1,985 matches
-
Univers Enciclopedic, București, 1998, ediția a II a) ne oferă următoarea definiție pentru hachițe: a avea toane, capricii, istericale. Cuvântul intră în structuri de genul: ,,a avea hachițe”; ,,a-l apuca, pe cineva) hachițele’’. Interesant este că termenul hachițe are etimologie necunoscută; altfel spus, nu i se cunoaște originea. Am făcut această introducere savantă pentru a evidenția un detaliu foarte simplu: Constantin Slavic, prozatorul de mari resurse expresive, pe care îl cunoaștem bine din cărțile anterioare, utilizează acum drept titlu un
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
a unei treziri În zori, apoi acele variații asupra ploșnițelor, ca și unele considerații asupra posibilității existenței de dincolo de mormânt. Apoi, comparația dintre țârâitul greierilor de sub fereastra camerei sale de hotel din Crimeea cu o competiție Între ceasuri, ca și etimologiile unor nume proprii sau ale unor toponime, apoi tălmăcirea unor coșmaruri. Apoi vorbele lui de dragoste, sfaturile lui de cum să mă Îmbrac pe vreme friguroasă, cum să‑mi aranjez părul, apoi rugăminți, „terapii fierbinți de dragoste“, scene de gelozie, evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
atingerea obiectivelor acesteia. Auditorii interni, așa cum trebuie să sprijine organizația pentru identificarea și monitorizarea riscurilor cu care aceasta se confruntă, trebuie să înțeleagă și să supervizeze funcționalitatea sistemului de control intern, care este elementul fundamental pentru implementarea principiilor guvernanței corporative. Etimologia cuvântului control provine din expresia latinească „contra rolus”, prin care se înțelege „verificarea unui act duplicat după original”1. Controlul, în accepția lui semantică, este o „analiză permanentă sau periodică a unei activități, a unei situații, pentru a urmări mersul
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
placă și atunci se trece la vin roșu, whisky, coniac. Noi suportăm toate efectele plăcute ale șampaniei și nici un efect negativ. Am impresia că exercităm unul asupra altuia efectul ametistului. -Ce treabă au ametistele în tărășenia asta? -Ametistul are drept etimologie „care înlătură beția”. I se atribuia această virtute pietrei prețioase în discuție. Pilangiii din Antichitate nu se despărțeau de ametistul lor. -Și avea efect? -Nu cred. În zilele noastre, fiecare are trucul său mai mult sau mai puțin dezgustător: să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
a lor. Reamintesc pe scurt că Iuda este al patrulea fiu al lui Iacob, născut de Lea. Aceasta l-a numit yehoudah, făcând o apropiere între numele yahoudah și verbul yâdhâh, „a lăuda, a mulțumi”. Philon din Alexandria cunoaște această etimologie teologică. În De somniis II,34, el scrie că numele lui Iuda înseamnă „cântare de laudă”, „imn de slavă”. Există totuși două episoade negre în biografia lui: vânzarea lui Iosif 26, la care participă împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vin cu moderație și să nu se lase pradă luxuriei. La începutul Testamentului însă, Iacob îi prevestește fiului său un destin regesc. Norocul îl va însoți în toate împrejurările. Regalitatea și norocul sunt cele două atribute esențiale. Mai complicată este etimologia celui de-al doilea nume, Ð ’Iskarièthj, tradus în românește fie prin „Iscariotul”, fie prin „Iscarioteanul”29. S-au propus următoarele ipoteze: 1. Supranumele se datorează apartenenței la grupul zeloților: „Iscariot” ar proveni din deformarea termenului latinesc sicarius (de la sica
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
încovoiat”), intrat și în greacă sub forma sik£rioj. Termenul înseamnă exact „cuțitar”, „bandit” și era folosit de soldații romani pentru a denumi grupurile răzlețe de „haiduci” evrei care întindeau curse și foloseau cuțitul drept armă principală 30. Susținătorii acestei etimologii văd în Iuda un membru al partidei zeloților 31. De unde, spun ei, faptul că Iuda apare citat mereu după Simon Zelotul în „lista celor doisprezece”. Există însă două teorii cu privire la partida respectivă: unii istorici, e drept, minoritari, susțin că ea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
curent popular, naționalist iudaic, născut odată cu revoltele macabeilor, în prima jumătate a secolului al II-lea î.Hr., a cărui ideologie a persistat fără întrerupere până la dărâmarea Templului de către armatele lui Titus, în 70 d.Hr. Deși extrem de ingenioasă și seducătoare, etimologia bazată pe sicarius nu convinge deloc. Cel mai pertinent contraargument mi se pare acela că aramaica avea deja un cuvânt, siqar, iar metateza si-/is pare dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
dificilă din punct de vedere lingvistic. În plus, teoria se bazează pe un anacronism, întrucât Flavius Josephus, descriindu-i pe sicarii, vorbește despre situația anilor 50 d.Hr., mult după misiunea lui Isus. 2. „Iscariot” face aluzie la caracterul personajului (etimologie psihologizantă). De fapt, în acest caz, avem de-a face nu cu un supranume, ci cu o poreclă, care poate fi pusă în legătură cu verbul aramean scheqar, „a înșela”. Iuda Iscariotul ar însemna așadar Iuda „Înșelătorul, Mincinosul”. J.-A. Morin, plecând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ținutul moabiților. Septuaginta traduce termenul ebraic prin Karioth. Iscariot ar putea fi așadar transcrierea ebraicului Isch Qeriyyot: „omul din Qeriyyot” sau „Karioth”. O construcție similară se întâlnește în 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care înseamnă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Qeriyyot” sau „Karioth”. O construcție similară se întâlnește în 2Sam. 10,6.8, Isch tob, care înseamnă „oamenii originari din Tob”. Etimologia respectivă concordă și cu varianta din Codex Sinaiticus, apo Kariotou. Nu există nici un contraargument care să zdruncine această etimologie, susținută de majoritatea specialiștilor. Evangheliștii vor fi folosit acest supranume pentru a-l individualiza pe Iuda, personajul nostru, de celelalte personaje omonime. Dacă așa stau lucrurile, atunci dobândim o informație foarte importantă, poate chiar fundamentală: Iuda Iscariotul ar fi singurul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
o opoziție radicală între Galileea și Ierusalim, prima fiind tot timpul conotată pozitiv (miracole, adunarea apostolilor, chemarea lor după înviere), al doilea, negativ (predarea, procesul, răstignirea, împrăștierea și disperarea apostolilor). Iuda este singurul de partea Ierusalimului. De altfel, o altă etimologie, propusă de Schwarz, este „omul din Ierusalim”. În Targumim, așadar mai târziu, keriotha e folosit adesea cu sensul de „Ierusalim”. Trădare, trădare, dar s-o știm și noi! Traducerile românești folosesc sistematic verbele „a vinde” și „a trăda” pentru echivalarea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
trădat el însuși în anumite așteptări ori va fi fost pur și simplu îngrozit, așa cum se va arăta și Sinedriul, de calitatea de Fiu al lui Dumnezeu revendicată (discret) de Isus? În plus, trebuie să ne aducem aminte că, dacă etimologia numelui Iscariot trimite la așezarea omonimă, atunci el este singurul negalilean dintre cei doisprezece apostoli; singurul aflat „de partea Ierusalimului”, crescut într-un mediu religios și cultural pe care-l putem intui mai rațional și mai formalist, departe de frenezia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
De fapt, ce este o apocalipsă? Iată prima chestiune care trebuie lămurită. Noi folosim astăzi cuvântul „apocaliptic” marcați inconștient de episoadele eshatologice, de cutremurătoarele descrieri din textul ioanic. În vulgata curentă, termenul „apocalipsă” trimite automat la „sfârșitul lumii”. și totuși etimologia refuză categoric o astfel de interpretare: apokalypsis vine de la apo(„dez-”) și kalyptein („a acoperi”) și se traduce prin „descoperire”, „dezvăluire”. Nimic altceva. Daniel are o serie de viziuni, printre care și una referitoare la sfârșitul lumii. Ioan, în apocalipsa
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a denunța și aboli acest tip de segregare sexuală, ce ne poate spune păstrarea ei, intactă, în chiar sânul limbii care, cel puțin de la Heidegger încoace, știm că informează esența unui popor? E drept, japonezii se preocupă prea puțin de etimologie atunci când învață ideogramele, iar, de cele mai multe ori, originea unui kanji nu este deloc transparentă. Chiar și așa, cei cu care am avut prilejul să vorbesc pe această temă sunt pe deplini conștienți de sensul negativ purtat de componenta femeie în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sau, mai curând, care acționează pretutindeni, într-o singură societate în care barbaria care o pervertește treptat în întregime face, tocmai, imposibilă menținerea în ea a unei Universități conforme conceptului său. Ce este Universitatea? Potrivit sensului care derivă atât din etimologia sa, cât și din originea sa istorică, Universitatea universitas desemnează un câmp ideal constituit și definit de legile care îl guvernează. Pentru că aceste legi sunt ca atare universale și, astfel, acționează pretutindeni, cel puțin în interiorul domeniului care le este subordonat
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
marcant al suprarealismului, la începuturile sale - fără a-l fi cunoscut la vremea respectivă pe Urmuz -, o precizare legată de proveniența numelui personajului său principal, alter ego al scriitorului, pare de tot interesul. Scriitorul-diplomat se confundă cu eroul său, iar etimologia numelui acestuia trimite la biografia creatorului lui. Grigore Cugler - de fapt "von Kugler" - descindea dintr-o familie nobilă austriacă ce trăise în veacul XVIII în Silezia și apoi în Bucovina, trecând la începutul secolului XIX în principatul Moldovei. Asupra arborelui
De ce „Apunake“? by Mihai Sorin Radulescu () [Corola-journal/Journalistic/6995_a_8320]
-
române, 2001), transformarea numelui propriu în nume comun s-ar fi petrecut mai întâi în săsește, unde numele maghiar foarte răspândit ar fi ajuns să însemne, prin antonomază, "țăran, om simplu". S-a propus la un moment dat o altă etimologie, neconvingătoare, prin bulgară (gabăr "eram prost", la Ciureanu 1935). În același timp, se știe că gabori (cu pălărie) e desemnarea unui grup de țigani din Transilvania (vorbitori de maghiară); acesta pare însă a fi rezultatul unei evoluții semantice divergente. Alte
Polițist, substantive by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7018_a_8343]
-
temporară, ce toți ți-o atacă, ca mai curînd să te bucuri de eternitate." Fraza e ductilă și elegantă, surprinzătoare la autodidactul de numai 21 de ani. Evident că proporția neologismelor e mai ridicată decît la alți romantici români, că etimologia lor latină se impune uneori cu stridență, dar nu e absolut nimic de "îndreptat" în acest delicios text, cu savoare și spirit inimitabile. Cum la Codru Drăgușanu nu știm aproape niciodată dacă autorul vorbește serios ori dacă ironizează, se poate
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
contemporan", cu deosebire școlii și în care a năzuit să cuprindă "limba națională în toate manifestările vieții moderne: literatură, știință, artă, meserii, industrie, comerț", "tezaurul de vorbe populare", "stratul cuvintelor istorice", termeni cărora, de la ediția a doua, le dă și etimologia. I. L. Caragiale, care vedea în Șăineanu "unul dintre tinerii noștri învățați la care solidaritatea științifică se asociază cu un adevărat talent de popularizator", explică succesul dicționarului acestuia astfel: "el nu s-a mărginit în opera sa de a înregistra un
Lazăr Șăineanu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/7411_a_8736]
-
un pas hotărâtor a fost făcut: dacă Noul dicționar universal (NDU, 2006) nu acceptă noul sens, Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) îl înregistrează ("aptitudine, pricepere, competență, experiență pe care o are cineva într-un anumit domeniu de activitate"), indicând și etimologia multiplă: din franceză și engleză.
Expertiză by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6868_a_8193]
-
de statuile unor figuri exemplare, de la Richard Inimă de Leu pînă la Cromwell), despre Westminster Abbey, despre terifianta închisoare „Clink" (al cărei nume poate fi ori o aluzie interjecțională la sunetul făcut de lanțuri, ori un vechi verb englezesc, cu etimologie necunoscută, to clink, care ar fi însemnat „a lega"), de pe malul drept al Tamisei, despre cocheta casă memorială a lui Dickens (de pe Doughty Street, aproape de British Museum), despre sumbrul Turn al Londrei sau despre sarcofagul amiralului Nelson, din imensa Catedrală
România - o perspectivă londoneză by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6875_a_8200]
-
II, 2002), nici în Noul dicționar universal (NDU, 2006). Îl înregistrează, în fine, Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007), care îl definește ca "loc special amenajat unde se aruncă gunoiul (menajer)", fără a-i putea stabili originea (cuvântul apare cu indicația "etimologie necunoscută"). Uzul curent și tăcerea dicționarelor au stimulat, în acest caz, apariția etimologiei populare, a explicațiilor false, construite pe baza unor asemănări de formă sau sens. Se pare că multă lume e convinsă că termenul ghenă provine din gheenă, ipostază
La ghenă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6889_a_8214]
-
Dicționarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007), care îl definește ca "loc special amenajat unde se aruncă gunoiul (menajer)", fără a-i putea stabili originea (cuvântul apare cu indicația "etimologie necunoscută"). Uzul curent și tăcerea dicționarelor au stimulat, în acest caz, apariția etimologiei populare, a explicațiilor false, construite pe baza unor asemănări de formă sau sens. Se pare că multă lume e convinsă că termenul ghenă provine din gheenă, ipostază a infernului prezentă în textele bisericești, dar și în blesteme și imprecații ("focul
La ghenă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6889_a_8214]
-
un conținut clar, ci o intenție agresivă. In acest câmp lexical, un rol însemnat îl joacă simbolismul fonetic: grupările și repetițiile de sunete cacofonice sunt mai importante decât logica internă a evoluției semantice. Multe cuvinte din serie au, de altfel, etimologie necunoscută: aspectul lor sonor — de la buleandră la bașoaldă, farfuză sau ștoalfă, de la fleorțotină și pațachină până la recentul pițipoancă — este însă suficient pentru a transmite o atitudine negativă, de ridiculizare. Noi termeni periorativi se obțin oricând, prin joc fonetic, prin contaminări
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]