1,648 matches
-
moarte. O anticameră a unui cimitir. Obiectele de aici nu sunt gunoaie. Lângă polată există și un butoi ruginit în care, într-adevăr, se află niște gunoaie. Ambalaje. Declarate, ca atare, gunoaie. Nu mai există nici un dubiu asupra lor. Obiecte epuizate. Anacronice. Dar care pot fi resubstanțializate. Ceva de genul ochiului stăpânului care îngrașă vita. Se mai află în polată o bicicletă defectă, ruginită, cu lanțul atârnând. Are anvelope care nu se mai fabrică din anii ’50. Dimensiunile nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
mai rău. Doamne! Dă-mi putere să pot trece și peste asta! Ajută-i și pe acești nenorociți de lângă mine. Dă-le gândul cel bun... să vrea să trăiască. Și poate vom scăpa și de infernul ista” - gândea Costăchel, gâfâind epuizat. Stai! - a răsunat porunca gardianului din ghereta porții. S-au oprit în mijlocul drumului sub rafalele zloatei. Începând din față, numărați! - a ordonat cerberul. Unu... doi... trei... se auzeau glasurile deținuților, pierdute în vălmășagul vântului nemilos... De o săptămână atmosfera devenise
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mângâiam lasciv obrajii moi ai pernei și o strigam Încet, iar și iar, murmurându-i numele la nesfârșit, netezindu-i părul aurit și moale, sărutându-i ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l o pierdere la scară cosmică. Mama se arăta foarte Îngrijorată de schimbarea mea, care devenea tot mai vizibilă și
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înjurat și Împroșcat cu salivă. Căzu dezechilibrat si, pentru un timp, se amestecă printre picioarele lor, călcat pe degete și pe glezne, gâfâind și Încercând să se ridice deasupra. Se juli dureros la gât, dar reuși să-și recapete verticalitatea, epuizat. Huiduielile continuau cu nerușinare, iar el le asculta amețit și speriat, ferindu-se de Împunsături și lovituri. Se șterse de praful de pe față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
brațele, În rotirea lor, Înțepate de mii de ace. Aproape că-mi iau zborul. Dacă mai continui, voi ceda din clipă În clipă. Brusc mă arunc pe scările de la intrare și, cu o Întoarcere rapidă a capului, privesc În spate. Epuizată, umbra rămâne o clipă Împietrită pe trepte, apoi dispare În neant... Acasă mi s-a părut totul mai străin ca niciodată. Lucrurile deveniseră brusc cenușii, retrase și foarte reci, cufundate Într-o lumină a lor, necunoscută. M-am gândit să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
niște drapele rupte, abandonate. Mirosul pestilențial de vomă, care domină haosul din bucătărie, devine tot mai prezent. Simt că mă părăsesc toate puterile, că leșinul Îmi dă târcoale asemeni unui coiot flămând. Ajung În sfârșit la sticla mea de vodkă, epuizat. Cu cea din urmă sforțare, Îmi torn jumătatea de pahar de tărie aromată care se mai găsea În sticlă. O sorb cu Înghițituri largi, sonore, savurând până la ultima picătură. Mă inundă din nou, pentru câteva clipe, Plăcerea. Plăcerea aceea fără de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Nu știu dacă s-a datorat infirmității mele, autosugestiei, singurătății impuse ori altui fapt. Cert este că o senzație perversă, neștiută, a Început să-mi devoreze, cu fiecare secundă scursă, energia, metamorfozându-mă Într-un individ confuz, lipsit de vlagă, epuizat. Mă subjugase, Îmi lichefiase oasele, transformându-mă Într-un gasteropod uriaș și neputincios. Într-o vietate ce lăsa În urmă un miros de aer putred, care umilește și Îndepărtează. Am aflat de la Lisaveta, femeia de serviciu, că domnul administrator Cantemir
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
poziții în zona de operații între Diviziile III și IV, care făceau parte din armata de operații și a început luptele cu turcii la 27 august 1877. După ocuparea redutei Grivița nr. 1, Divizia a IV-a fiind extenuată și epuizată, ca și Divizia a III-a, Divizia a II-a ocupă zone de operații și are misiunea de a consolida și apăra Grivița nr. 1 și să pregătească atacul redutei Grivița nr. 2. Colonelul Cerchez întocmește ordinea de bătaie și
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93207]
-
de specialitate din Montreal, Irina Egli a fost invitata unor emisiuni dedicate cărții la cele mai importante posturi canadiene de radio și televiziune, pe Internet cititorii au organizat dezbateri pe marginea controversatului roman. În prezent, tirajul ediției franceze este, practic, epuizat, iar o ediție germană a romanului este în curs de apariție. În același timp, se lucrează și la ecranizarea cărții, după un scenariu elaborat chiar de autoare. Mai mult decât atât, Jean Bernier, directorul Editurii Boréal (cea mai importantă editură
Sub povara anticilor by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9207_a_10532]
-
care o Încerca uneori cu bune rezultate, era să-și zdruncine cît mai violent corpul, În așa fel Încît mușchii contractați spasmodic ai intestinelor să i se relaxeze Întrucîtva, deblocînd tranzitul digestiv, Însă de această dată se simțea prea obosit, epuizat fizic, pentru a recurge o metodă atît de dură. — Pe unde naiba umblă doctorul ăsta? Mă doare capul de-mi vine să vomit! se plînse maiorului. I-ar fi putut răspunde că nu știe și nici nu-l mai interesează
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ei de a judeca lucrurile - precaut, scrupulos și, în maniera ei personală, plin de demnitate. Trebuia să mă despart de Georgie, dar trebuia să mă întorc la Antonia. Am dus-o pe Georgie acasă cu mașina. N-am vorbit, eram epuizați. Când am intrat în apartament m-a întrebat dacă nu vreau să mănânc și am mâncat amândoi pâine cu brânză. Georgie nu se pricepea la gătit, iar eu n-aveam nici un chef să pregătesc ceva. Am mâncat pâinea și brânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
încolo să mă vezi când o să fiu singură? I-am promis că am să vin și acest lucru mi s-a părut, pentru prima oară, a fi posibil și nu peste măsură de dureros. Când ne-am despărțit eram amândoi epuizați, dar ne simțeam mult mai bine. Îndreptându-mă spre locuința lui Georgie, prin ceața rece a după-amiezii, m-am gândit că, în linii mari, aveam toate motivele să-i fiu recunoscător lui Georgie pentru faptul că-mi forțase mâna. Faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cele din urmă am renunțat, am copiat scrisoarea pentru Honor, am închis-o și am plecat la poștă. Ceața se risipise. Când m-am întors am mâncat biscuiți și m-am tratat cu whisky și lapte fierbinte. Mă simțeam complet epuizat, căci scrisorile către Honor îmi ceruseră un efort intelectual atât de mare cum nu mai făcusem de când scrisesem Sir Eyre Coote și Campania de la Wandewash; aveam totuși sentimentul liniștitor că făcusem o treabă bună în această dimineață. M-am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
etape de intensă solicitudine. Ne întrebam la nesfârșit unul pe altul cum ne simțim, aduceam sticle cu apă caldă, fierbeam lapte, făceam ceai, ne îndopam cu aspirină și fenobarbital. Casa ajunsese să miroasă a spital. Adevărul e că eram amândoi epuizați, cu nervii întinși, aveam nevoie unul de celălalt, dar nu ne puteam găsi liniștea împreună. Sentimentul care mă susținea pe mine era acela de milă față de Antonia. Nu era o compasiune pură, ci un sentiment în care se amestecau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
rătăcit prin curte, În timp ce părinții ei se prefăceau că nu-i aud plânsul. Parcă ar fi trecut o eternitate până când fetiței de doisprezece ani i-au secat toate lacrimile. Apoi luminile din casă s-au stins, În afară de una de la parter. Epuizată, Dora Își aminti de căruța din curte. Era greu de găsit, chiar s-a Împiedicat de câteva ori - o dată atât de tare, că s-a lovit cu bărbia de pardoseală. Plimbându-și limba peste dinți, a simțit că și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
se pare că mă Înșelasem. La dracu’. La dracu’. La dracu’. Cum am putut fi atât de prost? Și-acum ce să fac - cu toată bunăvoința mea febrilă, cu toate prostioarele mele de om educat? M-am prăbușit pe podea epuizat. Mi-era frig la picioare, membrele Îmi Înțepeniseră și mă dureau. Exact când m-am aplecat să-mi desfac șireturile de la bocanci, luminile s-au stins. De data aceasta Însă nu m-am lăsat provocat. Mi-am dat jos haina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Am Încercat să mă ridic, dar picioarele mi-au cedat. Nu pot să spun cât timp am zăcut pe jos, un morman de membre neafectate și mișcări Întrerupte. Dar sentimentul de greață păli, astfel că am reușit să mă ridic epuizat și să mă așez cu spatele sprijinit de capătul scurt al canapelei. Nici un gând, nici o palpitație, nici o durere. Filmul, despre el era vorba. Dacă imaginația mi-ar fi funcționat mai bine ca acum, poate aș fi reușit să am o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
propagandist al Revoluției Americane și participant activ la Revoluția Franceză din 1789-1794. 2 Sculptor american (1867-1941), celebru pentru grupul statuar gigantic, înfățișând chipurile președinților americani Washington, Jefferson, Lincoln și Theodore Roosevelt, cioplit în masivul Rushmore din Dakota de Sud. 1 Epuizat, stors de vlagă. 1 Organizație filantropică a femeilor evreice, înființată în 1912 la New York. 1 Soția lui Moise. 1 Plină de sevă. 1 Persoană născută în Israel. 2 Nătângule! 1 Păpușico. 2 Jocuri de cuvinte traductibile prin Port-zgomot, Port-nas. Port-vai-vai-vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
murmurau și visau pe mareea aceea aurie. Nu erau prizonieri, pentru că, la ora revărsatului de zori, nu erau conștienți de prizonieratul lor. Coral Musker se trezi pentru a doua oară. Se ridică imediat și se duse la ușă. Bărbatul moțăia epuizat, genele ridicându-i-se de pe ochi În ritmul trenului. Mintea ei era Încă ciudat de limpede. Părea că lumina aurie ar fi avut o anumită capacitate de pătrundere, astfel Încât ar fi putut Înțelege motive care erau În general ascunse, mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doctor, el Însuși răbdase de foame și-și periclitase sănătatea ca să ajungă doctor, și abia după câțiva ani de practică Își dădu seama de inutilitatea cunoștințelor sale. Nu putea face nimic pentru ai lui. Nu le putea recomanda odihnă celor epuizați, nici nu le putea prescrie insulină celor diabetici, pentru că aceștia nu avea bani să plătească pentru nici una. Începu să străbată culoarul, murmurând Încet pentru sine. Fulgi mici de zăpadă cădeau și se izbeau de geamuri ca aburul. Fusese datoria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
vindea produse din textile franțuzești la niște prețuri de care nu te puteai apropia, inclusiv catifea din mătase verde fistic la 300 Euro metrul. (Numai În Franța se poate așa ceva, oameni buni, numai În Franța). Pe la ora 4 eram deja epuizați și am fost ușurați când, În sfârșit, ne-am văzut așezați În două fotolii Îmbrăcate cu damasc bleumarin la Ladurée. —Nu Îmi vine să cred că mai avem doar o singură zi, iubitule! am spus, după ce am comandat. Nu voiam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mai Întâi să aflu ce se Întâmplă cu adevărat? Lauren nu auzi Întrebarea și spuse doar atât: —Trebuie să te miști de-acolo și să te pregătești de serviciu. — Nu pot să merg la serviciu, am obiectat. Eram mult prea epuizată ca să merg la atelier. —Sylvie, sunt vreun milion de fete care merg azi la atelier ca să-și probeze rochiile pentru balul lui Alixe. Trebuie să fii acolo. Mai ales pentru proba mea. Lauren avea și ea dreptatea ei. Apropiata petrecere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
care și-l închipuie primind telegrama, trezit din somnul de după-amiază, dezorientat o clipă, cercetînd apoi ceasul, să vadă cum își împarte timpul pînă la venirea ei. Undeva înainte, locomotiva fluieră prelung, spărgînd în două un prim val de zăpadă. *** Epuizat, cu privirea pierdută în tavan, Radu acceptă indiferent țigara aprinsă de Paula, dezlipindu-și încet buzele, cît să cuprindă între ele filtrul. O să-mi lipsești îi șoptește femeia. Și tu vine răspunsul bărbatului, împiedicat de țigara ce-o strînge între dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sub fese pentru a susține greutatea fetei care îi călărea șoldurile. O jumătate de oră mai târziu, înapoi la aeroport, am oprit mașina în umbrele parcării supraetajate din fața Terminalului Oceanic. Fata reușise în sfârșit să se desprinsă de Vaughan, care, epuizat, stătea tolănit pe bancheta din spate. Încercând cu neîndemânare să-și refacă ținuta, aceasta se certa cu Vaughan și cu blonda indolentă de lângă mine. Sperma lui Vaughan îi curgea de pe coapsa stângă pe vinilinul negru al banchetei. Picăturile de ivoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
ruptă în momentul impactului și acum îi scotea la iveală pieptul zdrobit, însă părul platinat îi era încă prins frumos sub o plasă de nailon. Pe scaunul de lângă el, ca o pisică moartă, era o perucă neagră. Fața slabă și epuizată a lui Seagrave era acoperită cu cioburi de sticlă securizată, de parcă i s-ar fi cristalizat deja corpul, scăpat în sfârșit din acel complex incomod de dimensiuni și proiectat într-un univers mai bun. La doar cinci sau șase pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]