335 matches
-
restrictive. Mai mult, procesul identificării (fără posibilitatea diferențieriiă este o formă de negare a altor modele de identitate și de comportament: unicul construct de femeie acceptat online este supus criticii și reconstrucției prin promovarea altor modele de feminitate și umanitate. Esențializarea unei viziuni a femeii occidentale, caracterizate printr-un anumit stil al discursului și al conduitei online (unul „prietenos”, grijuliu și gentilă este respinsă ca un fenomen care construiește anumite așteptări, pozitivități și comportamente, în dauna altora, tipizate drept violente sau
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
scenă din camera cea albă dă cheia întregii stări de tensiune a filmului. Ură și iubire, pasiune, atitudini exteriorizat-violente și un joc senzorial-agresiv, alternând cu lungi momente de tăcere. Pitorescul care ucide pateticul este eliminat, împreună cu orice descriere, în avantajul esențializării tragice. Gestul, ca element vizual, este redus la maximum, alternând izbucnirile dinamice, adesea instinctuale, cu atitudini împietrite, iar vocea, ca element auditiv, alternează strigăte și explozii sonore cu tăceri prelungi. Dacă am reprezenta grafic această tensiune continuă a acțiunii, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
limpede, riguros articulată. (Margareta Bărbuță) Alexa Visarion și-a cristalizat, în ultimul deceniu, un concept propriu de teatru. E grefat pe relevarea stărilor colective, a tensiunilor apte a exprima tragicul existenței în modalități de cea mai concentrată expresivitate, în maxime esențializări și reverberante metaforizări, sugerând, cu violență artistică, dereglări ale unor mecanisme sociale și istorice. Spectacolul cu Woyzeck, de G. Buchner, e o aplicare strălucită a acestui concept. Spectacolul este de sesizantă originalitate, complex și dur, de o dramaticitate pe alocuri
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
în obiectivele cadru elaborate pentru întreaga perioadă de școlarizare în ciclul primar și în obiectivele de referință specifice fiecărei clase; înțelegerea conținuturilor ca ,,vehicule’ care conduc la realizarea unor obiective de referință precis structurate și nu ca scop al învățării; esențializarea conținuturilor și raportarea corectă a volumului acestora la numărul minim de ore prevăzute în planul de învățământ; orientarea procesului didactic pe activități de învățare în care componența acțională a elevilor să fie predominantă; adaptabilitatea la diversitatea de condiții (geografice. climatice
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
în obiectivele cadru elaborate pentru întreaga perioadă de școlarizare în ciclul primar și în obiectivele de referință specifice fiecărei clase; înțelegerea conținuturilor ca ,,vehicule’ care conduc la realizarea unor obiective de referință precis structurate și nu ca scop al învățării; esențializarea conținuturilor și raportarea corectă a volumului acestora la numărul minim de ore prevăzute în planul de învățământ; orientarea procesului didactic pe activități de învățare în care componența acțională a elevilor să fie predominantă; adaptabilitatea la diversitatea de condiții (geografice. climatice
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2938]
-
demutizați, datorită nivelului scăzut de cunoștințe și a lipsei de antrenament în realizarea operațiilor logice. 22. Generalizarea și abstractizarea sunt operații intelectuale care constau în selectarea unor caracteristici comune și generale ale obiectelor și fenomenelor și care, prin generalizări și esențializări, sunt implicate în concepte. 22. Generalizarea și abstractizarea se vor realiza doar în proporția în care le va permite senzorialitatea și simbolul imagistic implicat. 23. Comparația este raportarea unor obiecte, fenomene sau trăsături ale acestora la altele asemănătoare sau diferite
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
autodirijate. Sigur că Veneția pare prin excelență spațiul-receptacul al unei priviri dilatate de Alternative incitante (inclusiv de interpretare), dar alegerea urbei în care carnavalescul, măștile, teatralitatea devin chiar efigii obligatorii ține mai mult de o estetică a (de)mascării, a esențializării și revelării treptate. Așadar călătoria mentală se desfășoară într-o Veneție astfel transfigurată, plină, în ordinea aparenței, de vestigii (ale istoricității și, desigur, ale culturalului atemporal, mereu viu), iar în ordinea esenței, de însemne ale unui altceva ce transcende orice
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
prisma opțiunii pentru un lirism expurgat într-o direcție prea puțin solicitată în poezia de azi, cea a umanismului matematic, teoretizat odinioară de Ion Barbu. Ca la acesta din urmă, figurile geometrice își au un rost prestabilit în procesul de esențializare a ideii poetice, dar și de spiritualizare a trăirilor pur umane, pentru care matematica reprezintă doar o altă opțiune ontologică prin care spiritul uman tinde înspre Spiritul pur. Unul dintre Rondelurile și Ovoidele din 2005, intitulat chiar Rondelul geometriei, descifrează
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
profunde. Alternarea stereotipiei și a evenimențialului apare că una din structurile textului literar. Pariziana instalează în text evenimentul prin organizarea spectacolului și fenomenului, la nivel de scenarii globale și scene ritualizate sau circumstanțializate. În cazul Parizienei putem vorbi despre o esențializare prin mijloace teatrale, adecvate inerentei personajului. Femeia pariziana încearcă să introducă în ordinea monotona divertismentul, jocul, aventură, surpriză. În reprezentarea scenica totul vine în acțiune prin arhitectură jocului de sensuri. Esențializându-se printr-o formulă de mitopo(i)etică a aparentei
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
aveau să formuleze preceptele Ermetismului legătură dintre verb, literatura și viața: Giuseppe de Robertis remarcă felul în care Leopardi, înainte de a compune o poezie, se purifica scriind cugetări răzlețe și fragmente de epistole, parcă mănat de o teribilă dorința de esențializare ce nu îl părăsea niciodată.93 O încercare similară de reducere la nucleu va fi împinsă până la extrem de Salvatore Quasimodo, a cărui artă s-a bazat pe concentrarea extremă a sensului cuvintelor și pe fragmentarea succesiva a imaginilor. Despre segmentarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
autor să devină vizibilă numai într-un al doilea moment, acesti poeți optează pentru compoziții scurte și concise.172 De altfel, în unele pagini ale culegerii Zibaldone (1182) Leopardi profetizase apariția unei poezii scurte care să poată îndeplini întrutotul exigențele esențializării, poezie ce, iată, constituie marca distinctiva a ermeticilor.173 Calitatea imaginilor de a reverbera constituie unul dintre pilonii tehnicii romanticului, admirată și împrumutata de poeții secolului trecut, care au recuperat printre altele și componența de nedeterminare, de nedefinit, de ambiguitate
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
în cercul mai larg al tendințelor ermetizante din literatura epocii, ci capătă, în interiorul acestuia, valoare axiomatica. În viziunea critică a lui Macrì, cuvantul este element fundamental al tehnicii quasimodiene, principiu valoric, desideratum final, miez catartic spre care tinde intru împlinire esențializarea întregului suflu de inspirație și patos. În opinia sa, efortul creator se concretiza în încercarea de a tensionă momentanul și tranzitoriul într-un cuvânt unic și absolut, ce nu este explicația sau comentariul unei imagini mit prestabilite, ci devine el
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fiind că autorul ermetic îndrăgea să transforme în materie literară elementele umile și aparent nesemnificative din natură, în care el vedea reflectată întreaga ființă a lui Dumnezeu, s-a vorbit despre franciscanism, deseori golit, paradoxal, de religiozitate. Transformările tind spre esențializare, spre reducerea elementelor și a ființei umane la puține trăsături de bază, cu potențial fecund. Replierea în vegetal (cu 28 de ocurente, adjectivul verde este cel dintâi că frecvență printre reprezentanții categoriei sale gramaticale) constituie un respiro ce întrerupe căutarea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
într-un timp primordial. 2.3.1. Model exemplar Operele pe care le apropie reeditarea intertextuală conțin modele exemplare. Elocventă este, în acest sens, abordarea acelor capodopere care au instituit, în timp, mituri literare. Prin fiecare repetare are loc o esențializare a substanței livrești 5. Intertextualitatea ilustrează regressum ad originem: prin ea are loc repetarea ceremoniei cosmogonice instaurate in illo tempore de către Ființe nemuritoare. De altfel, literatura prezintă propriile ei mituri: "textele pe care caracterul lor simbolic și fondator le-a
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
din modelele exemplare ale intratextului prozei studiate: "Nu e adevărat că esistă un trecut consecutivitatea e în cugetarea noastră cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, aceleași întotdeauna, esistă și lucrează simultan" (ibidem). Suprapunerea hipotext/hipertext, percepută ca un efleuraj, poate ascunde esențializarea substanței livrești. "Căci unificarea prin anamnesis a fragmentelor de istorie fără vreo legătură între ele înseamnă a lega începutul de sfârșit" (Eliade: 1978, 117). Sunt luminate astfel aspecte noi ale meca nismului intertextual: ruptura duratei profane și reintegrarea într-un
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
termeni obișnuiți, consolatori. Prin intermediul acestei poetici, Ileana Mălăncioiu "se îndepărtează de la scenografia rustică, păstrată în amintire din anii copilăriei. Spațiul pe care începe să îl prefere este unul imaginar, necircumstanțializat și neidentificabil. Prin această operație, se realizează nu numai o esențializare, cum credea, probabil, poeta, la vremea respectivă, a reprezentării, ci și o purificare a ei, în sensul negativ al cuvântului. Spălată de orice culoare locală, poezia pierde și substanță, ca o haină trecută prin curățătorie chimică"185. Tot un fel
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
ori frazele, epurîndu-le tot mai mult, golindu-le de orice descriere inutilă, căutînd cu înverșurare cuvintele cele mai potrivite și nimic altceva. A fost adesea numită soră a lui Beckett și a lui Cioran, de primul apropiind-o ariditatea aparentă, esențializarea dialogurilor umane, sub care clocotește o neînchipuit de violentă durere, de cel de al doilea, deziluzia permanentă, dezastrul recunoscut al propriei existențe și ironia amară. În 2005, mărturisea într-un interviu din "Magazine littéraire": "Nihilismul. Acesta e cuvîntul care mi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
distingem spune autorul, pentru a-și ilustra ulterior tabelul cu exemple adecvat alese între o teroare naturală, una "de frontieră" (în care neverosimilul și inexplicabilul supranatural se amestecă) și una eminamente supranaturală, ceea ce reprezintă, pentru metodologia volumului, un program de esențializare selectivă, fiindcă, personal, i-aș mai fi adăugat cel puțin teroarea religioasă (metafizică) și teroarea politică, deși acest din urmă conținut a fost supralicitat abuziv în exegeza de după 1989 dedicată comunismului și lagărelor din "Gulag", ceea ce explică, probabil, și reticența
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
multă literatură"328, cum am văzut, literaturitatea constituind și un mod de a revendica în registru peiorativ sensibilitatea simbolistă. Ne aflăm într-un punct de inflexiune de unde arta celor doi sculptori își precizează mai clar distanțele pe măsură ce Brâncuși alege o esențializare a formelor, iar Paciurea continuă linia rodiniană de o manieră personală, în lucrări precum Monumentul lui Mihai Eminescu (1910) și Gigantul (1905), apogeul asimilării lecției rodiniene. Capul poetului era înălțat pe un soclu de trupuri, unul dintre ele având în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Expoziția Societății "Arta Română"", din 1919, Francisc Șirato sesiza prin similitudine cu arta lui Brâncuși influența exercitată de Rodin atât la nivelul tematic și tehnic, cât mai ales la nivelul sensibilității simboliste înregistrate sub semnul unui vizionarism cu tendință spre esențializare, fapt care va deveni definitoriu pentru Brâncuși. "Pe d-l Paciurea îl frământă problema imaterialului (...). Acesta e coșmarul conștiinței de sine care tulbură sufletele artiștilor din epoca noastră: Rodin și alții au suferit aceleași dureri. Și numele lui Brâncuși trebuie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
că acest tip de formalism trecut de teoreticianul român prin grila psihanalizei freudiene, marchează, mai degrabă, o fază finală a simbolismului european, ilustrată elocvent și de Brâncuși, în trecerea sa către arta modernă, fază în care simbolul cedează în fața unei esențializări a materiei și a eliminării oricărui rest narativ. În acest sens, se pot stabili o serie de corespondențe cu facțiunea ermetistă a liricii barbiliene. "Paciurea este mai aproape de Freud, iar el se află, de asemenea, într-o etapă mai timpurie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
instructiveducative. Pentru optimizarea activității instructiv educative profesorul dispune de o gamă variată de căi și mijloace, începând cu proiectarea didactică, în funcție de resursele umane și materiale de care dispune. Precizarea obiectivelor pedagogice, structura logică a conținutului, stabilirea relațiilor interdisciplinare și pluridisciplinare, esențializarea, actualizarea și adecvarea conținutului la nivelul de înțelegere al elevilor, respectarea corelației: obiective conținut strategii didacticemetode de evaluare, folosirea mijloacelor moderne de învățământ și a metodelor activ-participative de descoperire și invenție, realizarea în lecții a principiilor didactice a legilor învățării
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3016]
-
independent. Pentru optimizarea activității instructiv-educative profesorul dispune de o gamă variată de căi și mijloace, începând cu proiectarea didactică, raportate la resursele umane și materiale de care dispune. Precizarea obiectivelor pedagogice, structurarea logică a conținutului, stabilirea relațiilor interdisciplinare și pluridisciplinare, esențializarea, actualizarea și adecvarea conținutului la nivelul de înțelegere al elevului, folosirea mijloacelor moderne de învățământ și a metodelor activ participative, realizarea în lecții a principiilor didactice și a legilor învățării sunt de asemenea, importante căi de optimizare a procesului de
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3016]
-
între eroii romanului, între felul lor de a trăi și de a-și analiza propriile sentimente și atitudinea autorului față de experiențele lor. Simplitatea aparentă a romanului se datorează în primul rând modalității discursive pe care autorul își sprijină conținutul propriu-zis. Esențializarea conflictului se armonizează cu îndreptarea excursului analitic pe făgașul narației retrospective. Confesiunea este modalitatea prin care personajele se descoperă pe ele însele, dezvăluindu-se mereu în fața unui ,,celălalt”. Ea presupune, spre deosebire de monologul interior care predomina în Întoarcerea din rai, presupune
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
în momentul respectiv, de celelalte însușiri);operația comportă deci două aspecte: unul de reliefare și reținere a unor însușiri și altul de omitere a celorlalte. Este un proces prin care se selectează unele trăsături comune și generale, care sunt, prin esențializare și generalizare aduse la stadiul de concepte. Se produce pe calea inducției sau deducției și întotdeauna presupune desprinderea de planul concret și trecerea într-un plan teoretic abstract. Prin abstractizare gândirea ajunge la noțiuni și concepte. d) Generalizarea este operația
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]