225 matches
-
Despre cithared, "profetul lui Dionysos" (zeul la curțile cărora oamenii vor cunoaște beatitudinea fără margini - v. Dionysos sau beatitudinile regăsite, din Istoria credințelor...) și cel care "n-a încetat să le dăruiască fidelilor săi noi epifanii, mesaje neprevăzute și speranțe escatologice"552, Eliade spunea că prestigiul său și episoadele importante din biografia sa amintesc de practicile șamanice 553: vindecător, cântăreț, farmecă și stăpânește animalele sălbatice, coboară în infern, capul său servește de oracol. Cel care îmblânzește oamenii prin verb și poezie
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
jocurile de copii - considerate resturi din ceremonialele inițiatice și riturile agricole - Noaptea Sfântului Andrei, solstițiul de vară, misterul topitoriilor metalelor prețioase, teme care conduc către izvorul etern de creație, prezența fantastică 686). Teatrul înseamnă transpunerea unor scenarii "mitico-rituale", arhaice, soteriologice, escatologice, ritualice, erotice, inițiatice, simpla lor "desfășurare dramatică". Tetralogia de început cuprinde La început a fost sfârșitul, Războiul Troiei, Principatele unite și piesa al cărei erou este Brâncuși, geniul care ilustrează teza că artistul trebuie "să trăiască și să creeze incognito
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în op. cit., p. 391. 145 Ibidem, p. 392. 146 Lucian Blaga, "Eonul dogmatic", în op. cit., p. 290. 147 Ibidem, p. 297. 148 Ibidem, pp. 300-301. 149 Ibidem, p. 302. 150 "Un Spengler și-a vestit cu ani în urmă sentimentul escatologic, într-un sens cu totul naturist ce e drept, al sfârșitului culturii europene. Sentimentul eonic nu l-a încercat. Dar concomitent cu aceste presimțiri de prăbușire s-au auzit și alte glasuri, de îndemn și de nădejde. Un Keyserling, după ce
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care să repete gesturile întemeietoare, creația se poate distruge definitiv. Eroul intitulat cenușă are conștiința imanentă a deteriorării universului și aceasta este motivația care îl animă. Un al doilea plan al decodării simbolului ține de percepția profană: „în orice viziune escatologică, cenușa va simboliza lipsa de valoare, nulitatea legată de viața omenească, datorată precarității acesteia”. Șperlă este desconsiderat, chiar dacă are sânge albastru: „era urgisit Șperlă de împărat și de toți curtenii lui și socotit ca o pacoste, bună numai să încurce
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
gângăvia, gârbovirea, cîrnia, pleșuvia, curvia, năucia, prostia, tâmpirea. Altele trezesc ideea teroristă a invaziilor (gloată, grămadă, ceată, norod, pîlc), evocând calamitățile (potop, pojar, vifor, prăpăd, răzmeriță, răscoală, răzvrătire, pribegire) cu sonuri înspăimîntătoare (răcnire, hohotire, plescăire), sau trezind groaza infernală și escatologică (primejdie, taină, clătire, nălucire, prăpastie, beznă, iad). Cu puținele ungurisme apar notele unui grup imigrat făcând caz de neamul și gingășia lui, ale căruia toate sunt uriașe, uluitoare. Turcii aduc pezevenglâcurile, caraghioslâcurile și pehlivăniile. Grecii, sofistica și sensibilitatea excesivă, apelpisirea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
o reală solidaritate de grup. De asemenea, comunitatea creștină primară era una „pneumatologică” (de la gr. pneuma - „Duh Sfânt”). Era o comunitate constituită temeinic prin câteva Taine ale inițierii creștine: botez, mirungere, euharistie, „dar, în același timp, era o comunitate orientată escatologic spre Împărăția lui Dumnezeu”. În raport cu sacralitatea unei comunități se contura și simbolistica tainelor creștine. v.6. Simbolistica botezului și a mirungerii aceste taine sunt corelate cu simbolistica sacră a Bisericii în genere. * Pridvorul. Pridvorul bisericii creștine „simbolizează lumea aceasta, timpul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
fenomenul religios în diferitele sale accepțiuni se găsește în centrul scenei internaționale”. în esență, relația Biserică-Stat este o expresie a legăturilor dintre necreat și creat, dintre eschaton și istorie. J. Zizioulas pune în dezbatere ideea Bisericii înțeleasă drept o „comunitate escatologică, instituită de Fiul și constituită de către Duhul Sfânt”. Prezența celei de-a treia persoane a Sf. Treimi sem nifică aducerea în istorie a eschatonului. Biserica are menirea de a transfigura lumea aceasta sub semnul veacului ce va să vie. Statul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
pentru a reface idealul primei comunități creștine. în istorie au fost consemnate mai multe denaturări ale raportului BisericăStat. Exemplu: Împăratul cucerește lumea în cea mai profană manieră. Escatologia a fost tradusă simplist, în termeni seculari. „După căderea Bizanțului, acest vis escatologic s-a întrupat în imperiul rus ortodox și în statele balcanice.” religia devine funcția cea mai puternică a Statului omnipotent. Cu timpul, funcțiile politice și religioase devin interschimbabile. Împăratul devine „egal cu apostolii”, iar episcopii ajung magistrați. XXIII.5. Modelul
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
evocat prin numele pe care i-l dăduseră indienii, „odontotyrannos”. Fabuloasa apariție era menționată și În scrierile neopitagoreanului Philostratus și chiar Înaintea acestuia, În literatura iudaică apocaliptică, apoi În cartea lui Daniel (7.7), unde monstrul „odontotyrannos”, văzut cu aceeași escatologică oroare și spaimă, Întruchipa, prin „dinții de oțel și ghearele de bronz”, forța devastatoare pe care tiranii moderni o vor regenera cu proaspătă vitalitate. Nu eram deloc sigur că asemenea pedante precizări nu ar plictisi auditoriul. Paginile insolit-insolente ale studentei
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Mai subtilă În sensul În care se Întreabă dacă există viață după moarte și cum s-ar petrece această viață Încercînd să găsim semnificațiile morții pe care tocami a depășit-o. Sau mai subtilă Întrucît sfîrșitul nu mai apare punctual, escatologic, ci ca stare, ca permanență. Cam așa ceva e postmodernismul francez: o stare de sfîrșit, sensibilă la lectura unui Blanchot, mai aproape de deznodămîntul lui Ruffel dacă asumăm și niște mize politice. Oricum, dacă mai interesează pe cineva postmodernismul ar fi bine
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În cîmpul literaturii, dar care, probabil, este figura viitorului: după teoreticianul literar ale cărui presupoziții sînt acum discreditate de observațiile epistemomlogice referitoare la sfîrșitul literaturii, după istoricul literar ale cărui alegații se evaporă În mireasma sfîrșitului istoriei ca dialectică spirituală escatologică, Compagnon se vede pus În situația de a-și putea asuma un singur rol: acela de arheolog al ideii de literatură: nu istoric, pentru că nu doar cel care consemnează ce s-a spus despre literatură de-a lungul timpului, ci
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
conceput pentru a fi contrasemnat (deși mai apare, iată, cîte o Platformă). El, autorul, se reprezintă numai pe sine. Literatura franceză de azi nu mai suportă determinări ideologice la modul global, pentru că politica și-a pierdut orice veleitate revoluționară sau escatologică, o dată, dar mai ales pentru că sintagma de literatură națională iese treptat dintre dovezile existenței unui „suflet” comunitar. CÎnd Jonathan Littel cîștigă premiul Goncourt, nu se poate conchide decît recunoscînd că limba franceză și literatura franceză nu mai sînt consubstanțiale și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a exilului, dar livrată acum nu istoriei, oricît de suprarealist percepută, ci propriei libertăți de a-și afla sensul. Lumina Înflorește pe aceeași scriitură distorsionată, În același univers dizarmonic, corodat și decupat cu gesturi nevrotice, care proiectează un viitor apocaliptic. Escatologic o dată În plus, Volodine convertește aceste “scurte piese muzicale”, după cum el Însuși le numește metaforic, În niște fugi agonice, “muzică” ce ne amintește ritmurile macabre, de data aceasta În sens propriu, ale piesei formației cehești Leibach - Quel est le privilège
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sălbatice fiind înfățișați, fac război cu dânsul"32. E limpede că astfel de reprezentări, deloc puține, au rolul exercitării acelei "frici pedagogice" care abundă în iconografia occidentală. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir pare însă a rămâne indiferent la un asemenea imaginar escatologic. Autorul preferă să mizeze pe latura simbolică a măștilor pe care le manipulează, obținând efecte maxime din conflictul care se iscă adesea între paradigma simbolică dominantă în tradiția creștină și deformările sale subiective, dar mereu cu potențial expresiv și nu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
ulterior și proprietarul lor de drept își va face apariția, ca legatar și misionar al Diavolului. Deși în Antichitate imaginea sa nu era neapărat atribuită puterilor malefice, Liliacul devine, în Evul Mediu, o victimă a imaginației oamenilor. Multe dintre fantasmele escatologice ale acestora sunt legate de anatomia sa. Iconografia creștină îi stabilește categoric și definitiv acest loc în imaginar: "Liliacul, trecut în Biblie printre animalele impure, trece drept o pasăre diabolică care caută să se încurce în părul oamenilor și, ca
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
pentru gura sa plină de colți înspăimântători. Gura sa simbolizează, deci, gura iadului. Desigur, nu susțin că în pictura religioasă românească trimiterea se făcea direct la acest animal (necunoscut în mod direct, ci doar prin intermediul unor reprezentări care stârneau imaginația escatologică), ci faptul că, pentru un autor care nu avea cum să fie străin de astfel de reprezentări, cum este Dimitrie Cantemir, o asemenea legătură nu trebuie exclusă. Voi reveni asupra unor amănunte din această imagine-clișeu, a monstrului absolut, pe măsură ce voi
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Editura Minerva, București, 1981. Pentru un comentariu amănunțit asupra acestei legendei și a variantelor sale europene, vezi Cătălina Velculescu, capitolul Parabola inorogului: prăbușire sau acensiune, în vol. Cărți populare și cultura română, pp. 8-13. 65 Cristina Bogdan, Avatarurile unui simbol escatologic (calul) în iconografia monumentelor de cult din Țara Românească (secolele XVIII-XIX), în vol. Lumea animalelor: realități, reprezentări, simboluri, volum îngrijit de Maria Magdalena Székely, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012, pp. 140-141. 66 Povestea țărilor Asiei. Cosmografia românească veche
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Editura Minerva, București, 1981. Pentru un comentariu amănunțit asupra acestei legendei și a variantelor sale europene, vezi Cătălina Velculescu, capitolul Parabola inorogului: prăbușire sau acensiune, în vol. Cărți populare și cultura română, p. 8-13. 133 Cristina Bogdan, Avatarurile unui simbol escatologic (calul) în iconografia monumentelor de cult din Țara Românească (secolele XVIII-XIX), în vol. Lumea animalelor: realități, reprezentări, simboluri, volum îngrijit de Maria Magdalena Székely, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2012, p. 140-141. 134 Povestea țărilor Asiei. Cosmografia românească veche
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Regăsim mai târziu teatrul din Oklahoma, cu îngerii săi560, cuvintele sale evanghelice (cei din urmă vor fi cei dintâi, toată lumea e binevenită etc.), repetarea Cinei cea de Taină în care noii apostoli văd pâinea și vinul multiplicându-se. Un sens escatologic poate fi asociat acestor îngeri păzitori și acestei zeițe ale Americii care îi salută pe noii sosiți. Dar asocierea rămâne problematică, fiindcă dacă numeroase semne biblice și cristice parcurg povestirea, nimic nu spune că acestea trebuie luate la gradul întâi
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
existat dintotdeauna crize și răscoale celebre care au pus sub semnul întrebării organizarea socială în ansamblul său; această temă, a opoziției dintre săraci și bogați, constituie ,,toposul istoriografiei și al filosofiei în momentul în care creștinismul a conferit o dimensiune escatologică condamnării, dacă nu a celor bogați, cel puțin a bogăției și exaltării celor săraci și mai cu seamă a sărăciei". Mises plasează invidia și ura în zona patologiei și a bolii mintale. Analiza sa, asupra căreia vom insista în continuare
Capitalismul. O dezbatere despre despre construcția socială occidentală by Dorel Dumitru Chirițescu () [Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
lui Daniel 14. Funcția profetică 15. Mesajul moral, social și politic al profeților 16. Pildele lui Isus 17. Istoria și importanța cultică a comunității primare din Ierusalim 18. Paștele și mesajul Paștelui 19. Minunile lui Isus, ca semne ale reînnoirii escatologice 20. Cele șapte epistole (Apocalipsa) 21. Împărăția cerurilor în învățătura lui Isus 22. Isus și legea ca normă de comportament 23. Isus - fiul lui Dumnezeu 24. Isus - fiul lui David 25. Isus - Mesia Bibliografie 1. Rohl, David: Faraok es kiralyok
ORDIN nr. 5.620 din 11 noiembrie 2010 privind aprobarea programelor pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţăm��ntul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/228456_a_229785]
-
lui Daniel 14. Funcția profetică 15. Mesajul moral, social și politic al profeților 16. Pildele lui Isus 17. Istoria și importanța cultică a comunității primare din Ierusalim 18. Paștele și mesajul Paștelui 19. Minunile lui Isus, ca semne ale reînnoirii escatologice 20. Cele șapte epistole (Apocalipsa) 21. Împărăția cerurilor în învățătura lui Isus 22. Isus și legea ca normă de comportament 23. Isus - fiul lui Dumnezeu 24. Isus - fiul lui David 25. Isus - Mesia Bibliografie 1. Rohl, David: Faraok es kiralyok
ANEXE din 11 noiembrie 2010 privind programele pentru concursul privind ocuparea posturilor didactice/catedrelor declarate vacante/rezervate în învăţământul preuniversitar. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/235361_a_236690]
-
pierduți (Marele Tron Alb din Apocalipsa 20:11) și Cristos va judeca pe credincioși (scaunul de judecată a lui Cristos din 2 Corinteni 5:10), răsplătindu-i pentru lucrurile făcute în viață. Amilenismul, dispensaționalismul și premilenismul istoric sunt principalele vederi escatologice ale baptiștilor, alte vederi ca postmilenismul și preterismul bucurându-se doar de un sprijin limitat. Baptiștii împărtășesc cu alte grupări accentul pe evanghelizare și misiune. Chiar dacă înfățișare oricărei denominații se mai schimbă de la oraș la oraș, acest aspect al bisericilor
Baptism () [Corola-website/Science/299130_a_300459]
-
a predicat În favoarea Cruciadei. În regiunea Renaniei, un ermit francez numit Raoul, care spunea că e călugăr cistercian și se bucura de sprijinul anumitor cercuri ecleziastice, obținea mari succese în fața mulțimilor. În jurul acestui predicator rătăcitor lua din nou naștere climatul escatologic al primei cruciade. La fel ca pe vremea lui Pierre Ermitul și a lui Gautier cel fără de Avere, un sentiment de exaltare colectivă punea stăpânire pe credincioși. Raoul, arătând niște scrisori pe care le ar fi primit de la cer prin
Bernard de Clairvaux () [Corola-website/Science/299233_a_300562]
-
Fenrir și l-au aruncat în apă pe Jormungand, deoarece au simțit pericolul lor, au aflat ce avea să li se întâmple de la zeițele destinului, nornele. Principalele evenimente care au marcat apropierea sfârșitului lumii au fost: Se întâlnesc în mitul escatologic al Ragnarok-ului clișeele binecunoscute ale întregii literaturi apocaliptice. Moravurile decad și se pierd, oamenii se învrăjbesc, se ucid între ei, pământul se cutremură, soarele se întunecă, stelele se prăbușesc. Lupii Skoll și Hati îi prind în cele din urmă pe
Ragnarök () [Corola-website/Science/299811_a_301140]