354 matches
-
țări. Existența și apartenența la grupurile minoritare, arăta juristul român Ion Diaconu, au fost adesea și continuă să fie și în zilele noastre sursa unor tensiuni, a unor conflicte chiar, deoarece, așa cum arată experiența istorică, există o corelație strânsă între etnicitate, religie și politică. Nu trebuie uitat și ignorat, totodată, faptul că neîncrederea, prejudecățile și, mai ales, lipsa de toleranță generate de considerente etnice și religioase au fost aproape mereu întreținute și, în mod frecvent, folosite în scopuri politice. Problemele persoanelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
Eric Hobsbawm, au subliniat În continuare conservatorismul ideologiei naționaliste, chiar dacă au recunoscut faptul că este un produs al epocii moderne 17. Unele teorii ale naționalismului au pus, de asemenea, accentul pe continuitate În analiza apariției și răspândirii naționalismului din perspectiva etnicității, ca element sociologic. Printre teoriile care adoptă această abordare, cea mai cunoscută este cea propusă de Anthony Smith 18. Această evaluare este contestată de John Hutchinson În analiza sa asupra naționalismului cultural. El susține că „aceia care promovează naționalismul cultural
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
strâns legată de felul În care Moldovan făcea diferența Între cei care urmau să facă parte din națiune și cei ce urmau să fie, În mod necesar, excluși, pe baza diferențelor organice, generate de ereditatea biologică. Elementul comun proxim era etnicitatea, Înțeleasă ca „o comunitate de sânge, tradiție,... și destin”22. Această definiție implica ideea că legăturile culturale - „tradițiile” - nu erau o dovadă suficientă a apartenenței la o națiune. Indivizii trebuiau, În plus, să facă și proba legăturii de sânge cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
și proba legăturii de sânge cu acea comunitate etnică și, mai mult, a angajamentului de a contribui În mod responsabil la realizarea destinului viitor al națiunii. Afirmarea relației cu viitorul națiunii poate părea redundantă o dată ce Moldovan subliniase dimensiunea biologică a etnicității („legătura de sânge”), dar ea reprezenta o componentă esențială a viziunii sale. Indivizii trebuiau să Își asume conștient propria identitate - atât rolul lor În societatea prezentului, cât și responsabilitățile față de generațiile viitoare - pentru a-și putea revendica dreptul de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
fapt, dat fiind că lucrările lui Crainic au fost publicate În anii ’30, este posibil ca acesta să fi fost influențat de ideile și limbajul lui Moldovan 69. Programul lui Crainic, „Românie pentru toți românii și numai pentru români”, definește etnicitatea parțial În termeni biologici. Autorul adaugă Însă că „noțiunea de stat etnocratic este spiritualistă” și că legile sale trebuie să se bazeze pe principiile creștine fundamentale, așa cum sunt ele interpretate de teologia ortodoxă 70. În acest sens, principiile fondatoare ale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
În același timp, ei nu erau la fel de preocupați de identificarea În modul cel mai precis cu putință a particularităților care demonstrau inferioritatea etnicilor maghiari. Vezi, de exemplu, lucrările lui Râmneanțu discutate În capitolul de față versus discuția lui Banu despre etnicitate, În „Eugenie, ereditate, rasă. Conferință ținută În 29 ianuarie 1935”, Revista de Igienă Socială vol. 5, nr. 2, 1935, pp.102-107. 2. Ioachim Crăciun, „Les classes sociales en Transylvanie”, Revue de Transylvanie, vol. 5, nr. 4, 1939, pp. 448-467; Love
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
adevărat democrația. Dependența de stat era adânc înrădăcinată. Oamenii nu aveau cunoștințe despre piețele competitive, în timp ce conceptul recompensării muncii mai productive cu o plată mai mare le era străin. Libertatea presei era la fel de nefamiliară, iar populația era puternic divizată prin etnicitate, nivelul educației, generație și sex. Concluzia mea a fost că moștenirea a șaptezeci de ani de comunism nu putea fi aruncată ca o haină uzată. Instituțiile democratice s-ar dezvolta greu. Nu a ajutat faptul că primii ani ai noii
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
să folosim aceste valori cum putem mai bine, deoarece violența nu se va opri de la sine. Iranul, Siria, Arabia Saudită, Iordania, Egiptul și Turcia pot simți toate că este de datoria lor să intervină dacă irakienii care le împărtășesc credința sau etnicitatea sunt uciși. Guvernele își fac griji și pentru că măcelul din Irak va agita popoarele cu nemulțumiri în propriile lor țări sunniții în Siria; șiiții în Kuweit, Arabia Saudită și Bahrain; kurzii în Turcia, Iran și Siria. În cel mai rău caz
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
pun sub semnul întrebării actualitatea explicitării comportamentului de vot prin prisma teoriei clivajelor 23. Astfel, clivajele clasice rokkaniene ar fi de gândit plecând de la o structurare pe două dimensiuni: o dimensiune verticală împărțind societatea potrivit unor criterii culturale (religie, limbă, etnicitate etc.), și o dimensiune orizontală care se referă la chestiunile economice. Dogan consideră că, spre deosebire de conflictele ce descriu dimensiunea verticală și care pot produce diviziuni ireversibile, conflictele ce definesc dimensiunea orizontală sunt mai ușor de pacificat. Într-o perspectivă inversată
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
stăpâna”, iar de cealaltă „fata în casă”, separate de rasa, etnia sau naționalitatea cărora le aparțin. Cariera profesională a unei femei din clasa de mijloc sau de sus din Europa sau America de Nord este astfel posibilă doar între limitele strâmte ale etnicității, clasei și genului (Friesexe "Friese, M.", 1995; Mahnkopfxe "Mahnkopf, B.", 1997). Diviziunile sociale pe criterii de gentc "Diviziunile sociale pe criterii de gen" Globalizarea a dus la o diviziune socială între cei ce rămân legați de „societatea muncitorească”, dependentă de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
masă", produsă de "industriile culturale" și promovate de mass media 80. Abordarea culturii din perspectiva grupurilor sociale orientate politic, în direcțiile contestării ordinii sociale ori a adeziunii la raporturile de putere, a permis dezvoltarea unor serii de teorii în jurul "genului", "etnicității", "clasei sociale", "ideologiei" și a ansamblului de practici ale consumului. Recunoașterea instituțională a studiilor culturale s-ar datora criticii culturale a societății burgheze revigorate în anii '60-'70 de o serie de autori englezi, printre care Richard Hoggard, Raymond Williams
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
care le distinge una de alta83. O altă perspectivă asupra studiilor culturale o oferă Francis Mulhern, profesor de studii critice la Universitatea Middlesex din Anglia, în viziunea căruia această disciplină s-ar fi construit în jurul discuțiilor despre media, politica contemporană, etnicitate și marxism 84. Potrivit lui Mulhern, re-fondarea studiului culturii de către Williams și Thompson, prin constituirea domeniului de cercetare al studiilor culturale, ar fi fost confirmată de Hall și Hoggart prin evidențierea definirii culturii ca sumă a inter-relaționării tuturor practicilor sociale. Această
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
cu procesele și instituțiile sociale, Lister și Wells văd studiile culturale ca un discurs care scoate în evidență rolul constitutiv al culturii în susținerea și schimbarea relațiilor de putere activate în privința unor probleme precum genul, sexualitatea, clasa socială, rasa și etnicitatea, colonialismul și post-colonialismul, geopolitica spațiului și globalizarea, examinându-le în funcție de diferitele modalități de a privi, a imagina, a clasifica, a nara și a investiga diferitele semnificații furnizate de formele și practicile culturale. Odată cu transformarea vieții cotidiene în cultură vizuală, susținută
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
din partea autorilor pentru că în 1476, "cu toate rugămințile lui Ștefan cel Mare, nu a trimis ajutorul făgăduit"39. A doua lecție dedicată voievodului moldav se intitula "Poporul român condus de Ștefan cel Mare apără independența Țării", emanând aceeași suprapunere a etnicității cu statalitatea și asimilarea statului cu singurul conducător meritoriu din acele timpuri. Povestirea se construia pe descrierea amănunțită a celor două mari înfruntări cu turcii, din 1475 și 1476, devenind un nou prilej de reamintire a faptului că Ștefan "a
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dacă le considerăm ca discipline aparte. Există apoi și alte discipline sau domenii de cercetare care ating, mai mult sau mai puțin, tematica imaginilor etnice și culturale: antropologia culturală și etnologia, atunci când, de exemplu, abordează problematica aculturației; sociologia prin studiul etnicității sau al relațiilor dintre „centru” și „periferie”; filosofia culturii, estetica, teoria și istoria literară - prin contribuțiile referitoare la problema „specificului național” sau a raporturilor dintre „tradiționalism” și „modernism”; alte domenii ale științei literaturii, axate pe tema circulației și receptării operei
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
revoluției - memoriul adresat guvernului imperial de către delegația română la Viena, În 5 martie 1849 - evidențiază formula României austriece. Autonomia națională solicitată aici are În vedere crearea unei patrii virtuale, lipsită de teritoriu propriu, al cărei unic liant urmează a fi etnicitatea: Punctul prim al petițiunii sună așa: „Unirea tuturor românilor din statul austriac Într-o singură națiune de sine-stătătoare sub sceptrul Austriei, ca parte Întregitoare a Monarhiei”. Însă pentru a nu da prilej la răstălmăciri, trebuie să declarăm că noi Înțelegem
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
principal care m-a determinat să aleg acest subiect are o natură oarecum contingentă, personală: este vorba de invitația amabilă a colegilor Mirela Andrei și Lucian Vaida de a colabora la revista năsăudeană Arhiva Someșană. Vezi Cătălin Turliuc, „Naționalism și etnicitate. Considerații istoriografice și metodologice”, În volumul L. Boicu, L. Nastasă (coord.), Istoria ca lectură a lumii, Editura Universității Al. I. Cuza, Iași, 1994, pp. 433 sq.; David Miller (coord.), Enciclopedia Blackwell a gândirii politice, Editura Humanitas, București, 2000, sub voce
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
este susținută cu o argumentație identică (experiența nemijlocită este cea care le confirmă, iar respingerea lor echivalează cu refuzul realității) de către ziaristul american contemporan Robert Kaplan - autorul unor relatări de călătorie de mare succes, prin același Orient bântuit de fantomele etnicităților demonizate. Vezi Robert D. Kaplan, La răsărit, spre Tartaria. Călătorii În Balcani, Orientul Mijlociu și Caucaz, Editura Polirom, Iași, 2002, pp. 250-251. Kazinczy Ferenc XE "Ferenc" eredeti munkái. Második kötet. Utazások [Operele originale ale lui Kazinczy Ferenc. Volumul al doilea. Călătorii
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ar putea fi nerecunoașterea bolii (cazuri asimptomatice cu IFG sau IGT), lipsa cercetării antecedentelor heredo-colaterale la cazurile clasificate ca T1DM sau T2DM și mai ales imposibilitatea efectuării analizei genetice. Studiile genetice în populații diferite au indicat o importantă influență a etnicității asupra frecvenței și tipului de MODY. Astfel, în Europa peste 80% din cazurile de MODY sunt reprezentate de MODY 2 și MODY 3. În Franța, mutațiile genei glucokinazei sunt cele mai frecvente, reprezentând aproxiamtiv 60% din MODY. (40) În schimb
Tratat de diabet Paulescu by Cristian Guja, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92252_a_92747]
-
culorile adevărate. Dar cum arată prezentul? Oare am pășit într- adevăr într-o lume mai dreaptă? Pe întinsul continent al fostei Uniuni Sovietice, dincolo de Caucaz și Urali, până la munții Tianșan, Siberia și dincolo de Cercul Polar românii nu-și pot afirma etnicitatea, în multe comunități nu există școli în limba maternă, iar legăturile cu patria mamă sunt zăgăzuite de rigori vamale, interdicții de tot felul. Ar fi lipsit de realism dacă deriva românească din Federația Rusă ar fi pusă numai pe seama autorităților
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
slavă. Unele elemente social culturale sunt definitorii pentru stabilirea originei valahe la populația din regiunea Morava și zonele transfrontaliere învecinate. Aceste elemente cu trecut romanic se află pe un areal de 26.080 kmp, sunt complet slavizate dar păstrează conștiința etnicității și apartenența la un anumit spațiu geografic recunoscut dealtfel de autoritățile oficiale. Cultura materială și viața tradițională îi deosebește de populația slavă dar sub raport lingvistic și politic se integrează în masa majoritară. De remarcat bogatul material documentar acumulat în
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
va fi contestat de perenialism, concept ce plasează națiunea ca fiind un fenomen social cu origini în vechimea istoriei, o versiune actualizată a comunităților entice imemoriale, situație ce induce existența unei continuități între grupurile entice premoderne și națiunile actuale, iar etnicitatea va fi înțeleasă aici ca fiind numai o formă de rudenie extinsă. În continuare este tratat rolul conflictului, al violenței în definirea și păstrarea identității naționale, dar mai ales rolul conflictului permanent dintre grupurile etnice, rol care apare poziționat în
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
acceptată de mulți gânditori, și anume că varietatea structurilor de tip comunitar impune ca o definiție a comunității să fie independentă de structuri particulare. Există, pe de o parte, dezbaterea cu privire la definițiile structurale ale comunității, cu raportări la localism și etnicitate, iar pe de altă parte, o modalitate care caută să le subordoneze pe acestea două față de forțe macrosociale cum ar fi clasele sociale, procesul de raționalizare sau abordarea de factură universalistă. Concentrarea pe dimensiunea esențialmente simbolică a comunităților transcende toate
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
separării lor. Alți autori găsesc baza comunității nu neapărat în rudenie, ci în ocupație, religie, rasă, arătând că dacă este să vedem comunitatea ca politică socială viabilă, aceasta va fi posibilă datorită faptului că se bazează pe rudenie, religie sau etnicitate. Deși întrebările ce se pun atunci când este vorba despre o comunitate sunt legate de cât de prietenoase sunt zona și oamenii, studiile sugerează că variabilele relevante nu sunt reprezentate de natura oamenilor din zonă, ci de distribuția spațială a legăturilor
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
primesc nu este neapărat o declarație de aprobare, ci un semn al imposibilității ignorării. Există numeroase comunități la baza cărora găsim aspecte ce pot fi identificate cel mai ușor cu ajutorul așa numitelor concepte "tribale", cum ar fi, de exemplu, naționalism, etnicitate, rasă. Acestea ar fi "comunitățile tribale", cum le numește Fowler, ele fiind prezente oriunde în lume, dar cu precădere în SUA. O altă formă specifică acestei categorii este grija pentru comunitate evidențiată în cadrul mișcării ecologiste astăzi. Desigur această comunitate nu
by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]