12,272 matches
-
a-și fi însușit cu claritate niște reguli nescrise ale poeziei dintotdeauna, își alege, și din instinct și din pragmatism tehnic, formula unei introspecții oarecum meta-poetice, mergând pe filonul garantat al poeziei din poezie. De aici și până la conturarea unui eu literar corect conștientizat, nu a mai fost necesar decât un pas, acela al ieșirii/intrării în vasta și complicata lume literară, pas pe care autorul l-a făcut cu convingerea că, într-o bună zi, numele său, poezia sa, își
CARTEA CU PRIETENI XXXXVII- LAURENTIU BELIZAN de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 706 din 06 decembrie 2012 by http://confluente.ro/Cartea_cu_prieteni_xxxxiv_laurentiu_bel_ioana_voicila_dobre_1354822810.html [Corola-blog/BlogPost/365751_a_367080]
-
o cale cam defectă? De nu poți trăi confortabil lângă cineva, Că parcă altcineva prea mult te-ar vrea... De-ai întreba inima de ce acolo vibrează, Din ce aluat dimineața-ți zâmbărează, Ori veghează sufletul ce vrea mascare, Căci altfel eul n-ar avea ceva mișcare..? Câți de pe lume nu s-au întrebat, Dacă iubirea adevărată au aflat, Dacă există o jumătate perfectă, Sau dacă au o soartă în eprubetă? Câte întrebări cu prea dese suspine, Ce lupte interioare fară 'moștenire
JUMĂTATEA PERFECTĂ..? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 by http://confluente.ro/valerian_mihoc_1427156995.html [Corola-blog/BlogPost/357802_a_359131]
-
ele și le dau o nouă dimensiune. Este vorba de cunoașterea științifică și de cea estetică. În situația de față, cunoașterea turistică se întoarce către cunoașterile fundamentale. Postulatele nucleare sunt „vizitez și învăț” (p. 66), călătoresc și scriu instantaneu. În ce privește eul călător, acesta se consideră „călător la infinit” și căutător de orizonturi nelimitate. Călătoria este nu numai o problemă de experiență interculturală și de peisaj, ci o mai bună, mai rafinată cunoaștere de sine, o situare mai exactă în mersul lumii
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-lumea-unui-paradoxist-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
consideră „călător la infinit” și căutător de orizonturi nelimitate. Călătoria este nu numai o problemă de experiență interculturală și de peisaj, ci o mai bună, mai rafinată cunoaștere de sine, o situare mai exactă în mersul lumii. Aflat în Costa Rica, eul călător notează: „Turiști din Mexic, Columbia, Canada, S.U.A., Anglia și ... România. Când mă prezint că-s din România ghidul Filander zice că-n 30 de ani n-a avut nici un turist român! Mă-ntreabă ghidul de unde știu spaniolă? Îi spun
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-lumea-unui-paradoxist-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
de carte, diaristul nu pierde ocazia de a se informa asupra cărților și autorilor din țările vizitate. În mod memorabil, în Panama printre cele 15 cărți ale poetului și scriitorului A.M. Franco identifică una cu titlu paradoxist: „Povestiri și Antipovestiri”. Eul călător se impregnează de cunoștințe. Totodată, învață să vadă din perspectiva oamenilor locului. O experiență specială cu inducții în plan intelectual o reprezintă exercițiul prezenței în locuri cu climă diferită. Pe lângă amintirile culturale, cu fundal de învățătură, din Panama este
FLORENTIN SMARANDACHE: Lumea unui paradoxist, de Ştefan Vlăduţescu by http://revistaderecenzii.ro/florentin-smarandache-lumea-unui-paradoxist-de-stefan-vladutescu-cv/ [Corola-blog/BlogPost/339638_a_340967]
-
mult părăsit... / Și-a mea serenadă s-a rătăcit, / În note grele, și blestemate... („Ecou de serenadă”, George Bacovia) Cuvinte cheie: Bacovia, plâns, revelare, motivație, fluid, interior, deusian, creație La George Bacovia plânsul este materia, fluidul incolor ce eliberează interiorul eului de durerea, nu fizică, ci aceea care inspiră mila, regretul că o poți observa cu ochiul care umbrește fiindul: „Plângeam, și rătăceam pe stradă / În noaptea vastă și senină”. La Bacovia m-a interesat întotdeauna, nu topica, nu metrica pentru că
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
primul care a cugetat asupra revelației, a ceea ce adevărul apocaliptic dezvăluie despre apusul lumii, un apus pe care îl descrie în pagini memorabile sugerând trăirile trecerii dintr-o dimensiune în alta. Prin timpul durerii sale înăbușă, în singurătatea obscură, strigările eului și lasă în noapte umbrele palide să-și depene prin acțiunile lor amintirile din viața ce au dus-o: „O umbră, în odaie, pe umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era” (Umbra), și nu se
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
umeri m-apăsa - / Vedeam ce nu se vede, vorbea ce nu era” (Umbra), și nu se vede în viața lumii de ziuă. Inițiat și parcurgător al unei dimensiuni ce nu era cea pe care profanul o observa, ci sesizabilă doar eului elevat, poetul trăiește și vede în noaptea veșnică umbrele palide ale celor deznădăjduiți, prin lipsa de apărare: „Prin orașele avute / Histerii de muritori, / Pe sub corbii bocitori / Trec femeile pierdute” (De iarnă). Timpul este încă nehotărât în a opri ciclul „e
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
În toamna care plânge pe-o veche modestie...” (Nocturnă). În studiul pe care îl fac asupra creației bacoviene, ca fapt hotărâtor în deslușirea cât mai apropiată de adevăr a sugestiei, încerc să mă strecor cu viul meu în fiindul și eul poetului. Să tremur când gerul iernii punea imaginativ stăpânire pe trupul lui, să transpir în somn, când ploaia aluneca material pe clădiri, înecând străzile până la saturație, și să-mi ascut, într-un impact ireal, auzul: „De-atâtea nopți aud plouând
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
materia plângând...” (Lacustră), îmbinând, astfel, generalul, ploaia, cu particularul, plânsul, rezultând durerea prin care se descarcă energii din partea amândurora, celest și teluric, revelări superioare existenței normale. Bacovia plângea în singurătatea lui aparentă pentru că în permanență trupul lui era însoțit de eul poetic, celest și egoul teluric, uman, amândouă aceste entități participând efectiv la desele lui transformări, treceri dintr-o dimensiune în alta, ziuă și noapte. Noaptea era prielnică observării umbrelor, a siluetelor fantomatice cu fețe palide, a trupurilor în descompunere, a
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
pe care o poate înțelege numai în urma unui ciclu riguros de inițiere. Marii înțelepți au trecut cu toții prin tot ceea ce Bacovia expune în versul lui, în coduri pe care cu greu le deslușești dacă nu te transpui lumii în care eul fiindului său a existat ca nefiind într-o lume aparent telurică, urcătoare spre un nou început: „Paloarea, mutismul minează-al meu piept / Pe spatele ninse crai-nou când apare; / Trec singur pe poduri de fier solitare, / Și-aștept în zăpadă... dar
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
singur pe poduri de fier solitare, / Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept?” (Plumb de iarnă). Această întrebare, „... dar ce mai aștept?” este tocmai răspunsul la ars poetica sa, poezia „Plumb” și „Lacustră”. Poeme ale unui nefiind din care eul desprins observă sosirea începutului și geme sub greutatea materială a plumbului, care îi apasă egoul înțepenit în siciriul teluricului în care deus își vede în descompunere propria-i creație. Însă, existența superioară nu lasă să se piardă ceea ce de fapt
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
teluricului în care deus își vede în descompunere propria-i creație. Însă, existența superioară nu lasă să se piardă ceea ce de fapt a dat mișcare trupului pe pământ, conștiința inteligentă, pe care o ridică spre arcul albastru al cerului odată cu eul eliberat de greutatea cenușiului. Bacovia se mișcă într-o lume care nu îi sesizează prezența sa fizică, el plutește prin toate locurile publice, dar și prin spații unde pasul omenesc nu poate atinge materia, datorită timpului imaterial și nepământean: „Într-
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
când spune: „Ecouri de revoltă și de jale”, revolta celor care ne-au tolerat creația și jalea noastră, a celor care am lumit și am desconsiderat iubirea de uman și de speranță a inteligenței protectoare, sfidându-ne prin ignoranța profană eul creator: „Durere fără nume / Pe om... / Toți se gândeau la viața lor, / La dispariția lor” (Largo). Ar trebui să le citim până memoria noastră va putea uni cugetul cu speranța asupra codului principal al acestor versuri bacoviene și să conștientizăm
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
într-un moment al timpului, replicând revelația. La Bacovia apa curgătoare este plânsul: „Plâns de ape se repetă, / Încă totu-i adormit...” (Matinală), mările, oceanele sunt ochii Pământului care văd nevăzutul lumii profane unindu-se cu lacrimile elevatului, materializate în interiorul eului care suspină apăsat de palidul chip teluric: „Dar pierdută, cu ochi bólnavi, / Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. / Și privirea-ți cade vagă peste apa larg ovală” „(Poemă în oglindă). Bacovia coboară în negura de vremi ca un dorit al
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
de entități mărețe asupra egoului teluric, să suspine: „Un rai, plăcere este viața - / Nu are cum a fi mai bine” (Și dacă). Conștient de tot ce are să fie poetul-om trăiește nu pentru a fi, ci pentru ideea înălțătoare a eului creator, care se va desprinde din trupul umbrei sale urcând, de fapt, acolo unde îi este locul, într-o dimensiune superioară a ființei matricei sale: „Când vântul va boci, din nou, la cei de jos, la cei de sus, - / La
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 by http://confluente.ro/Plansul_bacovian_si_revelarea_motivat_stefan_lucian_muresanu_1339849549.html [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
timp nici să-l văd! Am auzit o bufnitură în stradă, atât!” A urmat totușI condamnarea: Un an și jumătate la locul de muncă... Seara trec adesea pe la bufetul Trocadero să beau și eu o țuică- o țuică mare!-i-zic eu barmanului; după o zi de învârtire prin slava cerului cu macaraua, am și eu dreptul la o țuică mare. “Gata, domnu’ Mihaly, îmi întinde țuica grăsanul ăla și eu o iau și mă retrag cu ea la capătuă tejghelei și
ÎNGERUL CARE A CĂZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1438411003.html [Corola-blog/BlogPost/371908_a_373237]
-
mai chem / Din lăuntru, răsărind în poem, ( ... Călători pașapoarte spre infinit / Unde și când / Pentru ce m-am grăbit ?! („Unde și când pentru ce”) În acest război de uzură, poezia, adorabila fiară, adâncește și împlinește misterele esențiale ale lumii, conducând eul interior spre tensionate victorii asupra efemerului și perisabilului: Poezia: Adorabila Fiară / Colții năuntru, doar ochii-nafară / Efectul eclipselor solare în bulgărul de zăpadă / Argint de nopți neinventate, cu lună, fulgere / Trăznete, curcubee și lanuri singuratece / Cireșii în floare, muguri în devenire
NĂSCUTĂ ÎN ANOTIMPUL POEZIEI de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1315 din 07 august 2014 by http://confluente.ro/pompiliu_comsa_1407390931.html [Corola-blog/BlogPost/353895_a_355224]
-
pagină’’ în care se află o părticică din sufletului autorului, mă voi simți binecuvântată. Voi simți că lumina îngerilor i-a luminat degetele, atunci când a scris, iar mâna lui Dumnezeu i-a atins creștetul.In felul acesta voi primi si eu și lumină îngerească și mângâiere divină. Nu știu câți din cei care scriu versuri sau proză urmăresc partea financiară, poate sunt și nu trebuie judecati, însă cred că atunci când vrei ca lumea să privească în sufletul tău, doar dăruiești fără să te
DARUL DE A SCRIE ESTE ,,TALANTUL’’ MAREŢ PRIMIT DE LA DIVINITATE de CARMEN MARIN în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 by http://confluente.ro/carmen_marin_1443465497.html [Corola-blog/BlogPost/363342_a_364671]
-
public la mesajul transmis de scriitorul poet. Totuși, subliniază profesorul Nicolae Crețu, poeta are un argument forte, crează încă de la început și mentine pe tot parcursul discursului poetic o atmosferă de intimitate, în care se pun în joc diferite metafore. Eul său se proiectează cu toată această galaxie de metafore (metafora petalelor de lotus, metafora mângâierii etc) și se crează situația de îndrăgostit, centrată pe metafora „cătușelor nedespărțirii”, un fel de iubire totală, uneori consimțiță între eu și tu, alteori nu
EVENIMENT CULTURAL-ARTISTIC LA FILIALA IAŞI A LIGII SRIITORILOR ROMÂNI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 829 din 08 aprilie 2013 by http://confluente.ro/Eveniment_cultural_artistic_l_valentina_becart_1365446836.html [Corola-blog/BlogPost/345741_a_347070]
-
pe pământ! Asta vreau să transmit tuturor! Despărțiți de Dumnezeu vom ajunge mai rău decât în junglă, dacă nu am și ajuns deja așa. Ruptura de providență generează trăirea în promiscuitate, în tensiune, fără dragoste, doar într-un război al eurilor, unde nu domnește decât dorința de a stăpâni asupra semenilor, de a fi dumnezeu pentru altul și acțiunile de tip mafiot și dictatorial. Adevărul e că nu Dumnezeu ne-a părăsit, ci oamenii L-au exclus pe El din viețile
BĂRBAŢI, FEMEI, ŢINUTĂ, SEXUALITATE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 by http://confluente.ro/Marina_glodici_barbati_fe_marina_glodici_1377253561.html [Corola-blog/BlogPost/362867_a_364196]
-
20 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Elemente ale hedonismului în poezia lui Bacovia, eseu de Al.Florin ȚENE Filosofia începutului de secol douăzeci a schițat conceptul rațiunii universale ce se impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare ca un Eu singularizat "împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale"(Herbert Marcuse). Construirea unei lumi comune se realizează prin reducerea individualității concrete la esența gândirii pure. Aici fiind vorba de Eul rațional. În comunitate, după cum se cunoaște, individul urmează să intre
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
impune indivizilor izolați. În acest context, individul apare ca un Eu singularizat "împotriva celorlalți prin impulsurile gândurilor și intereselor sale"(Herbert Marcuse). Construirea unei lumi comune se realizează prin reducerea individualității concrete la esența gândirii pure. Aici fiind vorba de Eul rațional. În comunitate, după cum se cunoaște, individul urmează să intre, tocmai ca ființă rațională și nu în întreaga diversitate empirică a necesităților și aptitudinilor sale. Ansamblul desfășurării nu poate fi preluat în imperiul rațiunii: satisfacerea trebuințelor și aptitudinilor sale, fericirea
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
ea, ci pentru plăcerile particulare". Asemenea elemente găsim în poezia "Decembrie": "Și mână fotoliul spre sobă,/ La horn să ascult vijelia,/ Sau zilele mele - tot una/ Aș vrea să le-nvăț simfonia". Modurile verbale folosite exprimă diversele nivele ale situării eului față de plăcerea prezentă în contextul unei fericiri conjuncturale: "Eu nu mă mai duc azi acasă.../ Potop e-napoi și-nainte,/ Te uită cum ninge decembre,/ Nu râde.... citește-nainte". Chiar dacă atmosfera este sumbră ("Nevroză"), poetul are o sumă a plăcerilor
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]
-
este gradată până la incitarea simțurilor: "Și plâng și eu, și tremurând/ Pe umeri pletele-i resfir.../ Afară târgul stă pustiu/ Și ninge ca-ntr-un cimitir". Acest hedonism pe care-l găsim la Bacovia nu vrea distincție între diferitele plăceri. Eul poetului este satisfăcut așa cum este, iar lumea, așa cum este, devine obiect al plăcerilor. Lumea este văzută prin culori. Aceasta dobândește o semnificație existențială, acest ochi al senzației, această ureche a sufletului creează o sumă a plăcerilor ce se vede în
ELEMENTE ALE HEDONISMULUI ÎN POEZIA LUI BACOVIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Elemente_ale_hedonismului_in_poezia_lui_bacovia.html [Corola-blog/BlogPost/356270_a_357599]