417 matches
-
basmului, astfel încât nu distonează deloc prezența în text a unui basm propriu-zis, parcă extras din colecția Povești ardelenești a lui Ion Pop-Reteganul. Prozele componente pun în scenă mici pozne, pățanii diverse (unele cu valoare de pildă), personaje pitorești. Superstiții și eresuri sunt „recuperate” cu farmec în cadrele realului. Privirea povestitorului zăbovește asupra unor mici ritualuri casnice sau asupra unor gesturi cotidiene, consemnate cu acuratețe, procedeul vorbind despre o fascinație a detaliului neînsemnat, alcătuitor de viață, ce amintește uneori de viziunea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288170_a_289499]
-
fără ca măcar s-o intenționeze, răspunsuri la multe dintre întrebările pe care le pune omul modern cu privire la dimensiunile fericirii și la valorile ce dau un sens vieții.” (Victor Ernest Mașec) „Pentru ea, realitatea vizuală este în mod constant îmbogățită de eresuri și construcții onirice, fragile eșafodaje de iluzii și frumuseți. Tablourile sale păstrează mereu o latură mediatică, chiar și atunci când este vorba de scene de gen, din care nu lipsesc detaliile umoristice. Spre deosebire de alți pictori naivi, la care primează
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
tinde spre hieratic sau dă contur terifiantului și patologicului. Cea dintâi nuvelă a sa, Sultănica (1885), drama unei fete de la țară, mistuită de dragoste și amărăciune, dar și Bunicul, Bunica evidențiază una dintre paradigme: univers patriarhal, lume pură, mirifică, cu eresuri și mistere, legi și soroace, în care intervin uneori drame, întâmplări de spaimă. Naturismul voluptuos duce spre pitorescul și armonia liniilor din pânzele lui N. Grigorescu, iar filonul liric, când nu anticipă sentimentalismul sămănătorist, trimite la arta lui M. Sadoveanu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286716_a_288045]
-
lumii (1982). Vipia care pârjolește totul îi secătuiește de puteri pe locuitorii unui sat din Moldova (unul, printre multe altele) și, torturați de foame, ei se sting pe picioare sau se descurcă fiecare cum poate. Un misticism degradat reactivează arhaic eresuri, descântecele caută să îmbuneze natura ostilă, zvonuri anapoda sunt propagate, din gură în gură, de inși prepuielnici, clevetitori, arțăgoși. O geantă burdușită cu milioane, aruncată dintr-un tren, generează, ca într-un blestem, un șir de nenorociri (atentate, crime), dar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286832_a_288161]
-
Romanul-basm (Trup și Suflet), Cluj-Napoca, 2002; La plecare, București, 2003. Ediții: Poezia Taberei, pref. edit., București, 2000. Repere bibliografice: Liviu Antonesei, Poezie epică, biografică, ironică, CRC, 1980, 50; Ion Pop, Doi tineri poeți, ST, 1980, 12; Dinu Flămând, Ucenicind la eresuri, AFT, 1981, 2; Dana Dumitriu, Cantonul mitologic, RL, 1981, 12; Mircea Iorgulescu, Poezia realului, RMB, 1982, 11 642; Liviu Antonesei, De la ironie la sarcasm, CL, 1982, 3; Nichita Stănescu, Un tânăr poet, RMB, 1982, 11 645; Al. Cistelecan, „Inima de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289956_a_291285]
-
mort Într-o gaură de șoarece ce ducea la puț, sau se Îneacă pe pânza cu care este acoperită fântâna, ori moare sub spinii de pe fântâna astupată. Aceeași istorie se repetă În legenda consemnată de Adrian Fochi, În Datini și eresuri populare: femeie născuse un prunc. Noaptea au venit ursitorile ca să menească viața celui născut. Una din ele i-a dat minte, alta i-a menit să aibă noroc. Alta i-a menit ca În ziua cea din urmă, când va
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
în care sunt relatate, aparent fidel, întâmplări obișnuite. Multe povestiri stau sub semnul amintirii, teren prielnic meditației și regretelor. Lumea satului transilvănean îi oferă material bogat, permanențele etice ale acestui microunivers - dreptatea, adevărul, onestitatea, compasiunea - fiind frecventate în spirit sămănătorist. Eresuri și răsfrângeri ale fantasticului din basmele auzite în copilărie, timide introspecții psihologice, note, uneori prea apăsate, de umor sau de duioșie, răbufniri ale nemulțumirilor sociale, interferențe între stări de veghe și de visare definesc alte dimensiuni ale prozei lui B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
stinge odată cu aducerea ultimului trandafir, devine personificarea simbolului dăruirii. După două decenii, în Domnul de rouă, B. folosește aceeași modalitate de expozeu dramatic, apelând însă la filoane care țin de legendă și de mit. Punctul de plecare îl constituie un eres consemnat de Al. Vlahuță în România pitorească, derivat din motivul folcloric prezent în „Soarele și Luna”. Autorul plasează acțiunea basmului său dramatic la o Curte domnească, într-un timp indefinit. Asemenea Craiului de Rouă din eres, Alean, fiul Doamnei Luna
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
plecare îl constituie un eres consemnat de Al. Vlahuță în România pitorească, derivat din motivul folcloric prezent în „Soarele și Luna”. Autorul plasează acțiunea basmului său dramatic la o Curte domnească, într-un timp indefinit. Asemenea Craiului de Rouă din eres, Alean, fiul Doamnei Luna, rod al unei iubiri neîngăduite, este condamnat să ispășească păcatul părinților săi printr-o existență nocturnă. Chemarea lui la tron, de cei care nu-i știau blestemul, nu se poate împlini. Alean este expresia dualității lumină-întuneric
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
putea îndreptăți sau critica anumite oferte, propuneri teoretice contemporane. Doar proximitatea inconfortabilă a întrebării inaugurale - „voi cine ziceți că sunt Eu?” - poate elibera teologia creștină de captivitatea idolatră a servilismului ideologic. Fără expunerea în fața acestei întrebări, teologia este amenințată de eresul necredinței. Excurs despre vocația temeiniciei: Dumitru Stăniloaetc "Excurs despre vocația temeiniciei \: Dumitru Stăniloae" Un teolog care n-a obosit niciodată să răspundă întrebării adresate de Iisus apostolilor Săi a fost Dumitru Stăniloae. Adevărat preot mărturisitor 1 și părinte 2, având
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
stejarii ei seculari, iazurile cu peștii lor ruginii au fost leagănul unor intense creații folclorice, a unui act de permanență românească. Eminescu, referindu-se la aceste creații spunea: „Căci nu mă-ncântă azi cum mă mișcară Povești și doine, ghicitori, eresuri, Ce fruntea-mi de copil o-nseninară Abia-nțelese, pline de-nțelesuri”... Bogăția spirituală a locuitorilor din comună, a sentimentelor și a trăirilor sufletești a dat naștere unei mari varietăți de folclor care s-a cristalizat de-a lungul practicii îndelungate
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
publicând autoreferențiale „sonete thailandeze”, „orientopoetică”, „balada Calcuttei”, „mamma Trinidad”: „Kabir în Caraibbi/ Dante în mantre/ Eminescu în Yemen” (Pregătește-te să trăiești în Trinidad). Romanele lui A. urmează o poetică serialistă, Parinior (1982) și Upansonhind continuând, și ca etos, esotericul Eres (1970), iar tetralogia Apokalipsa indiană (Maica Medeea la Paris, Buddha și Colonelul, Furnici albe, Frica de Orient), din care au apărut diferite fragmente, epicizează autobiografic personaje și drame „indo-europene”. În eseu, A. insistă asupra propriului concept de „indo-eminescologie” și practică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
Paris, Buddha și Colonelul, Furnici albe, Frica de Orient), din care au apărut diferite fragmente, epicizează autobiografic personaje și drame „indo-europene”. În eseu, A. insistă asupra propriului concept de „indo-eminescologie” și practică, printre altele, ficțiunea critică. SCRIERI: Invocații, București, 1968; Eres, București, 1970; Poemele părinților, București, 1976; De rerum Aryae, Delhi, 1982; Mantre, Delhi, 1982; Pancinci, Delhi, 1982; Parinior, Delhi, 1982; Sonet, Delhi, 1984; 50 doine lui Ilie Ilașcu, București, 1994; Haos, temniță și exil, București, 1995; Doină cu variațiuni, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
coexiste atît de armonios cu literatura, sînt o raritate. PRECUVÎNTARE Ciudate mai par uneori niște flori ale marelui cîmp ce de hăuri de vremuri tot pîrguie roadele închipuirii poporului nostru. Sînt parcă de neînțeles obiceiuri destule și crezuri atîtea luate eresuri în lipsa cunoașterii lungilor căi ce ne pot îndrepta spre firești zămisliri ale multor din ele. O apucătură de-o samă cu omul e datul, din cele ce ai dobîndit într-un fel oarecare, și altora. Datul pe care îl știm
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
te chiti că la oricare pas vei găsi cîte unul, să știe că nu se mărită odată cu vita și capătul de frînghiuță din cornele sale, ori cea dimprejurul grumazului porcului, sau și căpăstrul din capul frumosului cal. După cum se topiră eresuri atîtea ținute în cinste cînd vremea curgea peste dînsele, tot cam așa piere azi obiceiul cu tîlc tăinuit al frînghiei cutăreia vite vîndute la tîrg, ori pe cale, ori și din ogradă. Ci, pînă mai scapă un licăr ici colo, murind
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
cărți. Unele cu mult folos, altele cu mai puțin. Dar asta nu înseamnă că noi, ca doi hoți, am luat mură-n gură din ele chiar totul; am vrut doar să vedem dacă locuri în lume sînt multe pe unde eresuri și fapte și lucruri asemeni ca la Dănești ființează.Tot restul, adică mai totul, am pus pe hîrtie ce noi știam de la oameni, din sat de la noi, din Dăneștii Vasluiului. Le mulțumim iarăși acum tuturora. Tiberiu Brăescu ,,Vremea Nouă” 20
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Ion Popa, la I. Valjean, și tot sămănătorismul predomină în piesele lui V. Voiculescu, chiar dacă una dintre ele, La pragul minunii, poate fi raportată și la gândirism. Antisămănătorist declarat, Blaga a exploatat, și în teatrul său, ca în poezie, „duhul eresului”, zăcămintele de religiozitate păgână din folclorul autohton. Cât despre eseu, poziția ortodoxă canonică, formulată programatic de Crainic, a fost susținută cu tenacitate, în numeroase exegeze și polemici teologice, de Dumitru Stăniloae. Cronicarul literar al „Gândirii”, Ovidiu Papadima, și mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
mentalităților embrionare sugerează aparența înțepenirii, de unde proximitatea mitului; o lume în care misterul poate fi sondat numai de către deținătorii cheilor regresive. Mocanul „cu cercuri”, căruia diavolul „i-a schimbat copilul”, descinde parcă din basmele cu iele; conștiința mocanului, invadată de eresuri și tabuuri, raportează orice fapt la o convenție, la un cod ezoteric. Omul știa, așadar, că pornit de acasă noaptea, când i se întâmplă nenorocirea nu trebuie să se uite înapoi, că diavolul „ se face umbră de copac și dacă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
obiectele, toate punctează sincretic deznodământul. Înregistrarea graduală de elemente concrete, în manieră cinematografică, ține loc de orice comentariu. În Zborul la cuib - alt răposat; lângă mormântul pregătit pentru el „șed groparii și mâncă pită și slănină”, într-o totală nepăsare. Eresurile, ca la Gala Galaction și V. Voiculescu, trimit în insolit și magic; nici vorbă de „cerul care zboară”; aici forfotesc spirite maligne, făpturi subpământene. Peste morminte părăsite, vechi, scufundate, „stă și duhănește dracul”, iar vara, pe furtună, lovește trăsnetul. Compozițiile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286674_a_288003]
-
Cuvânt Înainte O generație se duce ca atâtea altele și odată cu ea o civilizație dispare sub ochii noștri. Peste modul ei de viață se așterne Încet uitarea. Datini, eresuri, vechi obiceiuri și credințe, muncile de peste an pe ogoarele aride, industria casnică În care Își dovedeau hărnicia și priceperea, mai ales femeile, dragostea pentru frumos, Începând cu ograda, continuând cu acel rafinament În Împodobirea odăilor și, nu În ultimul rând
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
întrezărindu-i trepidația și haosul, absurdul chiar. Trăsătura dominantă a liricii lui rămâne însă neliniștea metafizică, poetică prin pura ei afirmare, indiferent de densitatea tematică. Ca dramaturg, S. a scris un text antologic, Săptămâna luminată. Subiectul, de inspirație rustic-arhaică, explorează eresuri de sursă creștină, dar și incidențe precreștine, coagulate în formule sincretice specifice imaginarului folcloric. Drama (definitivată în 1913, când și apare în „Rampa”; jucată la Teatrul Național din București în stagiunea 1921-1922 și la Grosses Theater din Berlin în stagiunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289513_a_290842]
-
organizatoare. Această imagine se coagulează treptat, prin deturnări periodice ale povestirii dinspre real către straniu și ezoteric. Trebuie spus însă că din această nouă perspectivă alte personaje apar în prim-plan, reprezentative în ordine realistă. Îndeosebi Logofeteasa, stăpână a tuturor eresurilor, devine o omniprezență ce supraveghează principalele evenimente ale comunității: naștere, moarte, nuntă etc. Chemată să asiste la o naștere dificilă, ea salvează copilul, dar nu poate salva mama, prilej pentru autor să comenteze: „Pentru îndrăzneala de cuget a mamei lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286236_a_287565]
-
precum poeziile lui Sandu Tudor sau unele narațiuni ale lui Victor Papilian, nu cele mai izbutite. Paul Sterian cultivă ortodoxismul la modul grațios parodic, infantilizant. Aspecte de spiritualism creștin în notă răsăriteană, adesea adânc penetrat de păgânism și de „duhul eresului”, se regăsesc în poezia și teatrul lui Blaga, în versurile lui Voiculescu, Pillat, Maniu, în proza lui Papilian. O religiozitate creștină în variantă precis ortodoxă e cea din poeziile lui Nichifor Crainic. Pictural, orientarea estetică propusă de „Gândirea” a fost
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287147_a_288476]
-
de 10 ani de experiment, pot afirma: cred În paranormal, ca Într’o prelungire evolutivă a lumii noastre de zi cu zi. Lăsând altora detalierea de amănunt, reiterarea unei experiențe a omenirii la fel de veche, fixată În tradiții, adesea tratate ca eresuri - chiar și 131 Biblia interzice pe undeva astfel de lucruri -, mă mărginesc să punctez câteva, cu al căror protocol experimental nu mă rușinez nici În lumea științifică. Cred În magie - desfidând pe cel ce-ar Încerca-o asupra mea - dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să nu se raportează la nimic din ce s-a scris în literatura română, considerându-se într-un microunivers închis și inexplicabil, suficient sieși. Ibrăileanu îl numește ,,un Homer al nostru’’, operă sa fiind ,,o epopee’’ în care ,,trăiesc credințele, eresurile, datinile, obiceiurile, limba, poezia, morală, filosofia poporului’’, iar cele peste o mie de referințe bibliografice ne îndreptățesc să vorbim de un fenomen Creangă. Tudor Vianu apreciază că Ion Creangă face trecerea de la ,,nivelul popular al literaturii la nivelul ei cult
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]