930 matches
-
al IX-lea cerea într-o bulă convertirea „schismaticilor” („ereticilor”) din Corona. Se știe că românii din Șchei erau ortodocși. Ortodocșii erau considerați schismatici și chiar eretici de către autoritățile catolice. (În Evul Mediu, în latină "Bulgarus", în greacă "Boulgaros", însemnă eretic.). Bulgarii erau identificați cu bogomilii și în sud-vestul Franței erau denumiți catari. La aromâni, la albanezi și la sicilieni s-a păstrat denumirea de "schei" pentru slavi în general. În Șchei a luat ființă prima școală românească, în curtea și
Șcheii Brașovului () [Corola-website/Science/304043_a_305372]
-
mai puternică decât chemarea divină. Pentru el, arta însemna, înainte de toate, libertatea gândirii și revolta împotriva șabloanelor împământenite, manifestări ale independenței individuale pe care Biserica, exagerând, le putea oricând interpreta ca erezie și luciferism. Identificându-se cu Giordano Bruno, celebrul „eretic” condamnat de Biserica Catolică, Joyce ar fi vrut chiar să-i adopte numele, sub o formă anglicizată, ca pseudonim: Gordon Brown. Scriitorul și-a păstrat însă atașamentul pentru unele simboluri creștine; spre exemplu, a comparat sacrificiul lui Iisus cu modul
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
ar fi spus însă, ar fi crezut și în iele, cât credea în Duhul Sfânt”. În semn de frondă sau dintr-o nevoie constantă de a polemiza cu trecutul catolic, Joyce integrează în lucrările sale o serie de elemente blasfematoare, eretice sau păgâne. În capitolul "Telemah", Buck Mulligan își începe „ritualul” bărbieririi prin intonarea zeflemitoare a unui cântec religios, "Introibo ad altare Dei", apoi împărțind omleta în trei (pentru el, Stephen și Haines) rostește formula "In nomine Patris et Filii et
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
În decursul istoriei budismului au existat mai multe concilii, fie pentru a stabili o dogmă clară, fie pentru a introduce noi ritualuri sau a combate unele idei eretice. Potrivit scripturilor budiste din toate școlile, Primul Conciliu budist a avut loc la scurt timp după ce Buddha a intrat în parinirvana (stingere totală), datat de majoritatea savanților în jurul valori anului 483 î.Hr, sub patronajul regelui Ajatasatru și a călugărului
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
a numărat aproape 1000 de călugări, printre care și împăratul Așoka, convertit la budism și fiind prezent în calitate de monah. Obiectivul conciliului a fost de a stabili o formă clară de budism și de a le desemna pe celelalte ca fiind eretice. În urma conciliului s-a luat hotărârea că doar facțiunea sthaviravadistă (budismul theravada) este singura formă ortodoxă a budismului, iar celelalte facțiuni sunt eretice și excluse din Sangha. Alte realizări ale conciliului au fost adăugarea unor noi texte la Canonului Pali
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
de a stabili o formă clară de budism și de a le desemna pe celelalte ca fiind eretice. În urma conciliului s-a luat hotărârea că doar facțiunea sthaviravadistă (budismul theravada) este singura formă ortodoxă a budismului, iar celelalte facțiuni sunt eretice și excluse din Sangha. Alte realizări ale conciliului au fost adăugarea unor noi texte la Canonului Pali și trimiterea unor misionari budiști în diferite zone precum Asia de Sud-Est, Asia Centrală și Sri Lanka. Tot în această perioadă, din cercul sthaviravadinilor se mai desprinde
Concilii budiste () [Corola-website/Science/329021_a_330350]
-
presat de episcopul locului și de episcopul "Fortunațian din Aquileea", în cele din urmă, Liberiu - purtat la Smirna pe la sfârșitul anului 357 - a cedat: a acceptat condamnarea sf. Atanasie și a semnat o formulă de credință, care deși nu era eretică, era ambiguuă și incompletă. În felul acesta, în "358", i s-a permis să se întoarcă la Roma. Gândul pervers al împăratului era să constituie la cârma Bisericii 2 „capi”: antagonici, ca astfel să-i poată manipula. Această cedare este
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
confirmare solidă o constituie că, după eliberarea sa și mai ales după moartea lui Constanțiu (361), eliberat de ingerințele curții, nu numai că a îmbrățișat cu entuziasm normele doctrinare și disciplinare ale Sinodului din Alexandria (362), dar - condamnând deciziile sinodului eretic din Rimini (359) - și-a dat toată străduința (și a făcut-o eficient) pentru restaurarea și întărirea dreptei credințe în întreaga biserică (este vorba de doctrina pronunțată deja de "Conciliul Ecumenic din Niceea"), făcând să fie acceptată de toți episcopii
Papa Liberiu () [Corola-website/Science/303734_a_305063]
-
el a dat ordin să fie complet dărâmate clădirile, iar osemintele janseniștilor morți să fie reînhumate într-o groapă comună. Apogeul războiului lui Ludovic împotriva janseniștilor a fost atins o dată cu bula papală "Unigenitus" din septembrie 1713, care condamna 101 propoziții eretice din literatura jansenistă. Politica externă a lui Ludovic al XIV-lea a reprezentat întotdeauna o problemă discutabilă. Criticii săi l-au comparat cu Hitler: avea aceleași ambiții nemăsurate, aceeași disponibilitate de a risca declanșarea unui război, aceeași indiferență față de suferința
Ludovic al XIV-lea al Franței () [Corola-website/Science/298942_a_300271]
-
Hans Benkner, precum și de către conducerea Brașovului. În același an, regina Isabella a convocat, la Alba-Iulia, o dietă, în care Honterus trebuia să fie tras la răspundere pentru fapta sa. Episcopul de Oradea dorea chiar să îl ardă pe rug, ca eretic. La dietă a mers însă doar judele Fuchs, care a susținut cu succes cauza reformării. După întoarcerea delegației brașovene, conducerea orașului a depus un jurământ festiv prin care se lega ca, de acum înainte, să se ghideze în problemele bisericii
Istoria Țării Bârsei () [Corola-website/Science/304812_a_306141]
-
Christos este «de o ființă» (homoousious) cu Tatăl». Fiul este «născut, iar nu făcut». Primele opt articole ale simbolului niceno-constantinopolitan reprezintă formula dogmatică adoptată de acest sinod. Din punct de vedere ecumenic "Credo"-ul (Crezul) de la Niceea a afirmat în contra ereticilor arianiști pentru prima dată la nivelul întregului Imperiu Roman necesitatea recunoașterii Sfintei Trinități (Dumnezeu, Isus Christos și Duhul/Spiritul Sfânt) ca piatră de temelie a religiei Imperiului, Orthodoxismul catolic. Arianismul, era potrivnic acestei dogme și era adoptat de triburile germanice
Primul conciliu de la Niceea () [Corola-website/Science/299476_a_300805]
-
de biserică. O grupare foarte depărtată dar bine cunoscută este ramura davidienilor, la rândul ei ruptă din mișcarea mai mare a davidienilor. Davidienii organizați în 1929, conform cărții lui Victor Houteff „The Shepard’s Rod” au fost respinși ca fiind eretici. O succesiune de dispute după moartea lui Houteff au condus la formarea Ramurilor. Mai târziu, un alt ex-adventist, David Koresh, a condus ramura davidienilor până când a murit în asaltul din 1993 asupra reședinței grupării în Waco, Texas. După Primul Război
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea () [Corola-website/Science/299018_a_300347]
-
oficială a cultului și a învățământului. Rabinul Meir Eisenstaedter, unul din fruntașii evreimii ortodoxe, sperase că reprimarea revoluției va readuce țara la situația dinaintea Anilor de reformă. El a cerut ca puterea să sprijine autoritatea rabinilor tradiționali în combaterea factorilor "eretici" din comunitățile lor, cum a fost în vremea lui Hatam Sofer, și să lase învățământul evreiesc în mâini particulare, în cadrul tradițional de Talmud Tora. Administrația austriacă a privit cu ostilitate pe reformiștii radicali ai iudaismului, dar a refuzat să dea
Sciziunea iudaismului maghiar () [Corola-website/Science/330659_a_331988]
-
S, care structural este asemănător peroxizilor. Cristalele sunt frecvent idiomorfe, apărând sub forme de cuburi, octaedri sau dodecaedri pentagonali. Culoarea aurie a piritei a determinat denumirea ei în limba germană "Katzengold" - "(aurul pisicii)" denumirea provine de fapt de la cuvântul "Ketzer" ("eretic"). În comparație cu aurul, pirita este însă mai plastică și mai dură. Alte minerale cu care se poate confunda sunt marcasita și calcopirita. Se mai numește și "aurul nebunilor". Este una dintre cele mai răspândite sulfuri, fiind întâlnită în roci magmatice și
Pirită () [Corola-website/Science/304731_a_306060]
-
însoțit de Hugh cel tânăr, avea tot mai puțini suporteri. În cele din urmă, în noiembrie 1326 a fost prins Hugh cel Tânăr și condamnat la o moarte dezonorantă și dezgustatoare: mai întâi i s-au tăiat organele sexuale, ca eretic și sodomit, apoi decapitat. Regina l-a declarat pe suveran „nebun și probabil răpit de Iele” și l-a închis în Turnul Londrei. În septembrie 1327, Eduard a fost ucis în inchisoare, cu acceptul tacit al reginei. Peste patru ani
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
de halou dostoievskian, în Contemporanul, An.XXII, Nr. 3 (720), martie 2012; - Constantina Raveca Buleu, Nevoia de Nietzsche, în Contemporanul, nr. 4, aprilie, 2012; - Irina Petraș, „Golul de-plin” al frigului, în România literară, nr. 24, 2012 ; - Theodor Codreanu, „Polen eretic”, poezia, în Cultura, 16 august 2012; - Livia Cotorcea, „Ciopliți din coasta unei blândeți uriașe”, în Convorbiri literare, nr. 10 (202), octombrie, 2012; - Nicolae Breban, Atracția adâncurilor, în România literară, nr. 46, noiembrie 2012 ; - Irina Ciobotaru, Aura Christi și patosul dătător
Aura Christi () [Corola-website/Science/307701_a_309030]
-
Aurelius un memoriu prin care prezenta doctrina lui Caelestius de origine pelagiană și care îl cataloga drept eretic. Caelestius a fost convocat în fața Sinodului la Cartagina 411; însă el a refuzat să retracteze tezele doctrinei sale, afirmând cu nu sunt eretice. Ca pedeapsă a fost exclus de la hirotonisire, iar tezele sale au fost condamnate, cu toate acestea învățătura sa a luat amploare în Cartagina. El însuși plecând la Efes, în Asia Mică, unde a fost hirotonit preot și și-a continuat
Papa Zosim () [Corola-website/Science/305400_a_306729]
-
toți „Dumnezeii” în care cred reprezentanții religiilor existente. Structura acestei ierarhii era imaginată diferit de fiecare maestru sau sectă gnostică, fiind dificil de descris într-un mod sintetic. Nu puțini au fost chiar creștinii care, fiind corupti de diverse invataturi eretice care se infiltrau agresiv in randurile Bisericii, s-au angajat în căutarea unei cunoașteri ("gnôsis") aparent perfecte, care să depășească aparențele sensibile și preceptele morale elementare. Ei căutau o doctrină totală, care să explice originea și rațiunea tuturor lucrurilor, văzute
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
care ei pot fi considerați reprezentanți ai unui curent independent. Mai trebuie spus și că doctrinele gnostice se dezvoltă în același context cu platonismul mediu, apelând la surse compatibile și rivalizând adesea. Gânditorii la care creștinii se raportau cu apelativul „eretici” puteau include la fel de bine platonicieni (în sensul platonismului mediu și chiar neoplatonismului) sau gnostici, fără ca cele două curente să se confunde. Miezul filosofiilor neoplatonice stătea pe doctrina emanației (indiferent de particularitățile acesteia, de la Plotin la Proclus, de pildă), în vreme ce gnosticii
Gnosticism () [Corola-website/Science/305451_a_306780]
-
care Toma își va face la rândul său un scop intelectual, Biserica, pentru a depăși anumite momente de criză în care tezele arabe intraseră în discuția universitară, riscând să afecteze educația viitorilor preoți, va respinge explicit, prin liste publice, propozițiile eretice. În istorie, rămâne cunoscut ca „Doctorul universal”, în compania „Doctorului angelic” (propriul său elev, sfântul Toma de Aquino), a „Doctorului serafic” (sfântul Bonaventura) și a „Doctorului admirabil” (franciscanul Roger Bacon).
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
Europa între 1347 și 1352, a decimat Regatul Boemiei în 1380, ucigând circa 10% din populație. În secolul al XV-lea reformatorul religios și social Jan Hus a format o mișcare denumită, ulterior, după el. Deși Hus a fost declarat eretic și ars pe rug la Konstanz în 1415, susținătorii săi s-au separat de Biserica Catolică și au învins în Războaiele Husite (1419-1434) cinci cruciade organizate împotriva lor de împăratul Sigismund. Petr Chelčický a continuat cu mișcarea de reformă husită
Cehia () [Corola-website/Science/297179_a_298508]
-
în accepția sa teologică, comunicarea substanței divine eterne asupra Duhului Sfânt de la Tatăl și Fiul, unde "ουσια" divină este aceeași. Introducerea adaosului "Filioque" în traducerea latină a Crezului a fost și o măsură de ortodoxie antiariană, în vremea marilor încercări eretice din Imperiul Roman de Apus. Prin "Filioque" nu mai există putință de tăgadă că Fiul este de-o ființă cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, în perfectă comuniune și împărtășire a Dumnezeirii, a ființei eterne. "Filioque" este, astfel, o întărire
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
decât simpla "credință de presupunere," sau simpla primire a unui adevăr pe baza autorității, este necesară filozofia. De fapt, creștinismul este filozofia adevărată iar creștinul perfect este gnosticul perfect—dar iarăși, numai "gnostic conform canoanelor Bisericii" nu ca în secta eretică. Clement pune un mare accent pe îndeplinirea obligațiilor morale. În exprimările sale etice, el este influențat puternic de către Platon și stoici, de la care împrumută mare parte din terminologie. El îl laudă pe Platon pentru că a recomandat ca scopul vieții trebuie
Clement al Alexandriei () [Corola-website/Science/318199_a_319528]
-
fost ținta unei discriminări în creștere. În 2011, s-au raportat incendieri ale bisericilor creștine copte, proteste împotriva numirii unui guvernator copt în și confruntări soldate cu morți cu armata egipteană. La televiziuni islamiștii se referă la creștini numindu-i eretici și spun că ar trebui să platească taxa jizia. Un preot copt acuză islamiștii de masacrarea porcilor deținuți de creștini mai ales în timpul : “Au ucis aceste animale nevinovate doar pentru că au crezut că religia islamică le condamnă." În octombrie 2011
Anticreștinism () [Corola-website/Science/327709_a_329038]
-
pe Iisus Teofor (Purtător de Dumnezeu). S-a opus, de asemenea, folosirii apelativului de Theotokos (Născătoare de Dumnezeu) dat Fecioarei Maria, pentru că, credea el, aceasta ar fi dat naștere numai Omului Iisus. Conform taberei proto-ortodoxe, convingerile lui Teodor au fost eretice, pentru că, urmând logica afirmațiilor sale până la capăt, s-ar ajunge la negarea mântuirii și salvării; dacă numai Omul Iisus a suferit pe cruce și a murit pentru păcatele oamenilor, cum ar fi posibil ca suferința unui om să mântuiască întreaga
Nestorianism () [Corola-website/Science/307658_a_308987]