188 matches
-
în mod evident parte dintr-o lume asemănătoare, dintr-un univers social axat pe aceleași coordonate și pe aceleași mecanisme. Or, tocmai acestor oameni care sunt niște excrescențe ale unui univers social codificat, ale unui cocon protector centrat pe preocupări estetizante "înalte" și pe o bunăstare materială evidentă, li se va pune cu acuitate o problemă morală. Catastrofa va irupe neașteptat și va cere un răspuns kierkegaardian. În Tico, Ioana care se află la volan tocmai și-a anunțat fratele că
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
contact, un șoc. Modern, "modernitate" înseamnă cu totul altceva. Există o nevoie sinceră, o necesitate reală de autoexprimare a noastră, a tinerilor. Autoexprimarea capătă însă o valoare obiectivă, suplă, doar dacă atinge zonele adânci ale substanței scenice. Risipită în soluții estetizante, rămâne pur subiectivă. Teatrul "soluțiilor fără destin" e un teatru născut mort, un teatru fără contacte vitale, și în care actorii de multe ori rămân simpli executanți. Executanți cu sarcini minime. Interesant e faptul că actorii buni, actorii mari, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
evoluție permanentă care, pe cât este de legitimă și stimulatoare, pe atât de mult amenință și atacă straturile profunde, esențiale ale operei, fiindcă esențialul se află întotdeauna ascuns adânc înăuntrul ideilor și nu poate fi adus la suprafață prin căutări superficiale, estetizante, formale. Chiar și actorii noștrii simt această tiranică pretenție de schimbare și fac de la ei, unii modificând adesea până la deformare rolurile, pentru a fi pe placul publicului. Când le merge! Sau, poate, când modelul care li se propune nu le
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spre decadentism cu o Psychopathia sexualis estetizată, cu decorativismul pletoric înscris în însăși substanța personajelor care evoluează în cadrul de viață estetizat, cu privilegierea unei componente fantasmale care se regăsește într-o artă somptuară asociată cu cruzimea. Luchian va transcrie viziunea estetizantă a lui de Feure în panourile sale decorative centrate în jurul câte unui personaj feminin. Pentru pictura română devine semnificativă trecerea de la un idilism cu note naive, pitorești, la o dimensiune a unui simbolism difuz al întâlnirilor semnificative, emblematice, misterioase, la
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de tinere fete, zâne, cu părul foarte lung, expresie a fluidizării amintite mai sus, atente la scena care se desfășoară. Basmul este o lume în care frumusețea și tinerețea nu sunt privilegii temporare, ci regula. Atmosfera de basm configurează dimensiunea estetizantă a artei simboliste a lui Kimon Loghi, ale cărui influențe prerafaelite se regăsesc, ca și la Cecilia Cuțescu-Storck în crearea unei coregrafii gestuale care răspunde unor intenții decorative. Există astfel un gest de o feminitate grațioasă, care se repetă în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și alte inefabile simboliste Fenomenul decadent care caracterizează sfârșitul secolului XIX prezintă aceeași ambivalență fondatoare la nivelul relației cu religiosul. Sfârșitul secolului al XIX-lea aparține pozitivismului și raționalismului, dar și unei resurecții a religiosului sub forma misticismului, a ereziilor estetizante, precum catolicismul rozacrucian de coloratură dandy al lui Joséphin Példan, sau a ermetismelor școlilor spiritiste, dintre care cea a doamnei Blavatski și a colonelului Olcott a fost poate cea mai populară. Cercurile teozofice înfloresc și în România, după modelul pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
dedicată compozitorului Beethoven), având în centru un singur exponat, sculptura lui Max Klinger. Cu toate acestea, există un întreg context decorativ, din care se desprinde prin proporții și forța viziunii, Friza Beethoven. Întreaga expoziție evidențiază panestetismul Secesiunii și utopia sa estetizantă. Friza lui Klimt trebuia să respecte un program, înfățișarea progresului omenirii prin intermediul artei, care dobândea și o funcție soteriologică, așa cum remarcă și Carl Schorske: "Acesta era, cu siguranță, punctul culminant al unei tendințe secesioniste menționat mai devreme: aceea de a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
la social și la eveniment; spre exemplu, reprezentarea Răscoalei din 1907 la Octav Băncilă. Pe un ton critic, caracteristic unui revizionism ideologizant care exclude sau minimalizează orice estetică sustrasă temelor sociale, Petre Oprea evidențiază cea de-a doua dimensiune evazionistă, estetizantă, simbolistă, prin contribuția picturii lui Kimon Loghi cu peisajele din Macedonia, a peisajelor venețiene ale Ceciliei Cuțescu-Storck, ale celor franceze ale lui Samuel Mützner și Alexandru Poitevin-Scheletti, a peisajelor bulgare ale lui Artachino, engleze ale Alexandrei Popini, spaniole ale lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
criticului un delicios derapaj stilistic de o plastică rafinată, diferită de abordarile convenționale, uscate ale subiectului în critica de artă a vremii, abordări bazate pe pe constatări și distincții cvasigenerale. Descrierea se termină apoteotic, criticul desfășurând tabloul propriei sale sensibilități estetizante, pentru care tabloul pictorului nu fusese decât un pretext. Bogdan-Pitești plonjează într-o mitologie senzuală, de rafinament decadent, cu rituri orgiastice, cruzimi orientale și mistere sesizabile în spectrul unei sensibilități decadente: "Ne vin în minte toate riturile mitice, toate felurile
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sfântului. Se specifică faptul că pictura fusese cumpărată de Principesa Maria. De asemenea, la pagina șaizeci și șase, avem reproducerea proiectului de fronton al lui Ștefan Popescu, în care se poate sesiza (dincolo de stilizarea proprie picturii bizantine) și o componentă estetizantă. Pentru viitor, Ioan Duican (Alexandru Bogdan-Pitești) anunță la finalul eseului colaborarea a încă patru artiști francezi și belgieni prin intermediul lui Pierre de Quérlon și al revistei L'Hemicycle. Revue Littéraire Illustrée, al cărei fondator era Louis des Gachons, editor de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
tăiat într-un sens decorativ-licențios, asemeni unei coroane de lauri, sunt menite să confere un caracter burlesc ororii, plonjând în abisul blasfemiei. Avem aici o raportare la sensibilitatea decadentă, care comandă contrastele violente, cu o notă blasfemică și o rezultantă estetizantă, prin care cruzimii i se atribuie mai întotdeauna o conotație sexuală. Masca apărută din neant ne avertizează asupra ororii delectabile; ea prezintă oarecare similitudini cu trăsăturile chipului sfântului, intenția pictorului fiind să reia, cu o altă expresie, cea a Gorgonei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Mahomed, singur În cortul sau, este preocupat să reformeze Imperiul și să dea curții sale o culoare renascentistă, așa că ziua scrie textele legilor, iar noaptea, „dându-i ghes inspirația”, scrie ode și gazeluri. Însă, Într-un imperiu de războinici, preocupările estetizante ale sultanului provoacă nemulțumirea generalilor, În special a căpeteniei lor, Beșleagă; acesta nu-și mai văzuse comandantul „de la căderea Bizanțului”, iar asupra armatei turcești s-au Îngrămădit „o groaza de probleme”. Tragicul și comicul se Îmbină În aceste pagini În
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
17). La fel de reziduală este și identificarea dacică a poporului român. Fără să mai fie inculpați ca exploatatori imperialiști, romanii apar mai degrabă ca o adiție la fondul autohton de natură dacic. Promovând un organicism metaforic condimentat expresiv cu o epitetică estetizantă, manualul de clasa a IV-a a istoriei românilor face următoarea analogie: "Localnicii, adică dacii, s-ar putea asemăna cu o tulpină viguroasă, adînc înfiptă în pământul strămoșesc, iar coloniștii romani, cu un altoi care face ca roada să fie
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]