490 matches
-
pentru intraga lume este indispensabilă pentru ambele tabere, iar eșecul refacerii unității creștine a creat din nou un impas, o criză mondială pe care papa Francisc o vă depășii motivând și mobilizând 1,2 miliarde de catolici din întreaga lume. Evanghelizarea a fost una din primele sale cerințe. În această mișcare sudamericana revoluționară teoria dependenței periferiei (coloniei) de centru (imperiu) a lui Mihail Manoilescu a jucat la sfârșitul sec. XX un rol important, mai ales în Brazilia. Prăbușirea Lagărului ortodoxo-comunist nu
PAPA FRANCISC de VIOREL ROMAN în ediţia nr. 805 din 15 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345265_a_346594]
-
Fiu de tunet cu Ioan, urmat-a pe Învățătorul ! FILIP : "iubitor de cai", de DOMNUL Evanghelizat, În multe părți din Asia, Cuvântul a Predicat ! BARTOLOMEU : "fiul lui Tolmai", în Armenia cea Mare Și-n India, trimis de DOMNUL, făcut-a Evanghelizare ! TOMA, ce înseamnă : "geamăn", de CHRISTOS s-a îndoit Dar după marea Lămurire, pentru Cuvânt, a și murit... MATEI, e : "dorul lui IAHVE !" din vameș-prăduitor A fost făcut pecar de oameni, sub mâna Bunului Păstor ! IACOV, fiul lui Alfeu, pregătit
DE LA CEI 12 UCENICI AI DOMNULUI LA CEI , 70 DE UCENICI de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378691_a_380020]
-
a bătut joc de practicile ritualice atît de dragi ortodocșilor (venerarea sfinților și a icoanelor, funeraliile). Este adevărat că, datorită luptelor prinților reformați unguri, confesiunile necatolice au obținut în Ungaria o anume libertate. Însă românii au devenit ținta campaniilor de evanghelizare organizate în particular de prinții Gabriel Bethlen (1613-1629) și George Rakoczy I (1630-1648), campanii care rămîn fără rezultat". Lectura "rezistentă" a istoriei ortodoxiei românești din Transilvania minimalizează efectele Reformei și omite să amintească faptul că, pentru comunitățile recunoscute calvinistă, luterană
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și de alți scriitori bisericești, precum călugărul Epifanie (sec. VIII), în Viața Sf. Apostol Andrei. La noi, tradiția referitoare la Sf. Andrei a fost consemnată, pentru prima dată, de mitropolitul Dosoftei, în Viețile sfinților. El mai adaugă că în sprijinul evanghelizării Daciei Pontice vin și unele colinde și creații folclorice din Basarabia și Dobrogea, care amintesc de trecerea Apostolului prin aceste ținuturi, ca și unele toponime precum peștera Sf. Andrei, pârâul Sf. Andrei ș.a. Pe baza acestor surse, Pr. Păcurariu scrie
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apocrif, traseul apostolului a fost Thracia (Philippopol), Macedonia (Thessalonic), apoi Achaia (Grecia), cu orașele Corint, Megara și Patras, unde a fost și răstignit, așadar, nu apare nici o mențiune despre prezența lui Andrei în Scythia. Prin urmare, o tradiție explicită despre evanghelizarea Scythiei de către Sf. Apostol Andrei nu este menționată în cele mai vechi scrieri apocrife. În același timp, Origen (184-253) nu menționează nici o tradiție asupra misiunii Apostolului Andrei în "Scythia". Deci, în nici o lucrare anterioară "Istoriei bisericești" a lui Eusebius (secolul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
teritoriul României provin din așezările situate pe limesul dunărean și litoralul pontic: în Moesia Inferior (Dobrogea), Dacia romană, teritorii din afara sa. În perioada creștinismului timpuriu în spațiul românesc asistăm la începuturile "penetrației păgâne" în creștinism. Limba primară a creștinismului, a evanghelizării și a liturghiei celor mai vechi comunități din Orient și Occident a fost greaca comună (koine). Abia din secolul II, în provinciile latinofone, limba latină a început să se substituie limbii grecești din acel moment, creștinismul devine un "factor de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
nord-dunărene și cele din sudul fluviului, acestea fiind favorizate și de extinderea jurisdicției arhiepiscopiei de Constantinopol, la sfârșitul secolului al IV-lea, asupra eparhiilor din dioceza Tracia și a "ținuturilor barbare" dependente de acestea. Difuzarea credinței s-a manifestat prin evanghelizarea neamurilor de la gurile Dunării-în acest sens s-au desfășurat și acțiunile Sf. Ioan Gură de Aur și ale reprezentanților lui în zonă, precum episcopul Teotim I de Tomis. Un alt element de menționat: exilarea în "Scythia" de dincolo de Istru a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și amestecul cu populația daco-romană deja creștinată.37 Goții, așezați în Transilvania, în fosta Dacie romană, în secolul al IV-lea, nu erau creștini. Ei se aflau aici, dar practicau vechea credință păgână, izvoarele literare vorbesc doar despre încercările de evanghelizare a goților din regiunile extra-carpatice ale Daciei. În fapt, convertirea generală a goților la creștinism s-a produs abia după stabilirea lor în Imperiu (sudul Dunării), în 376, acțiunea de evanghelizare a lui Wulfilas, în secolul IV, a avut rezultate
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
credință păgână, izvoarele literare vorbesc doar despre încercările de evanghelizare a goților din regiunile extra-carpatice ale Daciei. În fapt, convertirea generală a goților la creștinism s-a produs abia după stabilirea lor în Imperiu (sudul Dunării), în 376, acțiunea de evanghelizare a lui Wulfilas, în secolul IV, a avut rezultate nesemnificative. Creștinismul nord-dunărean de origine latină, ca și cel primit de vizigoți în masă, în sudul Dunării, de factură greco-orientală, au evoluat independent, fără influențe reciproce, în împrejurări istorice diferite. Să
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
disputelor din jurul naturii lui Hristos, adică "doctrina neochalcedoniană". Acțiunea "călugărilor sciți" a reprezentat o importantă contribuție a creștinătății din această provincie romană la păstrarea valorilor Bisericii universale, o cale de afirmare a culturii latine danubiene în fața celei grecești orientale. Progresele evanghelizării, organizarea ecleziastică și amploarea vieții creștine în Scythia Minor au avut drept urmare construirea de biserici numeroase, în secolele V-VI. Astfel, la Tomis, metropola provinciei, erau șase biserici, la Histria, cinci, la Callatis, Bizone, Tropaeum Traiani, șase, iar alte biserici
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mai numeroase și mai puternice. Trebuie subliniat un aspect al vieții spirituale a gepizilor, important pentru viața populației romanizate din aceste secole, și anume creștinismul acestora. Începutul creștinării gepizilor datează încă de la sfârșitul secolului al IV-lea d. H., dar evanghelizarea lor în masă s-a încheiat în secolul al V-lea, după prăbușirea puterii hunilor nu știm dacă erau arieni sau nu. Dovezi ale creștinismului la gepizi sunt crucile incizate descoperite în mormântul gepid de la Apahida și alte obiecte cu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
un întrupator: el nu imită aparențele, ca artizanul; el figurează invizibilul, la fel ca un demiurg. Întruparea ascunde multă pudră estetică, chiar fără știrea doctorilor Bisericii, de vreme ce ea face scopul să treacă prin viziune, iar inteligibilul prin vizibil. Spre deosebire de islamizare, evanghelizarea lumii păgîne s-a făcut în aceeași măsură prin imagine ca prin predicare, și este sigur faptul că iconografia creștină a slujit înainte de toate (și pînă în Evul Mediu inclusiv) ca mijloc de răspîndire a credinței. Liber idiotarum. Imaginea este
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
involuntară, a unui mesianism printre altele oriental. Diaspora evreilor grecizați, supranumiți "eleniști", cu Ștefan în frunte, vînați de Ierusalim pentru sfidare, a permis mesajului original să se răspîndească în Siria, în Samaria, în Cipru. Acești învinși au avut parte de evanghelizarea cuceritoare, extravertită. Distrugerea templului din Ierusalim în anul 70, distrugere care a provocat căderea politică și risipirea poporului evreu, a făcut din acești exilați și dizidenți puțin cosmopoliți precursori care avuseseră dreptate prea devreme. Această migrație a fost condusă la
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
dimpotrivă un fapt mai semnificativ și e vorba de valoarea experimentării creștine de a supune ipoteza condițiilor aparent contrare că cea mai subiectivă, cea mai interiorizantă dintre credințele religioase revelează o asemenea dimensiune comunitară și împărtășită. Ceea ce știm despre prima evanghelizare arată că raportul creștinului credincios cu Dumnezeu trece printr-o adunare (ecclesia) care are de la origine o bază teritorială (dioceza). Unirea cu Hristos trece prin reunirea credincioșilor între ei (fără credinciosul "singur împotriva tuturor"), și convertirea la Adevăr (la orice
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
face posibile aceste minuni. în fața refuzului, Simon trage concluzia inexistenței acestei divinități! Și începând din acel moment, el va crede nu atât în taumaturgia creștină cât în iscusința vrăjitorilor de a recurge la unele subterfugii pentru a-și atinge scopurile: evanghelizarea, vânzarea doctrinei lui Hristos - inovând la nevoie. Simon rivalizează cu adepții lui Isus obținând și succese importante, pentru că reputația sa e considerabilă. Se spune că însuși împăratul Claudiu, sub a cărui domnie trăiește, ar fi ordonat înălțarea unei statui care
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
vigoare la 1 ianuarie 1993. Biserica a căpătat dreptul de a desemna autonom față de stat organul executiv, partenerul de dialog cu statul, cu alte confesiuni. De asemenea, a fost lărgit câmpul de competențe privind învățătura Bisericii, cărțile teologice, slujbele, colectele, evanghelizarea, relațiile externe, slujirea episcopală etc. În Danemarca, conducerea Bisericii este asigurată de Regină prin Guvern, iar la nivel local există zece episcopi numiți de stat. Parlamentul are putere legislativă completă. Spre deosebire de Suedia, aici nu există un palier administrativ între regină
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
creștină, Editura Episcipiei Aradului, Arad. David, P.I. (1997), Invazia sectelor, Editura Crist-1, București. David, P.I. (1998), Sectologie, Editura Sfintei Arhiepiscopii a Tomisului. Constanța. Dumitriu-Snagov, I. (1996), Relațiile stat-Biserică, Editura Gnosis, București. Dobrincu, D. (2002), O scurtă istorie a lucrării de evanghelizare a României, Editura O.C. Internațional, București. Erickson, M.J. (1998), Teologie creștină, vol. III, Editura Cartea Creștină, Oradea. Evdochimov, P. (1993), Arta icoanei - O teologie a frumuseții, Editura Meridiane, București. Fara, M. (2004), „Mass-media în familie”, în Actualitatea creștină, nr.
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
consacrat un număr impresionant de publicații 14. În continuare vom face câteva observații relative la cultul Sfântului Václav, deosebit de semnificativ pentru aspectul ce ne interesează, cu precizarea că nici celelalte cazuri nu sunt lipsite de relevanță. Sanctificat pentru merite în evanghelizarea țării și pentru că a dus o viață pioasă, Sfântul Václav a fost unul dintre cei mai venerați și cunoscuți sfinți ai Europei Est-Centrale în evul mediu. Istoricul german Fr. Prinz sublinia, pe bună dreptate, că figura lui protectoare a însoțit
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cursul vieții sale, doar o etapă a unei activități neobosite în planul gândirii și al acțiunii practice. Augustin nu s-a oprit, odată cu Confesiunile, ca și cum ar fi ajuns pe o poziție sigură: alte noi probleme se iveau la orizont. Necesitățile evanghelizării l-au determinat să scrie Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane de diferite extracții sociale. E interesant să observăm că în această operă scriitorul nu se limitează la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
soartă, e dovedită de faptul că imediat după moarte au circulat biografii ale lui și de faptul că a fost considerat unul din cei patru mari învățați ai Occidentului. De o crucială importanță pentru istoria civilizației occidentale a fost și evanghelizarea Angliei, inițiată tot de papa Grigorie. a) Administrarea Bisericii Energica și neprețuita activitate a papei, tradusă în modalități nenumărate, nu numai în plan politic ci și în viața Bisericii, este reflectată într-un bogat și foarte interesant Epistolar (Registrum epistolarum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. În 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britania, locuită încă de anglii păgâni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie pare astăzi imperfectă, pentru că papa ar fi făcut poate prea multe concesii, ar fi atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulând implicit persistența anumitor obiceiuri păgâne, mai ales în domeniul dreptului familial. Acest lucru e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fost însă, în cursul vieții sale, doar o etapă a unei activități neobosite în planul gîndirii și al acțiunii practice. Augustin nu s-a oprit după Confesiuni, ca și cum ar fi atins o limită: noi probleme se iveau la orizont. Necesitățile evanghelizării l-au determinat să scrie Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane de diferite extracții sociale. E interesant că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
loviți de soartă, e dovedită de faptul că imediat după moarte au circulat biografii ale lui și că a fost considerat unul din cei patru mari învățați ai Occidentului. De o crucială importanță pentru istoria civilizației occidentale a fost și evanghelizarea Angliei, inițiată de el. a) Administrarea Bisericii Energica și neprețuita activitate a papei, exercitată în nenumărate moduri, nu numai în plan politic, ci și în viața Bisericii, este reflectată într-un bogat și foarte interesant Epistolar (Registrum epistolarum), un document
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
rezolve conflictele în urma cărora se desprinseseră de Roma episcopatele ce depindeau de Aquileia după schisma celor Trei Capitole. în 596 l-a trimis pe Augustin din Canterbury să organizeze sediile episcopale din Britannia, locuită încă de anglii păgîni. Cu siguranță, evanghelizarea promovată de Grigorie poate fi criticată astăzi, deoarece papa a făcut poate prea multe concesii, a atenuat prea mult opoziția dintre idolatrie și catolicism, stimulînd implicit persistența anumitor obiceiuri păgîne, mai ales în domeniul dreptului familial. Acest fapt contrastează cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ecuația se reduce la acești doi termeni - extrem de greu de evaluat: tempora, descoperite de încheierea propovăduirii Evangheliei, și sfârșitul propriu‑zis al lumii. Desigur, se poate risca un calcul estimativ al perioadei scurse între momentul prezent și cel al încheierii evanghelizării. Rămâne totuși celălalt segment, și mai neclar, care se întinde între sfârșitul evanghelizării și cel al lumii. Schematic, argumentarea lui Augustin poate fi prezentată în felul următor: HIC ———— TEMPORA (? ) ———— FINIS SAECULI (??) Gradul de incertitudine crește cu fiecare etapă luată în
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]