202 matches
-
o conotație științifică, a situațiilor ilustrate de Swift în Călătoriile lui Gulliver. Va fi reluată în numeroase opere și în special în cele horror, precum The Shrinking Man / Omul care se micșorează (1956) de Richard Matheson și într-un film eponim de Jack Arnold, în 1957. A. E. Van Vogt (1912-2000) a început să publice în 1939, în Astounding Stories, și a asistat la editarea unui număr impresionant din operele sale. Îi datorăm capodopere precum nuvela Processus (1950), care arată răspunsul
by Roger Bozzetto [Corola-publishinghouse/Science/946_a_2454]
-
să exprime, cu aceeași concretețe rafinată, întâlnită în rândul Generației sale, idei filozofice, în fond, raporturi de cunoaștere între eu și lume, punctul de plecare al oricărei poezii"88, critica de dicționar, cum o numește Ion Simuț într-un articol eponim, din "România literară"89, rămâne "un instrument de lucru indispensabil"90, în care "deceniul este un segment temporal indiferent, (...) numele scriitorilor sunt etichete, iar cărțile suportul de hârtie al unui text oarecare, fără legătură nici cu viața socială, nici cu
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este așezat sub reflector - , de aici focalizarea centrală pe Barthes, adevăratul erou, romantic portretizat (Înger și demon pentru critica franceză), scos la rampă În aproape fiecare dintre cele șapte capitole, un erou al timpului său care, odată proiectu-i Înțeles, devine eponimul unei episteme critice. Credința lui Compagnon este că ideile teoretice discreditate la un moment dat prin mijloace mai mult sau mai puțin retorice, retorică ce aparține pînă la urmă unui proiect ideologic, o dată reîntoarse, nu mai sînt aceleași, revin Îmbogățite
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
care poate proveni dintr-un om printr-o metamorfoză, ori în urma unui blestem părintesc. Distingem mai multe tipuri de vânătoare rituală: vânătoarea de întemeiere a unei țări (Țara Moldovei), a unei cetăți (Cetatea Sucevei, Cetatea Argeșului etc.), a unui sat eponim; vânătoarea sau raptul simbolic al miresei și vânătoarea pentru îmbelșugarea nunții; regăsim implicații ale actului vânătorii în muncile agricole sau pastorale (pornitul plugului, tânjaua, sâmbra oilor), ori în marile sărbători solstițiale (Crăciunul, Anul Nou) sau echinocțiale (Lăsatul Secului, Sânt Andrei
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
romantic, realist etc. În proza scurtă, desfășurarea acțiunii evidențiază un singur fir epic, în timp ce romanele urmăresc o acțiune complexă, desfășurată pe mai multe linii narative. De exemplu, în romanul Ion de L. Rebreanu principalul fir epic care urmărește destinul eroului eponim - dezvoltând conflictul de interese dintre Ion și Vasile Baciu (Glasul pământului) și conflictul erotic (Glasul iubirii), ambele instituite în scena horei duminicale din primul capitol - se împletește cu fire epice secundare, urmărind destinul tânărului intelectual Titu Herdelea și destinul familiei
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care să faciliteze relațiile dintre oameni, și nu să ne conducă viața, izolândune de semenii noștri. SUBIECTUL al IIIlea (30 de puncte) Particularitățile de construcție a unui personaj dintrun text dramatic postbelic Marin Sorescu, Iona (particularitățile de construcție a personajului eponim) INTRODUCERE: Personajele teatrului contemporan Spre deosebire de „ființele de hârtie“ (R. Barthes) care dau viață operei epice, personajele dramatice reprezintă oameni transfigurați artistic prin prezența scenică a actorilor. Personajele teatrului postbelic nu mai sunt „caractere“ clasice ori tipologii realiste, ci ipostaze existențiale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
o funcție actanțială, fiind implicate în seria de evenimente ce alcătuiesc acțiunea operei epice. Prezențe dinamice, caracterizate complex, personajele realiste au destine semnificative, întruchipând ipostaze și relații umane diverse. În romanul Enigma Otiliei de George Călinescu (1938), de pildă, personajul eponim este situat în centrul unei rețele de relații, Otilia Mărculescu fiind „orfana“ la care se raportează toate celelalte personaje, ca potențiali „părinți“. CUPRINS: Item 1: prezentarea statutului social, psihologic, moral etc. al fiecăruia dintre personajele alese din romanul călinescian studiat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
care să prezinte exteriorului persona convenabilă, eticheta caracterizatoare, pentru cunoașterea lor fiind necesar un proces de de-mascare care începe prin a asculta propriul discurs despre sine ca proces de autoreflectare și autodefinire. Ion Luca se percepea ca și eroul eponim al nuvelei fantastice Kir Ianulea ca fiind "sămînță de idriot, doritor de alte orizonturi", imposibil de fixat intr-un clișeu al specificului imuabil: "eu cu sufletul sunt mai mult ieșan decît bucureștean, deși de fel sunt ploieștean". S-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
mare intuiție și rafinament, așa cum demonstrează și ultimele exemple pe care le selectez din opera sa: suceala lui Cănuță (Cănuță, om sucit) constă și în raportul oximoronic dintre soarta omului și sugestia numelui; oricît ar părea de ciudat, numele personajului eponim derivă de la Radu, în slavă cu sensul de bucuros, trecut prin formele Răducanu, Răducu, Răducăniță; cel care nu a știut să se bucure este și un vas, un recipient (cană, căniță, cănuță) în care călăuzitorul destinelor a refuzat să depoziteze
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
măsură, autorul se reflectă în propria sa operă poate nu într-un procent atît de covîrșitor ca Rebreanu, Călinescu sau Preda dar, totuși, semnificativ. Citească cineva cu atenție nuvela Kir Ianulea și va observa cu ușurință că în monologul personajului eponim sunt introduse discret elemente din experiența formatoare a autorului, ceea ce proiectează protagonistul în postura de alter-ego: Am învățat, cât am colindat pîn lume, purtările cele frumoase; știu destule limbi străine încai despre a rumânească, pot zice, fără să mă laud
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și impulsurilor distrugătoare definește arhetipul femeii fatale 54. Cruzimea femeii moderne pune sub semnul întrebării definirea tradițională a feminității, readucând bărbatul la starea de animal sau îndepărtându-l de funcții serioase, ruinând Familia și Societatea, asemeni lui Nana în românul eponim. Răutăcioasa și de o imoralitate contagioasă, cu o putere nefasta, ea distruge viața bărbatului. De la La morte amoureuse de Téophile Gautier, unde Pariziana este demon și vampir, literatura reprezintă nenumărate Salomee în perioada decadenta. În prefață la volumul sugestiv intitulat
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
Spunând asta, salut totuși o atare formă asumată public de partizanat (ocazional dezmințită de însuși Ion Bogdan Lefter, în mod inexplicabil), deși sunt departe de a-i îmbrățișa conținutul ideologic. În fond, generația mea - Generația ’80 - și-a petrecut deceniul eponim în confuzia metapolitică și culturală a ceaușismului târziu, inclusiv prin aderența simultană la un postmodernism fără ideologie (și, în orice caz, fără asumarea genealogiei și angajamentelor sale politice de stânga) și la un model pe care abia astăzi îl descoperă
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
al doilea val, îndreptat cu preponderență asupra provinciilor nou adăugate, dar care propune și în vechiul regat edificii semnificative. "Stilul" neoromânesc devine un comentariu supraponderal la "stilul" brâncovenesc - singurul care putea oferi deopotrivă argumente de scară și naționale cu privire la etnia eponimului său. Acum se vor produce excesele de scară ale arhitecturii neoromânești - și, cu ele, ieșirea de sub tutela stabilizantă a precedentului citabil. Va deveni astfel cu putință să colezi decorații proprii unora sau mai multora dintre provinciile istorice sau tipuri arhitecturale
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
deliberat calculate pentru a trimite la elemente de intertextualitate din întreaga operă boccaccescă. Pampinea, Emilia, Filomena și Fiammetta apar și în operele precedente. și bărbații au mai fost amintiți: Panfilo este iubitul trădător al Fiammettei, Filostrato este eroul unui poem eponim și Dioneo își face prima apariție în Comedia delle ninfe fiorentine. Celelalte trei doamne sunt un fel de omagiu pe care Boccaccio îl aduce unor poeți pe care i-a admirat în mod deosebit: Virgiliu, deoarece Elisa este un alt
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ionică sau pelasgă adică getă povestește în versurile poemelor sale despre Zeus ,,Pelasgic’’ iar Hesiod numește Dodona ca lăcaș de cult al pelasgilor. Macedonia a avut la început(dar are și în prezent) o populație pelasgă care se trage din eponimul Macedo iar Homer precizează că populația care locuia în regiu-nea Pindului se numea macedoni, termenul pelag fiind întîlnit în multe toponime și hidronime de pe teritoriul statului modern Macedonia. Dar să ,,tragem prin ragilă” Iliada ionului Homer să vedem cu ce
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83085_a_84410]
-
unor scriitori talentați și non conformiști (vezi Proust, Céline etc.)? Răspuns: Gallimard, desigur. Philippe Djian e relativ puțin cunoscut cititorului român. Poate mai degrabă cinefililor, căci filmul 37,20C dimineața, al lui J.-J.Beineix, realizat în 1986 după romanul eponim al lui Djian, cu sulfuroasa și Beatrice Dalle în rolul principal, i-a adus acestuia, paradoxal, recunoașterea și notorietatea internațională ca scriitor. Un talent imens, de altminteri, stupefiant prin virtuozitatea și sofisticarea "scenariilor" narative căci Djian scrie cinematografic -, a montajului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
mitologică. Altfel decât cronicile rusești și cronicile slavilor apuseni, cele din secolul XVI, cu tradiție în a îngloba nuclee de legendă, scrierile românești omit până spre 1650 povestirile orale, nedepășind "stilul inscripțional". O excepție ar putea fi considerată legenda fraților eponimi, păstrată în Cronica moldo-rusă (Cronicile slavo-române 158-59). Această "descoperire a propriei Antichități" (Mazilu, Recitind literatura română veche I 131) va fi abandonată chiar prin exercițiul istoriografic al lui Ureche, care utilizează critic mai multe izvoare și formulează, destul de sigur pe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
cu fragmentul din Analele slavone cuprinse în Letopisețul Cantacuzinesc și cu cronica lui Ureche, configurează în palierul culturii scrise perimetrul sacru al mitului etnogenezei, dat de "descălecatul" lui Traian (numit sau nu), cu totul diferit de vaga întemeiere datorată fraților eponimi. Acest din urmă motiv narativ al originii așeza imaginarul popular românesc în rândul tradițiilor din spațiul european care aveau ca model imaginea fondatorilor mitici ai civilizației Romei: Romulus și Remus.26 Istoria trece în mit prin sacrificiu, iar civilizația supraviețuiește
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Lucrarea lui Valentin Al. Georgescu descrie modul în care preluările juridice bizantine, nu foarte importante, au intrat în relație cu dreptul cutumiar și cu influențele, și mai puține, occidentale. 26 Pentru o analiză excelentă a rolului jucat de mitul fraților eponimi în imaginarul politic al întemeierii Constantinopolului, vezi Dagron, Naissance d'une capitale. 27 Folosesc convențional expresia "codurile vasalității", cu toate că termenul de vasalitate servește descrierii unei alte realități istorice, politice și ritualice, a evului mediu occidental. În cadrul relației dintre stăpân și
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
devine un județ (nahija) și Crnagora (nume geografic indicând, de fapt, o confederație tribală) debine statul Muntenegrului. Numele strămoșului comun poate sta la originea unei regiuni, a unei așezări. Capitala, de pildă, are o legendă legată de numele unui erou eponim (care dă numele), Întemeietor, ciobanul Bucur. Orașul purta odinioară numele strămoșului la plural, indicând descedenții lui. Cu timpul, s-a uitat legenda de Întemeiere și ,,Bucureștii” (adică descendeții moșului Bucur) au devenit Bucureștiul, nume de așezare În care legătura cu
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
echilibru - oricum iluzoriu -, magnetismul stringent al realului (profesorul Gordan, din Fratele meu cu solzi de aur, tânjește după o „baie de realitate”) ține trează nostalgia unei vieți ocolite de tenebroase complicații. Simplă și adevărată. Piesa Iadul și pasărea - din volumul eponim - se nutrește din același nucleu tematic din care își trage sevele trilogia Dramele puterii. La fel ca acolo, obsesiile răzbat dinspre zona de penumbre a subconștientului, împletindu-se cu aleanurile - „nevoia de dragoste”, jindul după o „clipă de fericire”. Ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
de clan sau subgrup al tribului Însuși. Genealogia și legăturile de rudenie devin noile valori dominante. După modelul gentilic, pe primul plan se pune identitatea etnică și națională care se fundamentează pe convingerea unei descendențe comune dintr-un singur strămoș eponim (mai mult sau mai puțin mitic), pe cultul comun pentru un vechi zeu tribal care devine zeu național, pe comunitatea de limbă, obiceiuri și cutume. Regele statului național este un vechi șef de trib care dovedește supușilor săi cu atașament
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
caracteristică; nu ne este Însă posibil să desprindem și alte elemente de interes cultual. 4. STATELE NAȚIONALE: AMONIȚI, MOABIȚI, EDOMIȚI, FILISTENITC "4. STATELE NAȚIONALE \: AMONIȚI, MOABIȚI, EDOMIȚI, FILISTENI" 1. Amonițiitc "1. Amoniții" Amoniții, al căror nume se leagă de un eponim mitic, erau probabil un trib de origine amorită stabiliți la est de cursul mijlociu al Iordanului, pe la Începutul epocii fierului. Sedentarizarea lor intră În procesul istoric de formare a entităților etnice cu caracter național, despre care am vorbit deja În legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
penaților latini; Leqamxe "Leèam", poate o zeitate-prag Între lumea celor vii și lumea morților, prezentă și pe „țigla de la Capua”; Maexe "Mae", care ar putea fi corespondentul lui Maiusxe "Maius", legat de latina Maiaxe "Maia", perechea lui Vulcanxe "Vulcan", și eponim al lunii mai, conform unui fragment, din păcate nu foarte transparent, al lui Macrobius (Saturnalia, I, 12, 17 sqq.); Tecexe "Tece" sau Tecumxe "Tecum", o zeitate binevoitoare la al cărei cult, localizat În regiunea lacului Trasimene, se referă statuia de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fost dintotdeauna „tatăl” lui Isaac și „bunicul” lui Iacob? Isaac și Rebeca sunt „dintotdeauna” părinții lui Iacob și Esau? Iacob a fost dintotdeauna tatăl celor doisprezece fii care au dat numele lor celor douăsprezece triburi ale lui Israel (adică strămoșii „eponimi” ai celor doisprezece triburi)? Răspunsurile la aceste întrebări, ca și în cazul altora, rămân, obligatoriu, foarte vagi. Există cu adevărat un „fundament” în patrimoniul popular al ceea ce a devenit „poporul lui Israel”, dar nu este posibil să regăsim ușor dedesubtul
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]