1,625 matches
-
mai rămas, s-au refugiat în traduceri. Piața de carte, librăriile au fost invadate de traduceri, care au eclipsat o vreme literatura română. Sincronizarea tuturor cu ceea ce era nou și valoros în afară sau numai atractiv a produs o adevărată euforie. Editurile au prosperat pe seama acestui fenomen previzibil. Nici premiile Uniunii Scriitorilor sau ale altor instituții, adesea neinspirat acordate, nu au mai reușit să atragă atenția cititorilor asupra scriitorului român. Mulți scriitori au devenit publiciști febrili, instanțe morale ale politicii în
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism - Simptomatologie generală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8783_a_10108]
-
orice eroare putând fi creatoare, tinerii discipoli au dat verdicte șocante, convinși că acum se puteau pronunța despre orice, pentru că nimeni nu era îndreptățit să-i judece, cu atât mai puțin bătrânii, reprezentanți ai stagnării spirituale, ai dictaturii reumatismului. În euforia cvasigenerală a anilor '30, Mihail Sebastian a fost o figură aparte, unul dintre puținii care nu au îmbrățișat pe de-a-ntregul ideologia epocii, dovedind mefiență față de impetuozitatea și "demonul critic" al tinerei generații, rămânând totuși un spirit combativ, absolut necesar
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
ce se poate imagina, cu cele mai ?guste str?i care urc?i coboar?? trepte de piatr?cum n-am mai v?ut niciodat?" Ea caut?peste tot, spuneam, lucrurile i monumentele vechi, ajung?d s?se bucure p??la euforie: "...linia unui vas, a unui zid sf??at, a unei pergole, toate m??c?ț?la fel ca o minunat?privelite impetuoas? dar c?d ambele se combin? atunci este raiul pe p??ț " (s.m.). Regina se relev?că o
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
consemnează lărgirea Uniunii Europene cu încă două state. Cel mai prestigios cotidian portughez - Diário de Notícias - dedică întreaga pagină a patra aderării țării noastre și vecinilor de la sud la Uniunea Europeană, sub titlul Cea de-a cincea lărgire a UE provoacă euforie în Bulgaria și România. Simultan, și tot pe pagina a patra, cotidianul Público anunță aceeași știre, intitulată însă... pe invers: Bulgaria și România au aderat fără euforie la Uniunea Europeană. Și săptămânalul Visăo publică un reportaj despre România: Latinii care vin
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
sud la Uniunea Europeană, sub titlul Cea de-a cincea lărgire a UE provoacă euforie în Bulgaria și România. Simultan, și tot pe pagina a patra, cotidianul Público anunță aceeași știre, intitulată însă... pe invers: Bulgaria și România au aderat fără euforie la Uniunea Europeană. Și săptămânalul Visăo publică un reportaj despre România: Latinii care vin din frig. În aceste două din urmă publicații, până să ajungă la textul propriu-zis, cititorii dau peste imagini cu eternele căruțe delabrate și/sau figuri de estropiați
Corespondență din Lisabona - Iarna integrării noastre by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/9931_a_11256]
-
Domnul profesor Rednic a intrat deja în eforia meciului cu Beșiktaș" rostește cu aplomb finanțatorul uitând să precizeze dacă este vorba de Eforie Nord sau de Eforia Sud. Probabil că în locul cuvântului eforia ar fi dorit să utilizeze paronimul acestuia, euforia, dar chiar făcând această înlocuire propoziția nu devine mult mai clară. Nu știu cât se pricepe domnul Turcu la finanțe, dar în materie de limbă română sigur e nul, dovadă și următoarea frază în care cuvântul "anticipat" se potrivește ca nuca în
Tortionari limbii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8937_a_10262]
-
firești a crizei, poate, cu cea a intervenției exilului ca element perturbator al biografiei reverberate în poetica, bardul pune acum accent pe stările de scepticism, de angoasa, de ruptură. înaintînd pînă la sarcasm și violență, isi refuză adesea nu numai euforia, ci și eufonia consacrată, plonjînd într-un limbaj crispat. Surghiunul e numit, fără înconjur, centru al Răului cu expresioniste conotații: "Des deux côtés, leș ailes du toit/ se mettent ŕ battre, majestueuses,/ avec paresse dans l'air étale;/ puis leș
Reversul clasicismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9004_a_10329]
-
Educației Poporului în 1930, membru al Academiei Române din 1939 etc.). Refugiul în documentar (cu sentimentul exasperant că niciodată nu sunt epuizate detaliile) și fixarea biografiei sau a operei în contextul istoric, cât mai meticulos reconstituit, conduce spre o altă capcană: euforia provincialismului. Rebreanu este receptat și elogiat drept cel mai mare ardelean, bistrițean, năsăudean, măierean etc. Începutul l-a făcut în acest sens Gavril Scridon în volumul Liviu Rebreanu pe plaiuri năsăudene (Cluj, 1967), iar fixarea cea mai deșănțată a lui
Capcanele rebrenologiei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9005_a_10330]
-
Ioan Pop La 1 ianuarie 2007, România fu acceptată ca membru "cu drepturi depline" al Uniunii Europene, prilej de euforie națională care, vreme de aproape un an, ținu loc de veritabilă pregătire pentru intrarea demnă și onorabilă în acest superstat pe cât de tare în principii, pe atât de slab în punerea lor la lucru. în virtutea dreptului lor la liberă circulație
Lumina apusului by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/9043_a_10368]
-
dintr-un sat bihorean, am absolvit liceul la Oradea și veneam la Cluj ca student în 1974, deci cu aproape un deceniu mai târziu, deceniu care înseamnă alterări de profunzime ale Clujului din deceniul șase. Amândoi am parcurs cu mare euforie experiența echinoxistă: Petru Poantă, critic de poezie; eu, critic de proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era întâmpinat în 1970 de un Cluj permisiv, deschis, iubitor de tinerețe și intelectualitate, devenind prin repartiție guvernamentală redactor la
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
el își disprețuiește obiectul sau îl subestimează, însăși profesiunea lui rămâne în suspensie, pierzându-și, uneori fără să-și dea seama, rațiunea de existență. Nihilistul, dacă e consecvent, se auto-anulează. Am pierdut - pentru câtă vreme? - sentimentul sărbătoresc al literaturii și euforia afirmării noilor valori. Un mare scriitor al nostru, oricare ar fi el, nu mai face, la întâlnirea cu cititorii, săli pline. Asta și pentru că prea mulți dintre noi nu-și dau seama de spectacolul unic al marilor personalități, nu sunt
File răzlețe dintr-un carnet by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9120_a_10445]
-
Cea mai importantă formă de tulbu rare psihică în economia speciei i se „datorează“, așadar, Divinului, căruia, se pare, i le-am în țe les pe toate pe dos încă de la început, de când bântuiam prin paradis. Altfel nu se explică euforia răstălmăcirii universale a răstignirii lui, de care ne bucurăm și astăzi. N-am fi fost mai aproape de adevăr dacă l-am fi răstignit pe Napoleon? * Iată produsul ultimilor două sute de ani de cultură scrisă: intelectualul. Prin el totul poate căpăta
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
câmp?/ sau cea desenată/ pe coperta// dicționarului Larousse" (p. 36). Cu o viziune atât de luminoasă despre viață, moartea nu poate fi privită decât cu neliniște. În condițiile în care bâtrânețea însăși poate fi trăită într-o perpetuă stare de euforie, moartea este un plonjon în necunoscut, intrarea într-o altă stare, despre care nu prea există mărturii. Cum poate fi biruită teama de necunoscut? Poezia poate oferi o soluție acceptabilă pentru ca sinele să suporte mai ușor inevitabilul: "există o soluție
Scrisul ca rugăciune by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9442_a_10767]
-
europene față de literatura țărilor recent aderate la U. E. Primul este că literatura este parte a integrării politice. Unei Europe fără frontiere îi va corespunde și o literatură fără frontiere. Al doilea lucru este că aderarea presupune nu doar o justificată euforie, dar și o sumă de responsabilități și pentru a ni le asuma trebuie să le cunoaștem: ce se va întâmpa cu literatura română postaderare? Așteptăm de la prietenii noștri de peste hotare, care au făcut înaintea noastră experiența aderării, răspunsuri la, deocamdată
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
89. Alvis Hermanis, în cuvîntul pe care l-a ținut după ce Anatoli Vassliev i-a înmînat premiul, a spus ceva foarte puternic, foarte just pentru ce se întîmplă astăzi cu cei care fac teatru. Dacă înainte boemia se traducea prin euforia bahică, prin euforia creației puse doar sub semnul autentic al valorii, al umanității, astăzi avem mintea întunecată și sufletul mic de stări și contexte reziduale, astăzi se fac spectacole negre, din care, tot mai des, este alungat umanul, căldura și
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
în cuvîntul pe care l-a ținut după ce Anatoli Vassliev i-a înmînat premiul, a spus ceva foarte puternic, foarte just pentru ce se întîmplă astăzi cu cei care fac teatru. Dacă înainte boemia se traducea prin euforia bahică, prin euforia creației puse doar sub semnul autentic al valorii, al umanității, astăzi avem mintea întunecată și sufletul mic de stări și contexte reziduale, astăzi se fac spectacole negre, din care, tot mai des, este alungat umanul, căldura și culorile lui. Hermanis
Teatrul și marea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9687_a_11012]
-
Actorul se trase mai spre mijlocul patului care scârțâi sub greutatea lui. Charlot stinse lumina și, când se așeză, simți din nou același obiect greu atingându-i piciorul. Ploaia bătea în geam cu regularitatea valurilor. Odată cu ziua, se stinseră și euforia, și speranța, iar el își zări dorințele bătrâne și urâte lăfăindu-se în pat. Cel mai bun lucru ar fi să mergem înainte, își spuse el. Se mișcă și din nou greutatea îi atinse piciorul. Actorul se întoarse pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vedem un film cu Sergiu Nicolaescu. Zilele următoare, am trăit ca într-un film de groază psihoza teroriștilor ascunși pe blocuri, am strigat „ole-ole-ole Ceaușescu nu mai e“ și ne-am bucurat ca la meci. Am cunoscut, copil cum eram, euforia libertății și primul program de Revelion fără discursul lui Ceaușescu de la miezul nopții. Am trăit de mic cu promisiunea unei lumi imaginare. Trăiam, în sătucul nostru de pe lângă Sibiu, două-trei familii de români pe o stradă locuită de sași. De Crăciun
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
un bol de argint. Lionel ia o lingură de supă și gustă de parc-ar fi vorba de griș cu lapte. — Merge. Ziceai ceva și de-o șampanie? Un dop de la o sticlă de Moet sare până-n tavan. Profitând de euforia de la masă, Robespierre își bagă botul în bolul cu caviar. Lionel îl vede și-i spune lui Robert: — Adu-ne altele, nu-mi place să mănânc icre negre după câini. Robert, îți plac câinii? Eu îi ador. — Jean, adu alte
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
cu dreapta ce-mi făcea? O mătură el că lua și lumina c-aprindea. O aprindea cu coada. Groaza-n pensionari băga, când un fund roșu vedea cum spre ei se mi se holba. Adică trebuie surprins momentul de scurtă euforie al voyeuriștilor din balcoane când au văzut că uite, totuși lumina se aprinde și vor afla dacă Nae mănâncă azi musaca sau dovlecei umpluți sau tot cartofi prăjiți, pentru că în cazul ăsta cu proxima ocazie aveau să-i reproșeze că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
vor afla dacă Nae mănâncă azi musaca sau dovlecei umpluți sau tot cartofi prăjiți, pentru că în cazul ăsta cu proxima ocazie aveau să-i reproșeze că nu abordează și el un regim ceva mai diversificat. Și, imediat ulterior momentului de euforie, a revenit panica, oare ce-o fi obiectul ăla din geam? S-au holbat un timp, apoi, după ce au descifrat ce era de descifrat, s-au cărat urgent pe la casele lor. Măsura lui Nae a avut așadar efecte imediate, curioșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
înainte de 1989, dar ea nu este foarte coerentă, iar eu nu am curiozități și abilități de anchetatoare. O ascult cu atenție, dar în sinea mea știu că nu trebuie s-o iau prea în serios. Trece rapid de la stări de euforie la stări de tristețe și agitație nervoasă. Totuși se simte că vrea să fie la înălțime, vrea să mă impresioneze. A început cu tema patriotică, dar cum eu nu am asemenea entuziasme, a lăsat-o mai moale. Încerc să o
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
că era în trimestrul trei al anului întâi, când, la o reuniune școlară organizată de profesorul de franceză Axentoi, considerat zbirul liceului, l-am invitat pe acesta să cinstească împreună cu noi un pahar cu lichior sau cu mastică. Cu toată euforia și bunăvoința noastră inconștientă, băutura a fost confiscată imediat, iar peste noi s-a abătut un val de amenințări care cuprindeau: eliminarea temporară, tunsul părului zero și scăderea notei la purtare până la 7. A doua aventură bahică s-a petrecut
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
trăită cu adevărat numai când poți să te ridici deasupra ei. De la înălțime, poți vedea mai departe și-ți poți trimite săgețile ochilor în cele patru zări. Atunci, abia atunci te poți considera că ești propriul tău stăpân și, dacă euforia te îndeamnă, de ce nu al universului? Un timp se statornici între ei o tăcere. Olga, văzându-l pe Victor atât de dezinvolt într-un mediu în care se simțea ca de-al casei, îl privi puțin speriată. Știa încă foarte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Ia să vedem, eram norocos sau nu? Eram, domnule! Simțeam mirosul pâinii de la distanță. Bineînțeles că nici cutia nu era bine închisă și am intrat ca pe sub oblonul culisant al unui hangar. M-am înfruptat la greu, trăind o adevărată euforie a mâncatului. Băgasem în mine o cantitate care mi se părea impresionantă, încercând senzații nemaipomenite cu cele două perechi de mandibule ale mele. Senzații pe care totuși nu o să le descriu ca să nu impresionez negativ firile mai delicate. Ghiftuit, am
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]