203 matches
-
Integrare europeană și dezvoltare socială în societățile post-comuniste", pe care le-am coordonat și în urma cărora am beneficiat de schimburi de experiență prin organizarea unor mese rotunde cu colegi din țări est-europene. o Grantul CNCSIS 33336/29.06.2004 "Identitatea etnoculturală la români în contextul procesului de integrare europeană. Studiu de caz rural-urban în județul Sibiu", coordonat de profesorul Corneliu Ioan Bucur, care mi-a oferit prilejul de a culege date empirice și a-mi îmbogăți cunoștințele în chestiunea identităților. o
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
1935:187-8). 4.5. Noologism și sociologie Dacă, în general, concepțiile asupra identității au evoluat așa cum am avut ocazia să observăm în capitolul anterior -, ghidate de metafora "sfâșierii mitului"37, în principal pe calea extra-raționalizării și relativizării, perspectivele asupra identității etnoculturale și naționale, prezentate în acest capitol, au păstrat, cum am văzut, spiritul esențialismului și au produs pe rădăcinile școlii gustiene, un tip particular de sociologie: sociologia noologică. De fapt, aceasta e o quintesența a exprimărilor filosofice și sociologice atât românești
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
autopercepție, ceea ce înseamnă că putem vorbi de două realități paralele, ipoteza lansată mai sus rămânând sub semnul întrebării. 6.4. Dimensiunea etnospirituală 35 În această secțiune vom analiza din punct de vedere sincronic 36 identificările tinerilor cu elemente din cadrul dimensiunii etnoculturale. Studiul sincronic al identității în ceea ce privește această dimensiune încearcă să descopere care sunt elementele etnospirituale cu care se identifică tinerii români la un moment dat. Analizele ce urmează intră sub această umbrelă, fiind bazate în general pe date culese prin interviu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
imaginea obținută prin metodă calitativă cu elemente cantitative, reprezentative. Așa cum am constatat în Capitolului 4, studiile și teoriile românești arată că ortodoxia, cultura populară (folclorul, arta), tradițiile, limba, opera eponimă și personalitatea reprezentativă sunt definitorii pentru caracterizarea identității pe dimensiunea etnoculturală, spirituală. Aceste elemente sunt, în teoria noologică, cadre de trăire, cadre spirituale care prin actualizare deschid accesul la universul latențelor. Ele au devenit coordonate pe care le-am preluat în operaționalizare 37 și le-am urmărit în interviuri. 6.4
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
și viitor stat antemurale christianitatis - ca să folosim formula lui John Armstrong -, și nu atât cea a arătării organicității teritoriale a spațiului național. Întregul discurs științific antebelic despre națiune și stat pare construit mai mult pe discursuri și concepte istorice și etnoculturale decât pe afirmații geografice. Momentul 1918, în afară de efectele sale teritoriale și instituționale directe, este extrem de semnificativ din punctul de vedere al acestei teze, întrucât susține un nou model al relațiilor dintre experții culurii naționale, pe de o parte, și birocrația
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
statul român - principala preocupare a unei foarte interesante reviste științifice interbelice, Geopolitica și geoistoria -, la mize mai abstracte, cum ar fi problemele regionalismului și ale regionalizării, imaginarea națională a unor mari continuități - dar și rupturi și disjuncții - istorice și spațiale etnoculturale etc. Acest tip de dispute și discuții cultural-politice sunt probabil specifice amestecului și conflictului dintre „sentimente primordiale și politici civice în noile state”, ca să-l parafrazăm pe Clifford Geertz (Geertz, 1975). Întregul discurs se bazează pe o combinație specifică între
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
originală, instituția românească a preluat din formele specifice de organizare ale sașilor, iar evoluția ei a fost influențată de funcția de punte de comunicație între Occidentul latin și Orientul bizantin pe care, prin transhumanța efectuată sau prin roire, această zonă etnoculturală a deținut-o de-a lungul timpului. Acest fapt este dovedit de diferențele specifice fiecărei comunități din satele din Mărginimea Sibiului care, spre deosebire de Nachbarschaft-ul săsesc, nu aveau o organizare standard, ci deosebiri legate de modalitățile de satisfacere a necesităților. În
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
sau mai puțin particulară a responsabilităților în cadrul acestei modalități de organizare socială, dar și între acestea nu este însă niciodată una permanentă și perfect stabilă, chiar dacă în multe cazuri ajunge să fie considerată „arhetipală” pentru o „națiune” sau alta. Specificul etnocultural (felul de a fi) al românilor s-a obținut numai pe fondul interacțiunii dintre aceștia și mediul specific acestui areal, denumit fundus regius. Cerințele externe, îndeosebi cele ale mediului social reprezentat de rigoarea germană, s-au interiorizat, devenind astfel moduri
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
grupurilor culturale distincte; concepții despre diferențe culturale și în același timp la răspunsurile politice și individuale date la aceste problemă. Atitudinea care afirmă că echilibrul și corectitudinea relațiilor interetnice presupun recunoașterea nevoii de integrare, alături de nevoia de separare a comunităților etnoculturale și susține dezvoltarea lor reciprocă, pe care o consideră și posibilă. În dimensiunea sa filosofic-culturală, presupune reordonarea spațiului public în vederea valorizării tuturor culturilor și modurilor de viață prezente într-o societate indiferent de numărul celor care le împărtășesc. Dezideratul este
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
spații culturale întinse și diverse ca tradiții și atitudini, naționalismul trebuie tratat la plural, ca expresie a unor realițăți specifice, de o varietate ine-puizabilă9. S-a făcut distincție de regulă între un naționalism politic, dominant în lumea apuseană, și unul etnocultural, prezent mai ales în Răsărit. Specii noi s-au putut identifica pe seama evoluțiilor mai recente: naționalism legitim, manifest în limite re-onabile, pe cînd cel ilegitim nu ar ști de măsură 10. Atributele bun și rău s-au folosit în același
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
trei sferturi de secol unei extirpări colective, unei anihilări a conștiinței naționale și a conștiinței de cultură și civilizație, care le-au menținut în istorie pînă la data confiscării comuniste"40. A fi naționalist, acum, în această zonă, unde identitățile etnoculturale au fost grav afectate timp de generații și unde lipsa de solidaritate subminează adesea corpul social, nu e decît firesc. La o asemenea concluzie au ajuns și unii analiști apuseni, între care Jacques Julliard și Pierre Hassner, citați în cursul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fragmentare antagonistă a unităților naționale deja constituite. Astfel, tocmai pe baza acestei instrumentări particulariste pline de înfruntări intercomunitare, multiculturalismul încetează de a se mai înrudi cu concepția civică și individualistă a sensului național după model francez sau englez, luînd forma etnoculturală și comunitară ce se obser-vă acum în toată violența ei în Europa Centrală sau Orientală, în Irlanda de Nord și în Țara bascilor. Rupturile "tribale" ale țărilor scăpate din comunism nu pot calma temerile pe care locuitorii vechilor democrații le încearcă și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Dacă francezii, îndoctrinați de ideologia naționalistă, au neglijat imperativul responsabilității, la germani, dimpotrivă, acesta era supralicitat: într-un fel foarte simplu s-a născut ideea că, dacă sentimentul național a devenit prea agresiv, aceasta a fost "din vina germanilor". Națiunea etnoculturală a lui Herder Napoleon culege beneficiile Revoluției în numele Nați-unii atunci cînd cucerește jumătate din Europa. Însă, făcînd aceasta, el "seamănă" un principiu al naționalităților care se va întoarce împotriva marelui său proiect imperial și apoi va influența viitorul politic al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
prin limbă, gusturi și caractere, înainte ca opera despotismului să se pună în mișcare și ca cele patru părți ale lumii să devină prada unui singur stăpîn"207. În acestă ultimă frază se află tot ceea ce definește Kultur-nation-ul, sau națiunea etnoculturală. Prin faptul că este "naturală" acest tip de națiune deține o legitimitate superioară asupra oricărei alteia. Ea se identifică cu o limbă care-i reflectă geniul și îi reglează obiceiurile. Ea se situează deasupra Statului ca și deasupra modelelor de
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
vorba aici decît de o legitimare abilă a ambițiilor sale politice. Pînă ca acestea să se poată realiza într-un mod tangibil, îi va reveni lui Johann Gottlieb Fichte (1762-1814) calitatea de a introduce mai multă rigoare în acestă concepție etnoculturală concepută în primul rînd în avantajul Germaniei. Acesta va fi obiectivul Discursului său către națiunea germană publicat în 1807,la un an după umilitoarea înfrîngere suportată de Prusia, la Jena, în fața armatelor lui Napoleon. Pentru un om care aderase timp
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
XIX-lea unificarea Germaniei și a Italiei și că din 1820 și pînă în zilele noastre a constituit baza revendicărilor altor naționalități europene a căror moștenire istorică ar fi putut părea mai puțin impresionantă. Dar este limpede totodată că viziunea etnoculturală asupra naționalității a alimentat și xenofobia țărilor cu organizare statală cînd acestea s-au simțit umilite de prestigiul și de puterea altor State-Națiuni. Este cazul Rusiei în primul rînd, unde slavofilii s-au ridicat în numele patriei ortodoxe împotriva partizanilor occidentalizării
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
s-au simțit umilite de prestigiul și de puterea altor State-Națiuni. Este cazul Rusiei în primul rînd, unde slavofilii s-au ridicat în numele patriei ortodoxe împotriva partizanilor occidentalizării și a Europei de Vest în general. În sens mai larg, concepția etnoculturală asupra națiunii n-a încetat să infiltreze resentimentul naționalist și șovin în orice societate, chiar și în acelea unificate politic dar, în mod deosebit, acolo unde unificarea se realizase tîrziu, ca în Germania sau în Italia. Această tendință de cultivare
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
pînă la sațietate în elemente de vocabular și de sintaxă pretențioase pînă la refuz. În sfîrșit, rezultă din toate acestea că încă înainte de a se produce ticăloșiile național-socialismului faptele au revelat, începînd cu anii 1870-1871, potențialul deosebit de agresiv al naționalismului etnocultural. Ne gîndim bineînțeles la războiul dintre Prusia și Franța, și mai ales la anexarea Alsaciei și a Lorenei la Germania unită. Națiunea electivă a lui Renan Aceste evenimente care au condus la anexarea Alsaciei și Lorenei la Germania, în virtutea principiului
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
exclusivă a suveranității populare, ca și cum Franța nici n-ar fi existat înainte de 1789. Și mai mult încă, detestă viziunea iacobină care ignoră substanța reală a noțiunii de țară și care nu va rezista sfidării pe care i-o aruncă națiunea etnoculturală. Deși n-am putea să demonstrăm aceasta, s-ar părea că Renan și-a orientat gîndirea în direcția utilitarismului pragmatic în stil englezesc. El abandonează procupările idealiste și, ca și John Stuart Mill, se dedică ideii de a înlătura din cadrul
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
la munca, mai modestă, a generalizărilor abstracte, cum este și cazul lui Andreas Kappeler, John Plamenatz sau Miroslav Hroch. Fără a adera la dezbaterea academică ce opune concepți-ile lui Herder sau ale lui Renan, Kappeler distinge trei tipuri ale naționalismului etnocultural. În primul rînd se referă la cel ce se manifestă în secolul al XIX-lea în comunitățile naționale lipsite de suveranitate sau dispersate politic: este cazul germanilor, al italienilor, al grecilor sau al polonezilor de la 1820 și mai tîrziu al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
În ambele cazuri aceasta s-a putut realiza numai sub guvernarea exclusiv imperioasă a statelor de mult timp consolidate: Regatele Piemontului și al Prusiei. Acestea și-au afișat încă de la început legitimitatea politică fondatoare, fără a se încurca în considerente etnoculturale. Altfel spus, Cavour și Bismarck au acționat din înaltul puterii lor disprețuind baza populară; ei au postulat ideea că Statul prevalează asupra societății, ca motor al națiunii, uitîndu-i astfel pe Herder și Fichte în favoarea unui voluntarism autoritar fără nici o legătură
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Spania sau Catalania, iar Țările basce cedează instinctului naționalist începînd cu 1890. Procesul de desfășurare al naționalismului catalan se relevă a fi clasic; originea lui situată în reacțiunea îndelung amînată față de pierderea privilegiilor fostului regim va fi completată prin dinamica etnoculturală ce se va manifesta și aici în secolul al XIX-lea. Catalana rămăsese limbă oficială pînă la venirea Bourbonilor în Spania, în 1712, la fel cum și provincia își păstrase scutirile fiscale și instituțiile administrative sau judiciare separate (les fueros
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
ascendentul. În Europa de Vest, se-paratismele cît de cît consistente îmbracă, în orice caz, chipul reacțiilor îndreptate împotriva avatarurilor economice ale statu-lui-națiune liberal sau, ca în cazul Irlandei, constituie rodul unui resentiment multisecular. În schimb, ele nu se supun decît aparent sindromului etnocultural care, cum se poatre observa, în Europa Centrală și Orientală este ațîțat de iresponsabilitatea politică a marilor puteri. Nici măcar în Corsica nu se poate spune că acest sindrom acționează în stare pură. Corsica nu a cunoscut autoritate independentă cea a
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Însă, pe de altă parte, Spania reunește aceste popoare distincte mult mai puțin pe baza unei convenții politice ca în cadrul modelului național al lui Renan sau al liberalilor, și mai mult în virtutea unui liant comunitar care nu poate fi decît etnocultural, chiar și atunci cînd acesta rămâne fantasmagoric, exceptînd Catalania, Țările basce și Galicia. Avînd în vedere specificarea evanescentă a cetățeanului individual, nimic nu ne împiedică, în definitiv, să ne imaginăm că suveranitatea acestor popoare reprezintă esențialul. Ceea ce înseamnă că nenumăratele
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
poporului Tiparul, părintele limbilor naționale 4 Moartea regilor, nașterea Națiunii Anglia și Franța în secolul al XVIII-lea Inventarea națiunii suverane Botezul războinic al național-civismului Național-civismul banalizat: de la cazarmă la școală 5 Cele două națiuni moderne: Herder și Renan Națiunea etnoculturală a lui Herder "Din vina germanilor" Națiunea electivă a lui Renan 6 Febra naționalităților Catalogul națiunilor Religiile comparate: de la Sfînta Alianță la Polonia martiră. Principiul marilor naționalități față în față cu "Primăvara popoarelor" Purgatoriul micro-naționalismelor 7 1917: Naționalismul și revoluția
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]