292 matches
-
pentru filmele, cărțile și reprezentațiile sale teatrale. "Regizorul demonic" din tinerețe a devenit azi numai zâmbet și bunătate, mai visător ca niciodată, cu noi proiecte în minte, căci adevărata forță creatoare nu se stinge cu vârsta, dimpotrivă, se amplifică, se esențializează, tentând alte dimensiuni. Viața regizorului s-a simplificat devenind viața unui "eremit" plin de voie bună, izolat, din plăcerea proprie, pe insula Fårö, acceptând fața nouă a bătrâneții, singurătatea împlinirii, credincios amintirii ultimei lui soții, păstrând vii, mai departe, vechile
Ultimul "elefant” by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/13672_a_14997]
-
Ioana Zirra Spectacolul cu Furtuna de Shakespeare a fost pus în scenă la Palatul Cotroceni de Nona Ciobanu (regie) și Iulian Bălțătescu (scenografie și light design). Această lectură scenică recentă a Furtunii esențializează structuri ultime ale iubirii izvorâte din magia elementelor care sunt lăsate să se manifeste în continuumul dintre om, natură și Dumnezeire. În raport cu care Prospero este și instanță (cu delegație demiurgică), și magician, și garant performativ ideal (adică, mai simplu spus
Minimalism și metafizică by Ioana Zirra () [Corola-journal/Journalistic/7875_a_9200]
-
gesturilor impalpabile, o mistică sui-generis a unor stări existențiale expurgate de orice imixtiune a realului impur. Accentele aglutinante ale unei materialități opresive sunt topite într-o retorică a diafanității, iar meditația asupra ființei și a rosturilor sale în lume își esențializează direcția, depășind enunțul periferic și atingând registrul unei reflexivități exemplare.” Cronica respectivă continuă încă mult, mult prea mult, cu fraze de acest fel. Sunt câteva observații de făcut. Cuvintele mari, de care autorul cronicii nu se ferește deloc, ne-ar
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4723_a_6048]
-
a poeziilor, în versuri de mică întindere decupate dintr-un discurs, oricum, deloc amplu îl diferențiază de asemenea pe autorul craiovean de congenerii săi care preferă, în marea lor majoritate, textul-fluviu, compozit și despletit. Ion Maria comprimă și încearcă să esențializeze într-o "cheie a purității" (Gheorghe Grigurcu) ceea ce colegii săi de generație desfășoară și documentează incriminator: o realitate apăsătoare, o existență aproape insuportabilă. Prin contrast, fiecare "povestire" din acest cartier de Est mizerabil, având "o aură neagră de gunoaie", se
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
tocmai, sublime, care s-au opus prin atitudine sau prin viziune fluxului vremurilor lor, este de admirat. Paradoxal, fără a-și fi sieși suficientă, ea ne trimite, fără ocolișuri, la volumele originare, la atitudinea primă, care nu se prea poate esențializa.
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
98). Filosofia de viață a Irinei Mavrodin e simplă și veche de când lumea. Carpe diem, cu multiplele sale variante literare, de la rubayatele lui Omar Khayyam, până la Ronsard. Poemele sale merg direct la idee, nu se încurcă în metafore, discursul este esențializat, eliptic, până la compoziția concentrată a aforsimului. Ele impresionează prin viziune și prin filosofia implicită, mai mult decât soluțiile poetice imaginate de autoare. Poemele din uimire/étonnement au o eleganță austeră, farmecul crepuscular al unei seri liniștite de vară la malul
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
Roșiorii de Vede și băiat de prăvălie. 1917 - Lucrează ca argat pe moșia boierească din Lisa. Încearcă să se stabilească în București, ca vânzător de ziare. Tot în 1917 face călătoria la sudul Dunării care, mult mai târziu, se va esențializa în romanul "Jocul cu moartea". Continuă să citească foarte mult, fiind arhivar la Judecătoria din Turnu Măgurele. 1920 - Debutează în ziarul "Victoria" din Turnu Măgurele cu un pamflet, "Mai puțină ingratitudine", cu referire la pensia mizerabilă a văduvei lui Coșbuc
Zaharia Stancu () [Corola-website/Science/297578_a_298907]
-
avertizând cititorul că ne aflăm în spațiul pur al poeziei, acolo unde orice determinări reale devin irelevante în fața dimensiunii simbolice. Romanul debutează cu o serie de stop-cadre idilice care evocă începutul poveștii de dragoste dintre protagoniști, și care par să esențializeze, să reducă la nucleul lor de semnificație întreaga suită de peisaje idilice în care s-au întâlnit vreodată perechile de îndrăgostiți din literatura rusă; o serie de imagini puternic vizualizatoare (dar și de senzații auditive sau olfactive, sinestezia e un
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
premise pentru aventuri lirice ulterioare. În scurt timp, poezia lui Nichita Stănescu intră în faza de combustie a modernismului. După splendida cosmogonie personală din 11 elegii (cel mai bun volum, în opinia mea, un volum, așa zicând, capodoperă), discursul se esențializează și se ermetizează. Ca la Ion Barbu, unul dintre modele, vom găsi o "extremală" opacitate. Deși venele poeziei lui Nichita Stănescu sunt străvezii, iar sângele său e alb, deși ajungem să vedem prin ea, o înțelegem tot mai puțin, mai
Aventuri lirice by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9422_a_10747]
-
de o parte, fără a cădea în narativ, pictorul își poate desfășura nestingherit vocația epică, iar, pe de altă parte, fără a eșua în demonstrativ, își poate duce pînă la extrem cercetarea în spațiul limbajului, în special pe aceea stilistică. Esențializînd lecția lui Corneliu Baba, el decontextualizează forma, purifică imaginea, extirpă reperele de parcurs și îi transferă privitorului, apelînd subtil, prin stimuli subliminali și prin alte strategii psihologice, la memoria acestuia, întreaga responsabilitate a privirii sistematizatoare. Ieșind din imaginarul și din
Vladimir Zamfirescu, între natură și cultură by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10748_a_12073]
-
literatură îl poartă pe doctorul din municipiul de pe malurile Mureșului într-o lume a artistului detașat de frământările unei societăți în derivă, descătușându-i energii creatoare, regăsite în simpla perfecțiune a trăirilor umane. Când nu operează, chirurgul Celus Ciobanu le esențializează în piatră, lemn și marmură, chemându-și semenii în spațiul celest al frumuseții. A coborât din sala de operații, cu masca pe față și cu mănușile de cauciuc pe mâini. Fusese o zi „plină”. Plină de osteneală, dar și de
Agenda2005-33-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/284082_a_285411]
-
jelire, se întreabă naratorul, făcînd speculații despre influența psihică theta sau despre descîntecul care atinge diencefalul prin emisie puternică. Dar această simplitate are la rîndul ei o miză literară. Vasile Andru vrea să scrie povești exemplare, adică structuri, scheme, osaturi esențializate în care nu decorul contează, nu ornamentele, fie ele de atmosferă sau de scriitură, ci adevărul simplu și miraculos al unei întîmplări speciale: "Obiectul prozatorului este , suferința ruperii de împărăția nevăzută, căutînd veriga pierdută din lanțul de aur, rupt odată
"Nu fac evocare, ci revelare" by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15812_a_17137]
-
într-un târziu, voluntarului prozator va figura nu la începutul, ci la finalul romanului („Moartea n-ar trebui să lase ferestre deschise după trecerea ei”). În centrul acestui carusel al iluziilor se află însă câteva episoade cu fundal autohton, ce esențializează și particularizează alienarea globală. Unul dintre ele se petrece în trecut (la mijlocul deceniului al optulea, deci chiar când Matei Vișniec își făcea rodajul în literatură) și are drept fundal restaurantul scriitorilor de la Casa Monteoru. Cu eroii, cu infatigabilii: Jebeleanu, Mazilescu
Addictive writing by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3068_a_4393]
-
de o parte, fără a cădea în narativ, pictorul își poate desfășura nestingherit vocația epică, iar, pe de altă parte, fără a eșua în demonstrativ, își poate duce pînă la extrem cercetarea în spațiul limbajului, în special pe aceea stilistică. Esențializînd lecția lui Corneliu Baba, el decontextualizează forma, purifică imaginea, extirpă reperele de parcurs și îi transferă privitorului întreaga responsabilitate a privirii sistematizatoare, apelînd subtil, prin stimuli subliminali și prin alte strategii psihologice, la memoria acestuia. Ieșind din imaginarul și din
Un manierist tărziu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9927_a_11252]
-
prost/ în cîmpul cu maci/ cu gurampletită în bale,/ și mă-nfig ca un fier ruginit/ în toți și în fiecare.” (XV. Cântec de nebun). Ca și în Manifest anarhist..., singura stea de pe cerul poetului „blestemat” este Mama, figura maternă, esențializată într-un principiu al binelui incoruptibil. Acesta e punctul fix, punctul de referință ce introduce o coerență în vîrtejul de imagini, oprind totodată disoluția eului moral. Există însă, față de primul volum al lui Ianuș, modificări importante la nivelul discursului liric
De la Eminescu la Eminem by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2877_a_4202]
-
prin tehnica adoptată. Versul scurt, de factură înșelător-populară (ca în Doina), se distanțează mult de folclor prin ritmurile sofisticate la care apelează (peonul); limbajul, de simplitate lexicală aparentă, atestă o vîrstă figurativă simbolistă și un metaforism avansat; desenul s-a esențializat, este unul în sepia, detaliile picturale dispar și rămîn doar contururile. Plecînd de la „doină", Iosif ajunge la muzica savantă de cameră, interpretată cu precizia instrumentistului virtuoz. Dincolo de valoarea ei estetică lipsită de echivoc, poezia lui Iosif este un simbol al
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
El nu scrie „auditiv”, ci „vizual”. Pe de altă parte, întoarcerea la pictură (fapt mai puțin cunoscut) mai poate însemna și o încercare ultima, disperată, de a capta / fixă imaginea. Cum poate fi, de asemenea, o încercare de a-si esențializa expresia într-un alt limbaj. Există în Abaddón, Exterminatorul și câteva pasaje referitoare la Franz Kafka. Iată unul: „Noul pentru Kafka nu e ceea ce înțelegea prin nou John dos Passos. Fiecare creator trebuie să caute și să găsească propriul său
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
cea a dansului. În tot acest demers, teoretic, conceptual, estetic și teatral, spectacolul Intrusa de la Oradea mi s-a părut că strînge cele mai rafinate și mai substanțiale elemente ale acestui parcurs programat și asumat, pas cu pas, de regizor. Esențializată la maximum - piesa lui Maeterlinck - pe care mărturisesc că nu am citit-o în nici-o versiune pînă acum iar traducerea Ancăi Măniuțiu a fost și un fel de inițiere - conține în complicata-i structură simbolistică și filosofică - cîteva puncte care
În sepia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14658_a_15983]
-
șterge și lipsa conflictului creează uitarea, lipsa vibrației: moartea lumii așa cum o știam. Este poate cel mai interiorizat și tragic moment al „Ring-ului”, acela în care, din punct de vedere muzical, Wagner își încalcă complexa concepție armonică și își esențializează discursul. Nu este prima apariție a unisonului în Tetralogie, nici ultima, dar forța expresivă a vocilor unificate continuă schimbarea de paradigmă anunțată în Siegfried și desăvârșită în Götterdämmerung: identitatea puternică a lumii terestre în absența zeilor. Eroii wagnerieni ne pot
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
bine gîndit, inspirat cu adevărat, un spațiu realizat de scenograful Viaceslav Vutcariov stabilește de la început, în alți termeni, coordonatele pentru această montare cu Harap Alb. Decupajul lui Cornel Todea găsește un traseu clar, aerisit, care nu complică povestea, ci o esențializează. O strînge pe structura inițierii, pe morala abaterii de la ceea ce este comunicat în urma unei experiențe - tatăl îl sfătuiește pe fiul său să se ferească de omul spîn, lucru cunoscut de toată lumea și neglijat de cel ce urmează să ajungă pe
Rîzi tu, rîzi, Harap-Alb by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11545_a_12870]
-
nevindecat.// Tu vei rămâne aici, la hotar,/ simțind în carnea ta cum doare/ nevindecata rupere a Lunii". Abia odată cu exilul parizian, Ilie Constantin își va descoperi literalmente biografia. Volumele de început (și cele mai bune) vin cu acest decor epurat, esențializat la maximum, în care experiențele fundamentale ale eului se eliberează de factorul timp. Marea și țărmul cu nisip, catargul corăbiei din noua-vechea odisee, copacul și fântâna ca o axă verticală pe orizontala terestră se desprind de realitatea înconjurătoare, de care
Insomnia by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7618_a_8943]
-
știu că nu e nimic nelalocul lui, căci poezia ei, la fel excelentul roman, stau sub semnul unei sofisticate poetici a morbideții. Biblioteci în aer liber subliniază, dincolo de toate, destinul unei scriitoare care-și trăiește ideile cu frenezie. Exact ceea ce esențializează un autor. Așa încât, oricâtă nefericire ar expulza discursul ei, rezultatul e întotdeauna unul superlativ artistic. Citim portrete și amintiri literare, articole publicistice, recenzii și frânturi de gânduri dintr-un jurnal de idei. În final, o Addenda reproduce discursul parodic adresat
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
postdecembristă. Poate chiar cel mai lucid și - iarăși, poate - cel mai scandalos. De unde această stare de fapt? Din obișnuința gazetărească, îndelung rodată pe ficțiuni și pe eticisme, de a citi pe sărite sau - caz totuși fericit - printre rânduri. De a esențializa brutal și de a simplifica nepermis de mult. Așa se explică dosarul naționalist instrumentat în anii '90 de camarila extremistă a României Mari la adresa Politicelor, așa se explică filele aprige ale anchetei de pe poziții naiv postmoderne prin care Observatorul cultural
Cum rămâne cu literatura ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9095_a_10420]
-
În Puntea nu suferă și nu va muri Omul, ci acest personaj în carne și oase, poetul scriind despre suferința lui. Bolnavul se agață de realitate, de viață, de făpturile și obiectele ei; poetul, urmărindu-l îndeaproape, purifică, decantează și esențializează. Poezia se scutură de anecdoticul suculent din La Lilieci și elimină tot ceea ce ar putea însemna un „balast”. Centrul de greutate s-a deplasat. Savoarea limbajului, epicul colocvial al unei comunități rurale, insert-urile ironice, în el, ale autorului hiperinteligent
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]
-
linie pe care poetul ne-a invitat încă de la debutul lui editorial: linia șerpuită a ironiei culturale și a perspectivei generale în care se înscriu majoritatea situațiilor și aspectelor din textele soresciene. (titlul unei poezii) este, pe de o parte, esențializată la maximum, decantată într-un lirism aproape pur; iar pe de alta, particularizată intens și dramatic, devenind una cu pielea și bubele bolnavului cu sfîrșitul aproape. Abia cînd ne eliberăm de efectul uimitor al acestui complex poetic în care Sorescu
Cartea morții by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2750_a_4075]