282 matches
-
Basarabiei!), care stipulează un fals de sorginte comunisto-sovietică. Or, a te declara „român” în Basarabia este totuna cu a-ți recunoaște opțiunea unionistă. La noi noțiunea de „român” are conotații politice, care lipsesc în România. Ele transformă așadar un simplu etnonim într-un subiect de dezbateri extralingvistice, un semn științific într-un prilej de delimitări pasionale. În plus, în Basarabia mai există și o altă linie de separare printre vorbitorii de română/”moldovenească”. Una mai mult decât politică - antropologică, aș zice
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
ș.a. În raionul Nani ( Ananiev), Valea Hoțului, Tocila, Grecu, Perișoru, Handneburo, etc. În raionul Balta , Pasat, Pârlita, Pasațel, Bursuci, Moșneaga, Bânzari, Mironi ș.a. În raionul Ocna Roșie ( Krasnye Okny ), Glăveni, Tiscolung, Brânza, Găvănosu, Basarabia ( I. Popescu). După opinia oficialităților, „utilizarea etnonimului român este un factor destabilizator care pune În pericol viitorul limbii atât literare cât și vorbite În regiunea Odesa”. În asemenea orientări ideologice, despre consolidarea limbii atât literare cât și vorbite nici nu poate fi vorba („Familia” 3-4, 2000). Înlăturarea
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
conștiinței naționale, Învățământul În limba maternă are cea mai mare Însemnătate. Observăm Însă cu Îngrijorare că problema Învățământului În limba maternă În Regiunea Odesa, În perioada post sovietică, este extrem de politizată. Opinia oficialităților și a activiștilor de partid În privința etnonimului este neschimbată din vremea imperialismului sovietic. Populația din Regiunea Odesa se declară moldoveni și nu români cum susține o mică parte a populației românofone. Urmare acestei declarații În localitățile transnistrene aferente Regiunii Odesa ( Balta, Kodima, Ananiev, Kotovsk, Krasnye Ocny) azi
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
în greacă, dar cuvintele construite cu el au fost preluate din franceză, iar, uneori, și din alte limbi: etnie (< fr. ethnie), etnocentrism (< fr. ethnocentrisme, engl. ethnocentrism), etnogeneză (< fr. ethno-genèse), etnograf (< fr. ethnographe), etnografie (< ethnogra-phie), etnolog (< fr. ethnologue), etnologie (< fr. ethnologie), etnonim (< fr. ethnonyme). De la baza germanică, folk, româna are cîteva elemente referitoare la creația populară și la știința care o are ca obiect, elemente care au fost inițiate pe terenul limbii engleze și au fost receptate de majoritatea limbilor europene: folclor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
greaca veche (dimokratía, dimokratikós, dimokratís) , dar se adaugă și derivate ulterioare printre care: dimokratismós dimokratikótita "caracter democratic". Desigur, derivatele din alte limbi europene de la éthnos se găsesc și în neogreacă: ethnikós, ethni-kótita "etnie", ethnográphos, ethnographikós, ethnographía, ethnológos, ethnologikós, ethnología, ethnonýmio "etnonim". În greaca modernă (neogreacă) semnificația lui éthnos este de "națiune" și, de aceea, derivatele ethnikós și ethnikótis au la rîndul lor semnificația "național", și nu "popular". În neogreacă, elementele pe baza radicalului germanic, deși nu lipsesc, sînt în număr redus
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
neutru Balada spaniolă <endnote id=" (509)"/>. Pe de altă parte, semnatara prefeței la cartea lui Elias Canetti Die gerettete Zunge - roman autobiografic care descrie copilăria autorului În cadrul comunității evreiești din Rusciuc - reușește dificila performanță de a nu pomeni nici măcar o dată etnonimul (horrible dictu !) „evreu”, iar când nu-l poate evita Îl Înlocuiește cu cel de „sefard” : „alături de bulgari trăiau [În oraș] atâtea alte naționalități : sefarzi, turci, români, armeni, ruși” <endnote id="(325)"/>. În perioada august-octombrie 1919, Benjamin Fundoianu a publicat În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a fost cenzurat În același sens : mențiunea privind sacrificarea „unui turc sau ovrei” a fost Înlocuită cu puncte de suspensie <endnote id="(290, p. 84)"/>. Tot Într-o antologie de studii (din 1971), semnate de Vasile Bogrea, editorii au cenzurat etnonimul „jidani” din textul unei legende culese de Simeon Florea Marian <endnote id="(171, p. 450)"/>. Într-un studiu monografic din 1964 privind un alt motiv esențial al mitologiei populare românești, Miorița, Adrian Fochi enumeră pe „armean”, pe „țigan” și chiar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
consecințele ei anticulturale, plenară ideolo- gică a partidului unic” <endnote id="(291, p. 278)"/>. După cum se vede, În epocă, și țiganii erau supuși aceluiași regim de interdicție. Interesant este faptul că, după 1990, țiganii Înșiși au cerut interzicerea folosirii acestui etnonim, ca fiind Încărcat cu semnificații depreciative. Revenind la epoca național-comunistă, Îmi aduc aminte că, În 1979, Romulus Vulcănescu mi se plângea că cenzura i-a exclus Întregul articol referitor la „țigano- logie” din Dicționarul de etnologie pe care Îl pregătea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-a degradat el Însuși. Astfel, organele cenzurii ceaușiste ajunseseră să fie speriate mai degrabă de termeni decât de idei. Iar În nomenclatorul de termeni-tabu (o listă pe cât de lungă pe atât de stupidă) intrau de bună seamă și unele etnonime, precum - nomina odiosa - „evreu” și „țigan”. Am insistat asupra acestei probleme nu doar pentru a sublinia dificultățile de documentare pe care le-am Întâmpinat În confi- gurarea „imaginii evreului În cultura română”, ci și pentru că acest fenomen cultural-politic este el
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
și servește Încă drept operator cultural al unor departajări Între «noi» și «ei»” <endnote id="(552, p. 107)"/>. În legendele populare bulgare, de exemplu, românii apar mereu ca pletoși, pornindu-se de la asocierea omofonă dintre termenul vlas/vlasi („păr”) și etnonimul vlah/vlasi („valah”) <endnote id="(108, p. 232)"/>. O legendă maghiară - interpolată la jumătatea secolului al XVII-lea de Simion Dascălul În Letopisețul lui Grigore Ureche - marchează și ea diferența identitară dintre unguri și românii din Maramureș și Moldova prin
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ungur din punct de vedere etnic. Din această perspectivă, „a fi evreu nu-i o naționalitate, ci o profesie”, putem conchide, parafrazându-l pe Bismarck (care spunea același lucru despre român, referindu-se depreciativ la politicianul român din epoca sa). Etnonimul „evreu” devine deci, din atribut etnic, un atribut profesional (comerciant, cămătar, cârciumar etc.) și unul moral (Înșelător, viclean etc.). În 1884, un interlocutor (poate imaginar) al lui Ion Ghica face distincția clară Între noțiunea de „evreu” și cea de „israelit
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este un atribut care definește moralitatea (și anume lipsa ei), nu etnia sau confesiunea : „[Evreii sunt] oameni care fac afaceri evreiești, evrei prin obiceiuri, prin caracter și apucături ; oameni care speculează banii lor evreiește” <endnote id=" (824, p. 275)"/>. Din etnonim, „evreu” devine etonim (de la gr. ethos). În țările Europei Centrale, În care s-au realizat În ultimele decenii anchete etno-sociologice privind modul de percepere a evreului de către omul de rând (Polonia În 1975-1978 și 1984, Austria În 1992 etc.), s-
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
multor preoți, teologi și intelectuali», sub părinteasca grijă pentru puritatea credinței ortodoxe, de către Mitropolia Hușilor, cu binecuvântarea P.S. Eftimie” <endnote id="(597)"/>. Ceva mai subtil, Nae Ionescu - În prefața la romanul lui Mihail Sebastian De două mii de ani... (1934) - Înlocuiește etnonimul „iudeu” cu demononimul „Iuda” : „Iuda suferă pentru că l-a născut pe Hristos, l-a văzut și nu a crezut” <endnote id="(187)"/>. În acest fel, filozoful român mizează pe o confuzie care exista de secole la nivelul imaginarului colectiv (de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Iuda suferă pentru că l-a născut pe Hristos, l-a văzut și nu a crezut” <endnote id="(187)"/>. În acest fel, filozoful român mizează pe o confuzie care exista de secole la nivelul imaginarului colectiv (de altfel, Iuda este un etnonim popular și peiorativ al evreului ; <endnote id="cf. 295"/>). Nae Ionescu inoculează astfel toată Încărcătura diabolică pe care o conține numele de Iuda Iskariotski, care - cum spuneam - a generat două denumiri populare ale Diavolului : Iuda și Scaraoțchi. „Din neamul lui
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În secolul al XVII-lea, În toate țările Europei Centrale și de Vest. Simptomatic este faptul că, În unele țări nordice (Suedia, Danemarca, Islanda etc.), cartea a fost tradusă și publicată Înainte chiar de venirea evreilor pe acele meleaguri. Acolo, etnonimul „evreu” nu era prea cunoscut În popor și probabil că din acest motiv protagonistul legendei nu era numit nici „evreul rătăcitor”, nici „evreul etern”, ci - ca În Finlanda - „pantofarul din Ierusalim” <endnote id="(120)"/>. Peste tot legenda se modifica, Încorporînd
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În foc). Textul care Însoțește imaginea sună astfel : „Când au batjocorit jidovii pe Domnul Iisus Hristos”. O altă frescă prezintă „Divanu’ jidovilor” (Sanhedrin-ul) judecându-l pe Cristos <endnote id="(432)"/>. În astfel de cazuri, „jidov” (sau „jid”) este un etnonim de origine slavă, care nu avea, În sine, o conotație peiorativă. În unele legende populare românești se spunea că Însuși „Domnul Hristos a fost tot jidov” <endnote id="(17)"/>. Acuzația de deicid adusă evreului generic apare și În zicători atestate
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
umane făcute de geți în cinstea lui Zalmoxis 240, iar Nicolae Iorga pentru a susține ideea că între români și cumani s-a realizat o adevărată "simbioză"241. A căutat să evite anacronismele, mai ales prin distanțarea de toponimele și etnonimele uzuale contemporanilor săi. Pentru aceasta, a recurs la formulări atente, de genul "teritoriile Italiei, Franței, Spaniei de astăzi", "Iugoslavia modernă", "viitoarea Bulgarie (vechea Tracie)", "limba căreia îi zicem azi română"242. A apelat, totuși, la unele referințe geografice comune publicului
Didactica apartenenţei : istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
care urmează au ca obiectiv analizarea reprezentărilor cu privire la români, din scrierile lui Kőváry László XE "László" . În acest scop, ne vom opri asupra câtorva teme istoriografice, de maximă relevanță istorico-ideologică: problema originii românilor; problema continuității lor În Transilvania; limba și etnonimul românilor; participarea acestora la revoluția de la 1848. 1. Date bio-bibliografice Kőváry László XE "László" s-a născut la Turda, În anul 1819. A absolvit Colegiul Reformat din Cluj-Napoca, a participat la revoluția maghiară din 1848 și s-a dedicat, În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Kőváry nu le acordă o importanță prea mare, afirmând următoarele: Cu toate că i-am amintit pe români atât de devreme, ei vor apare abia mai târziu pe scena istoriei, și nici atunci nu vor juca un rol deosebit. 3. Limba și etnonimul românilor Problema limbii române reprezintă un alt subiect care atrage atenția lui Kőváry. Referindu-se, În Statistica Transilvaniei, la originea latină a românilor, istoricul maghiar subliniază faptul că „Înrudirea românilor cu Roma” poate fi observată În portul, dar mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
scrierea chirilică”, a făcut ca „românii să se izoleze total de literatura Europei civilizate”, astfel Încât „mulți se gândesc astăzi, În mod foarte potrivit, să revină la scrierea lor de dinainte”. Altă problemă care merită să fie pomenită este cea a etnonimului atribuit de Kőváry românilor. În marea majoritate a cazurilor, În lucrările scrise În anii ’40, ’50 și ’60, românii apar sub denumirea „oláh” (=„valah”). Conform părerii istoricului maghiar, Înșiși românii au folosit acest termen pentru autoidentificarea lor, vreme Îndelungată. Schimbarea
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
două popoare și originea lor comună. În orice caz, felul În care istoricul nostru folosește termenul respectiv dă impresia că „oláh” nu avea nici o conotație peiorativă la data când nota aceste considerații (1859 și 1861), ci constituia, pur și simplu, etnonimul obișnuit folosit În limba maghiară pentru desemnarea românilor, preluat de la denumirile de „blach”, „valach”, „olachi”, prezente În primele izvoare scrise ale Evului Mediu. În Istoria Ungariei, din 1907, Kőváry utilizează, pe lângă „oláh”, și alte etnonime pentru desemnarea românilor din epoca
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ci constituia, pur și simplu, etnonimul obișnuit folosit În limba maghiară pentru desemnarea românilor, preluat de la denumirile de „blach”, „valach”, „olachi”, prezente În primele izvoare scrise ale Evului Mediu. În Istoria Ungariei, din 1907, Kőváry utilizează, pe lângă „oláh”, și alte etnonime pentru desemnarea românilor din epoca medievală, cum ar fi „vlakk” sau „rumén”. „Rumén”, care poate reprezenta și o ortografiere maghiară pentru „rumân”, dar seamănă, sub aspect fonetic, și cu etnonimul din limba germană, „Rumäne”, poate fi Întâlnit și În alte
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Istoria Ungariei, din 1907, Kőváry utilizează, pe lângă „oláh”, și alte etnonime pentru desemnarea românilor din epoca medievală, cum ar fi „vlakk” sau „rumén”. „Rumén”, care poate reprezenta și o ortografiere maghiară pentru „rumân”, dar seamănă, sub aspect fonetic, și cu etnonimul din limba germană, „Rumäne”, poate fi Întâlnit și În alte scrieri din limba maghiară a perioadei respective. De data aceasta, istoricul maghiar nu mai face comentarii pe marginea denumirii românilor, dar se poate aprecia că modificarea opțiunii sale lingvistice În
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
celălalt - aspecte de prim rang În planul mentalității tradiționale. În ultimă instanță, prin delimitarea trăsăturilor de alteritate, care o diferențiază de grupurile străine, imaginea etnică joacă un rol esențial În procesul de definire a identității etnoculturale a colectivității tradiționale. 2. Etnonimul: atestare, origine, circulație Dacă, din punct de vedere teoretic, importanța imaginii etnice, ca element al psihologiei colective tradiționale, este capabilă să convingă ușor, În plan concret ne poate surprinde Însă aria extrem de Întinsă a geografiei etnice și culturale proprii mentalității
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
țărănești de la noi, ale cărei origini se plasează, În timp, În perimetrul epocii medievale. Astfel, numai la nivelul toponimiei tradiționale (zonă de expresie lingvistică preponderent rurală) se păstrează zeci de nume de popoare. Cele mai multe exprimă doar sensul lor principal, de etnonim, În timp ce altele desemnează chiar o trăsătură atribuită etniei respective, printr-o transformare a semanticii lor inițiale (cazul „jidovilor” = uriași, „liftenilor” (lituanieni) = păgâni, „letinilor” = catolici etc.). Pe lângă popoarele vecine (maghiari, secui, sași, sârbi, slovaci, bulgari, turci, ruși, polonezi, ucraineni, tătari, huțuli
[Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]