391 matches
-
sunt înconjurate de trei membrane, în timp ce cloroplastele plantelor și a algelor verzi (în care "Euglena" a fost plasată de taxonomiștii timpurii) au doar două. Acest lucru a fost luat ca dovadă că cloroplastele euglenelor au evoluat dintr-o algă verde eucariotă care trăia înăuntrul ei. Astfel, similaritățile intrigante dintre "Euglena" și plante nu au apărut din cauza înrudirii, ci din cauza acelei simbioze interne (endosimbioze). Analizele filogenetice susțin această ipoteză. Cloroplastele euglenelor conțin pirenoizi folosiți în sinteza paramilonului, o formă de stocare a
Euglenă () [Corola-website/Science/316092_a_317421]
-
oscilând de la unul până la câteva sute. Corpul algelor pluricelulare nu este diferențiat în țesuturi și organe. În funcție de dispoziția celulelor, el poate fi filamentos sau lamelar. Cu numele de alge sunt denumite atât organisme procariote (fără nucleu individualizat), cât și organisme eucariote (cu nucleu individualizat). Din categoria procariotelor fac parte algele albastre - verzi. Dintre eucariote fac parte celelalte alge (verzi, brune, roșii, diatomee) Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, singurele alge aparținând Regnului Monera, încrengătura "cyanophyta". Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o datoreaza
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
țesuturi și organe. În funcție de dispoziția celulelor, el poate fi filamentos sau lamelar. Cu numele de alge sunt denumite atât organisme procariote (fără nucleu individualizat), cât și organisme eucariote (cu nucleu individualizat). Din categoria procariotelor fac parte algele albastre - verzi. Dintre eucariote fac parte celelalte alge (verzi, brune, roșii, diatomee) Algele albastre-verzi sunt organisme procariote, singurele alge aparținând Regnului Monera, încrengătura "cyanophyta". Toate formele sunt autotrofe. Culoarea o datoreaza pigmentului albastru ficocianina, care, împreuna cu clorofila, dau algei culoarea albastră-verzuie. Pigmenții sunt
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
plastidă și în stromă. Reproducerea este, în principal, sexuată, dar poate fi și asexuată prin zoospori. Algele roșii ("Rhodophyta") grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în corpusculi, numiți ficobelizomi, iar clorofila
Alge () [Corola-website/Science/306824_a_308153]
-
albine din emisfera nordică sunt speciile de Halictidae, sau albinele atrase de transpirație, niște albine mici care adesea sunt considerate în mod greșit viespi sau muște. Cea mai cunoscută specie de albine este albina europeană (Apis mellifera). Regnul: Animalia (organisme eucariote și pluricelulare cu mod specific predominant de hrănire pe baza regnului vegetal). Subregnul: Eumetazoa (animale fără coloană și fără sistem osos intern). Încrengătura: Arthropoda (animale nevertebrate cu picioare articulate) Subîncrengătura: Mandibulata (artropode cu mandibule). Clasa: Insecta (artropode cu corpul alcătuit
Albină () [Corola-website/Science/303084_a_304413]
-
formarea de noi indivizi, care se realizează prin rearanjarea materialului genetic din două unități genetice diferite. Atât recombinarea genetică, cât și repararea ADN-ului, au loc și la procariote (bacterii și arhebcaterii), acestea fiind reprezentate de reproducerea asexuată. La organismele eucariote, fenomenele de recombinări genetice sunt întâlnite în timpul meiozei, care are ca finalitate producerea gameților. Cele două procese de recombinare ale meiozei sunt: "recombinarea intracromozomală" (zis și "crossing-over") și "recombinarea intercromozomală" (zis și "dansul cromozomilor"). În afară de acestea, mai există și recombinarea
Recombinare genetică () [Corola-website/Science/336122_a_337451]
-
are ca finalitate producerea gameților. Cele două procese de recombinare ale meiozei sunt: "recombinarea intracromozomală" (zis și "crossing-over") și "recombinarea intercromozomală" (zis și "dansul cromozomilor"). În afară de acestea, mai există și recombinarea "genomică" și cea "prin transpoziție". În timpul meiozei de la organismele eucariote, recombinarea genetică presupune împerecherea cromozomilor omologi, acest proces putând avea ca final și schimbul de informație dintre cromozomi. Schimbul poate să nu fie fizic (o porțiune a materialului genetic este copiat de la un cromozom la un altul, fără să se
Recombinare genetică () [Corola-website/Science/336122_a_337451]
-
stocarea informației genetice) dar și în afara acestuia (ADN extranuclear). Întreaga cantitate de material genetic dintr-un organism se numește genom. Există un genom nuclear și un genom celular. Genomul nuclear este reprezentat de una (la procariote) sau mai multe (la eucariote) macromolecule de ADN bicatenar denumite cromozomi. Numărul acestora este o caracteristică de specie, fiind același pentru toți indivizii unei specii și pentru toate celulele somatice ale unui organism. ADN-ul reprezintă moștenirea biologică a unui organism și controlează dezvoltarea, reproducerea
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
a unui organism și controlează dezvoltarea, reproducerea și auto-repararea acestuia. Pentru realizarea acestor procese este necesară transmiterea informației genetice ce se realizează prin copierea ADN-lui în proteine și alte produse. Copierea se face în două etape, transcripție și translație (la eucariote există o etapă intermediară de eliminare a intronilor): Codul genetic este universal, fiind același pentru toate organismele vii, în sensul că el face ca fiecărei secvențe de trei baze azotate (denumite codon) să-i corespundă un anumit aminoacid. Ultimele cercetări
Informație () [Corola-website/Science/296885_a_298214]
-
întâlnesc la algele albastre-verzi sau la bacterii. Sunt formați dintr-o singură macromoleculă de ADN dublu catenară elicală, circulară, covalent închisă, complexată cu un tip de proteine (nu histonice). Se replică continuu. Transcrierea și traducerea (translația) se desfășoară simultan. Celulele eucariote (celule cu nucleu precum cele ale drojdiilor, plantelor, animalelor) au cromozomi multipli, lineari, de dimenisuni mari. Fiecare cromozom are un centromer și unul sau două brațe care pornesc din acest centromer. Există și excepții, de exemplu, cromozomii mitocondriali au dimensiuni
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
ale drojdiilor, plantelor, animalelor) au cromozomi multipli, lineari, de dimenisuni mari. Fiecare cromozom are un centromer și unul sau două brațe care pornesc din acest centromer. Există și excepții, de exemplu, cromozomii mitocondriali au dimensiuni mici, sunt circulari iar anumite eucariote pot avea cromozomi suplimentari citoplasmatici, lineari sau circulari. La eucariote, în nucleul interfazic (interfaza cuprinzând etapele ciclului celular dintre două mitoze) ADN-ul nuclear este asociat cu proteine numite histone formând fibra de cromatină cu diamentrul de 11 nm. Această
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
mari. Fiecare cromozom are un centromer și unul sau două brațe care pornesc din acest centromer. Există și excepții, de exemplu, cromozomii mitocondriali au dimensiuni mici, sunt circulari iar anumite eucariote pot avea cromozomi suplimentari citoplasmatici, lineari sau circulari. La eucariote, în nucleul interfazic (interfaza cuprinzând etapele ciclului celular dintre două mitoze) ADN-ul nuclear este asociat cu proteine numite histone formând fibra de cromatină cu diamentrul de 11 nm. Această fibră este condensată cu ajutorul anumitor proteine formând structuri granulare nucleare
Cromozom () [Corola-website/Science/304762_a_306091]
-
competitiv enzima , împiedicând astfel clivajul precursorilor virali poliproteici care se produce în cursul maturării particulei virale nou formate . Particulele imature rezultate nu sunt infecțioase și sunt incapabile să dezvolte noi cicluri infecțioase . Indinavirul nu a inhibat în mod semnificativ proteazele eucariote - renină umană , catepsină D umană , elastază umană și factorul Xa uman . Microbiologie La concentrații de 50 până la 100 nM , indinavirul a mediat inhibiția de 95 % ( IC95 ) , în raport cu un martor infectat , netratat , propagarea virală în culturile celulare de limfocite T umane
Ro_223 () [Corola-website/Science/290982_a_292311]
-
competitiv enzima , împiedicând astfel clivajul precursorilor virali poliproteici care se produce în cursul maturării particulei virale nou formate . Particulele imature rezultate nu sunt infecțioase și sunt incapabile să dezvolte noi cicluri infecțioase . Indinavirul nu a inhibat în mod semnificativ proteazele eucariote - renină umană , catepsină D umană , elastază umană și factorul Xa uman . Microbiologie La concentrații de 50 până la 100 nM , indinavirul a mediat inhibiția de 95 % ( IC95 ) , în raport cu un martor infectat , netratat , propagarea virală în culturile celulare de limfocite T umane
Ro_223 () [Corola-website/Science/290982_a_292311]
-
competitiv enzima , împiedicând astfel clivajul precursorilor virali poliproteici care se produce în cursul maturării particulei virale nou formate . Particulele imature rezultate nu sunt infecțioase și sunt incapabile să dezvolte noi cicluri infecțioase . Indinavirul nu a inhibat în mod semnificativ proteazele eucariote - renină umană , catepsină D umană , elastază umană și factorul Xa uman . Microbiologie La concentrații de 50 până la 100 nM , indinavirul a mediat inhibiția de 95 % ( IC95 ) , în raport cu un martor infectat , netratat , propagarea virală în culturile celulare de limfocite T umane
Ro_223 () [Corola-website/Science/290982_a_292311]
-
Algele roșii ("Rhodophyta") reprezintă un grup de alge ce grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Sunt organisme eucariote. Marea majoritate a algelor roșii sunt multicelulare. Deoarece acestea absorb lumina albastră, iar lumina albastră poate străbate adâncimi mai mari, algele roșii pot fi găsite la adâncimi mai mari decât celelalte alge. Acestea sunt consumate de om, reprezentând o sursă
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
Algele roșii (Rhodophyta) reprezintă un grup de alge ce grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină și alți pigmenți . Culoarea acestor pigmenți determină flori culoarea roz , rosu , albăstrui și alte. Sunt organisme eucariote. Marea majoritate a algelor roșii sunt multicelulare , ajungând la o înălțimi semnificativă ( până la 2 m ) , Thallus lor este dezmembrat alcătuit din tulpină și frunze . Deoarece acestea absorb lumina albastră, iar lumina albastră poate străbate adâncimi mai mari, algele roșii pot
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
aici își păstrează valoarea ca element central , dezvoltare și diferențiere care duce în thallus e neobișnuită . Algele roșii (Rhodophyta ) grupează aproximativ 6000 specii și a căror caracteristică comună este prezența pigmentului roșu numit ficoeritrină. Marea majoritate a algelor roșii sunt eucariote multicelulare. Își depozitează nutrienții sub formă de amidon floridean (sub formă de vezicule în cadrul citoplasmei celulare), iar peretele celular este alcătuit din pectină și celuloză. Conțin ficobiliproteină: ficoeritrină, ficocianină și aloficocianină, ce se găsesc în corpusculi, numiți ficobelizomi, iar clorofila
Algă roșie () [Corola-website/Science/316067_a_317396]
-
semințele de ricin, care are proprietatea de a aglutina globulele sângelui. Ricina este o lectină (glucoproteină) foarte toxică, care se găsesește în semințele de ricin „Ricinus communis” din familia „Euphorbiaceae”. Toxicul acționează ca un inhibitor puternic al sintezei proteinelor la eucariote. Ricina este una dintre cele mai toxice substanțe, de origine vegetală, cunoscute până în prezent. Doză toxică mortală la un om adult este 0,25 mg de ricina, care corespunde cu 2 - 4 semințe de ricin. Ricina este de două ori
Ricină () [Corola-website/Science/310836_a_312165]
-
practicate doar pe perioade scurte de timp evoluționar. Experimente asupra evoluției au fost practicate sub diferite forme pentru a înțelege procesele care stau la baza evoluției, într-un sistem controlat. Ele au fost practicate pe pe organisme multicelulare și unicelulare eucariote, procariote, și viruși. Experimente similare au fost făcute prin evoluția dirijată a unei enzime anume, ribozime și a unor gene replicatoare. Unul din primele experimente dintr-un nou val de experimente care a folosit această strategie a fost laboratorul de
Dovada evoluției () [Corola-website/Science/330755_a_332084]
-
direct de revers transcriptază și blochează activitatea ADN polimerazei ADN - dependentă și ARN - dependentă , prin determinarea unei disfuncții a situsului catalitic enzimatic . Activitatea nevirapinei nu intră în competiție cu matricea sau nucleozide trifosfat . HIV- 2 revers transcriptaza și ADN polimerazele eucariote ( cum sunt ADN polimerazele umane α , β , γ , sau δ ) nu sunt inhibate de nevirapină . In vitro , activitatea virală a nevirapinei a fost măsurată într- o varietate de linii de celule , incluzând celule sanguine mononucleare periferice , macrofage derivate din monocite
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
direct de revers transcriptază și blochează activitatea ADN polimerazei ADN - dependentă și ARN - dependentă , prin determinarea unei disfuncții a situsului catalitic enzimatic . Activitatea nevirapinei nu intră în competiție cu matricea sau nucleozide trifosfat . HIV- 2 revers transcriptaza și ADN polimerazele eucariote ( cum sunt ADN polimerazele umane α , β , γ , sau δ ) nu sunt inhibate de nevirapină . In vitro , activitatea virală a nevirapinei a fost măsurată într- o varietate de linii de celule , incluzând celule sanguine mononucleare periferice , macrofage derivate din monocite
Ro_1153 () [Corola-website/Science/291912_a_293241]
-
este un organism unicelular flagelat și este singura specie din genul "Kamera". Deși specia este cunoscută de mult timp, este puțin studiată. Poziția taxonomică în cadrul eucariotelor nu e cunoscută. "" este un organism neparazit, înotător și heterotrofic. Celula este mică (în medie 6-7 × 2,5 μm) și în formă de ou. Baza celor două flagele lungi este sub vârf (sunt subapicale). Există un singur nucleu. Caracteristicile ultrastructurale
Kamera lens () [Corola-website/Science/333398_a_334727]
-
gimnosperme și alte plante înrudite fac. De asemenea, cele mai multe ciuperci nu produc celule cu flagele, dar produc chytridiomycota fungice primitive. Multe protiste i-au forma unor flagelate unicelulare. Cuvântul „flagel” descrie o anumită caracteristică a construcției din mai multe organisme eucariote și a mijloacele lor de mișcare. Termenul nu implică nici o relație specifică sau de clasificare a organismelor care posedă flagele. Cu toate acestea, termenul „flagelate” este inclus în alți termeni (cum ar fi „dinoflagelate” și „zooflagelate”), care de multe ori
Mastigofore () [Corola-website/Science/332643_a_333972]
-
ul (din gr. "telos" - capăt și "meros" - parte) reprezintă o regiune de ADN repetitiv situat la capătul fiecărui cromozom liniar a majorității organismelor eucariote și a unor procariote. Majoritatea procariotelor au unul sau mai mulți cromozomi circulari, neavând nevoie de telomeri. Bacteriile ale căror cromozomi sunt liniari (cum ar fi "Streptoyces") au telomeri de natură proteica, fiind diferiți de cei ai eucariotelor. îi compensează
Telomer () [Corola-website/Science/319956_a_321285]