303 matches
-
suntem siguri de reacția Guvernului, efectul reclamelor nu este în totalitate previzibil. Ambele tipare de discurs au funcția de a reduce incertitudinea prin structurarea informației într-un mod predictibil de către ascultător/cititor. Diferă însă locul din text unde cititorul găsește esențializată ideea centrală asupra căreia este solicitat să-și concentreze atenția: în cazul tiparelor inductive, atenția se concentrează la sfârșitul textului, acolo unde este formulată concluzia; în cazul tiparelor deductive, atenția se concentrează la începutul textului, acolo unde este formulată teza
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și vântul, ca semn al dezordinii și ca factor al proliferării: "Vântul însuși îi ajuta întâlnindu-le/ mirosurile prin care se-nmulțeau," Vântul însuși avea pe soția sa Vânta hărăzită de zei". De-altfel, întregul univers este prezentat în forme esențializate, cu partea lui bărbătească și femeiască. În Tracia, "Frunza gorunului se lipise de frunza gorunei/," fagul de fagă, ulmul de ulmă, frasinul de frasină. În acest context, Manimazos, heghemonul, aruncă voinicește o piatră în apă, în aer, în foc și
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
demenței. Când până și viscolul ajuns în culmea nebuniei făcea să trosnească zidurile hanului bătrân. Alexa Visarion aplică nuvelei-sursă același tratament ca și "năpăstuiților" din piesă: toate detaliile pitorești sunt îndepărtate rând pe rând, precum foile de ceapă, până la miezul esențializat. Măreția simplității. Filmul reprezintă o mărturie a propriilor obsesii ale regizorului, după cum recunoștea într-un interviu. Privit din acest unghi, pare a fi opera unui moralist clasic, presupunând o acută conștiință a eului, dar și practica absolut necesară a introspecției
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
impuse de regizor, care își gândește și construiește simultan spectacolele pe două nivele. Unul pe orizontală, identificat cu o rescriere scenică aparent previzibilă, valorifică și integrează cu valoare de semn teatral componente scenografice, vestimentare, coregrafice, asimilate organic de un discurs esențializat. Al doilea pe verticală, adunând și concentrând laolaltă energii și tensiuni ce acționează cu forța unei viituri, convertește totul în combustie, uneori atât de densă încât ridică realul prin dilatare în zonele halucinației, ale oniricului. Ambele nivele se întrepătrund. Fac
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
modern și expresiv. Teatrul Giulești ar emeritul de a fi un teatru solid, compact, care dispune de resurse interpretative excelente. M-a impresionat îndeosebi marea clasă a actriței Dorina Lazăr în acest spectacol de mare echilibru desfășurat într-o scenografie esențializată, dar plină de semnificații. Impresionantă este și această perfectă orchestrație vocală și gestuală pe care a realizat-o magistral regizorul dând în spectacol momente antologice. Nivelul companiei române este de o mare profesionalitate. Între altele, am cunoscut prin acest spectacol
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
moment de stagnare, cînd teatrul românesc e sub filmul românesc, care, la ora actuală, e mult mai important, mult mai viu, mult mai adevărat. Și are rigoare, dar rigoarea nu e la modul didactic, e în simbioză cu o fantezie esențializată. Am pus prima dată întrebarea de mai sus, aici, la TIFF 8, la conferința de presă a cineaștilor din Ungaria. Și n-am obținut un răspuns la obiect, poate fiindcă alții nu știu cum era la fața locului filmul românesc din trecut
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un simbol multisemnificativ (exploatând resursele polisemice ale limbajului). Neavând un conținut semantic explicit, simbolul își pierde funcția de concretizare pe care o îndeplinea în poezia clasică, romantică sau parnasiană. El devine un semn prin care se sugerează existentul, un análogon esențializat al realității sensibile și suprasensibile și un element de coeziune/de „corespundere“ între planul exterior și cel interior. - Exploatarea valorii muzicale a cuvintelor, a sunetelor fără un conținut semantic, a pauzelor, a ritmurilor, a rimelor se realizează prin armonii imitative
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
popular, dar are un autor cunoscut și este fixat întro formă definitivă, scrisă. Alte elemente de diferențiere sunt precizate în schema următoare: Nuvela (fr. nouvelle; it. novella - noutate, nuvelă) este specia epică în proză care prezintă în chip verosimil imaginea esențializată a unei lumi și a unor destine, având un singur plan narativ, focalizat asupra unor personaje complexe. Intriga nuvelei este riguros construită, iar acțiunea este dinamizată de conflicte puternice. Firul epic/fa bulativ urmărește destinul protagonistului în momente semnificative ale
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în fața soarelui cu o inimă ca din el ruptă, sunt caracterizați printr o inteligență nativă, prin tărie de caracter, forță morală, dârzenie și mândrie. Toate aceste însușiri sunt atribuite și protagonistei. Caracterul arhetipal al eroinei este subliniat prin portretul fizic esențializat - construit din perspectiva naratorului - și prin portretul moral care se alcătuiește prin însumarea mai multor ipostaze. Ca personaj reprezentativ pentru femeia de la munte, Vitoria este definită prin hărnicia și priceperea cu care conduce gospodăria ori face negoț, prin credința neabătută
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
terestră exuberantă se desfășoară și idila din Luceafărul, dintre Cătălin și Cătălina. Evaziunea în vis: Cunoașterea, singura cale de a atinge Absolutul se desfășoară numai în spațiul oniric. În Luceafărul, Cătălina își prelungește reveria în vis, unde Luceafărul îi apare "esențializat" în oglindă; el devine un zburător cu chip omenesc, și numai așa are loc, între cei doi, comunicarea: Iar ea vorbind cu el în somn/ Oftând din greu suspină". În visul protagonistului din nuvela Sărmanul Dionis, acesta încearcă să evadeze
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
erudiție, uneori redundantă, irespirabilă, Iorga poate fi considerat un pionier al imagologiei moderne, unde contează modalitatea de a concentra frânturi aparent disparate dintr-o existență, armonizate într-un concret "virtual". Iată un asemenea exercițiu evocator de imagine, în grafie focalizată, esențializată: "Închipuirea puternică a fiului de țeran de supt muntele Neamțului, pe care n-o stricaseră, și n-o putuseră măcar amesteca, anii de școală, ucenicia de seminariu, rostul bisericesc și ocupația zilnică și, puțin și silnică, la școala lui primară
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
îndoială, în materie de autenticitate, documentul cel mai direct și revelant al literaturii românești contemporane. Sub influența fenomenologiei, reducția la esențial apare și la Camil Petrescu, grație acestei metode se intuiește ,,substanța", sensurile ei, complexul său de semnificații, izolate și esențializate, una câte una. De altfel, Camil Petrescu afirmase că acesta reprezintă un stadiu în care, autenticitatea fiind "prevăzută în conștiință", această conștiință "autentifică" realitatea, îi certifică existența, o instituie, o percepe în latură esențială adică absolută. Specifică autenticității este și
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
utopică, fiind privită cu un amestec de ironie și sarcasm. Fragmentul, la care facem trimitere, se constituie într-o metaforă eidetică (procedeul este remarcat și comentat într-un studiu de Pierre Ouellet)51 și constă în interpolarea unei realități iluzorii esențializate. În literatura universală, cel care a inaugurat acest artificiu narativ a fost Henry James, în nuvela 0 coardă prea întinsă: "Mă gândesc halucinat că aș fi putut ucide pentru femeia asta... că aș fi fost închis din cauza ei, pentru crimă
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Dumnezeu. Personificată, mlaștina este aici un topos ambiguu, receptacul al durerii, dar și generator de suferințe. Ambiguitatea e confirmată de adevărul că mlaștina îmbină două elemente primordiale: pământul și apa. Prin contopire, ele creează, în opinia lui Gaston Bachelard, schema esențializată a materialității: "De aceea vom acorda o mare atenție combinării dintre apă și pământ, combinare care află în pământul frământat cu apă pretextul său realist. Pământul frământat cu apă este atunci schema fundamentală a materialității. Însăși noțiunea de materie este
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Tatălui ceresc să părăsească firmamentul pentru a se cununa cu o pămînteancă. Dar Tatălui i-a ajuns o jertfă consumată cristic prin mandat și atunci Îi refuză fiului răzvrătit descensiunea. Tatăl știe că josul dezamăgește Întotdeauna pe plerontici și pe esențializații numinoși. Pentru că daca i-ar fi permis acea descensus ad inferos care este pămîntul blestemat de la Adam prințul stelar ar fi repetat angoasa unui alt erou damnat prin iubire ar fi cîntat și el aria perdantului „je suis le tenebreux
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
structura actanțială a comediei urbane, ea îndeplinește un rol excepțional. Femeia pariziana este interesantă prin constituirea unor mecanisme, strategii, stratageme și tactici specifice. Rolurile și manifestările Parizienei se suprapun unul peste celălalt, entitatea să devenind tot mai condensata și mai esențializata. Pariziana se caracterizează printr-o totalitate de roluri, reguli și norme culturale și sociale. Pariziana se găsește în centrul narațiunii și acțiunii, dramatizând-o, ea este cea care modelează situații și perspective. "Dramatizarea" românului se manifestă în scenele patetice și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
a ermetismului.184 De asemenea, a fost și este general acceptat pe de o parte faptul că autorul volumului Ape și pământuri, mai mult decat Ungaretti sau Montale a știut să împingă până la limita ultima artă compoziției obscure, a cuvântului esențializat, pe de altă parte faptul că el a constituit în mare parte sursă imitațiilor care au dus la formarea ermetismului manierist. Mario Petrucciani discuta separat despre ermetismul manierist și despre reprezentanții de seamă ai acestei orientări literare: spre deosebire de adepții celui
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
proprie condiției artistului. Există aici o apropiere de reprezentările tradiționale ale sfinxilor decadenți cu priviri meduzante, unde feminitatea este subliniată prin contrast cu monstruosul. Această formă de reprezentare încă antropomorfă realizează trecerea spre reprezentările ulterioare, unde chipul uman este stilizat, esențializat, devine androgin. Sculptorul exersează posibilități, direcții, în cadrul aceleiași teme care-l preocupă. În cele din urmă, este foarte posibil ca artistul să fi asimilat ceva din experiența lui Rodin, Brâncuși o face la rândul său în privința acestui nefinit, a ceea ce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lacrimi abia formate și pe cale de a se desprinde într-un univers străin, ai senzația că dacă l-ai atinge, chipul acesta s-ar încreți fin, precum oglinda unei ape. Cu această himeră, Paciurea se apropie foarte mult de viziunile esențializate brâncușiene, cu Domnișoara Pogany sau Pasărea măiastră. Sorin Alexandrescu face o dublă lectură, freudiană / jungiană a himerelor lui Paciurea, fie ca realizare a unei tensiuni în cuplul de forțe al elementarelor Liebenstriebe/Todestriebe freudiene, fie prin selectarea din cuplul de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ar fi ales să reproducă nu un tip, sau, mai degrabă, un arhetip, o față ovală, cu trăsături abia pronunțate, indicând acel preformat sau neformat, stadiu incipient al materiei în căutarea unei forme, explorând propria dimensiune ontologică. Apropierea de sculptura esențializată a lui Brâncuși sare în ochi, putem oricând compara Muza adormită în diferitele ei variante dar și Domnișoara Pogany cu Himera Apei pentru a sesiza similitudinile alfabetului plastic al celor doi artiști. Aceaste figuri evocă o stare extatică de autocontemplație
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cu un coș de flori într-o mână, un coș din care florile se revarsă. De aceea țigăncile Ceciliei Cuțescu-Storck apar adesea ca nuduri, fără portul țigănesc în culori țipătoare, vii, izolate de "profesiile" cutumiare și de spațiul familiar, exotizate, esențializate. Vermont este mai aproape de Secession în felul în care tratează frumusețea acestor țigănci, aceeași postură dirijată, premeditată o întâlnim în Țigancă, (ulei pe carton, P.N. 3709, 0,275 x 0,185 cm, muzeul Arad). De data aceasta, țiganca ține o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ghete și arme de lemn, în special pentru elevii săraci. Sala teatrului comunal a intrat într-un amplu proces de reamenajare începând cu luna mai 1911. Motivele acestui demers au fost prezentate în ședința consiliului local din 21 martie 1911. Esențializate, acestea făceau referire la faptul că „sala fiind mică și neavând loji, trupe mari de teatru se feresc a veni aici neavând locuri suficiente, pentru a aduce un venit mai mare”. Conform proiectului din 21 martie, capacitatea sălii urma să
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
-și dea în petec și s-arate canalia netrebnică în toată urîciunea ei morală și fizică. Dar, în adevăr, să-l dăm dracului! Nici să-mi mai pomenești ceva despre el în vro scrisoare a ta." (25 februarie). Acestea sînt, esențializate, opiniile Poetului despre promotorul artei erotice în trei: "Măriile voatre, am onoarea pentru ca să vă recomand familia mea: consoarta mea, copiii mei, amicul meu!" În vara anului următor, Eminescu va ceda complet suferințelor; Maiorescu va nota în jurnalul său iunie 1883
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
istorice extinse și [...] dezvoltarea propriului mit în episoade lungi" (1986, p. 176). Una dintre cele mai evidente dificultăți rezidă în limbajul poetic însuși, care este, potrivit lui David Wagenknecht, "nu doar complex și bogat, ci și extraordinar de dens și de esențializat" (1973, p. 258). Wagenknecht subliniază că, măcar în contextul acestui epos, "limbajul este (subl. în text, n.m.), în proporție excepțională, forma" (1973, p. 258). Corolarul meu ar fi acela că obsesia blakeană în privința semanticii iluminate înaltă limba engleză la proporțiile
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
propriei opere literare, cum și de obsesivele preocupări de natură psihologică, înclinăm a crede că Lovinescu nu aprecia teatrul ca pe un gen de artă autonomă, cu norme și trăsături specifice, cât mai curând ca pe "o formă mentală și esențializată a realității subiective"46, imago mundi, metaforă atotcuprinzătoare a existenței în sine. Să nu uităm că tot pe un pattern de conflict dramatic (între "temperament" și "voință") și-a construit Lovinescu, după cum am văzut, sistemul critic, precum și "teoria" despre personalitate
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]