322 matches
-
cu ușurință: trebuie să le răspundem pe același teren, cel al unei epistemologii a științelor sociale. Elogiul diversității Definiția restrânsă aici restrânsă la penal și la violența cea mai dură ridică dificultăți epistemologice la fel de redutabile. Prima dificultate este că ea eternizează un text juridic marcat de temporalitate și el însuși relativ, Codul penal. A doua dificultate este că nu cunoaște modul în care se construiesc cuvintele științelor umane, acel "lexic imposibil", după formula lui Passeron (1991, p. 31). A treia dificultate
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
orele 11 și 45 din noapte „venerabilul bărbat și‐a dat nobilul său suflet în mâinile Creatorului” ... Bustul din bronz ridicat în fața Școlii Normale din Bârlad și înfățișând pe profesorul Ion Popescu este opera sculptorului Ion Dimitriu - Bârlad care‐i eternizează memoria... * Astăzi, după 133 de ani de la apariția Semănăto rului, când un „Samuel P. Huntington trasează granițe în Europa, lăsând România pe dinafară”, când „ achiziționezi un d isc de muzică la New‐York, pe coperta căruia se spune că este
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
G. Ghimbășanu, având colaborarea profesorilor Grigoe Negură, C. Slobozeanu și Se știe, din Comitetul Unirii pentru Moldova, înființat la Sion, Dumitru Cerchez, Dumitru Miculescu și alții. 241 subscripție pentru ridicarea la Bârlad a monumentului lui Manolache Costace Epureanu (1824 1880), eternizându-l. Omagiu a descendentei acestuia este și recentul volum “Principesa Elena Bibescu”, apărut la Editura “Vitruviu”, realizat de eruditul profesor universitar și membru al Academiei de Științe Medicale din România, valoros poet, eseist și traducător - C. D. Zeletin, pe o
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
393 plecați "de aici". E selecția pe care o face mediul social mai evoluat indiferent dacă din țară sau peste hotare. Sculptorul Marcel Guguianu, mare artist de renume mondial "s-a retras în Bârlad" cu un întreg Muzeu care-i eternizează numele dar și saltă municipiul în rang cultural. Să nu uităm că acesta a fost căsătorit cu marea cântăreață de operă Viorica Cortez - Guguianu și că artistul face cinste unei epoci culturale naționale. Alt artist plastic, Corneliu Vasilescu, cu reprezentant
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
ne ajute, dacă ar avea cu cine să discute, dacă cei susceptibili de asistență ar ști să-și articuleze nevoile. După dispariția imperiului sovietic, în Basarabia continuă distilarea unei identități „originale” - diferită de cea românească -, a populației băștinașe, care să eternizeze în posturi o castă de potentați rapace. Artizanii acestor experimente postdiluviene sunt o specie de ipochimeni lipsiți de valori, lipsiți de memorie istorică, cu o condiție spirituală extrem de umilă. Sunt niște guri - metonimic vorbind -, niște organisme monocelulare, care nu cunosc
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
democrați, care, pe lângă faptul că au mers „triumfal” din eșec în eșec (fraudând sponsorizări „frățești” și irosind simpatia și susținerea maselor), au compromis pentru mult timp ideea de alternativă la nomenclatura comunistă de toate nivelurile, nomenclatură ce pare să se eternizeze în Basarabia. Răzlețiți, dușmănindu-se reciproc, fără speranță (se declanșau - ca la comandă -, cum bine ne amintim, atacuri și execuții fratricide în campaniile electorale, atunci când era nevoie de unitate pentru a rezista buldozerului comunist), „democrații”, în rândurile cărora apăruseră deja
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
-o mai sus reflectă, trebuie să recunosc, o încercare personală de a depăși starea amestecată de stupefacție, rușine și neputință care m-a cuprins după instalarea la putere a comuniștilor conservatori ai lui Voronin. Pentru ca aceste sentimente să nu se eternizeze, și pentru a învăța ceva din greșelile istoriei noastre imediate, o istorie mult prea convulsivă și dureros-experimentală, e nevoie, cred, de analize punctuale și exhaustive ale traseului pe care l-a parcurs Basarabia în anii independenței sale. O dată făcut acest
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
discontinuă prin excelență? Suprapunerea perfectă dintre existență și reflectarea ei scrisă este exclusă, fără Îndoială, de la bun Început. Și atunci, autoportretul nu se relevă, el Însuși, ca o Încercare disperată de a transcende limitele umanului? Nu doar pentru că ambiționează să eternizeze ceea ce este trecător și schimbător, ci și pentru că el se opune evidenței, incompatibilității și tensiunii dintre două lumi. În viziune augustiniană, conflictul dintre instantaneitate și eternitate se rezolvă În stabilirea unui punct de vedere ce aparține divinității. Nu e singura
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de trecutul aceleiași zile) este readus, actualizat prin scris. Scrisul - În cazul jurnalului intim mai mult decât În oricare altul - este o formă de a reacționa, de a retrăi ceea ce n-a fost pe deplin trăit. O modalitate de a eterniza, de a construi din neputințe edificiul solid al amintirii. Scrisul nu se suprapune niciodată trăitului, pentru că e reflectarea unei realități. Un autor de jurnale care ar scrie necontenit nu ar avea de transcris decât gestul propriei mecanicități. Intervalul pus, Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
e vorba în cartea pe care o traduc. Aceste condiții par evidente, dar se întrunesc foarte rar, iar plata mizerabilă a tuturor activităților intelectuale legate de industria cărții (creație, traducere, redactare, consultanță de specialitate) face ca situația proastă să se eternizeze. Majoritatea "specialiștilor" noștri din diverse discipline erau monogloți în 1989 sau știau foarte aproximativ limbi străine, iar cei din facultățile filologice, care aveau uneori o foarte bună instruire în limbi străine, se formaseră într-o atmosferă anistorică, anideologică și chiar
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
spre spiritual, dinspre contingent spre noosferă, cu sensul de înălțare a omului la propria-i condiție de ființă integral spirituală încearcă o conciliere a antropologicului cu expresia forței primordiale a spiritului demiurgic, dar, vai, mitul ne golește de sentiment, ne eternizează natura umană pentru a ne salva de povara condiției umane (Chardin, 1997). Calea indicată de „punctul omega” este unificarea cu ignoranța noastră, după o soluție dată în repere de metafizică sacralizată, a inocenței spiritului din gândirea raiului, un alt fel
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de puternice încât nu lasă loc insinuării valorilor noilor contexte. Școala are, în această privință, o funcție involuntară. Inculcarea reperelor explicative ale paradigmei unui domeniu, dar mai ales a paradigmei tutelare, de genul universului ceasornic a lui Descartes, pare să eternizeze un model explicativ, în orice caz acesta rămâne suficient de operațional pentru marea majoritate a societății umane. Ceea ce vine să contrazică setul de valori explicative ale paradigmei tutelare este fie respins, fie supus unui proces de pervertire cognitivă, de falsificare
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
odinioară poziția de dominare a lumii deținută de Dumnezeu. (De altfel, sateliții care se învârt în jurul Pământului nu reprezintă unul dintre instrumentele privilegiate ce permit tocmai exercitarea generalizată a controlului?) Totul atestă astăzi acest control, el se anonimizează și se eternizează, este permanent activ, operațional și nimic nu i se poate sustrage. Avem de-a face cu o consecință a mutației care a antrenat fluidizarea societăților, devenite de o mobilitate și de o maleabilitate necunoscute până acum. Un analist anglo-saxon, Zygmunt
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ursoaică 52 creează un complex semantic universal care dă naștere, la rândul său, unei lumi, printr-o simbolistică a obiectualului: moneda (banul), așezată la temelia casei reprezintă pecetea divinului 53 asupra creației umane, cocoșul, simbol solar 54, prin jertfa sa, eternizează năzuința omului, bradul, așezat ca struț, o dată ce casa este ridicată, vestește bucuria împlinirii. Intrarea în casă nouă se face după fazele lunii, luna veche statornicește construcția, caracterizată de "transformare", " creștere", " fecunditate", luna fiind " un instrument de măsură universal" 55. "Bradul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
contează acum și aici drept filozofie, ci și ce reprezintă ea întotdeauna și pretutindeni. Iar aceasta cu atât mai mult cu cât în epoca modernă s-a adâncit contradicția dintre creația sistematică, ancorată într-un "prezent care tinde să se eternizeze"2, și conștiința istorică, aptă să sesizeze relativitatea fiecărui sistem. Constatându-le relativitatea, Dilthey le acordă sistemelor filozofice statutul de simple Weltanschauungen, supuse inevitabil unor multiple condiționări spațio-temporale și individuale. Viziunile despre lume poartă pecetea epocii și a personalității autorului
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
despre o critică a rațiunii istorice. 2 "Prezentul are tendința de a se dogmatiza, de a crede că ceea ce există acum va fi totdeauna" (M. Florian, Recesivitatea..., II, p. 353). Același autor vorbește despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze" (ibid., p. 361). 3 W. Dilthey, Das Wesen der Philosophie în ***, Systematische Philosophie, Berlin/Leipzig, Teubner Verlag, 1908, p. 60. 4 Mircea Flonta, Metafizică a cunoașterii și sistem metafizic la Lucian Blaga în Revista de filozofie, nr. 5-6 din 1995
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
teoria cunoașterii "își are fundamentul în introspecție". Aici este vorba însă despre introspecția pur subiectivă, despre o autoanaliză în care omul se privește exclusiv pe sine, doar în prezent (vezi supra nota 2 despre "iluzia prezentului care tinde să se eternizeze"), ignorând categoria mobilă a istoricității, pe când acolo era adusă în discuție introspecția obiectivată prin raportare la ceilalți (Einfühlung) așadar, ca intropatie și prin raportare la dimensiunea istorică a cunoașterii. Pentru alte clarificări în privința conceptului de Selbstbesinnung vezi II, 2Ba. În
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
a existenței lor: totala inadecvare dintre esență și aparență, dintre precara interioritate și exterioritatea poleită. Ideea originală a eseului semnat de Al. Condeescu nu este doar seducătoare, ci și convingătoare: ziaristul Caragiale a avut iluminarea de a-și racola și eterniza personajele din inepuizabila ofertă făcută de presa vremii, singura instituție care funcționa la cote efervescente, atunci ca și acum. Planeta Moft, această sferă de hârtie tipărită devenise toposul inautenticității, pe baza căreia funcționa mecanismul moftangiului, discursul de presă devenind alimentul
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
să-l ocupe "condiția" lumii inventate. Marcel Proust a ales să reprezinte un univers evanescent, dar ascultînd de o întocmire monstruoasă în ramificațiile ei de mondenitate, univers în același timp curgător sub aripa timpului și stătător sub privirea halucinant trează, eterniza(n)tă, a analistului. A privi nestingherit lumea, cu toată lentoarea unui examen "rece, fără concesii", cum îl vedea Camil Petrescu, este un răgaz care nu a stat întotdeauna la dispoziția naratorului. Este o schimbare de optică în maniera romancierului
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
morții, ridicând privirea la "steaua/ singurătății", întorcându-se la propria-i tinerețe, când putea visa: "Nu credeam să-nvăț a muri vreodată". Meditând asupra morții, poetul își imaginează ca simbol mitologic, pasărea Phoenix (Odă, în metru antic), conștient că arta eternizează creatorul, care trăiește dincolo de timp (Numai poetul). MIHAI EMINESCU POET NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL Eminescu avea o cultură de nivel european, și a ridicat cultura românească spre universalitate. Analizând limbajul eminescian, exegeții au descoperit două izvoare esențiale: poezia populară (armonia onomatopeică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
posibilitatea de a reînnoda firul vechilor noastre tradiții democratice și de conlucrare cu lumea din afară. Text cerut (26 dec. 1989) de Tribuna României DEFICITUL MORAL O gazetă de atitudine, cum înțeleg că vrea să fie Timpul, reactualizând un titlu eternizat prin scrisul eminescian, e în sine un îndemn la reflecție, o întoarcere la patosul civic al Poetului. Nimic nu e mai frapant decât insistența cu care acesta s-a referit la nevoia unei profunde înnoiri, care să nu se limiteze
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
de fapt, decât o plângere contra altcuiva, identificarea obiectului iubirii și urii în unul singur. Dacă obiectul pierdut este, pentru Cioran, liceana "necredincioasa", prin neînlocuirea ei cu alta, pentru că "a devenit de atunci un obișnuit al bordelurilor", înseamnă că a "eternizat-o", de fapt a eternizat iubirea-ură. De unde și ura și disprețul lui Cioran pentru sine însuși, pentru neputința de a-și depăși această deziluzie a primei iubiri, care a făcut din adolescentul melancolic un tanar nihilist, iar dramă să lăuntrica
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
contra altcuiva, identificarea obiectului iubirii și urii în unul singur. Dacă obiectul pierdut este, pentru Cioran, liceana "necredincioasa", prin neînlocuirea ei cu alta, pentru că "a devenit de atunci un obișnuit al bordelurilor", înseamnă că a "eternizat-o", de fapt a eternizat iubirea-ură. De unde și ura și disprețul lui Cioran pentru sine însuși, pentru neputința de a-și depăși această deziluzie a primei iubiri, care a făcut din adolescentul melancolic un tanar nihilist, iar dramă să lăuntrica a transformat-o în "viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vor colabora liber și fratern"4. Sábato a devenit un romancier esențial al acestei "umanității din om", al condiției umane întemeiate pe setea de absolut, pe puterea unei acțiuni, a unui cuvânt, a unui gest, a unei cărți de a eterniza clipă. În românele sale, alsolutul, sau, cum îl numește Paul Alexandru Georgescu, "numenul", adică perfecțiunea, ideea fără cusur, este capacitatea omului de a se devota necondiționat unei cauze, de a se dărui total unei ființe, este "experiența umană a divinului
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
să-și mențină privirea pe statuia zeiței Ceres și, întorcând capul, o vede pe Alejandra, ceea ce coincide cu începutul dramei lui. María, pentru pictorul psihopat, si Alejandra, pentru ingenuul Martin, sunt iubirea, incarnarea absolutului 83 pe care vor să-l eternizeze, chiar dacă oscilează, atât Maria, cât și Alejandra, între sublim și abject, între zeița și femeie, concret și insesizabil, pentru că sunt înconjurate de lumea demoniaca a lui Bruno, de subteranul lui Fernando Vidal Olmos sau de cel al soțului Mariei și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]