238 matches
-
burice, la cățui, cu jeraticul pe jumătate stins, ca și cum tot ar mai fi avut de dat rest, în monedă măruntă de argint, cu cap de rege în efigii tocite, unor clienți care cumpărau stafide, acadele și alte multe produse coloniale, escamotate de comerțul socialismului biruitor; cu țațe grăsune, care pipăiau perdelele de mătase de la ferestre, în serile geroase și vineții, căutând, cu o atroce duioșie, fisuri în morala nevestelor tinere, după părerea lor, prea frumoase, pentru un singur bărbat, având premoniția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
la modă, de "Vladimirovici", fu impresionat plăcut de apelativul înnoitor "Vlady". Îmbunat și binevoitor, se aplecă spre fătuca obraznică despre care el nu știa nimic, nici măcar că începuse ea singură să-și promoveze numele fanariotizat de "Zoe", pentru a-l escamota pe "Zoia" înscris în actul ei de naștere. Prenumele Zoia fusese caligrafiat în catastif de mâna unui notar beat, la îndemnul lui taică-său, care era și mai beat și care în plus citise cu câtva timp în urmă romanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
totul altă legendă: Acolo, în lagărul de robotă, mama a avut norocul să i se facă milă de ea unei femei-comisar, fata unui comandant de submarin al flotei marine sovietice din Baltica. Era fiica acelui nemilos Serghei Marinescov, nume ce escamota pe Marinescu, cetățeanul de obârșie română din Odesa, comandantul submarinului care a lovit cu trei torpile nava nemțească Wilhelm Gustlof, scufundând-o cu tot cu miile de nenorociți refugiați, ce încercau să scape din punga de la Konigsberg, unde-i înconjuraseră tancurile T
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
În plus, lipsit de disprețul care constituia grandoarea lui. În fond, acest ciob de stînca e totul. Nu trebuie decît această mică rană pentru un pustiu friguros pe care nici un alibi și nici o compensație aparentă nu vor izbuti să-l escamoteze. Prometeu cel căruia vulturul Îi sfîșia carnea era mai liber decît cel ce se amuză, la Hesiod, să lovească uneori cupa de vin de inelul său bizar. Dar fără orgoliul titanului cerul ne-ar omorî. Acest orgoliu e focul. Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
tocmai fusese reîmprospătată de Premiul Nobel. Puținele referiri la Bergson din celelalte cursuri sunt fie neutre trimiteri minore, fie distanțări critice. Aceste lucruri se vede că îi erau cunoscute Martei Petreu, care recurge la o ingenioasă stratagemă pentru a le escamota: „Așadar, în complicatele sale raporturi cu bergsonismul, tehnica lui Nae Ionescu a fost de a-l acuza pe filozoful francez pentru idei pe care acesta nu le are și, la adăpostul acestei perdele de fum, de a-și însuși acele
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
remușcări ar avea, orice ar promite (de altminteri, n-am niciodată curajul să-i cer astfel de promisiuni; mă mulțumesc să creez un obicei între noi, dar îmi dau seama ce șubred va fi în fața primei ei mânii, imediat ce voi escamota ceva din viața noastră în fața unui străin), vanitatea ei va fi mai puternică și va trebui să izbucnească. Mereu aceeași concluzie, că tot ce s-a întîmplat n-a schimbat nimic, că suntem în aceeași luptă ca și odinioară, egali
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în câteva clipe și ce complicată e detailarea lor, ce nedreaptă mai ales, căci prin prea multe amănunte distrug o emoție. Și ce reduse sunt mijloacele noastre de exprimare față de stările sufletești. De câte ori afirmăm ceva fără o mie de paranteze, escamotăm. Ezitarea mea a apărut un cataclism pentru Ioana. Oricât i-aș fi explicat, îi distrusesem orice bucurie, și acum, dacă i-aș vorbi din nou, ea ar suferi iarăși, indiferent de câte s-au schimbat între noi, după cum un sensibil
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în vizită celălalt. M-a găsit, înainte de a-mi fi putut lua un aspect mai calm, pe care el l-ar fi acceptat imediat, căci nu era un om pătrunzător în sufletul vecinului, sau instinctul de conservare îl îmbia să escamoteze realitatea pe cât posibil și să nu-și turbure sănătatea sufletească. M-a întrebat îngrijat: "Dar ce-i cu tine?" și am răspuns cu toata disperarea: "Sunt un temperament așa de nenorocit, încît mă gândesc cu toată seriozitatea să mă sinucid
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
valoroasă, încît n-am avut răutatea să-i spun că am văzut-o. Sunt multe mistere între noi... Atât timp cât suntem la Cavarna, nu mai discut cu Ioana de trecut. La fiecare minut am putea fi întrerupți, și nu vreau să escamotez chestiunile importante. Temperamentul meu se împotrivește ca să pun întrebările direct, imediat, am nevoie de îndelungi pregătiri. Totodată, am lașitatea de a afla adevărul și cuceresc pas cu pas acest adevăr. Îmi prelungesc o suferință care altfel ar fi puternică, dar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceasta e cauza că orice se transformă pentru mine în cataclism. Chiar și o scrisoare întîrziată cu o zi mă distruge. Aș prefera certitudinea cea mai gravă, căci până la urmă te deprinzi cu ea. - De aceea faci tot posibilul să escamotezi adevărul și să înde-părtezi cât mai mult aflarea lui. Dar spui o teorie cu ocazia lui Viky, care-ți este, oricâtă milă ai avea, o străină. Dacă ar fi ceva personal, altfel s-ar întîmpla. Acum vrei să termini în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noaptea nu poate să se dezbrace complect ca să se odihnească în așternut. În timp ce eu, cel care ironizez, nu sunt în stare de astfel de sacrificii și, în cazul morții lui Viky, m-aș ascunde pe cât mi-ar fi posibil, ca să escamotez toată acea situație penibilă și m-aș jena tot timpul de gesturile convenționale ale celorlalți. Și dacă doamna Axente și-ar arăta prea multă importantă, poate că nu m-aș putea opri, cu toate că moarta ar fi alături, s-o pedepsesc
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
amintește autoarei bolnave că, în copilărie, instinctul de conservare îi anihila tristețea prin joc: "Jocul împins la extreme, exacerbat, urmat de râs, acel râs catartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să-ți transcenzi tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări". Potrivit aserțiunii îngerești, naratoarea nu mai știe să se joace, dar zămislitoarea acesteia dovedește, prin practica ei scriptică, exact contrariul. Ea își recuperează propensiunea ludică, inerentă copilăriei încă neepuizate, cu efecte literare demne de admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
este, chiar dacă ea există. În copilărie, instinctul de conservare ți-a anihilat tristețea prin joc. Jocul împins la extrem, exacerbat, urmat de râs, acel râs cathartic, contagios, care-ți cutremură toată ființa, te-a ajutat să depășești tristețea, s-o escamotezi în cele mai năstrușnice întruchipări. Acum nu mai știi nici să te joci, nici să visezi, nu mai poți nici să râzi. Iată cum zâmbetul ți se contorsionează într-o grimasă binevoitoare! Nu-ți mai rămâne decât să-ți proiectezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
anul trecut. Dar pentru cazul în speță, accidentul îmi încurcă și mai mult calculele. Crezi că m-ar fi consolat în chixul pe care l-am dat ideea că execută o pedeapsă pentru fapte anterioare? Nu-mi place să-mi escamotez nici sentimentele, nici judecățile. Două rateuri la rând e prea mult... Cu adevărat prea mult. Azimioară își compuse o expresie optimistă. ― Să mai așteptăm. Nu se știe niciodată. ― Ești drăguț. Încerci cu orice preț să mă galvanizezi, dar eu unul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
trebui să ne dureze până la ultimul gând posibil pe care l-am putea avea. * Către sinceritatea deplină te împing mai cu seamă puseurile de răutate - încă o sugestie obscură care îți lasă pentru o clipă certitudinea libertății. Numai așa poți escamota culpabilitățile binelui, această satisfacție teoretică și nesigură. Privirile mieroase ale preoților nu ne-ar manipula cu atâta vigoare iezuită dacă nu ar purta în ele argumentul viclean al infernului, temei de nezdruncinat în această teo logie a binelui care nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
li se spună tare și răspicat Nu mă sâcâiți, dacă nu se prefera, și mai simplu, și cu mai multă eficiență, să fie trimiși la naiba. Firește, comunicatele de serviciu predate de agenții poliției secrete superiorilor lor camuflau aceste afronturi, escamotau aceste vicisitudini, mulțumindu-se să insiste asupra încăpățânatei și sistematicei lipse de spirit de colaborare, de care sectorul populațional suspect continua să dea dovadă. S-ar putea crede că această ordine a lucrurilor ajunsese la un punct întru totul asemănător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
votului, sămânța propriei sale distrugeri sau, ipoteză nu mai puțin neliniștitore, a unei treceri la ceva complet nou, necunoscut, atât de diferit încât, crescuți cum am fost în umbra rutinelor electorale care, timp de generații și generații, au reușit să escamoteze ceea ce vedem acum a fi unul dintre triumfurile sale cele mai importante, cu siguranță n-am mai avea loc în el. Cred cu tărie, continuă prim-ministrul, că schimbarea strategică de care aveam nevoie este evidentă, cred că readucerea sistemului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în calendare / Nisipul în clepsidră-i de miere și absint...; Zăpada pleoapei e de-acum nuntire...; Păcatul nins îți tremură-n priviri... - cu trimitere la stări de spirit, sentimente, martoră, și, în același timp, pavăză contra prozaicului, pe care îl escamotează sau căruia măcar îi atenuează urâțenia. De o mare delicatețe și de un rafinament deosebit, la nivelul imaginarului artistic și la cel al expresivității, creațiile lui Emilian Marcu se apropie, așadar, de inefabilul sentimentului iubirii, sursa de inspirație și miza
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
creat de ea (mă rog de tine, /naște-mă - o imploră pe Galateea eul stănescian), Poetul își dezvăluie obârșia: Pe mine așa mă naște Arta. În chinuri. În grijanie! În orice zi! Inocența, spiritul ludic, un exacerbat simț al umorului escamotează tragicul, fără a ignora niciun moment contiguitatea acestuia, fiindcă, asemenea lui Proust, schimbând firește proporțiile, poetul român face din propria existență și din cea a celor apropiați un spectacol pe care-l studiază în toate resorturile lui, păstrând nealterată prospețimea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
în mod deliberat, intertextual, prin ironie / autoironie - ehe, unde ne sunt cărăbușii -, dar și resemnarea - asta e -, două dintre manifestările sinelui, care traversează continuu, îngemănate, scrisul lui Liviu Ioan Stoiciu. Ca și alți poeți de orientare postmodernistă, reliefând, paradoxal, frumosul escamotat în pântecul diform al realității, prin urâtul omniprezent, eul liric își trădează, printr-un imaginar hiperbolic, lăuntrul dionisiac, al cărui organ este ochiul-larvă-de-foc alnebuniei, care îi face tot mai incomod lanțul din dreptul gâtului, riscând / tinzând să-i aneantizeze centrul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
lemnari de negoț, să aibă a se învoi cu proprietarul”. Subordonarea față de proprietar a țăranului clăcaș meșteșugar, întărită prin legiuiri, este una dintre cauzele principale ale menținerii în mediul sătesc a meșteșugului de tip feudal. Proprietarul moșiei are posibilitatea să escamoteze stabilirea unor relații bănești de liberă învoială cu meșteșugarii, folosind munca acestora în schimbul obligațiilor de clacă. Deasemenea, până la eliberarea țiganilor, proprietarul utilizează muncă neremunerată a acestora. De altfel, prin articolul 2, anexa litera J din Regulamentul Organic, proprietarilor li se
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
unui stăpân influent, fie intrând în rândul numeroșilor „oameni fără căpătâi”, pe care poliția n-a reușit niciodată să-i înregistreze pe toți. Fuga le crea însă o existență precară; de aceea țăranii foloseau un procedeu prin care reușeau să escamoteze prevederile restrictive ale strămutării, forțând într-o oarecare măsură lucrurile. Și anume, ei cumpărau în prealabil locuri și construiau dugheni în orașe, rămânând să plătească birul la satele de unde plecaseră până ce erau înscriși în oraș la prima catagrafie. Pe această
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se temea că turcii vor accede la independența Principatelor. Neîndoielnic, austriecii erau preocupați în cel mai înalt grad de modul cum vor reglementa rușii și turcii soarta Principatelor pentru că promisiunile Petersburgului făcute Vienei și Berlinului erau... promisiuni care puteau fi escamotate. La 5 septembrie 1772, Thugut îi scria din Focșani lui Kaunitz despre o convorbire cu Alexei Orlov, căruia i-a spus că ar fi liniștitoare o angajare a țarinei de renunțare la intențiile sale anterioare față de Moldova și Muntenia, la
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
îndeplinească făgăduielile de extindere a operațiilor militare în Muntenia. În privința veleităților nemărturisite ale lui Bem, lucrurile par mai complicate. Ce-i drept, lui Bem nu i se poate pune la îndoială curajul, cinstea, spiritul de sacrificiu, dar nu pot fi escamotate și anume slăbiciuni, pe care s-au țesut rudimente de veleități personale nedestăinuite. Probabil că acestea erau bănuite, căci altfel nu se poate explica tentativa lui N. Bălcescu și Cezar Bolliac de a-l câștiga cu promisiunea unei cariere strălucite
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
stătător un popor cu o puternică unitate și o înaltă civilizație, îndeajuns de puternic ca să pareze singur lovitura Asiei de sud. Or, așa ceva nu este de prevăzut după părerea profesorului german. Evident că L. von Stein se înșela, dacă nu cumva el escamota cu bună știință adevărul din dorința de a apăra poziția Austriei față de opinia publică și față de reprezentanții puterilor care pregăteau tratatul pe pace de la Paris. El ignora acele evenimente care s-au petrecut în prima jumătate a secolului al XIX
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]