect, îl întrerupse Ulieru. Și, dacă s-ar putea dovedi cu precizie, prin mijloace științifice, ar putea fi chiar foarte grav. Cred că înțelegi de ce... Pantelimon înălțase încurcat din umeri. - Nu, spuse, nu înțeleg. - Pentru că, în acest caz, pelerina
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]