749 matches
-
de informație referitoare la creatori, opere anonime, perioade istorico-literare, curente, genuri, școli, personaje, termeni și noțiuni (unele din celelalte arte, întregind ideea de sincretism cultural) se structurează în articole autonome. Fără a se lansa în considerații de natură critică ori eseistică, dar folosind exhaustiv posibilitățile prezentării descriptive, dicționarul are meritul de a înlesni cunoașterea, din perspectivă panoramică, a spiritualității unei mari culturi extrem-orientale. SCRIERI: Balanța cu umbre, București, 1971; Spațiile altora, București, 1972; Lumină târzie, București, 1974; Popasul, București, 1975; Drumețul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289691_a_291020]
-
de cunoștințe și de perspicacitate hermeneutică, P. scrie de fapt literatură, oferind texte care se citesc cu și de plăcere, dar și cu folos (fiind neconvențional „instructive”). Eseistul are predilecție cvasiexclusivă pentru textul scurt: cărțile lui sunt alcătuite din fragmente eseistice concentrate (pe care el însuși le desemnează drept „textúle”, „texticule”, note și „notúle”, „eseuri explodate, cogitațiuni intemperante, aluviuni moldovinești, ghiveciuri bahluvioase, anamneze desferecate”, „lucrături frontaliere” etc.), diferite prin tematică ori structură, însă izbitor de asemănătoare între ele, ca segmente ale
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
sine (1991), Cloaca valachica, Locul fetid al devenirii noastre întru ființă, sfidător-polemice, atestă acest filon autodenigrator, identificat de Cornel Moraru ca fiind un „complement negativ la noicianul sentiment (românesc) al ființei”. Deși funciar polemic și, în felul lui, angajat, demersul eseistic al lui P. rămâne unul beletristic prin excelență, ilustrând de minune niște considerații teoretice formulate cândva de E. Lovinescu: „În afară de expresie, arta mai reprezintă [...] biruința ingeniozității intelectuale, speculativă și inutilă, asupra fondului noțional.” Scrisul lui e un regal pentru publicul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
har umoristic ... (Acad. prof. univ. Constantin Ciopraga). A desfășurat și dezvoltă o bogată activitate științifică, didactică și publicistică, impunându-se și ca un cronicar și creator de literatură bachică ... (Prof. univ. Th. Martin). A îmbogățit tezaurul literaturii științifice dar și eseistice, aforistice și anecdotice - cu mai multe cărți și numeroase studii, articole, cronici și eseuri despre vie și vin. Muzeul viticol, vinoteca (și microvinoteca sa personal pasională "Ambrozie și nectar") pe care le-a înființat, dezvoltat și slujit cu har. Deține
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
acuitate rolul discursului în construcția intrigii și a conflictului dramatic (primele secvențe ale romanului constituie un veritabil preambul teatral), Ligia Tudurachi și-a propus să scoată în evidență cu precădere structura "de tragedie" a textului, ignorând programatic materialul parazitar (critic, eseistic), atât de caracteristic scrisului lovinescian. E drept, dacă exegeta s-ar baza doar pe o viziune restrictivă asupra tragediei, definită ca "spațiu în care cuvintele influențează destinul personajelor (s.n.)"195, demonstrația sa nu are absolut niciun cusur (De altfel, nu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
forme vechi. Peste atacuri, valorile parnasiene vor stărui cu tenacitate și în plin simbolism. Dacă adevărul uni poet se află scris mai degrabă în poem decât în discursurile sale despre poezie, în cazul lui Leconte de Lisle, meditațiile din proza eseistică sunt o proiecție sinceră a structurii sale spirituale în perfectă concordantă cu creația. Mai mult încă, ele cuprind adevăruri latente care, în multe aspecte, nu scăpat contemporanilor. La aceasta va fi contribuit și redusa circulație, în epocă, a prozei sale
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
care apar frecvent în conversațiile personajelor din Muntele vrăjit (Der Zauberberg). Le-a recitit apoi cu atenție în timpul pregătirii romanului Doktor Faustus (1974), al cărui protagonist, muzicianul Adrian Leverkühn, își modelează viața pornind de la biografia lui Nietzsche. De altfel, producția eseistică a lui Thomas Mann de la Considerațiile unui apolitic (Betrachtungen eines Unpolitischen, 1918) până la cele două studii monografice despre Nietzsche din 1924 și 1948 clarifică prezența frecventă a filozofului din Röcken în universul său mental. Mărturie a influenței funeste stă mai
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
care o populează, chiar dacă știe că altarele părăsite vor fi locuite de demoni. O aură vizibil gnostico-nihilistă emană astfel din scrierile acestui mistic fără Dumnezeu și se condensează, ca o obsesie, în succesiunea aforismelor sale tăioase și a peregrinărilor sale eseistice. Nihilismul cu care avem de-a face aici este evocat mai curând prin imagini și efecte literare decât desfășurat și expus în liniile ample și riguroase ale raționamentului filozofic. Dar tocmai în acest fel vin la lumină într-un mod
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
cu accent pe scrieri viabile, precum romanul Arhanghelii, și fiind completată cu un bogat capitol documentar și bibliografic. Totuși, Z. nu va cultiva acest tip de demers, ci preferă sinteza și mai ales cronica literară sau a edițiilor ori articolul eseistic. Bun cunoscător al literaturii române, ca și al celor străine, orientat în domeniul artelor, aflat într-o permanentă efervescență intelectuală, el are inițiative importante în istoria literară, conștient de nevoia unor instrumente de lucru fundamentale: „Arhiva națională a literaturii române
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
întreprinse în zonele înnoitoare ale teatrului și prozei actuale, el va reveni la epoci anterioare cu trilogia Clasicism și baroc în cultura europeană din secolul al XVII-lea (1981-1985), care ambiționează o cuprindere integratoare. Demersul istorist și comparatist, cu adjuvante eseistice și teoretice, câmpul referențial acoperind nu doar culturile mari, cât și câștigurile față de contribuțiile antecesorilor îl plasează pe M. printre cercetătorii de prestigiu ai epocii baroce. Primul volum este consacrat problemelor teoretice suscitate de conceptele de manierism, baroc și clasicism
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
S. Koch, Psychology: A Study of a Science, 1959); ș.a. Mai puțin cunoscută a rămas opera sa din 1938, The Psychology of Human Conflict. Era lucrarea psihologului-șef al Biroului de Informații Secrete al Marinei SUA. Cartea părea (și pare!) „eseistică”, în sensul că autorul își argumentează insuficient teoriile și tezele pe care le avansează. Este greu de crezut însă că Guthrie a scris o lucrare fantezistă. Faptele doveditoare și argumentele științifice nu îi lipseau, dar ele constituiau secrete militare. Elaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/2361_a_3686]
-
său, Ș. are vocația călătoriei culturale. Sub scutul soarelui (1985) și Ritmuri în piatră (1988) asociază în chip fericit încărcătura de noutate și imprevizibil a reportajului în geografia și umanitatea mediteraneană cu voluptatea evocării monumentelor de artă și cu digresiunea eseistică pe varii teme, și aici literatura și raportarea la scriitorii români ocupând un loc privilegiat. Traducerile din franceză (între care Poésie et profondeur de Jean-Pierre Richard), precum și versiunile la memorialistica lui N. I. Herescu și a Soranei Gurian completează profilul unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289904_a_291233]
-
rubrica „De toate”, redactată de Dan Smântânescu și Augustin Popescu, ca și în alte însemnări, sunt prezente accente polemice, chiar pamfletare. Sunt avute în vedere și unele periodice cu secțiuni dedicate literaturii, precum „Universul literar”, „Duminica Universului” ș.a. În notațiile eseistice intitulate Europa în București F. Aderca invocă pe Maurice Chevalier și filmele cu Stan și Bran. M.Ș.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289624_a_290953]
-
1968), Cunoaștere de noapte (1969), Păsările (1970; Premiul Academiei Române și Premiul Uniunii Scriitorilor), Apa (1973), Iluminări (1975), Racul (1976) - aduc în literatura română a anilor ’60 gustul dezbaterilor de idei și al investigării stărilor de criză existențială, în tradiția prozei eseistice și de analiză psihologică interbelice. Apropiat în această privință de Camil Petrescu și Anton Holban, lui I. i s-a reproșat însă adesea uscăciunea construcției epice, în care personajele devin simple pretexte pentru confruntări filosofico-teoretice între principii ale gândirii abstracte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287655_a_288984]
-
și de ridicol”, L. recuperează în literatura sa nonfictivă un statut cert de prozator. Capabilă să dezvolte fraze arborescente și să găsească jocuri de cuvinte semnificative, [...] Monica Lovinescu se aventurează în exprimarea unor idei foarte greu de exprimat. Paginile ei eseistice sunt torențiale și polifonice, elanul intelectual asociindu-se cu sarcasmul cel mai caustic. Puțini scriitori reușesc, prin talentul lor, să acopere un atât de întins registru al afectivității, de la entuziasm (eruptiv și solemn) și până la dispreț. [...] Talentul ei literar, remarcabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
realitatea. Nu rareori un astfel de narator devine un simplu purtător de cuvînt al autorului. Romanul, precum și, într-o măsură mai mică, formele narative de dimensiuni mai reduse au fost întotdeauna nevoite să se apere de tendința către scrisul auctorial eseistic. Această tendință este deja evidentă în romanul Moll Flanders, a cărui retrospecție moralistă este mai frecvent reprezentată prin vocea lui Defoe decît prin aceea a protagonistei penitente 29. Iar această tendință mai poate fi găsită și în romanele de mai
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
însușiri a fost interpretat de primii recenzenți drept "eseu actorial" (figurierter Essay), pornindu-se de la premisa că există un grad mare de identitate între personajul Ulrich și autorul Musil. Însă Musil a arătat clar în ce măsură conta pentru el intermedierea conținutului eseistic prin Ulrich: "Dar pot să spun ceea ce vreau să spun numai în roman, prin intermediul evenimentelor și personajelor"31. Spre deosebire de Orwell, Musil nu poate fi ținta acuzațiilor de "diletantism", prin care Anderegg înțelege eșecul unui autor în a transforma propria imagine
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
155, 288, 297, 309-311, 313, 318 în romanul epistolar, 310 Dual Voice, v. și perspectivă dublă efect-tablou (Tableau-Effekt), 160 emic-etic, început narativ, 248-249, 255 empatie, 246-247, 252-253, 255, 258, 281, 306-307, 317, 321-322, 327 entropie, 30, 129 epifanie, 127, 212 eseistic, 36-7 estetica receptării, 233 eu întrupt, 147, 150 eu narator eu care trăiește, 135, 148-149, 159, 164, 166, 180, 239, 297, 307-309, 313, 327-328 distanțare a eului narator de eul care trăiește, 166, 313 fable-sujet (histoire-discours), 42, 51, 65, 74
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ordine de preocupări fiind de menționat și contribuția la Dicționarul de termeni literari (1976), pe care l-a și coordonat. Celălalt teritoriu al cercetărilor sale este critica și istoria literară românească. Scrie despre Paul Zarifopol (căruia îi și editează opera eseistică și bogata corespondență), dar și despre ceilalți reprezentanți ai direcției estetice, de la Titu Maiorescu la strălucita generație interbelică și la contemporanii Mircea Zaciu, Eugen Simion, Nicolae Manolescu, fără a uita contribuția lui C. Dobrogeanu-Gherea ca deschizător de drumuri pentru critica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289469_a_290798]
-
chiar unic, prin dorința sa de a fi în mijlocul lucrurilor, de a se implica personal în ele, nefiindu-i niciodată de ajuns să le interpreteze și să le povestească. De aici și unicitatea filmelor și a operei sale literare și eseistice, forme artistice atașate obsesiv de teme eterne și generale cum ar fi destinul Omului, imanența Realității, mitul Naturii și al Istoriei, sensul sacru al vieții și al morții. Teme pe care Pasolini le consideră momente inevitabile ale prezentului, cu care
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Ion Mircea, Adrian Popescu, Anghel Dumbrăveanu, Augustin Pop, Mircea Petean ș.a., iar cu pagini de proză Gheorghe Schwartz, Gabriela Melinescu, Bedros Horasangian, Radu Țuculescu, Tudor Dumitru Savu, Doina Cetea, Maria Luiza Cristescu, Marian Ilea ș.a. Se remarcă un dens sector eseistic și publicistic, susținut de Eugen Uricaru, Horia Bădescu, Alexandru Vlad și Ion Mureșan. În ceea ce privește critica literară, semnează în continuare Ion Vlad, Petru Poantă, Liviu Petrescu, Mircea Muthu, Mircea Tomuș, Irina Petraș, Ioana Bot ș.a., cărora li se alătură Sanda Cordoș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290269_a_291598]
-
dialogul nerostit dintre ele și virtuozitatea mânuirii „vorbirii libere indirecte”, a obținut intensitatea pătimașă din scrisul lui D.H. Lawrence, coerența pe care romanele acestuia o capătă tocmai din alternanțe de ritm narativ, nuanțe ori tonalități, a găsit echivalențe pentru stilul eseistic al lui Aldous Huxley, ca și pentru inventivitatea stilistică a lui Raymond Federman ori pentru jocul ludic și umorul „originalului” Saul Bellow; a recreat amalgamarea magiei verbale orientale cu ironia nostalgică a modului narativ postmodern din opera lui Salman Rushdie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
Strămoșii noștri, trilogia de romane cuprinzând Vicontele tăiat în două, Baronul în copaci și Cavalerul inexistent. Lor li se adaugă o fertilă creație nuvelistică (din volumele La urmă vine corbul, Intrarea în război, Povestiri), Basme, dar și o susținută activitate eseistică și publicistică. Italo Calvino a condus mult timp redacția de proză a cunoscutei edituri Einaudi, fiind și unul dintre membrii marcanți ai grupului Oulipo, fapt ce-i atestă o dată în plus apetența pentru parodie. 354 În Italo Calvino, Cavalerul inexistent
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
e profund limitat. Dar de văzut nu se vede...”. Stilul este solemn și ermetic ca în vechile cosmogonii. Stil pregătitor, inițiatic, cu propoziții oraculare din care fiecare înțelege ceea ce poate. Elegia a doua, numită și Getica, destramă, în stil aproape eseistic, această solemnitate dă o idee despre popularea universului cu zei. Zeul apare acolo unde se produce o ruptură în coerența materiei, orice rană naște zeul ei, orice suferință este sacralizată. Dar suferința de a scrie (Poezia), dar rupturile în interiorul subiectivității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Povestirea începe prin a parodia un stil epic, să zicem stilul obiectiv, impersonal, apoi trece la metoda stenografică și, când povestirea pare a-și fi găsit ritmul și stilul, prozatorul introduce fragmente dintr-un jurnal intim sau o pagină pur eseistică despre ultima carte pe care a citit-o. Justificarea acestor procedee ar fi următoarea: cititorul să nu fie ținut în afara mecanismului de a produce textul și autorul să nu se mai ascundă în spatele textului. Literatura este un act al realului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]