960 matches
-
perioada "revoluției" din România (decembrie 1989-februarie 1990) cu studiorile de televiziune TF1, A2 și La 5 din Paris, ca traducător-interpret. Onorariile substanțiale obținute astfel în cîteva luni îi permit să se aventureze într-o lungă expediție de recunoaștere, în compania etnologului francez ex-comunist Claude Karnoouh, de la Oradea la București, prin Maramureș și Secuime, din care aduce nu doar observații despre lumea veche care părea că nu se mai dărâmă, fixate într-un reportaj, "Periplu pentru descoperirea țării mele" (publicat în franceză
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
Structurarea simbolică se află la rădăcina oricărei gândiri, iar această teorie este susținută de numeroasele preocupări și studii ale lingviștilor, filosofilor, antropologilor, etnologilor, istoricilor religiilor. Henri Bergson suțtine acel continuum al conștiinței concretizat prin imaginea - amintire; gândirea nu are alt conținut decât orânduirea imaginilor; Carl Gustav Jung spunea că orice gândire se sprijină pe imagini generale, arhetipurile, “scheme sau potențialități funcționale care modelează
Arhetipalitatea imaginilor () [Corola-website/Science/302904_a_304233]
-
obiceiurilor și folclorului național, considerat a fi exprimat de grupuri sociale "privilegiate" (precum țăranii), care moștenesc trăsături culturale arhaice și astfel descriu forme culturale "autentice". Prima accepțiune se datorează "Școlii franceze" de etnologie și antropologie și este legată de cercetările etnologilor/antropologilor francezi asupra culturilor coloniale; cea de a doua, "Școlii germane" și este legată de studierea poporului și culturii naționale germane (Völkerkunde). În România și țările estice a predominat și predomină a doua accepțiune a termenului, pentru prima accepțiune fiind
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
a culturii. În istoria științelor sociale din România există însă o perspectivă metodologică mult mai apropiată de etnografia modernă, metoda monografică, care nu a fost însă adoptată de știința etnologică românească. Pentru mai multe date, vezi și Iordan Datcu, "Dicționarul etnologilor români", Ed. Saeculum I.O., București, 2006
Etnologie () [Corola-website/Science/299168_a_300497]
-
Prințesa (; 12 noiembrie 1850, Munchen - 19 decembrie 1925, Lindau), a fost o prințesă bavareză, etnolog, zoolog și botanist germană. Prințesa Therese Charlotte Marianne Augusta de Bavaria a fos singura fiică din cei patru copii ai Prințului Regent Luitpold al Bavariei și a soției acestuia, Arhiducesa Augusta de Austria, nepoata Marelui Duce Ferdinand al III-lea
Theresa de Bavaria () [Corola-website/Science/337420_a_338749]
-
(n. 18 septembrie 1948, București) este etnolog, antropolog, istoric al religiilor și al mentalităților. Este membru fondator și cercetător la Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române și membru în Consiliul științific al Institutului. Este de asemenea profesor asociat la Centrul de Studii Ebraice, Universitatea din București
Andrei Oișteanu () [Corola-website/Science/298972_a_300301]
-
al scriitorului francez, de origine română, Pius Servien (1979), pe care-l va edita parțial mai tarziu. Intra într-un cerc de intelectuali cu care împărtășește aceleași idei: arheologul Dinu Adameșteanu (Italia), pictorul George Demetrescu Mirea (Franța), arhitectul Constantin Joja, etnologul Romulus Vulcănescu, istoricul culturii Edgar Papu, slavistul Ion C. Chițimia. Acțiunea să culturală devine deja proeminenta în acei ani. La revista “Luceafărul” inițiază proiectul “Noii geografii literare” în vederea stimulării creației locale și regionale, respingând centralizarea culturală. Efectele acestei idei au
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
stârpitură radicală în a cărei fiziognomie se concentrează oarecum toate trăsurile neplăcute ale tutulor națiilor semibarbare din Orient, vezi tipuri atât de pocite încît abia [o] fantazie de caricaturist le-ar putea inventa, punîndu-se într-adins să le iscodească, iar etnologul ar sta cu brațele încrucișate înaintea acelor specimine, neștiind, nu între ce oameni, dar în genere între ce soi de ființe organice să le claseze. E curios într-adevăr de-a se vedea cum un popor ca al nostru, căruia
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
SOCIETĂȚI, PREJUDECATĂ, REPREZENTARE SOCIALĂ, STEREOTIP SIMOULIN Vincent Conferențiar, sociologie, Universitatea Toulouse I SERVITUTE, VULNERABILITATE, ZONE DE AȘTEPTARE TAGUIEFF Pierre-André Director de cercetare CNRS (CEVIPOF) ANTIRASISM, NEORASISM, RASISM THERIAULT Joseph Yvon Profesor de sociologie la Universitatea din Ottawa INTEGRARE VALIERE Michel Etnolog, conferențiar asociat la catedra de sociologie a Universității din Poitiers ARIE CULTURALĂ, CĂLĂTORIE, CONTRACULTURĂ, CULTURALISM, DIASPORA, LIMBI REGIONALE, PATRIMONIU CULTURAL, ȚINUT ZAOUAL Hassan Conferențiar, științe economice, Universitatea Littoral-Côte d’Opale CULTURĂ ȘI DEZVOLTARE, LOC DE APARTENENȚĂ Atc "A" Aculturațietc "Aculturație
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
experimenta acest sentiment al Diferitului. Nu este vorba nici de a Întreține o relație superficială cu un popor sau cu o cultură, ci de a pătrunde În sufletul acestora și, Într-adevăr, Segalen avea să fie un arheolog și un etnolog minuțios, la fel cum avea să Învețe cu pasiune limbile maori și chineză. Urmând exemplul lui Gauguin care, Înaintea lui, a plecat În Polinezia căutând să se sălbăticească, Segalen Încearcă și el să-și „scuture de praf” propria privire. Călător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
mai veche iconografie a costumului breton pe care o deținem. Aceste desene ilustrează În anul VII al calendarului republican călătoria În Finistère a lui Jacques Cambry, care a străbătut acest departament din vest și a lăsat istoricilor contemporani, ca și etnologilor, o sursă remarcabilă de informații asupra Bretaniei de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Ca și el, mulți alți autori și vizitatori ai teritoriilor „franceze”, cedând modei literare a călătoriei, facilitată de răspândirea mijloacelor de transport, și-au Încercat mâna cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fascinat, căci „toate se trezeau la viață, la fel de proaspete, la fel de dornice să trăiască precum În prima zi a creației” (Dumas, 1989, pp. 26-28). Regăsim, la Dumas, Încântarea celor ce descoperă lumi noi. Unii autori pot fi considerați veritabili predecesori ai etnologilor sau antropologilor moderni (care au descoperit În scrierile celor dintâi prețioase surse istorice apte să le alimenteze studiile). Astfel, prin intermediul textelor transmise, apar ă cu elanul și prospețimea descoperirii ă noi orizonturi: ă diversitatea mediilor, a peisajelor și a activităților
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
unui popor care poate fi recunoscut Între toate celelalte, capabil să dezvolte un Volksgeist specific (Eco, 1997). Celelalte popoare nu sunt În mod necesar considerate inferioare, spre deosebire de ceea ce afirmă populațiile declarate primitive sau „arhaice” (și, În zilele noastre, „tradiționale”) de către etnologi: inferiori sunt considerați indivizii proveniți din amestecul Între popoare diferite. Deși chiar și la Herder, mare susținător al principiului naționalităților, se găsește În germene ideea unei ierarhii a națiunilor, cele europene găsindu-se pe o treaptă superioară față de celelalte națiuni
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
fost aduse acestui gen de practici. Relativismul cultural a constituit una dintre principalele lor surse de inspirație. Acest curent de gândire consideră imposibilă ierarhizarea culturilor și poate duce așadar la refuzul de a o privilegia pe una În raport cu alta. Lucrările etnologilor au contribuit În mare măsură la formarea acestui punct de vedere (Deliège, 1998). Într-adevăr, studiul societăților „primitive” pornind de la o observare participantă, preconizat mai ales de Boas și Malinowski, a dus la repunerea În discuție a teoriei evoluționiste, conform
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
indienii dintr-o rezervație californiană (indienii Zuñi, una dintre etniile populației Pueblo), precum și de mediile americane de imigrație. Accentul este pus pe relativismul formelor culturale, noțiunile cele mai fecunde fiind cele de „tip psihologic” și de pattern. La rândul său, etnologul Ralph Linton (1893-1953), al cărui nume, alături de cel al lui Abram Kardiner, va rămâne veșnic legat de noțiunea de basic personality, și-a efectuat studiile de teren În Insulele Marchize (1920-1922), În Madagascar (1925-1927) și În statul Wisconsin (1932-1933). Această
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
i-au fost adresate câteva critici foarte severe din punct de vedere metodologic. Unul dintre primele argumente avansate se referă la testele psihologice propuse indivizilor din culturile studiate, reamintindu-se că acestea fuseseră concepute În cadrul societăților occidentale. Astfel că mulți etnologi au Înfierat aplicarea lor În așa-numitele contexte „primitive”. Într-adevăr, cum să traduci Într-o cultură sistemele de credințe și de valori ale altei societăți, În absența universaliilor (În sensul pe care Îl dă Chomsky acestui termen)? Abundența descrierilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de membru al societății”. Erau luate În considerare, dintr-o perspectivă descriptivă, toate elementele constitutive, materiale sau spirituale, etice sau instituționale, care organizează și reglementează viața socială. În anii ’20 ai secolului trecut, după modelul lui Edward Sapir (lingvist și etnolog american de origine germană, elev al lui Franz Boas), accentul a fost pus nu numai pe elementele obiective, ci și pe alte componente, cum sunt limba și comunicarea, reprezentările și ideologiile. Așa se explică importanța acordată, În lucrările lui Ruth
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Dreptul la diferență” semnifică acum dreptul fiecărui popor de a-și afirma specificitatea culturală. Este deci de Înțeles că un atare slogan a găsit un ecou favorabil În medii foarte diferite, cu atât mai mult cu cât rezona cu preocupările etnologilor. Dacă În secolul al XIX-lea cercetările antropologice fuseseră puternic marcate de viziunea evoluționistă, profund anti-egalitaristă, studiul societăților „primitive” Întreprins de școala Cultură și personalitate, urmând calea deschisă de opera novatoare a lui Franz Boas (1858-1942), l-a instituit pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
tradiționale asupra omogenității culturale cu o perspectivă constructivistă și dinamică” (ibidem, p. 30). Ea constituie, de asemenea, o repunere În discuție a diviziunii muncii Între sociologi (al căror domeniu de studiu ar trebui să se limiteze la societățile industriale) și etnologi (limitați, la rândullor, la studierea societăților tradiționale). Câștigul nu este deloc neglijabil, fiindcă știm de-acum că trebuie să corectăm două idei preconcepute: pe de o parte, ideea că „grupurile etnice formează entități discrete și omogene”, iar pe de altă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
formale, contractuale și impersonale). După ce am clarificat vocabularul, să vedem care sunt instrumentele pe care le avem la dispoziție pentru a studia mecanismele de reglare care apar. Mai Întâi, ne putem gândi la observația participativă. Această tehnică este Împrumutată de la etnologi, care, pentru a Învăța să cunoască un trib, nu ezită să meargă și să trăiască alături de membrii acestuia vreme de luni sau chiar ani de zile. În cursul cercetărilor sale, Jacob Levy-Moreno, psihiatru de origine română, naturalizat american În 1935
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
un indiscutabil avânt, În Franța, apariția Frontului Popular creează o situație inedită, Între speranță și decepție, pentru studenții veniți din țările colonizate. Acesta este așadar contextul În care Aimé Césaire și Léopold Senghor Își aprofundează cunoștințele despre Africa parcurgând lucrările etnologilor, În special pe cele ale lui Rivet, Griaule și Lafosse, pentru a nu-i cita decât pe aceștia. Însă scrierile lui Frobenius sunt cele care vor exercita asupra lor o influență a cărei importanță o vor recunoaște și ei mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
aceștia. Însă scrierile lui Frobenius sunt cele care vor exercita asupra lor o influență a cărei importanță o vor recunoaște și ei mai târziu, Într-un articol elogios scris de Suzanne Césaire și publicat În revista Tropiques. După ce laudă atitudinea etnologului, autoarea, vorbind despre Imperiul Gao, Îl citează: „Nu cunosc nici un popor din Nord care să se poată compara cu acești primitivi În privința unității civilizațiilor” (Suzanne Césaire, 1978, p. 32). Și Încheie cu fraza: „Iată grandiosul mesaj al lui Frobenius pentru
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
colectivitățile umane. El se opune oricărei forme de gândire esențialistă și, grijuliu să explice socialul prin social, refuză să facă din disciplina sa „un capitol al psihologiei” sau „un apendice al biologiei” (Durkheim, 1975, p. 346). Procedând astfel, sociologul sau etnologul este, În mod spontan, relativist. Relativismul cultural este, Într-o oarecare măsură, fondatorul proiectului științelor despre om. El nu este lipsit de raționalitate: după cum notează Dan Sperber, „Întrucât variațiile culturale nu corespund În mod semnificativ unor variații genetice, cu cât
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
studierea unei societăți după propriile-i criterii. După cum rezumă Ruth Benedict, „antropologia era prin definiție imposibilă atâta timp cât distincția Între noi și primitivi, noi și barbari, noi și păgâni domina mintea oamenilor” (Benedict, 1963, p. 3). Prin generalizarea metodei „observării participative”, etnologii ajung la o cunoaștere intimă a reprezentărilor, a valorilor și a credințelor societăților studiate. Acestea din urmă sunt transformate În culturi, fiecare caracterizată printr-o configurație unică. Trebuie să insistăm aici asupra rolului de precursor al lui Franz Boas, cercetător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care, din ce În ce mai mult, ajungem să confundăm rasismul În sens strict cu atitudini normale, legitime chiar și, În orice caz, inevitabile” (ibidem). Știm că aceste atitudini și Înclinații pe care nu trebuie să le mai identificăm drept „rasiste” și pe care etnologul le consideră „legitime” țin de ceea ce obișnuim să numim etnocentrism sau xenofobie, fenomene care implică forme de intoleranță față de moduri de viață diferite sau străine. Or, În axiologia pluralismului cultural radical, apărat de Lévi-Strauss, norma necondiționată este aceea de a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]