203 matches
-
la vîrsta adolescenței, învățămîntul trebuie să aibă un caracter analitic care permite o mai ușoară pătrundere în cunoașterea lumii înconjurătoare; pe această bază se va putea organiza un învățămînt integrativ. Spre deosebire de progresiviști care propuneau un învățămînt întemeiat pe interesele elevului, esențialiștii apreciază că antrenarea acestuia în activitatea instructivă o realizează profesorul; el este acela care îl obligă pe elev la efort. În sfîrșit, în concepția esențialismului, școala nu trebuie să aspire spre integrarea ei totală în viață, pentru a deveni "viața
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cea mai sensibilă la nou. Este adevărat, se manifestă încă tendința așa cum s-a văzut de a considera această instituție ca avînd, în primul rînd, un rol stabilizator, într-o societate dominată de schimbare. O astfel de poziție au adoptat esențialiștii, dar ea este criticată de cele mai multe din tendințele contemporane. Dacă societatea se schimbă într-un ritm alert, înseamnă că generația care se educă acum trebuie să fie pregătită pentru schimbările ce vor veni; rezultă deci că școala nu mai poate
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
toți cetățenii noii republici ? Naratorul a asamblat acest dispozitiv critic deghizat de o serie de locuri comune, iar reglarea obiectivului a făcut parte din strategia sa de omologare a evenimentului. Remarcăm faptul că relativizarea coordonatelor spațio-temporale, în avantajul unei perspective esențialiste a rolului istoric, permite licențele perspectivale ulterioare. Deformarea ține de raportarea intenționat eronată la o scară a grandiosului istoric al cărui model exemplar îl constituie declinul mari- lor imperii. „Mărirea” și „decadența” sunt cele două axe care configurează legenda evenimentelor
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
aparență a socialului, cu alte cuvinte cu o formă înșelătoare care îmbracă haina comicu- lui, pentru ca fondul să fie alocat tragicului. „[...] naivitatea sublimă a încornoratului ăJupân Dumitracheă are proporții tragice.” Argumentul forte în favoarea tragicului este pla- sarea într-o grilă esențialistă a conflictelor dramatice, unde accidentul este exclus, și unde fiecare eveniment posedă o cheie de reprezentare ontologic superioară. Un alt argu- ment este că deși s- au schimbat moravurile, această cheie rezistă. Stanca încearcă la rândul lui să scoată faptul
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
să specificăm În ce decupaj operăm cu acest instrument, pentru că nu există o definiție transculturală a vreunui instrument cultural. Nu putem, apoi, opune, atunci cînd vorbim de literatură, modernismul postmodernismului decît cu intenții didactice și numai În absența vreunui criteriu esențialist. și aceasta dintr-un motiv inspirat de un text de-al lui Rorty despre Foucault: “Foucault a Încercat să slujească libertatea umană, Însă, În interesul autonomiei sale personale, el a Încercat de asemenea să fie pentru umanitate și istorie un
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de "emergență a literaturii" evocă aceeași tentativă de a deschide sfera obiectelor și activităților literare dincolo de definiția canonică și normativă a corpusului unei literaturi: "În consecință, voi reformula sintagma tradițională "literaturi emergente" ca "emergență literară" pentru că cea dintâi are conotații esențialiste și monologice care contrazic realitatea dinamicii literare". 67 Heliade Rădulescu, "Barbu Paris Mumuleanu", p. 316. 68 Ibidem. 69 Vasile Gr. Pop, Conspect asupra literaturei române și scriitorilor ei de la început și până astăzi în ordine cronologică, I, Tipografia Națională C.N.
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
e greu să observăm că o asemenea poziție poate avea rezultate doar între indivizi care vin din aceeași familie de „vocabulare“: ați întâlnit până acum fanatici dispuși la dialog sau intelectuali care să poată discuta fără armele lor tradiționale - poziția esențialistă: adevărul, cunoașterea, morala au o esență pe care noi o reperăm? Dar întâlnirea dintre un fanatic și un „intelectual“ poate produce un bun articol pe Wikipedia nu pentru că ei ar renunța benevol la „vocabularele“ lor, ci pentru că întreaga platformă tehnică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
poate produce un bun articol pe Wikipedia nu pentru că ei ar renunța benevol la „vocabularele“ lor, ci pentru că întreaga platformă tehnică și regulile de funcționare îi obligă să renunțe. Wikipedia relativizează fiecare individ pornit să cucerească lumea de pe o poziție esențialistă și dominatoare. Nu-i relativizează în totalitate „arhiva de concepte“, dar o aruncă, tocmai pentru că el este orgolios și centrat în propria cultură, în conversația cu celălalt. Dacă refuzi conversația, dispari. Richard Rorty a murit vineri, 8 iunie. În ultimii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
mână al culturii naționale. Prima jumătate a secolului al XX-lea consolidează și rafinează această postură, filtrată prin contribuții de ordin științific, literar și artistic, plasând-o ca temei al naționalismului românesc până în prezent și statuează o serie de caracteristici esențialiste ale țăranului și ale lumii țărănești, devenite veritabile clișee cu largă circulație în zilele noastre. Țăranul a devenit un reper fundamental nu doar al discursului naționalist, tradițional sau recent, ci și un model pentru discursurile ecologiste, precum și o sursă de
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
aceste reprezentări discursive și artistice ale lumii rurale au oferit o serie de tipologii din rândul cărora chiar țăranii alfabetizați puteau să-și aleagă un model pentru a-și construi sau restructura propria viziune asupra identității țărănești. Duplicitatea folclorizării: discursul esențialist și efectele sale materiale asupra țărănimii Ce se întâmplă cu țăranul dincolo de acest marș entuziast al construirii identității sale și al încorporării sale în panteonul național? În afara unor demersuri menite să-l culturalizeze și să-l integreze în marele corp
Comment peut-on être paysan? () [Corola-website/Science/296081_a_297410]
-
dacă golim o vacă de organele ei interne, ea nu mai este o vacă, așa cum totuși un geamantan rămâne un geamantan chiar dacă îl golim de conținut. Există deci deja la această vârstă o clasificare între viu și neviu pe baze esențialiste. Ce e esențial se află undeva înăuntru, și el se transmite ereditar. Ideea de suflet care animă ființa umană, care este sediul „eului” și sursa imaterială a gândirii, este și ea o formă de esențialism (religios) care apare la om
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
aceste manifestări să dispară, trebuie o mutație a speciei (umane)”. „Tratamentul paliativ” al acestor „maladii” sociale citate mai sus, este cultivarea raționalismului, mecanism care însă din start prezintă un handicap, anume faptul că cere efort, în timp ce abordările intuitive de natură esențialistă se mulțumesc cu legături cauzale aparente sau chiar pur imaginare. Perspectiva care se oferă deci minorităților rasiale, etnice, sexuale sau religioase, este așadar aceea a unei lupte susținute și continue pentru apărarea drepturilor lor, și asta tocmai pentru că în contrast cu ceea ce
Rasism () [Corola-website/Science/300838_a_302167]
-
ei reală de a îndeplini cu cinste o atare sarcină de răspundere.” (p.11) Perspectiva privitoare la reprezentarea genului în acest eseu poate părea favorabilă ”masculinizării” și defavorabilă ”feminității”, doar dintr-o poziție interpretativă conservatoare în care asociem în mod esențialist caracteristici precum voință, forță, energie, inteligență, încredere, afirmare, capacitate de conducere, cu masculinitatea. Dintr-o perspectivă în care contestăm însă această conexiune, putem susține că din punctul de vedere al mizei discursului de aici, care este cel de a marca
Realism socialist și gen - Feminitate în discursul criticii de artă în deceniul al șaselea () [Corola-website/Science/296141_a_297470]
-
prin componentă să anti-comunistă, ci și prin </spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>respingerea (teoretică) a politicului</b></spân></spân><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, în toate manifestările sale. </spân></spân></p> Discursul dihotomic, esențialist, normativ, autoritar și moralist al intelectualilor post-1989 fundamentează <spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><b>”consensul” că nu se poate vorbi despre trecutul recent decât dintr-o perspectivă în același timp apolitica și anticomunista, girata de profesioniști ai </b
Realism socialist și gen - Despre dreptul de a privi și interpreta arta trecutului recent dintr-o perspectivă feministă locală () [Corola-website/Science/296130_a_297459]
-
mai multe poziții de autoritate este văzută în logica argumentației de mai sus că o ”mutație”, că tactica esențială în interiorul unei strategii complexe de fragmentare a familiei. Al doilea text la care mă voi referi aici împărtășește viziunea conservatoare și esențialista a celui de mai sus, discutând despre intervenția asupra feminității a proiectului regimului comunist în termenii unei ”distorsiuni”.</p> În capitolul 5 al lucrării sale O sociopsihanaliză a realismului socialist</i></spân></spân><spân style="font-family: Times,șerif;"><spân style
Realism socialist și gen - ”Distorsionările feminității” () [Corola-website/Science/296140_a_297469]
-
al monogamiei (cu corolarul său, familia mononucleară fericită și perfectă) pe care toți îl preaslăvim dar foarte puțini, cei cu adevărat ambițioși și dedicați, îl și practicăm. Dinamica adulterului e unul dintre multele exemple care ilustrează faptul că o separare esențialistă a rolurilor de gen este falsă (atât bărbații cât și femeile au dorințe și practici sexuale în afara relației monogame) și deloc inofensivă, pentru că vine cu o ierarhie a rolurilor și cu privilegii acordate celui aflat mai sus în ierarhie: e
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
depăși condiția în care i-a dus vârtejul vieții - accentul cade pe responsabilizarea celor care au ajuns în situația asta. Conceptul de „cultură a sărăciei”, apărut în anii 1960 și amplu combătut ulterior, în principal pentru reducționismul psihologic și explicațiile esențialiste (http://bit.ly/2dGVCXK</i></spân><spân style="font-size: medium;">), este menționat efectiv chiar în „Cluj Metropolitan - Strategia Integrată 2014-2020” (p. 127), disponibilă la: </spân><a class="western" href="http://bit.ly/2dg2at3"><spân style="font-size: medium;"><i>http://bit
Cluj Capitală Culturală sau justiție culturală ca soluție la injustiții sociale? () [Corola-website/Science/296155_a_297484]
-
reprezentării, o reprezentare de care depindem și de care suntem rareori responsabili ("Infernul sunt ceilalți" - J.-P. Sartre, " Cu usile inchise"). Soluția dată de Sartre acestei probleme constă în asumarea libertății, în respingerea naturii ("physis") și a punctului de vedere esențialist care definește indivizii ca esențe imuabile. Individul trebuie definit existențial și istoric, în raport cu devenirea sa și cu totalitatea actelor și a alegerilor sale.
Libertate (filozofie) () [Corola-website/Science/306944_a_308273]
-
culturală și antropologia nu sunt inutile. Un alt recenzent, Isa Blumi, considera cartea a fi inconsistentă, nereușind să-și atingă scopul inerent de a scrie o istorie a Balcanilor din punctul de vedere al europenizării. Mai mult, el critică contribuția „esențialistă” a Alinei Mungiu Pippidi, salutând faptul că ea nu caracterizează textele celoralalți autori. Alina Mungiu Pippidi a debutat la revista ieșeană Opinia studențească. În trecut a colaborat la revistele Dilema Veche și 22. Scrie în prezent un editorial săptămânal în
Alina Mungiu-Pippidi () [Corola-website/Science/303138_a_304467]
-
cauză-efect atunci când n-avem nici o idee despre cauzele reale ale fenomenului pe care îl observăm. Acest proces care ține de ceea ce se numește "biologia naivă" sau "intuitivă" este un instrument relativ eficace pentru a înțelege realitatea, întrucât elementele unei categorii esențialiste chiar au, în fapt, lăsând de-o parte diferențele observabile, caracteristici comune. În ciuda iluziilor și prejudecăților pe care le antrenează în societățile actuale, acest proces cognitiv era total adaptat condițiilor de viață ale strămoșilor noștri îndepărtați, "culegătorii-vânători" din Pleistocene. Pentru
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
iluziilor și prejudecăților pe care le antrenează în societățile actuale, acest proces cognitiv era total adaptat condițiilor de viață ale strămoșilor noștri îndepărtați, "culegătorii-vânători" din Pleistocene. Pentru acest motiv el a fost selectat (Barett, Gil-White). Aplicat raporturilor de înrudire, procesul esențialist permite de altfel determinarea de manieră netă când e vorba să știm cine face parte din grup și cine este străin, fapt ce permite consolidarea coeziunii grupului. Stabilirea clară a frontierelor facilitează în plus căutarea de parteneri sexuali atunci când trebuie
Explicația biologică a religiei () [Corola-website/Science/311545_a_312874]
-
a drepturilor omului, declarându-le neconstituționale. În ciuda acestui fapt, în noiembrie 1996, toate barurile, cluburile, ziarele, revistele, asociațiile sau firmele destinate comunității LGBT au fost interzise. A existat o anumită reticență în a dezincrimina relațiile homosexuale. Aceasta datorită unor credințe esențialiste și naționaliste conform cărora homosexualii reprezintă o amenințare la familia tradițională și modul de viață românesc. La 25 octombrie 1996 este fondată asociația ACCEPT, prima și cea mai mare organizație neguvernamentală din România care apără drepturile persoanelor LGBT. La presiunile
Drepturi LGBT în România () [Corola-website/Science/303420_a_304749]
-
Anderson) În secolul al XVI-lea s-au scris numeroase texte referitoare la arta, existând o vastă literatura cu ambiții teoretico-filozofice din această perioadă. Giorgio Văsari ocupă un loc aparte în istoriografie, fiind autorul unei istorii a artei paradigmatice și esențialiste, model ce a fost perpetuat până în secolul al XIX-lea. Pornind de la operă să, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților (1550), mi-am propus să schițez modul în care s-a construit și reluat acest model istoriografic și cum, într-un
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
familiei sau strămoșilor regionali (sau prin identificarea cu creștinismul) și Europa era organizată în monarhii și republici sau state-orașe (și nu în state-națiuni), putem spune că umanismul italian și începutul istoriei moderne a artei au fost formulate de pe o poziție esențialista. Autorii din această epoca au creat senzația unei inferiorități în ceea ce privește producția artistică non-italiană, pretinzând universalitatea teoriei artei și a modelelor artistice pe care le-au propus (și produs). Mai tarziu, ideea decalajului și cea a întârzierii, mecanisme tipice pentru secolul
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
că o femeie poate vorbi despre umilințele ei, dar un bărbat nu, unei femei îi e mai ușor să recunoască, fiindcă undeva, în adâncul ei, e pregătită pentru violență.” (p. 226) O apartenență care, în dimensiunile ei naționaliste, prestabilite și esențialiste, rămâne un puternic element de identificare, de-a lungul istoriei: Femeia rusă n-a avut niciodată un bărbat normal. Îl îngrijește, îl tot îngrijește. Îl tratează în parte ca pe un erou, în parte ca pe un copil. Îl salvează
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]