4,069 matches
-
aceste mari artiste s-a împlinit scenic și în alte formule și mă gîndesc, de exemplu, la Dimineața pierdută, spectacol de mare forță regizorală și performanță actoricească, pus în scenă de Cătălina Buzoianu la Teatrul Bulandra. Păreau, la urma urmelor, evadări care încarcă în mod fundamental bateriile, epurează reziduurile pentru o nouă provocare creatoare. Atunci cînd nu s-au mai simțit una în preajma celeilalte, în așteptare, în prelungire, s-a văzut și pe scenă. Așteptarea mea însă a fost răsplătită și
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
ți se poate întîmpla tocmai ție așa ceva. Tonul ludic-cinic al Valeriei Seciu, foarte direct cu auditoriul și cu sine cred că sporește și efectul dramatic și forța personajului. Demnitatea și autocontrolul în fața durerii și a morții, totuși, imanente, este sfîșietoare. Evadările sînt, firești, nu în prezența familiei, pentru că nu o are, nu în căldura prietenilor, pentru că nu a avut timp să-i cultive, ci în poezie. În teoria receptării unui text poetic, în prelegeri despre structura liricii, în fascinația față de John
Alegerea Valeriei Seciu by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16302_a_17627]
-
bizare, marcate de tot felul de morburi, luptînd cu derizoriul realității. Ei sunt locatarii "căminului de nefamiliști", sau prizonierii "ieudului fără ieșire", devenite cadre simbolice. Poetul, ca toți locuitorii acestor spații de altfel, nu pare a căuta însă mijloace de evadare; sordidul îl închide în el însuși ca-ntr-un prizonierat familiar, în care se complace. Nu există accente tragice, tonul interior nu pare a fi rezonanța unui spațiu fără ieșire. El se roagă unui Dumnezeu amic, nu unei instanțe pedepsitoare
Cartea canibală by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16312_a_17637]
-
și o tehnică de eliberare a tensiunilor existențiale. Chiar dacă fac expoziții și lucrează la șevalet, în atelier sau în spațiul liber, dorința artiștilor de a scăpa din captivitatea genurilor și din stereotipiile meșteșugului este vizibilă de la mare distanță. Încercările de evadare către noi modalități de expresie, către foto și video sau către instalație, happening și performance sînt tot mai evidente, dar ele nu se pot manifesta altfel decît în cercuri extrem de restrînse și aproape în conspirativitate. Însă mutațiile care au loc
Tradimensione la Roma by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16339_a_17664]
-
spuneam". Nu credea, desigur, că va reuși să "alunge" bărbații, să-i îndepărteze cu totul de ea, cum își propune în unele clipe, dar intact rămâne, în ce-i privește, sentimentul nemulțumirii, al oboselii și decepției. Antidotul? Prietenia Chloé-i și evadarea împreună în Insulele Eoliene, unde vor și lucra (Lăură este angajată unei agenții de traduceri, antrenând-o și pe Chloé în munca ei), dar vor și trăi, măcar o vreme, numai de capul lor, în libertate absolută și fericite, ce
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
în sine, un element de decor, ci materializează un sistem de gîndire, un mecanism care tarează, deformează percepțiile, vorbirea, personalitatea pînă la clișee de tot felul: Jonathan se bîlbîie, are tot felul de ticuri, gesturi repetitive, stîngăcii, ritmuri bizare. Orice evadare din acest sistem existențial absurd, impus de mamă, pare de-a dreptul o aventură. Într-o astfel de "ieșire", o întîlnește pe Rosalie (Dorina Chiriac), o fătucă vitală care ar vrea să-l "corupă" și să-l inițieze. Evadarea nu
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
Orice evadare din acest sistem existențial absurd, impus de mamă, pare de-a dreptul o aventură. Într-o astfel de "ieșire", o întîlnește pe Rosalie (Dorina Chiriac), o fătucă vitală care ar vrea să-l "corupă" și să-l inițieze. Evadarea nu e posibilă. Interpretarea lui Tudor Chirilă mi se pare nu doar o împlinire a spectacolului, ci și un moment bine asumat al drumului său actoricesc. Relațiile cu mama și cu Rosalie sînt dezvoltate în limbaje diferite, cu atitudini diferite
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]
-
o filosofică tiradă despre simțul datoriei, climax al autoelogiului de sine, inclusiv ca expert în gramatica strigătelor de ajutor ale celor pe cale de a se îneca. În contextul de pernicioasă nevroză de pe plajă, Bunicul este veritabilul salvamar al familiei, propunând evadarea într-un contagios imaginar de simulare. Parametrii psihici în care locuiesc și personajele din "Celuloid", devoratoare de filme, prizoniere ale iluziilor prefabricate: "sclavii acestor imagini, sclavii care-și devoră stăpânii, imagini false care devoră oamenii vii..." Cea mai bună piesă
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
defavoarea literaturii cu care tot îl amenință Ziaristul. Venind din stirpea ilustră a visătorului platonician, sustrăgându-se Urmăritorului, rațiunii comune, rațiunii de stat și chiar morții, personajul este un fel de statuie a despătimirii, un simbol al jertfei solipsiste. Această evadare extremă din promiscuitatea și demonia realului se anunță și în "Împăratul și călușeii" prin refuzul și scârba față de rutina oficială a puterii discreționare. Împăratul preferă datoriei istorice, regresiunea în mitologia refuzată a copilăriei. O tipologie și o metaforă a eternului
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
dintre fetișurile "visului american". Cam de aceeași vîrstă sînt și eroii din alaska.de pe care autoarea, münicheneza Esther Gronenborn, îi confruntă cu o situație similară (o crimă urmată de o alta), determinîndu-i să recurgă la un gest hazardat, iluzoriu poate: evadarea cu un balon. Deși mai în etate, Mimis Kougioumtzis a găsit tonul tineresc potrivit unor adolescenți între 17 spre 18 ani, care se ambalează în aventuri îndrăznețe, cu deznodămînt comic imprevizibil. Avînd fiecare cîte 41 de ani, Thanassis Papathanassiou și
SALONIC: 2000 + 1 speranțe by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16543_a_17868]
-
Ilie Pintilie, Gh. Vasilichi). Dar undeva, cu roluri mediane, a fost, negreșit, și Gheorghiu-Dej. Judecat într-un proces la Craiova, Gheorghiu-Dej e condamnat la 12 ani închisoare, alții la și mai mulți ani. La puțină vreme după proces, Cominternul organizează evadarea principalilor lideri ceferiști (Doncea, Petrescu, Vasilichi) care ajung în U.R.S.S., de unde (după ce fuseseră și în brigăzile din Spania) se reîntorc, în 1944, în țară. Gheorghiu-Dej nu le va ierta tratamentul de care au avut parte și, în timpul cînd a
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
al țării, i-a ținut pe linie moartă. A petrecut ani grei de detenție (Jilava, Văcărești, Aiud, Ocnele Mari, Doftana, Caransebeș și lagărul de la Tîrgu-Jiu). După 11 ani de detenție, la sfîrșitul primei jumătăți a anului 1944, i se organizează evadarea din lagărul Tîrgu-Jiu și ajunge, cu greu, la București. Aici situația PCR și, mai ales, a conducerii sale era tulbure cu deosebire. Secretarul general al partidului, Ștefan Foriș, fusese înlăturat încă în aprilie 1944 și deținut într-o casă conspirativă
În apropierea lui Gheorghiu-Dej by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16556_a_17881]
-
și vajnică" într-un crescendo silabic de tipul 1, 2, 3, cu tendință către infinit prin adăugarea imaginară a unei noi verigi. La "a XLVIII-a aniversare" a zilei sale de naștere, el își propune "scheme de funcționare" sintetizate astfel: "Evadare, emancipare, eclipsă, exclusivism. Recunoaștere, retragere, reprimare, ruptură". Oricît de gratuit ar părea, jocul acesta drag și moderniștilor lui Ilarie Voronca explodează departe, în straturile de adîncime ale limbajului, antrenînd mișcări tectonice la nivelul semantic. În construcția "vîntul fierbinte alintă lin
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11919_a_13244]
-
exact, de soție. Care sunt dedesubturile unui cuplu la senectute? Ce te mai leagă de cel lângă care ai stat ani de zile? Alfred a fost un om corect toată viața. Singurul lucru pe care Enid i-l reproșează e "evadarea" de acasă timp de două săptămâni, în pragul celei de-a treia sarcini și pensionarea cu câteva zile mai devreme, de fapt, pierderea unei pensii mai mari. Alfred nu a fost un tată sau un soț afectuos, iar fericirea soției
O carte în două lecturi by Georgiana Sârbu () [Corola-journal/Journalistic/11916_a_13241]
-
ajuns să schimbe obiectul pasiunii sale pentru a se transforma, pentru a deveni cu totul altul. Speranța e în celălalt (adică în femeia visurilor), nu în sine însuși. Ragaiac este prin excelență un bovaric: stimulat de lecturi, își construiește o evadare din lumea reală, închipuindu-și că se poate depăși pe sine, cel mediocru și detestabil, prin aspirația spre o iubire "artistică", nobilă, cu totul diferită de ceea ce trăise până atunci. O iubire din altă lume decât a sa.
Bovarismul lui Ragaiac by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12003_a_13328]
-
la motivul oniric pentru a-și începe dialogul cu cea iubită, cea trecută într-o altă lume, dar nu uitată, ci păstrată în ființa sa, a autorului, a soțului, ca o expresie a dezintegrării dintr-un prezent văduvit, într-o evadare în virtual, emițând semnale interioare, asigurându-i credibilitate, construind o punte peste timp între două tărâmuri... „... Poate visez, dar... crede-mă!”. Astfel, în cele două catrene de început, poetul întărește eul liric prin manifestarea unei dorințe nemărginite de reconstituire a
DIALOG MUT...& DIALOG SACRU ... de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1526 din 06 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382711_a_384040]
-
peste hotare. El a folosit-o însă intensiv, intrînd în contact cu mediile culturale dintr-o serie de țări europene și de peste ocean, impunîndu-se pretutindeni ca o personalitate ce a recoltat semne de prețuire și simpatie. Fructul textual al acestor "evadări" pe care nu le mai spera l-au constituit convorbirile cu o seamă de personalități ale culturii occidentale, convorbiri care au văzut inițial lumina tiparului în coloanele Familiei. Nu este vorba, de cele mai multe ori, de înregistrări obediente ale spuselor acestora
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
pornind de la supoziția că, structuri foarte diferite fiind, "între acești oameni n-ar fi trebuit să se producă o apropiere": "Malraux era stăpînit de vocația acțiunii, Grosjean de cea a suferinței. Primul a evadat din captivitate, al doilea a refuzat evadarea, voind să ducă experiența suferinței pînă la limita ce-i fusese hărăzită. Malraux contemplă lumea în veșnica ei mișcare și metamorfoză. Grosjean vrea s-o descopere în puritatea ei originară. Iconoclast prin vocație, Grosjean, ca și Pascal, crede în vanitatea
Dialogurile lui Ovidiu Cotruș by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16096_a_17421]
-
au constituit Clubul Montan Bănățean, însă nu există în acest sens nici o dovadă scrisă privind data înființării și a statutului juridic. Excursioniștii timișoreni Urbanizarea tot mai accentuată a Timișoarei îi determină pe unii din cetățenii săi de elită să caute evadarea în natură și anume în zonele montane la care se putea ajunge cu trenul. Cei mai pasionați drumeți se dovedesc a fi profesorii de la Liceul Piarist. Pe 2 iulie 1891, în gara din Cornea coboară un grup de intelectuali din
Agenda2003-21-03-b () [Corola-journal/Journalistic/281054_a_282383]
-
și calul său petrecându-și zilele, una după alta, cu aceeași povară în spate - până îmbătrânesc împreună. 7. Singurătatea lui Nechita. Drama unui copil neînțeles de semeni - nici de colegi/profesori, la școală; nici de părinți, acasă - sfârșind în deznădejdea evadării. 8. Spovedania Annei Morand. Drama unei femei petrecute aievea, salvată de credința în Dumnezeu. 9. Templul lui Ahile Tracul. Plonjări în lumi și mituri străvechi, în care o insulă cu nume de șarpe sporește misterul. 10. Un oraș pe Lună
Povestiri cu sens deplin. In: Editura Destine Literare by Ion Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/95_a_368]
-
fi declarat decedat. Pentru a-și păstra acoperirea, Sascha este condamnat împreună cu Nick la închisoare, cei doi urmând șă-și ispășească sentințele în noua închisoare Alcatraz, proaspăt renovată și tehnologizată. Aici, celor închiși li se implantează un cip pentru a preveni evadarea. Închisoarea se mai mândrește cu o nouă cameră de execuție superdotată, care va fi testată pentru prima dată pe Lester, acuzat de furtul unei cantități de aur pe care l-a ascuns. Cu câteva clipe înainte de executarea sentinței, un grup
Agenda2003-6-03-20 () [Corola-journal/Journalistic/280674_a_282003]
-
prin iluminare: „rîgîitul nostalgic al tiraniei celor mulți și definitiv spectrali/ asupra luminozității celor vii” (ukulele). Dar singurătatea are nevoie de confirmări. Realul fiindu-i advers, autorul se adresează așa cum îi șade bine, imaginarului. Marian Drăghici practică o serie de evadări fantaste, menite a-l încredința de propria-i identitate ideală. Prin dedublare, ca și cum s-ar privi într-o oglindă în care are satisfacția de-a apărea deghizat. Imaginarul precum o oglindă-teatru: „n-aș avea nimic împotrivă/ să mă bîlbîi, da
Poezia Solitudinii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2655_a_3980]
-
abisuri și nesiguranțe. Impenetrabilitatea și singurătatea sunt vag ameliorate prin punerea alături a două obiecte, a două senzații. Vizionările de apartamente sunt o metaforă, nu e vorba de a repara o relație prin experiențe erotice inedite, ci de a încerca evadări parțiale, ieșiri din cercul implacabil al destinului uman limitat. Prinși în relații sociale banale și incomodante, oamenii sunt asemenea bâtlanului alb, delicat și zvelt, cu aripa prinsă în gheața pârâului. Căci oricât de multe sunt începuturile, „sfârșitul este mereu doar
Privirea scandinavă sau despre subtext by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/2677_a_4002]
-
a unui ins într-o celulă, izbindu-se spasmodic de zidurile ei: „dus pe gînduri rostesc cuvinte oribile/ chiar de la începutul cel mai stupid al lumii/ mă prăvălesc dintr-o temniță în alta a sîngelui/ sorb cu nesaț șuvoaiele de evadări/ pînă la starea cea dintîi/ cînd mă privesc cu atenție înăuntru/ dar nu văd nimic/ doar niște ziduri fericite”. Modul de comunicare îl alcătuiesc zgomotele și mai cu seamă țipetele: „urletele caraghioase ale unui afiș alb/ despre absolut nimic”. În
Poezia unui Macho by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2683_a_4008]
-
Petrescu luându-și aici micul dejun și prânzul („la prima masă de lângă geamul ce dădea spre Calea Victoriei“), plângându-se de lipsa mijloacelor pecuniare care i-ar fi îngăduit și o cină delicioasă tot aici, sau pe Ion Barbu, care „în ciuda evadărilor spre Corso, (...) rămăsese fidel Capșei, cultul lui pentru Mateiu Caragiale implicând și acest atașament, pentru că în paginile Crailor se vorbea despre «birtul franțuzesc», cum era numită Capșa, și autorul se număra printre cei ce-l vizitaseră“. Tot pe Barbu îl
O microistorie a cafenelelor literare by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2630_a_3955]