11,537 matches
-
Să se ascundă sub pat, Ciulindu-și nimbul, urechile,- aripele Cînd ne umplem cu dragoste clipele Și-o iau la goană și se îngîndură Dacă le cade în cap cîte-o scîndură Sau chiar salteaua cu tot cu perne În toiul patimii noastre eterne...
Îngerii noștri s-au învățat by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7243_a_8568]
-
haltă Răsfrîntă-n zori în cea mai pură baltă De pe-un peron cu semafor, cișmeaua, Mama-n capot, ascunsă de perdeaua De la etaj, pîndind, în coate, trenul, Fără chiloții roz, fără sutienul Ce-mi fascinau copilăria dulce În dup-amiezele eterne și năuce? Ce-mi va aduce Moș Crăciun, ce-mi va aduce???
Ce-o să-mi aducă oare Moș Crăciun? by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7754_a_9079]
-
Emil Brumaru Mereu-Mereu, prințesa dolofană, Nu mai punea demult geană pe geană, Gîndindu-se-n cearceafuri și în perne La prințul ei plecat în cruciade Întru-apărarea flamurii eterne A Domnului ce doar în ceruri șade Și ne privește, tandru, cu binoclul, La cît de viu ne arde-n inimi focul Și cum mai cerne dînsa, ca prin sită, Cu coapsele, odaia infinită...
Mereu-Mereu, prințesa dolofană... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/7592_a_8917]
-
șes, Greu urcă pașii unijambi. Ci domnul Noica și Gabriel Nu sînt un monstru bicefal Ce urcă,-n aerul bleu ciel, Într-un văzduh filosofal, Pe numai două,-n loc de patru Picioare, - care, chit că șed În loc, într-un etern stop-cadru, Unul pe altul se succed. Pîn' la cabană nu e mult, Mai multă-i calea dindărăt... Se pare cum că omul cult (Ceea ce nu-i ușor s-arăt) Stă-ntr-un picior cum cocostîrcul, Și-n rîs de cîte-un
Un turnir poetic by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/7564_a_8889]
-
limbă uscată trecând peste suflet, asprindu-l. Simplu, gestul acesta fugind în neant, linia de tren, în iarba înaltă. Albul din zare, într-un iris închis. 6. Depărtarea dă sens precum o cupă cu vișine negustată, pe care o vezi etern în tablou. Fotografii, scrisori - retrăiești sărăcia din timpul războiului, mobila adunată într-o căruță suind ulița, stingând lumânarea troiței. Fata gazdei cea leneșă cu ochii la pândă mereu către poartă. Șoricelul căzut în vadra de lapte, clipocind, clipocind, stricând somnul
Poezie by Corina Anghel () [Corola-journal/Imaginative/7729_a_9054]
-
mea prostită de tristeți. Prins în pologul recii dimineți, Oh, patul va pluti cu noi, doi fleți, De-abia dezmeticiți din perne moi, Cînd visele sînt încă de oloi Si se preling, lăsînd pete în perne, Drept semn al giugiulirilor eterne. Cuțitul va tăia pîinea anume În mari felii de-amor unse cu spume. Si din dulap vor izbucni iar îngeri Preacurioși de calde-ni-le- atingeri...
E-o dezvelire-a lucrurilor simple... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8007_a_9332]
-
Florența, că-n Beatitudini stă, de fapt, esența... Din Orvieto pân' la Todi, convente știu, sub clare zodii. De la Spoleto înspre Terni aveam un pat în miezul iernii. Mai pot de-acuma să mă duc, pe unde vara îmi părea eternă? Cât mi-a rămas, cât mai apuc? In podul vieții - caut c-o lanternă. Cu ochii numai teamă și efort... -abisul are limpezimi marine-... țin o lumină-n palmă, ca la mort, mă priveghez pe mine însumi... O, vreau să
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
sapă încă De râd ca gropile-n pomeți, Măslinii-i urcă și pe stâncă, Vița de vie o cațără-n scaieți. Ești arc întins, atingi și norii, Un țărm abrupt și nematern, Săgeată-n infinit, navigatorii Sunt fii expulzați, exil etern. Marină, faima ta întreci-o Pe cea sticlind cu Marco Polo, Aprinde-același dor libeccio, recife aici, poduri acolo. Pe unde cresc livezi abrupte, la Cinque terre cum se zice, terase duc cu trepte multe, iar portu-i jos cu bărci pitice
Adrian Popescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/7844_a_9169]
-
și se joacă peste capetele plecate cu o baghetă de os prinde sufletul morților din zbor le suge moleculele și ți le suflă în încheieturi ca pe niște forme rotunde de ceață în cautare de vehicule spre a le purta etern transparența VIII Trecerea noastră pe aici nu e decât o repetiție pentru Marea Călătorie în care amândoi vom zbura pe spate cu ochii măriți de cât a fost să învățăm prea târziu și mâinile împreunate ca și cum ne-am fi trăit
Poezie by Carmen Firan () [Corola-journal/Imaginative/7990_a_9315]
-
personală. Concluzia care se impune e paradoxală: un text doar "lizibil" devine, pentru cititorul serios, ilizibil! Evident, nu trebuie să fii Henry James ca să citești (ca om de "meserie", dacă nu romancier măcar... critic literar) într-o manieră asemănătoare. La eterna întrebare: "De ce scrii?" aș răspunde simplu: pentru că m-am îndrăgostit de lectură și pentru că, în timp, am învățat să citesc, inclusiv să "fur" textul citit și să-l rescriu mental. Alături de critica literară - în varianta ei universitară, începută în limba
Fragment de jurnal by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/7761_a_9086]
-
ori o capcană De prins felinele mari (în rănile lor te-ai pierde. Mireasma întunericului cu adieri de mușchi verde Te-ar duce spre lacrimi ce sapă în stînci, nu spre-o apă). Rămîi în cetate, prins în mrejele ceții eterne Și-n zăpada neagră a cîmpului ars. Iarba a fugit de mult din cenușă, S-a ascuns în pămînt și așteaptă să crească cu firul în jos, Pe cealaltă parte a lumii. O pădure cu rădăcinile-cer Nu i se poate
Poezie by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8161_a_9486]
-
această lume tare îngustă). Da, fiecare cititor are poetul său. Dar ce te faci cînd poetul e un bețiv Care dă gata butoiul cu bere Vreme de o poezie, Se îmbată cu Dumnezeu în timp ce aranjează un mic trafic Cu clipe eterne, Cu ochii holbați de gradele de la vodkă se uită la tine și se vede Tot pe sine, imperial se ia de după umeri și plonjează În cea mai neagră drojdie: ziua în care își clătesc viețile ca niște cămăși asudate toți
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/8351_a_9676]
-
în admirația lui. Polanski era micul rege.” Probabil că nici scenaristul (cîndva colaborator al lui Roger Corman, regizor faimos al genului horror) nu era un îngeraș, dar parcă sîntem înclinați să acceptăm această caracterizare. Pentru că Polanski este - precum filmele sale - etern zbuciumat, permanent în căutarea unui loc unde să se așeze. Printre cei mai „eclectici” autori de film, dar încă verde și energic, Polanski pare la început de mileniu trei întruparea lui Ahasverus, jidovul rătăcitor ce nu-și poate găsi liniștea
Întîlniri cu Roman Polanski by Lucian Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/13146_a_14471]
-
Eram acolo în expediție de jurnalism cultural (eu și alți 9 est-europeni), și cred că tuturor, trăitori la București, Sarajevo, Podgorica, Scopje, Split, Sofia, Ljubljana, Belgrad, Budapesta, Chișinău, Tirana ne-a făcut să ne simțim parte a aceleiași culturi a eternului nostru comunism. Minus, bine-nțeles diferențele specifice, începînd cu celebrele foste adăposturi antiatomice ale lui Hoxha, cică buncăre, în realitate niște ciuperci de beton sau fier făcute pe dimensiunile unui om și maxim înc-o jumătate, neîngropate, care răsar unde nici
Duhani dëmton... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13168_a_14493]
-
dintre elvețieni. Am curajul să îl întreb, în șoaptă, pe vecinul meu, un domn discret și distins, care îmi traduce cu amabilitate termenii regionali folosiți de intervievatul-cioclu, dacă nu ar fi totuși tentat să-și aleagă un lăcaș de odihnă eternă într-un cimitir. Pare surprins și îmi mărturisește că nu și-a pus încă problema, chiar dacă vine la astfel de spectacole și este cititor al lui Cioran! Soția sa adaugă un amănunt care îmi era necunoscut: s-a adoptat în
Un spectacol ciudat by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/13172_a_14497]
-
vorbesc despre purtarea lui balcanic-indulgentă cu ocazia verificării. Aceasta este imaginea Autorității și a superiorului în Inspecțiune: un concubinaj pastoral, un exemplu luminos de coexistență pașnică între palierele ierarhice; restul e fantezie exegetică pro domo... Nici asimilarea lui Anghelache speciei eterne, canonice, imuabile a funcționarului subaltern dintotdeauna și de pretutindeni nu excelează prin pertinență. El este casier - versiunea decăzută în administrativ a trezorierului care, etimologic, semnifică pe omul ce a primit în grijă o comoară. O varietate de comoară sunt și
Anghelache și dublul său by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/13139_a_14464]
-
exorcism pentru demonul cronologiei...”. Respingând polemic contextualizările istorice și trecătoarele politizări ale fenomenului literar, pe care le consideră derizorii și irelevante în abordarea “vieții paralele” a operelor cu adevărat valoroase, Ion Vartic rămîne același comparatist de excepție, adept fervent al eternului Canon estetic. Ion Vartic, Clanul Caragiale, Cluj-Napoca, Ed. Biblioteca Apostrof, 2002, 276 p.
Gratia interpretandi by Laura Pavel () [Corola-journal/Journalistic/13191_a_14516]
-
în cauză se arată receptivă la fața fragilă, vulnerabilă a lumii, la accepția sa plutitoare ca un vis revolut ori încă neîmplinit. Indecizia inofensivă, capriciul benign, blîndețea învăluitoare a reveriei dau substanță caligrafică acestei interiorizări liliale, transcriind parcă o tinerețe eternă, pierdută-n sine: „Ea străbătea grădina/ într-un totem de umbră/ atins pămîntul nu-l mai atingea./ Nu se mai difuza frenetic nici supus./ Crengile jos speriau lumina./ Mișcarea o-ncolți. Ea s-a retras.// Capriciul blînd. O năuceală moale
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
vedea confruntați mâine cu niște trupe paramilitare de toată frumusețea. Iar de violența acelora nu-i va scăpa nici statuile, și nici meterezele de brânză râncedă ale unui stat ale cărui fundamente au fost ronțăite de șobolănimea care se visa etern stăpânitoare.
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
condamnabilului sistem burghez (desigur, nefast pentru hoți și puturoși), iar portul țărănesc e un semn al înapoierii, al lipsei de civilizație (în variantă comunistă) și al trecutului rușinos. În plus, activitatea de cercetare științifică s-a desființat, transformată într-o eternă “muncă pe teren”, parcă scoasă din “îndemnurile” cacofonice la policalificare lansate de Nicolae Ceaușescu: “Să schimbăm mentalitatea boierească care se mai manifestă. Cercetătorul nu este un observator, nu dă doar sfaturi muncitorului. El însuși trebuie să îngrijească culturile, să pună
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
la fel de ușor “înființat” ca o organizație de Partid), par scoase dintr-un Abecedar pentru oligofreni. Împinsă dincolo chiar de limitele naționaliste ale megalomaniei ceaușiste (Traian și Decebal, clișee ale genezei autohtone, fiind uitați cu desăvîrșire), apariția “românilor” și a “României” (etern și inevitabil socialiste) e mutată în cronotopia Big-Bang -ului, într-o vîrstă premergătoare tuturor celorlalte și într-un pionierat al pionieratelor care nu-i poate face decît să pălească de invidie pe întemeietorii locali de cúlturi mitologice, religioase sau istorice
Alexandru Monciu-Sudinski: biografii comune ale comunismului by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13165_a_14490]
-
acțiune nu va fi decât Grecoaica sublimă, femeia înaripată, cu vălurile făcute vârtej, imaterializate de forța fantastică a sborului, și care țipă, abstract, desigur, că oștirea, mă rog neamul ei, specia umană, decapitată între timp, dar cu spiritul viu și etern, a învins! Vasăzică, Tracia. Halca orientală a Europei. Împărțită în Balcani, după primul război mondial, între Grecia, Bulgaria, Turcia și noi, România... Noi, ce om fi fost, daci, geți... Dar de ce ne-om fi numind noi astfel, când suntem mai
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
Securității. Cu alte cuvinte, omul a făcut public, în postcomunism, ceea ce pe vremea lui Pingelică destina exclusiv băieților cu ochi albaștri. Se întâmplă și la case mai mari... Partea tare este că insul nu se mulțumește cu trecutul, ci, în eternă postură adolescentină, continuă să împartă lauri, scatoalce sau flegme în funcție de criterii numai lui cunoscute. E mai puțin important că dl. Popa dărâmă statui și idoli, sau că Vadim Tudor îi este „un excelent prieten” (am luat informația din volumul-interviu realizat
O partidă sado-maso cu Nenea Iancu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13230_a_14555]
-
lovește pe celălalt/ în plină figură. și fiecare are exact mutra mea caraghioasă” (bastonul de orb). Producția lirică decurge în continuare ca o tînguire a insului strivit de soarta inicvă, astfel încît figura contemporană a absurdului se deschide către jalea eternă, al cărui punct de reper îl constituie Eclesiastul. Asistăm la o orgie de zădărnicii. Împlinirea pare a se afla în neîmplinire: anii se rostogolesc precum perlele false căzute dintr-un colier rupt ori ca sunetele tobei lovite de un copil
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]
-
îți porți maratonul prin vorbire, și parcă ai înainta printr-un coridor negru,/ printr-o noapte fără capăt. o cîrtiță ești, care bîjbîie sub pămînt,/ își sapă galeria cu îndîrjire./ ai sub unghii și între dinți acel negru umed, tăcut, etern. ești/ un amnar? ești pe dracu! poate doar el stăpînul satan să mai fie în stare/ să descurce ițele să facă lumină în acest univers nocturn de cuvinte aici” (cum (ibidem). Lipsit de lumina descifratoare a spiritului, poetul se deprinde
Tratat de descompunere by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13260_a_14585]