2,239 matches
-
Giurgiu. Muncitorii îmbrăcați corect cu costum, cravată și pantofi se adună cu aceeași plăsuță caraghioasă pentru a porni în marș către banca de spermă unde urmează să-și plaseze unicul capital rămas. Pentru majoritatea, inițiativa este un act de curaj, eroismul există până și aici, unul însă special, un eroism nu al grandorii, ci al ridicolului. Toți acești bărbați asumă ridicolul pentru a salva existența familiilor lor. Rușinea lor - pentru că astfel este calificat gestul lor în cultura în care trăiesc - este
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
se adună cu aceeași plăsuță caraghioasă pentru a porni în marș către banca de spermă unde urmează să-și plaseze unicul capital rămas. Pentru majoritatea, inițiativa este un act de curaj, eroismul există până și aici, unul însă special, un eroism nu al grandorii, ci al ridicolului. Toți acești bărbați asumă ridicolul pentru a salva existența familiilor lor. Rușinea lor - pentru că astfel este calificat gestul lor în cultura în care trăiesc - este menită unui scop nobil. Este desigur amuzant, dar comicul
După melci by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4295_a_5620]
-
nu mergem prea ușor să dormim într- o casă străină, nu ne place intimitatea cu obiectele altora, mirosurile, periuțele de dinți folosite. Nu mergem cu multă plăcere nici măcar la petreceri, care nu se prea potrivesc cu forma noastră specială de eroism. Și totuși îi spusesem da și ne gândeam că am fi găsit cu siguranță un mod s-o ștergem de acolo. Mulți se îndreptară înspre casa aflată la câțiva kilometri, într-o procesiune de mașini, multe sport. Așa că n-am
Alessandro Baricco - EMAUS () [Corola-journal/Journalistic/4296_a_5621]
-
Articolul 1 Se instituie medalia "Virtutea ostășeasca" care se conferă militarilor și persoanelor civile, pentru eroism, curaj, inițiativa, dîrzenie și abnegație dovedită pe cîmpul de luptă, precum și pentru servicii deosebite aduse armatei în timp de război. Medalia "Virtutea ostășeasca" se conferă și în timp de pace, pentru fapte similare, care prin natura lor contribuie la apărarea
DECRET nr. 191 din 3 iunie 1959 privind instituirea medaliei "Virtutea ostaseasca". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/106181_a_107510]
-
regnul animal, cum pot eu să scap de acest animalism? Prin orgoliu, mă opun — și intru în temniță. Prin conformism, devin un simplu animal adaptabil. De altfel, să știți un lucru: în lupta cu evenimentele politice majore omul basculează între eroism și lașitate. Lașitatea te duce la conformism. Conformismul are la bază lașitatea. Te supui evenimentelor, știind că singur nu le poți înfrânge; și nu-ți convine să candidezi la eroism. CONSERVATORI Reacționar e cel vetust și învechit. Conservatorii mari nu
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
lucru: în lupta cu evenimentele politice majore omul basculează între eroism și lașitate. Lașitatea te duce la conformism. Conformismul are la bază lașitatea. Te supui evenimentelor, știind că singur nu le poți înfrânge; și nu-ți convine să candidezi la eroism. CONSERVATORI Reacționar e cel vetust și învechit. Conservatorii mari nu sunt reacționari, pentru că au de partea lor legile eterne ale lui Dumnezeu. Cred că acum, la noi, ar fi optimă o conducere conservatoare, realizată însă într-un climat democratic. Adică
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
și fecioare fără cununie, fără liniștea potrivită a celor coborâți în iarba din câmpie. Sfios, privim în absurd și laș că i-am lăsat singuri, că n-am plecat cu ei din oraș. Eram și noi eroii anonimi, lipsiți de eroism și de cruce. O Golgotă fără răstignire, fața lui Crist fără strălucire în sacrificiul adus de cei care n-au văzut marea mai mare când era calmă și sfântă, cum o vedea Isus. Barbarie Generația mea a cunoscut barbaria. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
la un moment destul de minuțios de P.H.L. Așadar, o femeie extrem de „serioasă”, făcută pentru a lua viața în piept, parcurgând cu calm și încredere etapele cunoscute: studii, căsătorie, grijile casei, devotamentul de mamă. O viață obișnuită, ca atâtea altele, cu eroismele neștiute și neprețuite cu adevărat de cineva. Bărbatul „are impresia” că „așa se cuvine”, că tot ce face soția intră în atribuțiunile femeii în genere. Unii, chiar dacă ceva mai înțelegători și mai sensibili, cu greu trec de aparență și de
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sau tablourile lui Rembrandt; idealitatea etică din Don Quijote; moartea transfiguratoare ca nuntă cu natura în Miorița; conflictul dintre aparență și mister în pictura lui Leonardo da Vinci; goana penelului după lumina fără umbră din pânzele lui Vermeer și Van Gogh; eroismul dureros supraomenesc în Prometeu înlănțuit al lui Eschile și Antigona lui Sofocle. Viziunea cosmică axiologică a lui Omar Khayyam se reflectă în constatarea amară a nimicniciei universale: Miresme, cupe, harfe și bucle aurii: O, jucării sfărmate de Vreme, jucării ! Gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o veșnicie aflată în exil, dar oricând putând locui pe cel care am putea fi, eliberat spre împlinire. Poezia întoarce fața clipei tale către frumusețea pe care tu i-o dăruiești. Fără poezie, clipa trece pe alături de tine. Poezia este eroism, este unica posibilitate de reîntemeiere sub specie aeternitatis a oricăruia dintre noi. Homo sui transcendentalis ideal al lui Nietzsche. Hölderlin afirma: "un zeu este ascuns în cerul inimii al fiecărui om". Astfel, poezia ne preschimbă în propria divinitate latentă. Poemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
cel care, altfel, nu te-ai fi cunoscut niciodată. Intre absența noastră din lume și prezența noastră potențială, așezăm poezia ca o punte, ca un model posibil de existență. La poarta paradisului, arhanghelul de pază îl întreabă pe Goethe ce eroism a efectuat pe pământ ca să merite intrarea în rai, ce răni poate să-i arate. Iar poetul răspunde că rănile vieții, ale iubirii sunt cântecele sale: Ce merit am să intru-n rai, Mă-ntrebi, Arhanghel Păzitor ? În fața ta un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
necesitatea singurătății omului de a se deschide spre divinitate ca supremă complementaritate, astfel că poezia s-a născut cu necesitate din rugăciune; nu a fost întâmplător că apoi s-a scris o poezie clasică, a ordinei intelectuale aici pe pământ, eroismul Iliadei fiind o necesitate a ordinei sociale; apoi a apărut o poezie a inimii, romantică, a intimității, după ce omul Renașterii s-a despărțit de rest în eu și non-eu; iar acum egolatria, in nuce atunci, a coborât, în mare parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și Ură. Iar salvarea, catharsisul este "să mergi întotdeauna din creastă în creastă" a înaltei gândiri (fr.24). Iliada este o epopee a unei neliniști neîntrerupte, dusă până la spaimă datorată inimaginabilei suite de cruzimi umane justificate, mascate de ideea de eroism, destine manevrate de zei vicioși. Shakespeare avea să ironizeze sever acea lume în piesa Troilus și Cresida. Dar, mai apoi, odată cu tragedia, în spiritualitatea greacă neliniștea existențială capătă o măreție ne mai atinsă ulterior. Astfel, la Eschile omul înfruntă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
prietenia, anume dintre eroul căutând, găsind și ratând nemurirea și Enkidu. Singura nemuritoare este prietenia. La anticii greci, măreția tragicului consta în înfruntarea dintre om și cer, omul fiind convins de injustiția unor zei capricioși și vicioși. Ieșirea cathartică era eroismul demnității umane, a suferinței omului agresat de nedreptatea divină. Era un mod suprauman de afirmare a umanului. Pentru ca omul să fie creat și să fie creator, a fost necesară suferința lui Prometeu. Este o profundă pătimire încercarea de a repara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Unire? Au fost ei în cimitir, să întărească scrisul pe monumentele înaintașilor? Musai să-i trezească la realitate! Nu mai poate pierde o clipă, viața presează prea tare asupra talentului. „Câte subiecte stau ascunse sub pojghița concretului, câte acte de eroism cotidian rămân necunoscute! Nepermis de multă viață arde și se pierde fără a se bucura de trecerea în pagina tipărită!” (l-am citat aproape „textual” - nota autorului). Este nevoie de un cronicar al timpurilor noi, de un nou Neculce, cum
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
capete de scânduri furate? Aș! La percheziție s-a constatat că erau cărți, cărți pentru muncitorii care trăiau sus, în munte, săptămâni la rând. Acum le returna la Biblioteca raională. Moment de sublimă satisfacție! Asta înseamnă să descoperi de mic „eroismul cotidian”! Cine glumea pe seama școlii medii din acei ani, zicându-i școala mediocrităților? Evident, niște răutăcioși, invidioși pe „generația noastră”, care a întemeiat atâtea... Tovarășu' Perju, „cu modestia sa proverbială” (cum sublinia chiar în acel moment președintele sindicatului), nu uita
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
stăpânite de conștiința soartei implacabile; față de lumea lui Homer, care nu cunoaște sentimentul culpei, eroul eschilian are conștiința vinei sale. La Sofocle, mitul apare mult mai umanizat; eroii săi sunt oameni care se înalță însă deasupra condiției obișnuite prin suferință. Eroismul rezidă nu în forța fizică, ci în subtilitatea și puterea minții. Euripide a trăit într-un climat social și spiritual profund deosebit, într-o lume marcată de criză, de derută, o lume în care sofiștii zdruncină credința în zei („Omul
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
Euripide, fatalitatea e în ființa lor, în pasiunile ce le determină acțiunile; aceste pasiuni sunt profund omenești, sunt lipsite de rigiditate, nu urmăresc grandiosul. „Admirabil cunoscător al sufletului feminin, Euripide arată că femeia în sălbăticia ei este mai capabilă de eroism decât bărbatul învestit cu toate puterile”, scria Liviu Rusu1. Autorului grec nu i se poate contesta lirismul, grația cu care eroinele sale împărtășesc publicului revolta, durerea, dragostea, duioșia sufletului lor. La Sofocle, Electra rămâne singură; disperarea ei este încă și
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
a mai trăi clipa și angoasa pentru întinderea responsabilității noastre! Dacă progresul uman este condiționat de existența societății, iar existența societății depinde de înfrânarea unor porniri primare, atunci progresul s-a născut din spaime și lașități. Ceea ce înseamnă că pozitivitatea eroismului este doar circumstanțială. Ceea ce pare a spune în mod implicit Freud e că realitățile sociale prin care au trecut strămoșii sunt cumva depozitate în psihicul nostru, ca o formă slabă a Istoriei; o istorie cumva personală. Dacă reușim să întrezărim
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
flanc și din spate armatele românești. După lupte crâncene au fost distruse orașul Pașcani și târgul Lespezi. În noaptea de 23 spre 24 august s-a declarat încetarea ostilităților împotriva armatelor sovietice („Profiluri militare”, V. Stavarache). Un alt exemplu de eroism este participarea soldatului Dumitru Gh. Spataru, din Heci, la dezarmarea nemților de pe aeroportul Otopeni - București, în august 1944. După mărturiile sublocotenentului M. Hreamătă armatele române care au eliberat Transilvania și Ungaria de ocupația germană, la 8 mai 1945, se regăseau
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
brăilenilor la Războiul de Independență din 1877, în care au murit 28 de ostași brăileni, fie prin fapte de bravură ca aceea a sergentului Vasile Stoica care cu prețul vieții l-a salvat pe căpitanul Valter Mărăcineanu la Plevna, atestă eroismul acestora. Ofițeri brăileni, precum Mihail Drăghicescu, căpitanul Virgiliu Hepites, locotenent Ștefan C. Hepites, Mina Minovici, care s-a înrolat la 19 ani voluntar pe front, au luptat la Plevna, la Vidin, la Smârdan și s-au umplut de glorie. în
Trecutul unui oraș by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/7204_a_8529]
-
și onoarei. Până în 1990, dezinformați cum suntem, nici măcar n-aveam habar de ce se petrecea la câteva zeci sau sute de kilometri de noi. Nu știam nimic despre desfășurarea de acțiuni civice din Cehoslovacia, despre subtilitatea opoziției din Ungaria sau despre eroismul dezlănțuit al polonezilor. Numele auzite la "Europa Liberă" erau pentru noi la fel de abstracte precum cel al matematicienilor și filozofilor din Antichitate. Ni se părea că toate aceste lucruri nu ni se potrivesc și asistam la ele, în cel mai bun
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
de mare, încât Iuliu Maniu, Ion Mihalache, Al. Averescu, aflați în opoziție, au refuzat să ia parte la ceremonia încoronării din 1922 de la Alba Iulia. Regina, "mama răniților" din spitalele de campanie de pe fronturile din Moldova, ultima redută rezistând cu eroism inamicului, nu ezită să lanseze - S.O.S.-uri către Crucea Roșie internațională, obținând pentru cei suferinzi și nevoiași un sprijin substanțial din partea organizației americane Hoover (acesta va deveni președinte al S.U.A.) și a Crucii Roșii britanice și canadiene. Acum
Regina Maria, o mare ambasadoare by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8762_a_10087]
-
simțit întotdeauna atras de eșec. Cum să ne explicăm o astfel de atitudine? Să fie chiar în acest instinct al eșecului reacția revanșardă a cuiva care are presentimentul neputinței?! Să fie coborîrea în eșec o formă de salvare printr-un eroism negativ, întors?! Spune Cioran: "De cînd mă știu, am îmbrățișat doar cauze pierdute - menite a fi pierdute, vreau să spun. Ce tainică complicitate cu eșecul în toate înflăcărările mele! E firesc să fi suportat tragedia țării mele [...]" (I, 181). De
Eșecul, această rană, acest balsam... by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/8845_a_10170]
-
pentru pregătirea doctoratului, Vladimir Streinu păstra o permanentă legătură cu mișcarea literară din țară. La 6 februarie 1927 îi scria prietenului său I. Valerian de la revista Viața literară: "Eu mă lupt cum pot cu Parisul pe care îl suport cu eroism. L-aș suporta mai ușor dacă n-aș avea nici un trecut literar în București." Contactul cu scriitorii din țară este atestat și de scrisoarea din 24 februarie 1927, adresată lui I. Valerian, prin care îi mulțumea că i-a trimis
Documente literare by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/8894_a_10219]