1,420 matches
-
militarilor deja aflați pe plajă. În plus, avioanele aliaților trebuiau să atragă aparatele de zbor germane într-o luptă de uzură și să le forțeze să acționeze conform tacticii alese la Londra. Pentru această operațiune au fost repartizate 48 de escadrile de avioane de vânătoare Supermarine Spitfire, 8 escadrile de Hawker Hurricane 6 de avioane de vânătoare-bombardament Douglas Boston, 4 de recunoaștere P-51 Mustang și patru de bombardiere. Lor li se opuneau aproximativ 120 de avioane de vânătoare și un
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
aliaților trebuiau să atragă aparatele de zbor germane într-o luptă de uzură și să le forțeze să acționeze conform tacticii alese la Londra. Pentru această operațiune au fost repartizate 48 de escadrile de avioane de vânătoare Supermarine Spitfire, 8 escadrile de Hawker Hurricane 6 de avioane de vânătoare-bombardament Douglas Boston, 4 de recunoaștere P-51 Mustang și patru de bombardiere. Lor li se opuneau aproximativ 120 de avioane de vânătoare și un număr de bombardiere folosite în lupta împotriva vaselor
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
putere de 80 CP. Avionul a fost foarte mult folosit în școlile civile de pilotaj din România. ARPA avea în dotare 10 avioane de acest tip. De asemenea acest avion era nelipsit din programul mitingurilor aeriene din acea vreme. Populara „Escadrilă Argintie”, cum era denumită formația de avioane ICAR M23b a ARPA a executat în cadrul acestor mitinguri nenumărate zboruri de agrement cu cei dornici să primească „botezul zborului”. Tot pe avioane ICAR M23b evolua inițial și formația de acrobație aeriană a
ICAR M23b () [Corola-website/Science/325719_a_327048]
-
mm de pe tunul M197 montat pe turela. În mod clar, noul tun automat montat în turela a fost armă preferată. Ultimul act al conflictului, Operațiunea "Frequent Wind" (evacuarea ultimilor americani din Saigon în aprilie 1975) a fost acoperită de aceeasi escadrila, si de data aceasta operând de pe mare. Astfel că elicopterele Cobră au fost operaționale în Vietnam începând cu momentul în care au sosit în Asia de Sud-est și până când ultimul aparat american a părăsit țara. Nu există niciun semn de întrebare cum
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
o rată de disponibilitate de 92%. În primă fază a războiului, elicopterele "UȘ Marines" au distrus 97 de tancuri, 104 de transportoare autoblindate, 16 buncăre și două poziții de baterii de antiaeriana. În plus, au mai fost deplasate și două escadrile aflate în rezervă, echipate cu varianta venerabila, dar încă aptă de luptă, „J“. Niciun aparat din dotarea "UȘ Marines" nu a fost pierdut în lupta în urma atacurilor inamicului. Efortul luptelor din Somalia a căzut pe umerii "UȘ Army" în timpul intervenției
AH-1 Cobra () [Corola-website/Science/315839_a_317168]
-
și apoi pe cele ale Academiei Militare - secția aviație (1965-1968), iar în anul 1978 a terminat Cursul postacademic. A parcurs apoi întreaga ierarhie militară, de la pilot-șef și comandant de patrulă la Regimentul 49 Aviație Vânătoare Bombardament la comandant de escadrilă (1968-1970) și comandant al Regimentului 57 Aviație Vânătoare (iulie 1970 - iulie 1976), iar apoi inspector-șef zbor și șef de grupă coordonare zbor în comandamentul Diviziei 16 Apărare Antiaeriană a Teritoriului (iulie 1976 - iunie 1978) și de locțiitor al comandamentului
Iosif Rus () [Corola-website/Science/311730_a_313059]
-
la o vizită a comandorului Groves la Hendon pentru a-i cere lui Warneford să facă o demonstrație a îndemânării sale la zbor. Impresia favorabilă pe care i-a produs-o lui Groves a cântărit mai mult ca ideile comandantului escadrilei de atunci, că Warneford nu ar fi bun de ofițer din pricina indisciplinei. Warneford a fost inițial trimis la Flotila 2 de pe din Kent, dar a fost mutat la scurt timp (7 mai 1915) la o unitate operativă din cadrul Flotilei 1
Reginald Warneford () [Corola-website/Science/334358_a_335687]
-
urmă, Forța Expediționară Britanică a ajuns să fie formată din Corpurile de armată 1, 2 și 3 cu aproximativ 200.000 de soldați. RAF a trimis de asemenea forțe importante în Franța la începutul ostilităților. Britanicii au trimis în Franța escadrile de avioane de recunoaștere, vânătoare și de bombardament. Unele dintre aceste aparate au fost dislocate în Franța pentru că aveau raza de acțiune limitată și nu ar fi putut ajunge deasupra Germaniei decolând de pe aerodromurile britanice. În timpul „Războiului ciudat”, RAF a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
Primul atac japonez a vizat cucerirea Rangoonului, cel mai mare port din Burma, care era un punct important în lanțul de aprovizionare al Aliaților. La început, Rangoonul a fost apărat cu succes, efectivele slabe ale RAF fiind întărite de o escadrilă a Grupului de Voluntari Americani, cunoscuți mai bine ca „Tigrii zburători”. Totuși, odată cu dezvoltarea atacului japonez, capacitatea aviatorilor aliați să apare aeroporturile din regiune a scăzut extrem de mult. Pe la sfârșitul lunii martie, forțele japoneze au tăiat în două forțele britanice
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
din război”, nu a reușit să-l susțină pe Eloff. Între timp, complicata rețea telefonică a lui Baden-Powell i-a oferit acestuia informații precise în timp util. De la cartierul său general, comandantul britanic le-a cerut maiorului Alick Godley și escadrilei B din Regimentul Protectoratului să înăbușe atacul și a trimis escadrila D, și câțiva lucrători feroviari înarmați pentru a-i ajuta. Oamenii lui Eloff au ajuns în curând să fie izolați în trei grupuri. Cu două escadrile, Godley a înconjurat
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
timp, complicata rețea telefonică a lui Baden-Powell i-a oferit acestuia informații precise în timp util. De la cartierul său general, comandantul britanic le-a cerut maiorului Alick Godley și escadrilei B din Regimentul Protectoratului să înăbușe atacul și a trimis escadrila D, și câțiva lucrători feroviari înarmați pentru a-i ajuta. Oamenii lui Eloff au ajuns în curând să fie izolați în trei grupuri. Cu două escadrile, Godley a înconjurat la început un grup de buri strânși într-un kraal din
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
Alick Godley și escadrilei B din Regimentul Protectoratului să înăbușe atacul și a trimis escadrila D, și câțiva lucrători feroviari înarmați pentru a-i ajuta. Oamenii lui Eloff au ajuns în curând să fie izolați în trei grupuri. Cu două escadrile, Godley a înconjurat la început un grup de buri strânși într-un kraal din Stadt. Aceștia s-au predat după un scurt schimb de focuri. Godley a împins al doilea grup de pe un kopje, iar aceștia au reușit să fugă
Asediul Mafekingului () [Corola-website/Science/321909_a_323238]
-
fost construite la șantierul naval din Rijeka (pe țărmul Marii Adriatice, azi în Slovenia, pe atunci numit Fiume și făcând parte din Regatul Italian). Gheorghe Koslinski a fost avansat la rangul de comandor în anul 1929, încredințându-i-se comanda escadrilei de distrugătoare (1933-1935), cea mai importantă a marinei militare, în care avea să introducă manevra tactică pe bază de cinematică. A fost unul dintre cei mai distinși tacticieni ai Marinei, predând la Școala Superioară de Război din București și elaborând
Gheorghe Em. Koslinski () [Corola-website/Science/307475_a_308804]
-
Fall Gelb" și începuse atacul împotriva Olandei, Belgia, Franța și Luxemburgul. Dacă în cazul Franței exista o declarație de război, Țările de Jos nu au primit nicio asemenea declarație mai înainte de începerea ostilităților. În timpul nopții, Luftwaffe violase spațiul aerian olandez. Escadrila de bombardiere"Kampfgeschwader 4" (KG 4) a traversat spațiul aerian olandez și s-a îndreptat spre vest, dându-le impresia apărătorilor că era vorba de o acțiune împotriva Angliei. Odată ajunși deasupra Mării Nordului, aviatorii germani și-au întors aparatele de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
30 și KG 54 în atacurile împotriva porturilor și căilor de comunicații. KG 4 a pierdut 11 bombardiere Heinkel He 111 și 3 Junkers Ju 88, iar KG 30 și KG 54 alte aparate de zbor. "Jagdgeschwader 26" (JG 26, escadrila de vânătoare) și "Zerstörergeschwader 26" (ZG 26, escadrilă de vânătoare-distrugere) au doborât 25 de avioane olandeze în lupte aeriene directe. La sfârșitul primei zile de luptă, olandezii mai aveau disponibile doar 70 de avioane. Avioanele de vânătoare olandeze au fost
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
și căilor de comunicații. KG 4 a pierdut 11 bombardiere Heinkel He 111 și 3 Junkers Ju 88, iar KG 30 și KG 54 alte aparate de zbor. "Jagdgeschwader 26" (JG 26, escadrila de vânătoare) și "Zerstörergeschwader 26" (ZG 26, escadrilă de vânătoare-distrugere) au doborât 25 de avioane olandeze în lupte aeriene directe. La sfârșitul primei zile de luptă, olandezii mai aveau disponibile doar 70 de avioane. Avioanele de vânătoare olandeze au fost cele care au reușit să doboare 13 aparate
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
primiseră ordinul de amânare, au sosit în zonă. Mai târziu, germanii au încercat să explice aceasta prin faptul că piloții bombardierelor își retrăseseră deja antenele exterioare. Schmidt a ordonat lansarea de rachete de semnalizare roșii pentru oprirea bombardamentului. Doar o escadrilă, care se apropia din sud-vest, a văzut semnalele, în timp ce primele trei și-au lansat bombele. Restul de 54 de bombardiere, care se apopiau din est, au continuat atacul. În total au fost lansate 1.308 bombe, ceea ce a dus la
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
inițiale, ajungând la 316.000 de oameni. În începutul lunii mai, BEF era constituită din 10 divizii de infanterie, organizate în trei corpuri de armată, o brigadă de tancuri și un detașament de avioane militare ale RAF compus din 10 escadrile de bombardament și două de vânătoare (Advanced Air Striking Force (AASF)). Forțele britanice se aflau sub comanda unui Cartier general, compus din repezentanți ai marilor unități de infanterie, artilerie și blindate. Această perioadă de până la data de 10 mai 1940
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
i-a făcut pe germani să creadă că a fost lansată o nouă acțiune aeropurtată. Aceasta a blocat trupele necesare întăririi defensivei din Normandia într-o zonă depărtată de plajele pe care avea loc debarcarea reală. În aceeași noapte, două escadrile RAF au creat iluzia unui uriaș convoi naval care ar fi navigat spre Cap d'Antifer (15 mile maritime nord de Le Havre). Această acțiune a fost realizată prin lansarea precisă a unor fâșii metalice fine. Mulțimea de fâșii metalice
Bătălia pentru Normandia () [Corola-website/Science/309487_a_310816]
-
alte state africane. Cu toate astea, la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, sentimentul anti-sclavie a început sa crească. Ca urmare, Marea Britanie a interzis comerțul cu sclavi în 1807. După războaiele napoleoniene, Marea Britanie a înființat Escadrila Africii de Vest în încercarea de a opri traficul internațional de sclavi. Aceasta intercepta navele altor națiuni care părăseau coasta africană cu sclavi; navele confiscate erau duse în Freetown, o colonie în Africa de Vest înființată pentru reinstalarea sclavilor eliberați din coloniile britanice. În
Nigeria () [Corola-website/Science/298130_a_299459]
-
trimise o divizie canadiană și una britanică la Brest în Normandia care a înaintat spre capitala Franței cam 320 km până în momentul în care Parisul a capitulat. De asemenea, odată cu aceste unități de infanterie a fost trimisă în Normandia o escadrilă RAF, pentru asigurarea acoperirii aeriene. Aceste unități au fost evacuate în siguranță în Regatul Unit. Cele mai bine înarmate și antrenate armate au fost trimise în nord și au fost pierdute în urma încercuirii care a urmat. Franța a pierdut unitățile
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
fost declarat oraș deschis. Churchill a participat pe 11 iunie la consiliul de război de la Briare. Francezii au cerut premierului britanic să trimită pe continent toate forțele aeriene disponibile. Churchill a refuzat deoarece mai avea la dispoziție doar 25 de escadrile și a considerat că bătălia decisivă de va da în spațiul aerian britanic, (vedeți și: Bătălia Angliei). Amiralul François Darlan i-a promis lui Churchill că nu va lăsa ca flota franceză să cadă în mâinile germanilor. Pe 10 iunie
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
fostele unități vichyiste trecute de partea Aliaților s-au unit pentru a forma [[Corpurile Expediționare Franceze (1943-1944)| Corpurile Expediționare Franceze]]. FFL a dispus de suficienți piloți, proveniți în principal din bazele aeriene din coloniile africane, pentru a forma mai multe escadrile care au acționat în Anglia și Africa de Nord. Francezii au folosit la început aparate de zbor de diferite tipuri - franceze, britanice și americane. Rezultatele lor inițiale au fost modeste la început, iar cooperarea cu forțele terestre a lăsat de dorit. La
Istoria militară a Franței în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314363_a_315692]
-
depărtare, dar primise ordine din partea Marelu Stat Major sovietic să nu sprijine lupta polonezilor. Stalin a descris insurecția ca pe o "aventură criminală". Polonezii au apelat la aliații occidentali pentru a ajutora luptătorii din capitală. Royal Air Force, iar mai târziu escadrilele poloneze din Italia, au parașutat arme, dar, la fel ca în 1939, era imposibil pentru aliații occidentali să-i ajute pe polonezi fără acordul și cooperarea sovieticilor. Luptele din Varșovia au fost extrem de crâncene, polonezii luptând pentru fiecare stradă. Armata
Istoria Poloniei (1939-1945) () [Corola-website/Science/304932_a_306261]
-
desfășurarea ulterioară a ostilităților. Lovituri aeriene au început să experimenteze chiar și o frontieră cu Rusia sate bucovinene. Cu toate acestea, în cazul în care aviatorilor ruși au atacat Cernăuți, austriacul bombardat Kamenetz - Podolsk - Hotin și locurile de desfășurare a escadrile rusești. Mai ales utilizate pe scară largă de aeronave pentru pozițiile aerofotosёmki inteligență operaționale și tactice. Cu semnarea în noiembrie 1917 armistițiu între Austro-Ungaria și Rusia ostilităților active a încetat pe teritoriul Bucovinei. Din nou, au început să folosească avioane
Aeroportul Internațional Cernăuți () [Corola-website/Science/335201_a_336530]