250 matches
-
doilea rînd, să încerci să le împărtășești și altora textul. Pentru tînărul nostru istoric, ideile nu sunt pretexte, iar idealurile nu sunt măști pe care să le schimbe după împrejurare. De aceea, Mircea Platon nu se pretează la gama de eschive pe care mulți eseiști o practică astăzi: o echilibristică necontenită, ca cea a unui boxer care își schimbă greutatea de pe un picior pe altul din teama de a nu cădea din ring. Și cum astăzi a-ți schimba greutatea de pe
Un autor de viitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8775_a_10100]
-
primului război. Plecat din Ardeal în urmă cu zece ani, e suspectat la București, în timpul ocupației germane, de lipsă de loialitate față de statul austro-ungar; refugiat la Iași, din teama de a nu fi arestat și probabil condamnat la moarte pentru eschivă de la recrutare, e bănuit de confrați ca spion al regimului de ocupație. Suspiciunea generalizată îl copleșește, îl împinge la sinucidere, după cum se explică resorturile acestei drame în avertismentul autorului: „Un om și-a curmat viața în clipa în care a
De ce scria LIVIU REBREANU? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/5872_a_7197]
-
renunța la violență și totuși să-L mulțumim pe Domnul Dumnezeul nostru. ― Așa să fie? Atunci de ce toată ființa ta țipă după violență? Călugărul sări în aer cu piciorul înainte într-un gest atât de stângaci încît Vassur reuși în timpul eschivei să îi smulgă unghia unui deget. Deși pradă unor dureri atroce, călugărul nu schiță nici o grimasă. Măcar e bărbat! Sau poate că e drogat cu ceva! ― De ce mă cauți acolo unde nu sunt? întrebă zeflemitor Vassur. Fără vorbă, călugărul atacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Privirea căpeteniei burgunde, căzută în genunchi, se fixă în ochii fiului. Fugi! îi strigă. Du-te de aici!... Du-te!... Salveaz-o per Frediana! Un războinic apăru între cei doi și îl atacă pe Waltan, fandând cu iuțeală. Băiatul făcu o eschivă și se dădu înapoi, dar când încercă să pareze următoarea lovitură, o lovitură năprasnică aplicată de sus, se trezi dezarmat. Nu încercă să-și recupereze arma, nici nu rămase să aștepte lovitura de grație, ci se răsuci în direcția opusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
surprins și incapabil să se hotărască ce să facă; apoi își îndemnă și el animalul și merse în întâmpinarea ei, ținându-se însă la trap. Numai după aceea trecu la galop, doar pentru a câștiga spațiu și a face o eschivă printr-o deviere bruscă spre stânga. Se opri aproape imediat, întorcându-și calul. O văzu cum trage de hățuri și cum pornește din nou spre el, după o scurtă răsucire, întinzând înainte sabia, ferm hotărâtă să-l ucidă. El zvâcni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ferm hotărâtă să-l ucidă. El zvâcni din nou spre ea, căutând să o aibă în dreapta, cum ar fi trebuit să facă pentru a o lovi mai bine cu sabia, însă când se încrucișară se mulțumi să facă o nouă eschivă și să se ghemuiască iute în spinarea calului, apărându-se astfel de lovitura în diagonală pe care ea i-o pregătise. Femeia trecu pe lângă el și, oprindu-și iarăși armăsarul asudat și spumegând, se pregăti pentru un nou asalt. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
războinici ce înaintau înspre ei. Intervenția lor era ultimul lucru pe care l-ar fi dorit; însă timpul era scurt. Frediana deja pornise din nou asupra sa cu o ploaie de lovituri. Manevrându-și cu abilitate calul, făcu o altă eschivă, apoi întinse degetul spre cei patru care se apropiau: — Uite! îi strigă. Curând ai mei o să fie aici. Dacă te prind, n-o să-i pot împiedica să te ucidă. O să mori în chinuri. Ținându-și calul, tânăra privi spre cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Orbit de impulsul de a o salva pe copilă, se aruncă înainte cu lovituri furioase, mai mult pentru a-și deschide drum spre ea, decât pentru a o ucide pe Frediana. Aceasta, în schimb, atentă și promptă, pară, făcu o eschivă și îi aplică o lovitură directă sub clavicula stângă: o durere ascuțită, înfiorătoare, îl obligă să sară într-o parte, rotindu-și fără țintă sabia, pentru a putea înainta, în vreme se privirea i se încețoșa. Dar Frediana nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
intrăm În carte cu trufie/ și spunem:// Un poem de dragoste/ e mai adevărat/ decât o noapte de dragoste.// Un poem al spaimei/ e mai cumplit decât spaima.// Un poem despre moarte/ e mai real decât moartea.” Nu era o eschivă, vreo izbutită acrobație lirică, În care poeții locului erau dintotdeauna meșteri. Transferul realității În altă realitate nu era evaziune sau ruptură, ci o Înaltă, dramatică asumare, cu inima toridă și mintea rece, cum se cuvenea. Citind primele poeme ale Martei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
artificială. Ar fi ca și cum o persoană este cumva bifurcată. Nu văd cum o poți face.” Deși decanul Rosengarten nu pare familiar cu controversa În jurul lui Eliade, el pare totuși preocupat de chestiune. „A-ți găsi refugiul În știință ca o eschivă de la politică este artificial, un act de evaziune.” El se referă la un pasaj din Jurnalul lui Sebastian În care acesta relatează că Eliade se retrăgea În metafizică ori de câte ori se făcea legătura dintre persoana sa academică și cea politică. „Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
fiindu-mi traversat de crampe îngrozitoare. Lucrul bun în legătură cu această tortură a fost că m-a făcut să nu mă mai gândesc la faptul că Ed nu-și dorește copii. Dar chiar și așa, mintea mea începuse să brodeze o eschivă, lucru de care doar de curând am descoperit că e capabilă. Cel puțin îi plăceau copiii, am raționat eu - sentimentele față de copiii lui vitregi dovedeau asta. Dacă ar fi avut suficientă încredere într-o femeie poate că ea/eu aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
voci, i-ar fi imposibil să găsească un ton al său.[...] Apoi, ca să pui În scenă Livada de vișini sau Pescărușul trebuie o trupă pe măsură” (am citat din portretul/interviu semnat de Nichita Danilov). Iată, deci, două tipuri de eschivă artistică: unul depășit ( respingerea oricărui spectacol ulterior spectacolului În care ai jucat tu) și altul prudent ( dacă eu nu voi fi la Înălți mea Înaintașilor?). Periculoase, În egală măsură. Pentru că, dacă refuzi orice nou Caragiale, nu ești nici superior, nici
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
teorie a personalității un eseu critic de cea mai bună calitate, de o subtilitate bizantină, explorând fără timidități ipotezele critice anterioare și respingându-le, atunci când e cazul, cu argumente și umor. Erudiția eseistului este veritabilă, disimulată prin tot felul de eschive ghidușe; în același timp, autorul se exersează în arta divagației elegante și a formulării memorabile. Pe mai multe pagini, Antonio Patraș scrie, paradoxal, despre lipsa de personalitate a criticului literar în genere (!) și despre „eternul feminin“, despre delicatețea de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
valoare, e marele Adevăr al poetului. Din păcate, se precipită să-l rostească, uneori cu mijloace inadecvate, transformându-l în artificial și neverosimil, în capcană pentru adevăr și pentru iluzie, deopotrivă. Totul sfârșește prin a fi asimilat măștilor. Și atunci, eschiva, ipocrizia, tergiversarea, lălăiala fără obiect devin mijloace de supraviețuire. Iată o posibilă definiție a Trântorului: E adevărată minciuna pe care mi-o spui? Niciodată! Ce aberație pare cuvântul acesta pe buzele tale, și, de nu l-ai fi însoțit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
început să se roage și să plână. «Vă implor, dați un telefon acum la Judecătoria din Făurei și veți vedea că așa este. De unde să știe Emil Constantinescu ce semnează?» Domnul procuror Sânpetru s-a ridicat și, după o altă eschivă, pune mâna pe receptor. Confirmare: Meiroșu Marin și două femei care furaseră pui de la Abatorul din Făurei au primit grațiere personală, fapt publicat în «Monitorul Oficial» din 7 august 1998. Nu mai era nimic de adăugat. Și ce nume avea
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
răzgândirea, faptul de a reveni asupra unei hotărâri. Pentru că hotărârea se mișcă pe fundalul incertitudinii, pentru că există îndoiala și răzgândirea, se deschide posibilitatea nehotărârii. Întâlnirea cu mine însumi are deci loc în forma cea mai incomodă: aceea a neîntîlnirii, a eschivei pe care o induce nehotărârea. În nehotărâre aflu că nu mă pot defini, că nu mă pot aduna în contururile unui eu sigur de sine și de îndreptățirea actelor sale. Dimpotrivă, eul meu se definește ca sumă a șovăielilor mele
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ne-hotărîrea lor, orice hotărâre importantă este luată în "spaimă și cutremur"; căci ea se sprijină pe contururi neștiute: șubrede, înșelătoare, care urmează să apară sau care s-au șters de mult. Miza hotărârii mele poate să răspundă unei absențe, unei eschive, unei întîrzieri sau unei sosiri prea timpurii. Ea poate fi însoțită de nehotărârea celuilalt, de răzgândirea lui, de părăsirea mea. Orice hotărâre adevărată este de aceea o faptă a singurătății și a riscului. A riscului. Atât hotărârea cât și nehotărârea
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ochii Europei, clasamentele mondiale ― din care nu lipseam niciodată ― ale sărăciei, corupției, comerțului cu copii și prostituției. O vreme, după 1990, nu am mai putut să mă uit la telejurnale. Brutalitatea imaginii care te întîlnește venind din față, fără posibilitatea eschivei, mă răstignea, ca pe un boxeur căzut în ring, pe urâțenia acestei țări: case din chirpici roase de inundații, orătănii evoluând printre șoproane acoperite cu carton gudronat, obrajii scofâlciți ai oamenilor, guri fellinian știrbe, priviri moarte, haine jerpelite, balada mizeriei
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
aflam. Mai rămânea să găsesc explicația incognito-ului pe care-l alesese autorul pentru a răzbate în paginile revistei. Evident, nu era prea departe de căutat. Tocmai ocolindu-mă, paginile mă întîlneau în plin. Ele mi se adresau prin chiar eschiva lor. Ignorarea mea ― deliberată, voită, construită, ascunsă stângaci sub masca surprizei ― era de fapt întîlnirea neașteptată care mi se dădea într-un spațiu public, era un anunț important, o carte de vizită, o complicitate în văzul tuturor, o invitație mândră
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
de genul acesta) și care îl supune pe erou unor atacuri repetate. Acesta, cu mâna întoarsă în dreptul ochilor, ca și cum s-ar apăra de o lumină prea puternică, se apleacă ritmic și grațios când în dreapta, când în stânga, sugerând un soi de eschive în fața vieții care a căpătat brusc caracterul amenințătorului. Când același gest este făcut de o balerină, el are îndeobște o cu totul altă semnificație: eroina îl face cel mai adesea când este asaltată de declarațiile eroului și de caracterul lor
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
mulți pași mărunți când în dreapta, când în stânga, lăsîndu-ne să înțelegem că ar vrea să fugă, să scape de sub șuvoiul declarațiilor prințului, care o înspăimîntă și, deopotrivă, îi fac plăcere. Tot acest balans dreapta-stînga, precum și mâna devenită pavăză neputincioasă conturează acea eschivă pudică de o mare ipocrizie. Bineînțeles că, în cele din urmă, eroina cedează, mîna-pavăză e coborâtă din dreptul ochilor și prințul o ia în brațe. Cam acestea erau lucrurile pe care încercam să le sugerez în partitura mea coregrafică, alcătuită
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
marțian. Haina lor pe mine mă face să visez. O țin strânsă în față, cu palmele așezate una peste alta, lăsîndu-ți senzația că dacă ea s-ar deschide, un adevărat arsenal s-ar revărsa la picioarele lor: pistoale, grenade, cătușe... Eschiva asta a mâinilor strânse laolaltă pe burtă este exact pe dos decât eschiva pubiană din reprezentarea nudului în Renaștere: ea ascunde un prea-plin, nu un prea-gol. Mai îmi place apoi privirea lor fixă când stau pe loc; e fixă fără ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
față, cu palmele așezate una peste alta, lăsîndu-ți senzația că dacă ea s-ar deschide, un adevărat arsenal s-ar revărsa la picioarele lor: pistoale, grenade, cătușe... Eschiva asta a mâinilor strânse laolaltă pe burtă este exact pe dos decât eschiva pubiană din reprezentarea nudului în Renaștere: ea ascunde un prea-plin, nu un prea-gol. Mai îmi place apoi privirea lor fixă când stau pe loc; e fixă fără ca, în același timp, să poți preciza unde anume se uită. Ce să mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
tată! îi răspund eu, ipocrit, venindu-mi să râd și să plâng în același timp. Dar tata, înfuriat la culme, pune mâna pe un con, care-i era mai la îndemînă, și-l repede în capul meu. Eu fac o eschivă măiastră, obișnuit de la "oină" ― trăiască Cioc, săracul! ― și conul se-nfige în ușă, căzând imediat jos și lăsând o urmă adâncă în lemn. Fără să vreau îmi îndrept privirea spre ușă și reflectez: "O fi bătrânul ochitor bun, dar și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
comunism!), dar acesta e un fel de a sublinia confortul aproximativ al unui portar de spital, vizavi de ambientul unei galerii de mină. Mă simte că mă apropii periculos de mult de punctul lui vulnerabil și bate în retragere, făcând eschiva: Legitimație aveți? încearcă portarul un tertip, punându-și chipiul lui maron pe cap. Speră să scape de mine: ce-ar fi să n-o aibă la el?! Dezamăgit, răsuci legitimația cu copertă roșie, studiind-o îndelung. Dacă pe telefon nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]