649 matches
-
este generală (mai mare la copii). Imunitatea după holeră se dezvoltă la nivel local și este mediată de IgA secretorii, prin prevenirea colonizării intestinului cu vibrion sau prin inhibarea toxinei acestuia. Holera este o boală cu declarare obligatorie de urgență. Etiopatogenie Vibrionul holeric este un bacil gram negativ încurbat, mobil (cu flagel terminal), aerob, cultivabil pe medii alcaline. Echipamentul antigenic al vibrionului holeric este reprezentat de antigenul somatic O (specific de grup) și antigenul flagelar H (specific de tip). S-au
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
în resturile menajere. Transmiterea este fecal-orală, directă sau indirectă. Receptivitatea este generală, mai mare la copii. Imunitatea postinfecțioasă este de scurtă durată și specifică de tip. Îmbolnăvirile pot fi cazuri izolate sau epidemice. Raportarea cazurilor de dizenterie se face numeric. Etiopatogenie Shigella spp. sunt bacili gram negativi, imobili, lactozo-negativi, care posedă antigene O (specifice de tip) și K (specifice de tip). Se disting patru grupuri antigenice: A: Sh. dysenteriae (10 serotipuri) B: Sh. flexneri (6 serotipuri) C: Sh. boydii (15 serotipuri
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de S.typhi. Transmiterea se face pe cale fecal-orală, directă sau indirectă. Receptivitatea este generală, dar riscul de îmbolnăvire este mai crescut în caz de hipoaciditate gastrică, infecție cu HIV, drepanocitoză. Imunitatea postinfecțioasă este relativă, neprotectivă. Febra tifoidă se raportează numeric. Etiopatogenie Factorii de patogenitate ai S. typhi sunt: antigenul somatic O (identic cu endotoxina), antigenul flagelar H (care induce anticorpi aglutinanți) și antigenul Vi (polizaharid capsular cu rol antifagocitar). Mecanismul patogenic în febra tifoidă este de tip penetrant sistemic. Din lumenul
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
18% laptele (Campylobacter, Salmonella spp.). Transmiterea TIA se face pe cale digestivă, prin alimentele contaminate în orice etapă a parcursului de la origine până la consumator. Receptivitatea este generală și nu lasă imunitate după boală. TIA pot evolua sporadic (cazuri izolate) sau epidemic. Etiopatogenie Germenii care cauzează frecvent TIA în România sunt Salmonella (3060%), Stafilococii enterotoxigeni (20-30%), Proteus spp., E. coli spp. Au fost identificate mecanismele patogenice în apariția TIA: Ingestia odată cu alimentul a unei cantități mari de germeni invazivi (Salmonella sp., Campylobacter spp
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
fi întâlnite și alte modalități de transmitere: contaminare exogenă a plăgilor, contaminarea endogenă, prin ingestia sporilor și producerea toxinei in situ (predominant sugari), contaminare intenționată în scop criminal (bioterorism) sau injectarea inadecvată a toxinei botulinice prin intervenții cosmetice sau terapeutice. Etiopatogenie Bacilul botulinic, numit Clostridium botulinum, este un bacil gram pozitiv, anaerob, prezent în sol și în tractul digestiv al unor animale. Supraviețuiește sub formă de spori rezistenți, termostabili (100șC). Speciile de Cl. botulinum se clasifică în grupe secretante și 8
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
fecal-orală. Virusul vaccinal atenuat administrat pe cale orală se elimină prin fecale, putând să-și recupereze virulența în mediul exterior. Virusul vaccinal modificat care contaminează subiecții receptivi este cauza poliomielitei asociate vaccinării, care are incidența de 1caz : 2,5 milioane vaccinări. Etiopatogenie Virusurile poliomielitice sunt enterovirusuri cu trei subtipuri distincte: 1 (Brunhilde), 2 (Lansing) și 3 (Leon). Subtipul 1 determină cel mai frecvent paralizii. Virusul poliomielitic ajunge pe cale digestivă la nivelul epiteliului intestinal, unde declanșează mecanisme locale de apărare. În cazul în
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
tabloul clinico-biologic și formele clinice ale hepatitelor virale acute Să cunoască atitudinea curativo-profilactică în cazul hepatitelor acute virale Să precizeze metodele de diagnostic etiologic pentru principalele virusuri hepatitice. 10.1 Introducere Hepatitele sunt boli inflamatorii hepatice acute sau cronice, cu etiopatogenie multiplă, primare sau apărute secundar în cadrul altor boli. După mecanismul patogenic, hepatitele pot fi: infecțioase, vasculitice (sindromul Wegener, Behcet), imunologice (lupus eritematos sistemic, sindrom Sjögren), metabolice (dislipidemie, etilism), neoplazice infiltrative, iatrogene toxic-medicamentoase (antibiotice, anestezice, unele antilipemiante) sau secundare obstrucției biliare
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
parenteral (în etapa viremiei) sau prin contact homosexual. Contagiozitatea începe cu câteva zile înaintea debutului și persistă 7-10 zile de la apariția icterului. Imunitatea după infecție este durabilă. În țările sărace, copii se imunizează natural în primii 10 ani de viață. Etiopatogenie Virusul hepatitic A este un virus ARN stabil antigenic (cu un singur determinant), care aparține familiei Picornaviridae, genul Hepatovirus. Virusul este inactivat de căldură (5’X1000C), raze ultraviolete și clorinare. Virusul ingerat ajunge la ficat pe calea venei porte și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
administrare de sânge și derivate, hemodializă, droguri intravenoase, expunere profesională a personalului medical, favorizată de viremia prelungită Sexuală, prin contactul cu spermă și secreții vaginale Verticală, de la mama cu infecție acută sau cronică la nou-născut, cu risc crescut de cronicizare. Etiopatogenie Virusul hepatitei B (VHB) este un virus ADN, din familia Hepadnavidae, întâlnită în patologia aviarelor, mamiferelor și omului. Virusul este rezistent în mediul exterior, persistând după expunerea la radiațiile ultraviolete, alcool etilic, fenol. Inactivarea poate fi realizată prin autoclavare timp
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
transmitere rămâne necunoscut pentru 20-30% dintre infecțiile cu VHC investigate. Contagiozitatea VHC începe cu 1-2 săptămâni înainte de primele simptome de boală și poate dura toată viața. Imunitatea după boală este insuficient cunoscută. Nu dispunem încă de un vaccin pentru VHC. Etiopatogenie Virusul hepatitei C este un ARN hepacivirus din familia Flaviviridae. Genomul viral codează o poliproteină formată din ~ 3000 de aminoacizi, din care, prin clivare, vor rezulta 10 proteine structurale și nestructurale. Proteinele structurale sunt: proteina nucleocapsidei, două glicoproteine de înveliș
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
de bacteriemie. Alegerea antibioticului se face în funcție de tipul procedurii, iar administrarea cât mai scurt timp posibil, de cele mai multe ori in doză unică înaintea intervenției. 13 ANTROPOZOONOZELE Obiective specifice cursului: Să definească antropozoonozele și contextul lor actual de evoluție Să precizeze etiopatogenia, criteriile de diagnostic și atitudinea practică în cazul unor zoonoze manifeste pe teritoriul României: leptospirozele, Boala Lyme, febra Q, boala ghearelor de pisică, toxoplasmoza, trichinoza, antraxul, tetanosul și rabia Să cunoască și să aplice corect măsurile de profilaxie a plăgilor
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
se declară obligatoriu și care poate determina manifestări clinice severe. Epidemiologie Gazdele animale obișnuite pentru trichinella sunt: carnivorele, caii, șobolanii, porcii, vulpile. Transmiterea la om se face prin consumul de carne proaspătă sau insuficient preparată termic, provenită de la animal infectat. Etiopatogenie Trichinella spiralis aparține clasei nematodelor și urmează un ciclu de evoluție reprezentat de chist, larvă și parazit adult. Larvele supraviețuiesc în mușchii animalelor infectate, fiind ingerate odată cu carnea infestată. În stomac, sub acțiunea sucurilor gastrice, se eliberează larvele, care se
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
tegumentar sau generalizată. Epidemiologie Sursa de infecție o constituie animale bolnave și cadavrele lor (cornute, cabaline, porcine, animale sălbatice) dar și solul contaminat. Transmiterea poate fi directă sau indirectă (prin obiecte contaminate), pe cale cutanată, digestivă sau respiratorie. Receptivitatea este generală. Etiopatogenie Bacillus anthracis este un bacil gram pozitiv, aerob, imobil, sporulat. Tulpinile virulente au o capsulă care inhibă opsonizarea și fagocitoza, precum și o toxină cu trei componente: factorul I edemațiant, factorul II protector (stimulează formarea anticorpilor), factorul III cu acțiune letală
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
trismus, contractură generalizată și crize de contractură paroxistice. Epidemiologie Rezervorul natural este reprezentat de ierbivore, care elimină germenii prin fecale. Transmiterea se face prin pătrunderea sporilor la nivelul plăgilor mucoase, cutanate, uterine, ombilicale, chirurgicale. Receptivitatea este generală în absența vaccinării. Etiopatogenie Clostridium tetani este un bacil gram pozitiv anaerob, sporulat, imobil. Formele vegetative produc 2 exotoxine: tetanospasmina și tetanolizina. În absența vaccinării, sporii pătrunși prin soluții de continuitate cutaneo mucoase, se transformă în forme vegetative, care eliberează toxina tetanică. Acest proces
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Receptivitatea este generală. Transmiterea la om se face prin contactul plăgilor cu saliva animalului bolnav, care este contagios cu 5-7 zile înainte de semnele clinice și moarte. Liliecii pot fi purtători sănătoși. Transmiterea interumană a fost descrisă după grefă de cornee. Etiopatogenie Virusul rabic este un ARN virus, din familia Rhabdoviridae. După ce pătrunde pe cale tegumentară sau mucoasă, virusul se multiplică în țesutul muscular striat învecinat . Ajuns la nivelul joncțiunilor neuromusculare, virusul se transmite centripet, prin axonii nervilor periferici, către măduva spinării și
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
Penicilina V sau Tetraciclina este indicată selectiv în funcție de starea plăgii. 14 INFECȚIA HIV/SIDA Obiective specifice cursului: Să definească noțiunile de HIV, SIDA, imunodepresie Să precizeze căile de transmitere ale HIV și caracteristicile epidemiologice ale infecției HIV/SIDA Să explice etiopatogenia infecției cu HIV Să prezinte clasificarea clinico-imunologică a infecției HIV Să expună metodele de diagnostic ale infecției HIV Să argumenteze obiectivele terapiei anti-HIV Să cunoască posibilitățile de prevenire ale infecției HIV. 14.1 Definiții Denumirea de HIV este acronimul din
BOLI INFECŢIOASE by Manuela Arbune () [Corola-publishinghouse/Science/491_a_931]
-
șasea, cu mențiunea că adenoamele funcționale sunt mai frecvent întâlnite înspre decada a treia și a patra, în timp ce adenoamele nesecretante tind să fie mult mai bine reprezentate spre decadele 5 și 6. Apariția adenoamelor hipofizare la copii este excepțională [1]. ETIOPATOGENIE În patogenia adenoamelor hipofizare au fost identificate numeroase anomalii oncogenice, unele heterotipii fiind transmise de-a lungul generațiilor așa cum a fost recent demonstrat [2]. Abateri de la normal ale G-protein, mutații ale genei RAS, deleții, mutții, rearanjări au fost descrise ca
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
tumorile cu celule germinale ale SNC, această lipsă de diferențiere implică un prognostic mai bun al acestor tumori cu o rată de răspuns mai bun la tratament pentru germinoamele pure față de cele care includ și componente nongerminomatoase [1,4]. Epidemiologie, etiopatogenie. Aceste tumori apar cel mai frecvent în perioada pubertății, 26% între 10 și 12 ani, 65% între 10 și 21 de ani și 95% înainte de vârsta de 27 de ani [11]. Doar 11% apar înainte de vârsta de 9 ani (un
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
și relația de proximitate cu regiunea orbitală, creier sau nervii cranieni. În cadrul chirurgiei bazei craniului unul din avantajele majore în favoarea chirurgiei este posibilitatea rezecției ce poate depăși marginile anatomice ca și parte integrantă în cadrul tratamentului multimodal oncologic al acestor tumori. ETIOPATOGENIE Studiile epidemiologice au demonstrat corelația dintre diverși factori de mediu și dezvoltarea tumorilor de sinusuri paranazale; unul din factorii 252 de risc majori demonstrat în numeroase studii de caz este fumatul, în special fumatul excesiv și de lungă durată, dar
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
gradului de îmbătrânire a populației și prelungirii vieții pacienților cu neoplazii în urma tratamentelor adjuvante efectuate [6]. În experiența Clinicii de Neurochirurgie Cluj-Napoca metastazele cerebrale ocupă locul al treilea sub raportul numărului de cazuri, după Meningioame, glioame, în proporție de 17%. Etiopatogenie. La adulți tumorile primare care metastazează cel mai frecvent la nivel cerebral sunt în ordina incidentei: plămân (în cel puțin 50% din cazuri, cele mai frecvente fiind tumorile smallcell, nekeratinizat și non small-cell), sân (15-25%), melanomul (5-20%), colon, rect și
Tratat de chirurgie vol. IV. Neurochirurgie by Ioan Ștefan Florian, Cristian Ionel Abrudan, Dana Mihaela Cernea, Aurel Oșlobanu, Silviu Albu () [Corola-publishinghouse/Science/92121_a_92616]
-
o mare varietate. În sindroamele de hiperfuncție sau hipofuncție hipofizară apar modificări de volum ale șeii turcești însoțite sau nu de tulburări vizuale. Acesta este motivul pentru care ele necesită o explorare clinico-paraclinică completă. Sindromul de șa vidă Empty Sella Etiopatogenie Un arahnoidocel ce ocupă parțial sau total șaua turcească, antrenând remodelarea și lărgirea sa cu turtirea sau hernierea hipofizei. Clasificare Sindrom de șa vidă: primară, datorat de regulă incompetenței congenitale a diafragmului selar secundară după iradiere hipofizară intervenție chirurgicală infarctizare
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
osteofitoză șaua turcească: balonizată, dublu contur, distrusă. Diagnostic pozitiv Se face pe prezența sindromului dismorfic, a sindromului tumoral, examenul oftalmologic și cel radiologic, precum și a examenelor hormonale și biochimice. Diagnostic diferențial artropatia hipertrofică Pierre Marie mixedemul primar alte tumori selare. Etiopatogenie PRL 1. inhibă secreția pulsatilă LH și FSH și peack-ul LH preovulator sau 2. are acțiune directă pe ovar, inhibând feedback-ul pozitiv estrogenic sau 3. inhibă steroidogeneza. Diagnostic pozitiv dozarea PRL examen neuroradiologic test de stimulare la TRH rar
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
și degenerativ cu infiltrare limfo-plasmocitară a țesutului tiroidian. Se notează grade diferite de fibroză și distrucție a celulelor epiteliale foliculare. Se pot forma foliculi limfoizi și centri germinali. Celulele foliculare epiteliale sunt frecvent mărite și conțin citoplasmă bazofilă (celule Hürtle). Etiopatogenia tiroiditei autoimune are încă multe necunoscute. Există o predispoziție genetică cu afectarea tipurilor HLA DR3 și DR5. Factorii de mediu (infecții, excesul de iod, substanțe toxice) pot juca un rol. Afectarea țesutului tiroidian implică mecanisme imune umorale și mediate celular
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
pentru testosteron, nu se produce virilizarea sau survine doar o virilizare incompletă a organelor genitale, care vor fi ambigui la naștere. Această eventualitate este denumită pseudo-hermafroditism masculin (sexul gonadei este masculin, iar organele genitale externe sunt feminine sau ambigui, intersexuate). Etiopatogenia sindroamelor adreno-genitale Sunt defecte genetice autosomal recesive, cu expresie clinică variabilă a genelor care codifică enzime implicate în steroidogeneza suprarenală, iar pentru unele forme și în cea gonadală. Deoarece trăsătura fiziopatologică definitorie a tuturor sindroamelor este deficitul relativ sau grav
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]
-
primar este mai frecvent decât se bănuia. Definiție Hiperaldosteronismul primar este un termen generic, desemnând un grup de perturbări caracterizate prin producția excesivă de aldosteron, independentă de sistemul renină-angiotensină, cel mai frecvent la nivelul zonei glomerulare a cortexului suprarenal. Clasificare. Etiopatogenie Hiperaldosteronismul primar reprezintă 0,05-2% din cauzele de hipertensiune. Este mai frecvent la femei (raportul femei/bărbați este de 3-5/1) și între 30-50 de ani. Cauzele principale de hiperaldosteronism primar sunt adenomul glomerular și hiperplazia bilaterală. w Adenomul solitar
Ghid de diagnostic și tratament în bolile endocrine by Eusebie Zbranca () [Corola-publishinghouse/Science/91976_a_92471]