585 matches
-
În pahar În timp ce vorbesc. — În primul și-n primul rînd, nici măcar să nu rostești cuvîntul „etnic“, ăsta e termen de ziar. De unde vine cuvîntul ăsta? De la „etos“, credințele și tradițiile unui popor. Ei nu te plătesc să le vorbești despre etosul lor, pentru că pe chestia asta se bat. Ei te plătesc să le vorbești de etosul tău, despre ceva ce ei nu cunosc, poate despre cum să facă ceva bani, sau să călătorească gratuit. Uită tot căcatul ăsta etnic. Evident, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
etnic“, ăsta e termen de ziar. De unde vine cuvîntul ăsta? De la „etos“, credințele și tradițiile unui popor. Ei nu te plătesc să le vorbești despre etosul lor, pentru că pe chestia asta se bat. Ei te plătesc să le vorbești de etosul tău, despre ceva ce ei nu cunosc, poate despre cum să facă ceva bani, sau să călătorească gratuit. Uită tot căcatul ăsta etnic. Evident, se prea poate să te și omoare. Zamyatin rîde cu rîsul lui plin de fum, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
exemplară, se oglindea o practică a moralei interioare de o frumusețe rară. Avea un temperament tolerant până la extrem și era o ființă de o bunătate generoasă parcă fără limite, iar însușirile sale, derivate din personalitatea ei devotată principiilor directoare ale etosului evreiesc, i-au asigurat respectul și admirația multora. Ea a crescut șapte copii cu truda frunții sale și chiar când tata reușea să rețină, din venitul său modest, un salariu pentru o servitoare, și atunci mama era cea care trudea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
vieții istorice. Tot așa cum participă la credință, la limbă, individul participă și la moravurile, la comportamentul moral al Întregului social. Moralitatea, ca determinare subiectivă a voinței aparține vieții individuale ca atare, Însă această moralitate subiectivă (care Își are sursele În etosul popular „devenit istoricește”) nu poate fi explicată fără a face referire la moralitatea obiectivă - manifestă În obiceiuri, În drept, În judecățile morale, În idealurile și vederile Întregului. Perspectiva istoric-teleologică de la care plecăm permite o expunere a conceptelor deontologiei plecând de la
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
produce ruptura definitivă, deoarece îmbogățirea nu mai este condamnată și privită ca un lucru rău. Omul era eliberat 112, iar eliberarea se produce prin ascetism care însemna muncă, disciplina profesiei, performanța, economisirea, toate reprezentând un mănunchi de valori transformate în etos comportamental. Este adevărat, și observația lui Bataille 113 este corectă în sensul că aceasta era religia oamenilor de afaceri și a burgheziei, numai că nimic nu s-ar fi întâmplat dacă nu erau îndeplinite condițiile sociale și dacă oamenii nu
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Citindu-l pe Weber, suntem izbiți de frecvența cuvântului ascetism. A muncii ascetic, resemnat, cu o dăruire fără margini, refuzând luxul, condamnând risipa, acceptând disciplina, respectând exigențele profesiunii, căutând performanța și mai ales economisind, iată mănunchiul de valori transformate în etos comportamental, care a dus civilizație modernă și prosperitate". Zece mii de culturi, o singură civilizație. Spre geomodernitatea secolului XXI, Editura Nemira, București, 1998, p. 66. 49 Dostoievski spunea: ,,Banii reprezintă forma metalică a libertății". Apud Walter Lübeck, Tao al banilor, Editura
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pluralismul și consideră că puterea este criteriul valorii și că forța reglează totul în societatea modernă, iar războiul este o necesitate („De sute de ani omenirea privește cerul printr-o gură de tun”). C. vrea să instaureze în România un etos agresiv. Toate virtuțile, cunoscute și recunoscute, miturile, valorile care susțin orgoliul nostru național (de la omenie la resemnare) sunt răsturnate, contestate, ridiculizate în această antropologie pesimistă. Se pleacă de la ideea că modelul existenței românești este minorul și că plaga națională este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286266_a_287595]
-
corelate, de la totala adversitate - linia N. Filimon - Mateiu I. Caragiale - până la extrema simetrică, de „mai dreaptă cinstire a lumii lui Anton Pann” - I. Barbu). Întreg câmpul manifestărilor în literatură și artă stă sub semnul unui gust al pitorescului și al etosului popular, sceptic-ironic, amar ludic, al orizontului estetic bogat în posibilități, propriu unei rafinate poetici a stilizării, a ambiguității și a tensiunilor oximoronice fecunde. B. literar românesc este o realitate culturală complexă, de delimitat, înainte de toate, față de accepția curentă, doar negativă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
la I. L. Caragiale, dar și cu o sugestie, puternică, de sterilitate și marionetizare („trăiri”, gesturi, vervă) a lumii lui „Mitică”, din Momente și schițe sau D-ale carnavalului. Cu dezvoltări, la Gala Galaction, narativ-parabolice, într-un orizont de umanism și etos popular, balcanic și oriental (Papucii lui Mahmud) sau în visul lui Stoicea (Moara lui Călifar), cel pus la încercare de diavol, dar și cu ecouri, tot la el, dintr-un fond folcloric și legendar dunărean, adesea cu irizări de fantastic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
a versatilității și a travestirii menite să înșele pe naivi etc. Accente care trimit la pasionalitatea și cromatica periferiei bucureștene depășesc la Miron Radu Paraschivescu, în Cântice țigănești, nivelul unei „localizări” a modelului străin (García Lorca, Romancero gitan), sugerând un etos balcanic, al ludicului cu fond grav, ca în antologica baladă Rică. După război, câțiva poeți importanți vor diversifica gama b.: fantezistul Leonid Dimov, Ioan Alexandru, cu Imnele sale, amintitoare, ca atmosferă stilistică, globală, de tradiția bizantină și ortodoxă a lăudării
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
care această asociație are intenția să-l răspândească: valoarea culturii” (Bărbat, 1928-1929, p. 8). Cum s-a născut ideea acestei acțiuni exemplare, cum ne apare ea în evoluția instituției culturale din țara noastră? A fost, mai întâi, o emanație a etosului național și cultural al intelectualilor vremii, atașați idealurilor națiunii române. Universitatea Daciei Superioare a fost concepută ca un așezământ mai înalt de știință românească - evalua evenimentul, două decenii mai târziu, Onisifor Ghibu (1939) - pentru a îndeplini misiunea sa către națiune
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
în care e prinsă și Școala Superioară - rectorul nu mai poate sprijini efectiv instituția Extensiunii. Să urmărim evoluția sa după lucrarea lui Stelian Neagoe: noul președinte al Asociației, decanul Facultății de Litere și Filosofie, N. Drăganu, încearcă să mențină același etos și același nivel al activității. Dar în cursul anului universitar 1932-1933, deși „activitatea i-a fost rodnică” și s-a păstrat „un viu contact cu populația doritoare de cultură și progres social”, ținându-se 76 de conferințe în 18 centre
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
idee trăită”- cu dăruire, izvorând din conștiința superioară a datoriei. Extensiunea Universitară, realizată de către profesorii Universității din Cluj, a avut un ecou deosebit în epocă. Încercările similare, la universitățile din București și Iași, nu au cunoscut un impact asemănător. Acest etos al participării și al datoriei nu i-a animat pe profesorii din celelalte universități cu aceeași forță. Experimentul clujean a trezit toată energia celor care nu voiau să transforme universitatea într-o „fabrică de profesioniști” sau într-o „uzină de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
este „solidarizarea” cu „personalități sătești”, atragerea fiilor satului la această operă comună. Numai astfel spiritul de echipă va deveni „productiv” și va fi „creator de noi energii de colaborare”. Echipa însemna deci o Școală, în care se „învăța” un nou etos și o nouă orientare valorică, un nou stil comportamental. O școală de personalități, zice Gusti (1939b), în care se dobândește conștiința de echipier, credința în munca sa și în posibilitățile sale, voința de acțiune, responsabilitatea faptei, încrederea în capacitatea sa
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
cei care vedeau în soluția asociației o rezolvare a problemei sociale nu s-au rezumat doar la asocierea pentru muncă și consum. Prilejul asocierii trebuia folosit - dacă nu era primul scop - și pentru instruirea, cultivarea, formarea personalității pentru un nou etos. Era un mijloc de educație socială. G. Mladenatz, în cartea sa de istorie a doctrinelor cooperative, consideră pe Pestalozzi și pe Fellenberg drept părinții spirituali ai cooperației elvețiene. Pedagogia socială, crede economistul român, prin cei doi reprezentanți elvețieni și prin
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
să și-o însușească nici un pedagog contemporan. Cooperarea, în munca de educație, constituie într-adevăr o cheie potrivită pentru a obține participarea autentică a partenerilor. Soluția „societară”, credea Diamant, va asigura „un minimum decent de existență poporului”, va forma un etos al cooperării și încrederii reciproce, va face ca munca să nu mai fie un supliciu, ci o activitate atrăgătoare, oferind prilejul unei autentice valorizări a talentelor. Întors în țară, T. Diamant continuă munca sa de propagandă în sprijinul ideilor fourieriste
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
muncitoare, organizarea forțelor muncii, țintind transformarea regimului capitalist într-altul bazat pe „cooperativizarea întregii vieți sociale”. Ideea aceasta solidarist-colectivistă are, desigur, nu numai o rezonanță economică, ci și una socială, educativă, pentru că năzuiește la transformarea personalității umane prin articulare la etosul comunitar. Un alt doctrinar al cooperatismului românesc, N. Ghiulea, care, am mai spus-o, a fost profesor de „politică socială” la Universitatea din Cluj în anii interbelici, de pe pozițiile unuia care credea că „clasele stăpânitoare de astăzi vor lăsa locul
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
pentru a convinge, formează atitudini și modele de acțiune. Agronomia socială, într-un cuvânt, pune accentul mai mult pe factorul „om” decât pe cel economic, „măsurile educative” primează față de cele pur economice (ibidem, p. 49). Cooperatismul a dezvoltat deci un etos nou, a schimbat mentalități și a creat un curent în pedagogia vremii. Un derivat benefic: cooperația școlarătc "Un derivat benefic\: cooperația școlară" Cel mai reușit „copil” al cooperatismului românesc a fost, fără îndoială, cooperația școlară. Cel care avea să îndrepte
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
muzeului sătesc, înfăptuiri de interes obștesc (dispensar, plantație cu 350 pomi fructiferi), culegere de folclor local etc. Cea mai mare realizare a fost însă „încadrarea satului la acțiunile școalei”, formarea unui curent de opinie în favoarea programului propus de școală, un etos al participării și dorinței de progres (Handrea, p. 243). Iustin Handrea, animatorul acestei școli, adaugă lucrării sale câteva dintre lecțiile ținute la Școala Țărănească de la Grid: Mama și creșterea copilului; Principalele mijloace pentru sporirea producției agricole; Beția și urmările ei
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
învățare practică, prin participare și angajare afectivă, a unor orientări valorice în viața satului. Fie că s-au chemat școli populare, școli superioare țărănești, cursuri țărănești, școli de masă sau chiar universități populare, ele au trezit conștiințe, au adus un etos nou, al demnității spirituale, în viața satelor. Au fost, fără îndoială, un factor de progres moral, civic, economic, cultural. Începuturile acțiunii cultural-științifice de la Ungurenitc "Începuturile acțiunii cultural‑științifice de la Ungureni" Comuna Ungureni, situată pe Jijia de Sus, în județul Botoșani
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
se transformă însă până la urmă într-o canava pe care se brodează tabloul tradițiilor satului românesc. Comentatorii francezi ai cărții au semnalat frumusețea scriiturii și au considerat romanul o „mină de cultură tradițională, țărănească literalmente pasionantă”, subliniind importanța paginilor despre etosul satului românesc tradițional. În replică la discursul oficial din România anilor ’80, care socotea dispărute vechile practici magico-religioase, A. constată în studiul Mourir à l’ombre des Carpathes, scris împreună cu Mihaela Bacou (1986), că, dimpotrivă, riturile funerare cunosc „o amplificare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285352_a_286681]
-
Mircea Popescu, I. Popinceanu, G. Racoveanu, Ion Rațiu, Aureliu Răuță, Mira Simian Baciu, Horia Stamatu, Pamfil Șeicaru, V.V. Tilea, Octavian Vuia. Până la numărul 10 din 1956 revista este consacrată în exclusivitate studiilor, comentariilor critice și recenziilor („aproape toate aplecate spre etosul românesc”), ceea ce-l va determina pe Nicu Caranica să declare într-un număr aniversar (15/1966): „Ceea ce respect adânc în viața acestei reviste este încăpățânarea cu care a știut să se împotrivească atâta vreme ispitei de a-și deschide porțile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286743_a_288072]
-
tradițiile valoroase Și experiențele istorice. Valoarea este o floare care crește pe un câmp întins de fapte, la un loc cu alte plante din familia ei. Valoarea este un produs social, cultural, aflat în relație de coabitare Și intercondiționare cu etosul, cu ființa, cu nația care îi dă viață (o creează) Și o perpetuează ca liant între timpuri Și generații. 2. Contabilitatea în costuri istorice - de când Și până unde... Contabilitatea este o tehnică, sau în dinamica sa contemporană, o tehnoștiință care
Evaluarea în contabilitate : teorie Și metodă by Ionel Jianu () [Corola-publishinghouse/Science/226_a_179]
-
societăți clădite de regimul comunist. Ei au dobândit poziții În noua ierarhie rurală, s-au integrat și reprodus. Au fost recompensați pentru atașamentul lor. Așa se face că satul e condus tot de cei dinainte, clasa care a transmis urmașilor etosul cunoașterii și muncii, numai că acum au devenit susținătorii regimului care i-a recuperat. De fapt, ei sunt acum alții. Se simt atașați de stăpânii lor, iar după schimbarea din 1989 s-au dovedit iner țiali, „tradiționaliști”, fideli, morali, neavând
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ele de predarea la clasă; asigurarea calității în școli; dezvoltarea și revizuirea personalului didactic; lucrul consiliilor de administrație a școlilor cu părinții 3.3. demonstreze cunoașterea responsabilităților sale contractuale, pastorale și legale 3.4. demonstreze conștiința responsabilităților sale la contribuția etosului școlii, de exemplu, prin promovarea relațiilor pozitive între cadrele didactice, elevi și părinți 3.5. fie capabili să raporteze părinților despre progresul copiilor lor și să discute probleme legate de dezvoltarea personală, socială și emoțională a copiilor, într-o manieră
Politici educaţionale de formare, evaluare şi atestare profesională a cadrelor didactice by PETROVICI CONSTANTIN () [Corola-publishinghouse/Science/91525_a_92853]