197 matches
-
trei săptămâni, trei luni sau trei ani - era cât pe ce să adaug trei secole -, nu întreprind nimic durabil. Și totuși nimic nu durează mai mult decât ceea ce se face în clipă și pentru clipă. Să repet expresia mea favorită, eternizarea momentaneității? Gustul meu înnăscut - și atât de spaniol! - pentru antiteze și conceptism m-ar împinge să vorbesc despre momentaneizarea eternității. Să pironești roata timpului! [S-au și împlinit doi ani și ceva mai mult de jumătate de când am scris la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
fie ca Manda. Nilă tăcu, semn că era pierdut, Any Palade se ascunsese într-o propoziție de uitare, Gustav încercând să-mi demonstreze contrariul. Desigur, Any habar n-avea că se afla într-un viitor neasortat cu dorința ei de eternizare. Și pentru că Gustav tot schimba coeficienții, Moș Eveniment îl trimise pe Mihai Dinu, detașat de emoțiile amicului său și într-o clipă demonstră că dispariția în spațiul Hilbert a lui Any Palade era inevitabilă. Gustav învinui Matematica și pe Moș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
caricaturizează aproape instantaneu. Geniile nu și-au dezvoltat ghimpi de apărare precum trandafirul. Am bănuiala că geniile apar prin reîncarnare. Obsesia podiumului poate transforma nebunii în genii. Dar, mai ales, invers. Ce creator de artă nu și-ar dori o eternizare ca cea în chihlimbar? Când insulți un geniu, prestigiul tău crește. Iar al lui se încăpățânează să rămână neschimbat. Statuile - aceste borne ale recunoștinței. Geniile greșesc secolul în care apar. Imbecilii se simt oricând în elementul lor. În templul gloriei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
roșul pleoapelor închise / îmi odihnesc plecarea), oranjul o poartă prin ținuturi cu sugestii exotice (mediteraneene sau livrești, Pământ pârjolit, pietre albe / linse de arșița portocalie, / ... / Mediterana densă de sare lovind nisipul...), galbenul încearcă o fixare în clipa prezentă sau o eternizare a prezentului (insecta rămâne în racla chihlimbarului, unduirea continuă a frunzelor la geam, exprimată gerunzial, înghițiturile de prezent, sorbite pentru a rămâne într-un acasă perpetuu), verdele sine qua non (existent în cele ale naturii și în cele prin care
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
devoratoare și gemetele (excitante!) din timpul orgasmului; beatitudinea revărsării unul în celălalt și iluzia trecătoarei contopiri trupești și sufletești din momentele în care privirea curge aproape material în ochii celuilalt; când pe buze încremenesc toate șoaptele de iubire, în dorul eternizării lor; când floarea roză a ei ar reține între petale, încă o secundă sau o eternitate, stamina din care lichidul energetic s-a scurs în adăpostul trupului înfiorat și vibrând ritmic, în acord (zice-se) cu pulsațiile întregului Univers?... Am
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
sa!” Să trăiești Măria Ta!” îi rosti se Mihail Kogălniceanu marelui ales, la Iași, în ziua de 5 ianuarie 1859 , ca un îndemn ca și muntenii să facă la fel... Voință colectivă atunci, aceeași și acum - când era vorba de eternizare... Era primul monument din România închinat la 17 octombrie 1904 lui Alexandru Ioan Cuza, cu mu lt m ai devreme decât cel care se va înălța în capitala Moldovei la Iași, în Chișinău ori la Bârlad. Cel care încă din
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
infecții-n gît și rătăciri culturale. Ne-am Întîlnit, era primăvară, prin septembrie, și-n loc de sentința prevăzută am ascultat fără să-nțeleg cele mai surprinzătoare cuvinte-n șir indian pe care le poate auzi un vag aspirant la eternizare prin tipografiere. Era Înalt, slab, cu pauze derutante-n discurs, discret ca și-acum, ca un cuvînt, cu nasul lung, un om sobru și oarecum melancolic de nu cumva o fi fost vorba de-un fel de inacceptare resemnată a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
în conceptele ezitante ale postmodernismului! Tot ceea ce ne arată științele sociale de câteva decenii nu reprezintă altceva decât această sisifică încercare de a readuce în atenție algoritmii unei civilizații ce se prăvălește implacabil. De la teoriile recosmetizate ale interdependențelor ce țintesc eternizarea rolului statului în construcția globală și până la rebrandizarea terorii și impunerea unui pattern al libertății autocentrat pe singura supraputere a lumii, se regăsesc semnificații ce limitează sau deturnează opțiunile de ieșire din consecințele primei modernități. Presiunea căreia încearcă să i
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de a-și constata acceptarea ofertei fără să fie nevoie de formularea unor îndreptățiri. După ce prin componenta randamentală Economia a ajuns aumană, prin acceptarea determinismului puterii hegemonice societatea devine postumană (Fukuyama, 2004). Adică se reproduc indistinct aceleași valori a căror eternizare are însă nevoie să excludă din algoritmul reproductiv chiar omul. Alteritatea refuzată Situația absurdă este coerentă cu intențiile de a refuza fatalitatea altei perspective. Nu altfel ne explicăm de ce globalizarea este ecranată de globalitate (Beck, 2003) și deturnată de globalism
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
cu oamenii dragi; r. 38 40 : „Să dea D-zeu tot anul să fie sărbători și numai o zi de lucru, și atunci să fie praznic și nuntă” dorința de a sta și de a 74 petrece continuu în mijlocul oamenilor; eternizarea stărilor de bine; p. 220, r. 12 13 : „cată să nu dăm cinstea pe rușine și pacea pe gâlceavă!”îndemn la păstrarea unui bun renume și la menținere unei atmosfere calme și împăciuitoare; r. 20 : „Mai trăiesc ei oamenii și
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
mediocritate. Un stil școlăresc, cu stîngăcii de topică specifice unor oameni care n-au obișnuința scrisului. O scleroză intelectuală adîncă. Deși îl trec în "galeria marilor clasici" alături de "Luceafărul poeziei românești" și de "genialul povestitor din Humulești", profesorii ce doresc eternizarea pe post nu cunosc, de fapt, opera lui Caragiale. Și-atunci, ce le predau ei elevilor? E simplu: îi fac să treacă pe lîngă frumusețea literaturii, ca niște orbi ce călăuzesc alți orbi, și le transmit doar o colecție inutilă
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
inspiră, până la pastișă, ciclurile de poezii compuse la tinerețe, în italiană, La Leucaide și Raccolta delle Poesie, asupra cărora poetul va reveni în variante românești, originale, mature. Iubirea, într-o viziune platonică, ia forma unei prietenii spirituale ce tinde spre eternizare. Sentimentul melancoliei, poetizat prima oară de Petrarca, se regăsește în poezia lui A., ce avansează, câteodată, acorduri preeminesciene, în Dorul întâlnirei sau Alvir cătră a sa miniatură („și mie lin luceafărul / Din ceri va să-mi străluce, / Când dulce-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
necesitate logică concluzia eternității românești. Această sarcină conclusivă a fost preluată de M. Eliade (1990, II) [1935], în paginile articolului cu titlu sugestiv, "România în eternitate" (pp. 127-129). Mai puțin dogmatic decât Stăniloae, dar compensând prin credința în posibilitatea de eternizare a României prin creație culturală, Eliade definește naționalismul autohton nu doar prin "marea iubire pentru morții și pămîntul nostru", ci mai ales prin "setea de eternitate a României" (Eliade, 1990, II, p. 127). Eliade este preocupat să distingă net între
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Liceul Gh. Roșca Codreanu” / 1971, de Traian N icola). Margareta Pâslaru, nepoata sculptorului Ion Dimitriu) 35 * În anul 1924 i s‐ a ridicat profesorului Ion Popescu, în fața Școlii normale, un bust de bronz, operă a sculptorului Ion Dimitriu - Bârlad, „pentru eternizarea memoriei neobositului profesor și luptător pentru cultura națională” - notase profesorul Mihai D. Mâță în revista „Flacăra” de la Bârlad, nr. 2‐3 - septembrie 1970. Ioan C. Dimitriu - Bârlad, născut la 17 mai 1890 în Bârlad, unde urmează Liceul Codreanu, apoi în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
grafie a minții. Portret involuntar, el recompune din fragmente chipul ignorat al celui care scrie. Acuta subiectivitate a autorului de jurnale se vede contrariată de obiectivitatea involuntară, când nu de-a dreptul contraproductivă, a scrisului. Dorința de mărturisire și de eternizare (prin scris) a mărturisirii, de a marca trecerea clipei - toate, Însemne ale fragilității psihice - se devoalează, asemeni celebrului desen din covor al lui Henry James, recunoscând În el trăsături, obiceiuri, acte care alcătuiesc personalitatea autorului de jurnal. Desigur, e vorba
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
legendă, iar prima imediat după 24 ianuarie 1859. Oricare ar fi contribuțiile ulterioare acestor presupuneri, spuneam prin anul 2002 când nu apăruse încă lucrarea doamnelor Katiușa Pârvan și Mariana Neguțu, existența celor două medalii este o realitate de necontestat începutul eternizării și prin arta medaliei a momentului Unirii Principatelor și a personalității lui Cuza. Două dintre medaliile din timpul domniei lui Cuza Vodă se leagă de domeniul militar. Prima consemnează actul fuzionării armatelor moldovene și muntene la Socola, lângă Iași, iar
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
legendă, iar prima imediat dupa 24 ianuarie 1859. Oricare ar fi contribuțiile ulterioare acestor presupuneri, spuneam prin anul 2002 când nu apăruse încă lucrarea doamnelor Katiușa Pârvan și Mariana Neguțu, existența celor două medalii este o realitate de necontestat - începutul eternizării și prin artă medaliei a momentului Unirii Principatelor și a personalității lui Cuza. Două dintre medaliile din timpul domniei lui Cuza Vodă se leagă de domeniul militar. Prima consemnează actul fuzionării armatelor moldovene și muntene la Socola, lângă Iași, iar
ALMA MATER IASSIENSIS ?N IMAGINI MEDALISTICE by ANDONE CUMP?TESCU () [Corola-publishinghouse/Science/84295_a_85620]
-
și mîinile nerasate, și coafura de mahala, ei bine, tocmai aceste "carențe" au făcut din B.B. mitul care ne-a înfierbîntat imaginația acum patruzeci de ani. Iar dacă Marilyn Monroe, pandantul american al franțuzoaicei, nu s-a bucurat decît de eternizarea capului ei dumnezeiesc și a bustului ei diavolesc doar într-o serigrafie oarecare, B.B. a fost, și aici, mai norocoasă, un pictor de lascive mondenități, unul de rasă totuși, olandezul van Dongen, lăsîndu-ne un portret foarte pe măsura vrajei oculte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se înavuțește, trăiște opulent. Dar plătește aceste beneficii oferite de sistem prin apologia puterii Ceaușescului, prin odele ce i le închină, prin publicarea unor poezii grandilocvente ce înfățișează „miracolele” împlinirilor ceaușiste. El contribuie decisiv la instituționalizarea Unicului (partid, conducător), la eternizarea Eroului Absolut, el se identifică cu rolul de cântăreț al „dăinuirii” și „permanenței”, de superstar al propagandei lirice autohtone. „Instituția Cenaclului Flacăra”, crede Paul Cernat, „a fost folosită de putere ca filtru de selecție, spațiu de negociere și supapă defulatorie
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
concepută decât în primul rând și în mod esențial ca fiind scrisă. Dicționarele și lingviștii epocii reiau, confirmă și sistematizează elementele ce definesc literatura în această perioadă. Reapare funcția de memorizare a literaturii, aceasta e văzută ca mărturie, adevăr conservare, eternizare, cunoaștere, cultură etc. Demarcația de operă pur literară este totuși încă dificilă lexicografic de vreme ce același cuvânt exprimă atât textul scris cât și operele poetice, creațiile personale. Apare însă și ideea de specializare pe genuri literare de scrieri. Însemnătatea esențială pentru
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
trebuie să imite până și propria lui dispariție, anunțând periodic că renunță la putere și revenind de fiecare dată asupra acestei renunțări. În fastul confirmărilor și reinstituirilor periodice, el imită moartea care se produce în vederea resurecțiunii, și astfel propria sa eternizare. La rândul lui, cel mereu supus, de vreme ce spațiul căutării a dispărut, va susține că a găsit deja ceea ce de mult a încetat să caute. El va vorbi mereu despre prezența unui lucru a cărui absență i-a devenit de mult
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
necesitate logică concluzia eternității românești. Această sarcină conclusivă a fost preluată de M. Eliade (1990, II) [1935], în paginile articolului cu titlu sugestiv, "România în eternitate" (pp. 127-129). Mai puțin dogmatic decât Stăniloae, dar compensând prin credința în posibilitatea de eternizare a României prin creație culturală, Eliade definește naționalismul autohton nu doar prin "marea iubire pentru morții și pămîntul nostru", ci mai ales prin "setea de eternitate a României" (Eliade, 1990, II, p. 127). Eliade este preocupat să distingă net între
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]