248 matches
-
În timpul războaielor napoleoniene, el a făcut parte din administrația rusă a Insulelor Ioniene. În 1809 a intrat în slujba Rusiei, ulterior urcînd rapid treptele ierarhice ale aparatului birocratic. El a fost abordat în 1817 de Nikolaos Galatis, un membru al Eteriei trimis la Sankt Petersburg ca să încerce să-i obțină sprijinul. Ministrul de externe rus, deși un patriot grec înflăcărat, credea în perioada aceea că eliberarea Greciei putea fi relizată cel mai bine printr-un război ruso-turc. Dat fiind că nu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
general al societății s-a mutat la Constantinopol, după care s-au înregistrat progrese considerabile. A fost adoptat un nou sistem de organizare; au fost numiți doisprezece "apostoli", fiecare din ei avînd responsabilitatea de a organiza un anumit district. Succesul Eteriei avea să fie uluitor. Cu sediul central în capitala otomană, ea a pus la punct o rețea de celule secrete în teritoriul grecesc și în Principatele Dunărene. S-au strîns bani și au fost trimise instrucțiuni în toate centrele vieții
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
circa 54, domina numărul membrilor de rînd. O foarte mare parte a acestora erau recrutați din Principate și din sudul Rusiei. Militarii, clerul și notabilii greci s-au alăturat și ei societății, dar foarte puțini țărani au devenit membri ai Eteriei. Dintr-o listă de peste o mie de membri, numai șase nume aparțineau clasei care reprezenta majoritatea covîrșitoare a națiunii. În general, negustorii bine înstăriți au rămas la o parte, fiind în schimb atrași cei cu mai puțin succes sau cei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și că le aproba întrutotul. El și-a arogat un titlu care însemna "adjunct" sau "vicerege", implicînd faptul că deasupra lui se afla o "autoritate supremă". Chiar dacă numele legătură limpede cu Rusia i-a atras pe atît de mulți spre Eterie, mai cu seamă din Principatele Dunărene. Pe lîngă aceasta, se pare că Ipsilanti i-a convins pe guvernatorul Basarabiei și pe cel al regiunii Odessa că avea în spate un fel de sprijin oficial. Partea aceasta a Rusiei a devenit
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
se pare că Ipsilanti i-a convins pe guvernatorul Basarabiei și pe cel al regiunii Odessa că avea în spate un fel de sprijin oficial. Partea aceasta a Rusiei a devenit o zonă pentru punerea în scenă a revoltei. Chiar dacă Eteria nu a primit arme din arsenalele rusești, alte articole și banii erau adunați pe față. Rezidenții greci de la Odessa puteau obține cu ușurință pașapoarte pentru Principatele Dunărene. Între timp, planurile pentru organizarea revoluției erau în plină elaborare. Liderii societății au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
unei națiuni grecești independente, avantajele izbucnirii concomitente a unei revolte generale în Balcani erau evidente. Deosebit de importantă urma să fie atitudinea Serbiei. Au fost depuse mari eforturi pentru obținerea sprijinului Serbiei. Karagheorghe, care emigrase în Basarabia, a devenit membru al Eteriei și a participat efectiv la activitățile ei. Spre deosebire de el, Miloš Obrenović era total necooperant. În această perioadă, oborcneazul ducea o politică de colaborare cu guvernul otoman; scopul lui principal era ca puterea suzerană să-i recunoască oficial titlul pe bază
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
a fost inițiată fără o coordonare corespunzătoare cu evenimentele din Grecia. Totuși, alegerea Principatelor ca zonă de declanșare a mișcării de eliberare a Greciei era foarte logică dată fiind situația din vremea aceea. Regimurile fanariote garantau atitudinea prietenoasă a autorităților. Eteria reușise să facă foarte multe recrutări printre boierii greci, dar nu și din rîndul celor de origine română. Domnitorul Moldovei, Mihail Suțu, era însă membru al societății și fusese asigurată cooperarea unui român de frunte, Tudor Vladimirescu. Mai mult, poziția
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
și din rîndul celor de origine română. Domnitorul Moldovei, Mihail Suțu, era însă membru al societății și fusese asigurată cooperarea unui român de frunte, Tudor Vladimirescu. Mai mult, poziția geografică a Principatelor era excelentă din punct de vedere strategic. Dacă Eteria dorea implicarea altor popoare balcanice a bulgarilor, sîrbilor și românilor -, cel mai bun plan era evident ca revolta să izbucnească în Moldova; în drumul lor spre Grecia, forțele revoluționare victorioase puteau străbate apoi în marș teritoriul Balcanilor. Era de așteptat
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
va provoca represalii atît de groaznice din partea turcilor încît puterea ortodoxă ptotectoare va fi obligată să intervină. Condițiile interne din Principate contribuiau de asemenea la faptul ca această regiune să fie gata de revoltă, dar nu în direcția dorită de Eterie. De fapt, liderii ei păreau să fie complet orbi față de efectele lungii perioade de dominație fanariotă. Abuzurile acesteia crescuseră practic după 1812. Cei doi domnitori numiți în perioada aceasta erau Ioan Caragea, care a domnit în țara Românească între 1812 și
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
o gardă albaneză. În condițiile acestea, e de la sine înțeles de ce ura față de dominația fanariotă era atît de răspîndită. Boierii pămîntului și țăranii oprimați au făcut front comun. Existau deci trei forțe revoluționare potențiale în Principate. Am vorbit deja despre Eterie și despre legăturile ei cu regimul fanariot. Boierii autohtoni constituiau o a doua facțiune. Deși mulți colaboraseră efectiv cu domnitorii greci, dorința lor fierbinte era restabilirea domniei voievozilor de același neam cu ei. Atitudinea lor față de Poartă era ambivalentă. Ei
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
am menționat, în 1820, Ipsilanti elabora în Basarabia planurile rebeliunii. El îl alesese deja pe grecul Georgakis Olympios, care făcuse parte din trupele de panduri, drept comandant al trupelor revoluționare din Principate. Domnitorul Mihail Suțu fusese cîștigat de partea cauzei Eteriei; hospodarul Valahiei, Alecu Suțu, nu era membru al societății, dar el era pe moarte. În Valahia exista un guvern provizoriu, trei dintre membrii acestuia acționînd mînă-n mînă cu Vladimirescu și promițîndu-i sprijin în caz că va declanșa o revoltă în Oltenia. Tudor
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
membru al societății, dar el era pe moarte. În Valahia exista un guvern provizoriu, trei dintre membrii acestuia acționînd mînă-n mînă cu Vladimirescu și promițîndu-i sprijin în caz că va declanșa o revoltă în Oltenia. Tudor a căzut la înțelegere și cu Eteria. Se aștepta ca societatea să pornească rebeliunea în Principate, dar că, după reușita ei, toate forțele să treacă Dunărea și să pornească spre Grecia. În ianuarie 1821, Tudor Vladimirescu a părăsit Bucureștiul și a plecat în Oltenia. Între timp, Alecu
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
De-a lungul întregii perioade, el a păstrat legătura cu agenții otomani și cu generalii turci comandanți ai forturilor de la Dunăre. Situația devenise extrem de complicată. Vladimirescu declanșase o revoltă în urma unei înțelegeri anterioare cu administrația provizorie din Valahia și cu Eteria. Apelul său la sprijinul țăranilor fusese primit cu entuziasm, dar partizanii lui urmăreau mai degrabă scopuri sociale decît naționale sau politice. Extrem de îngrijorat de evoluția evenimentelor, regimul de la București a trimis o armată ca să-l oprească pe liderul român, dar
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
care vor trece Dunărea. Nu exista nici o temere față de represaliile otomanilor: "Dacă turcii ar cuteza să pătrundă în Moldova, o forță atotputernică era gata să le pedepsească îndrăzneala."10 La început, nu a existat nici un motiv de îndoială asupra asigurărilor Eteriei. Andrea Pisani, consulul rus la Iași, nu a făcut nimic ca să-i dezmeticească pe cei care erau convinși că o armată rusească urma să-și facă în curînd apariția. În aceste împrejurări, Eteria a primit ajutoare foarte mari. Bani, arme
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
existat nici un motiv de îndoială asupra asigurărilor Eteriei. Andrea Pisani, consulul rus la Iași, nu a făcut nimic ca să-i dezmeticească pe cei care erau convinși că o armată rusească urma să-și facă în curînd apariția. În aceste împrejurări, Eteria a primit ajutoare foarte mari. Bani, arme și recruți soseau permanent la cartierele ei generale. Români și greci își ofereau în egală măsură sprijinul. La Iași, Ipsilanti și boierii moldoveni au întocmit o petiție adresată lui Alexandru I, implorîndu-l să
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
boierii moldoveni au întocmit o petiție adresată lui Alexandru I, implorîndu-l să le vină în ajutor. Totul depindea de reacția Rusiei. Faptul că răspunsul a întîrziat să sosească vreme de cîteva săptămîni a intensificat confuzia generală și i-a permis Eteriei să continue să susțină implicarea rușilor. Totuși, încă din ziua de 7 martie, ministrul de externe rus îi trimisese instrucțiuni consulului său la București, condamnînd revolta lui Tudor Vladimirescu. Liderul român a aflat de atitudinea Rusiei abia spre sfîrșitul lunii
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
îi trimisese instrucțiuni consulului său la București, condamnînd revolta lui Tudor Vladimirescu. Liderul român a aflat de atitudinea Rusiei abia spre sfîrșitul lunii martie. Pînă atunci și el continua să-și asigure camarazii de aprobarea rușilor, bazîndu-se probabil pe declarațiile Eteriei. În cele din urmă, la 17 martie, consulatul de la București a primit dezaprobarea țarului față de acțiunile lui Ipsilanti; a sosit de asemenea o anatemă din partea patriarhului de la Constantinopol. Atitudinea Rusiei era în sfîrșit oficială și lipsită de echivoc. Multe aspecte
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
era în sfîrșit oficială și lipsită de echivoc. Multe aspecte ale politicii rusești din acest timp sînt neclare. În ciuda acestui fapt, se pare că țarul nu știa nimic de existența unei conspirații, cu toate că era la curent cu unele activități ale Eteriei. Implicarea ministrului său de externe era evident mult mai mare. În momentul cînd avea loc revolta, Alexandru se întîlnea cu aliații lui la Ljubljana ca să stabilească ce măsuri trebuiau luate în legătură cu revoluțiile izbucnite în peninsula italică și în Spania. Puternicele
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
sale; țăranii au fost sfătuiți să-și plătească taxele. Nici Vladimirescu, nici Ipsilanti nu comandau o armată în adevăratul sens al cuvîntului și nu dispuneau nici de mijloace de aprovizionare ritmică. Ambele forțe se aflau în afara ținutului de unde proveneau, iar Eteria stîrnise deja multă ură din cauza jafurilor. Deși Tudor încerca să-și țină tovarășii în frîu, și aceștia s-au angajat în acte de violență și furtișaguri. Pe măsură ce dezordinea și anarhia erau tot mai mari, a început fuga în masă a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
s-au angajat în acte de violență și furtișaguri. Pe măsură ce dezordinea și anarhia erau tot mai mari, a început fuga în masă a boierilor și negustorilor. Unii dintre ei erau înfricoșați de răscoala țăranilor, alții, care fuseseră implicați în acțiunile Eteriei, se temeau de represaliile otomanilor. Cea mai mare parte a acestora s-au refugiat în Transilvania, douăsprezece mii alegînd Brașovul, iar șaptesprezece mii Sibiul.11 La 18 aprilie, Ipsilanti a ajuns în sfîrșit la periferia Bucureștiului, însoțit de ceea ce era
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
între ciocan și nicovală. Armata lui era puternică, dar nu putea nici ea ține piept soldaților profesioniști turci. În cadrul negocierilor cu liderul român, reprezentanții otomani au insistat ca trupele lui fie să depună armele, fie să se alăture luptei împotriva Eteriei. Tudor nu numai că nu avea încredere în asigurările turcilor, dar nu credea nici că oamenii lui ar porni împotriva armatei lui Ipsilanti, în rîndurile cărora se aflau de asemenea foarte mulți români. În această situație tensionată, Ipsilanti s-a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în rîndurile cărora se aflau de asemenea foarte mulți români. În această situație tensionată, Ipsilanti s-a retras la Tîrgoviște, în vreme ce Vladimirescu a rămas la București. Ambele armate se temeau de intervenția otomană. Unul dintre primele acte din Moldova ale Eteriei fusese masacrarea civililor turci de la Iași și Galați (Galatz), astfel că Poarta era nevoită să ia măsuri în vederea restabilirii autorității sale. Armata otomană a intrat în țară în ziua de 13 mai, înaintînd spre București. Vladimirescu și oamenii săi au
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Ipsilanti cît și Tudor ajunseseră la concluzia că cea mai bună tactică ar fi retragerea în munți, moment ín care cele două mișcări au intrat în conflict direct. Perfect conștienți de faptul că puterea lor militară era relativ mică, conducătorii Eteriei s-au decis să încerce să preia comanda armatei pandurilor. Ei erau la curent și cu negocierile lui Vladimirescu cu autoritățile otomane, pe care le considerau drept un act de trădare. Ipsilanti a fost ajutat de faptul că liderul român
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
în Transilvania, unde a fost arestat și și-a petrecut ultimii șapte ani ai vieții într-o închisoare austriacă. Un dezastru militar asemănător a avut loc și în Moldova. Suțu a abdicat și a fugit în Rusia. Ultima zvîcnire a Eteriei în Principate s-a petrecut la Sculeni, pe Prut, în ziua de 29 iunie. În urma nimicirii forțelor grecești, armata otomană deținea controlul total asupra Principatelor. În ciuda faptului că guvernul rus condamnase mișcarea revoluționară, ea rămînea profund preocupată de evenimentele din
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
oscilase între rebeli și guvernul din vestul Balcanilor și intrase în legătură cu puterile străine. În ciuda faptului că era dispus să accepte suveranitatea Porții, scopul lui era înființarea unui stat autonom cu toate puterile în mîinile lui. Ali Pașa avea legături cu Eteria, sperînd să-i atragă pe greci în favoarea planurilor sale. Mahmud al II-lea a decis în 1819 că rebelul ayan trebuie nimicit. Perfect conștient de pericolul otoman, Ali se pregătea intens să reziste. El a început prin a depune mari
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]