822 matches
-
frumusețe și câtă exaltare! Câtă seninătate și câtă dorință! Indiferent de vârstă, sex, religie, grad de cultură, nu poți să nu strivești emoții și dorințe alături de autoare. Speranța plutește în versurile ei, și-n palmele tremurânde ale cititorului, care ține evlavios cartea Domniei Sale, mărturie a unei inimi care nu și-a pierdut tinerețea și nici încrederea în oameni, în Dumnezeu și în darul fiecărei zile. După clipa de extaz, urmează, inevitabil, trista prăbușire. El, din motive neștiute, se îndepărtează ... “Doamne, de ce
ÎN CALEA TIMPULUI. DESTĂINUIRI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352476_a_353805]
-
viziunea negulesciană, stihuitorul are calitatea unică, dobândită printr-un lung proces de inițiere, de a oficia actul sacerdotal al nunții cuvintelor. Tăcerea solemnă, precede această nouă facere. Creația, poezia, este consecința unei practici îndelungate de adorație sublimă, dar și de evlavioasă învățare sub semnul magic al cifrei șapte „prin ochii scăpărători/ ai vieții celor șapte Universuri”. Refuzat profanilor, ținutul pur al Poeziei este lumea de dincolo de versant, a nevăzutelor, ce scapă percepței comune. Semnele puse de Dumnezeu în cer și pe
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > IUBITA MEA CA O MĂICUȚĂ Autor: Romeo Tarhon Publicat în: Ediția nr. 694 din 24 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Ești perversă de cuminte, Ca măicuța preasfioasă Care-n gesturi și cuvinte Pudică, evlavioasă, Pocăită în credință Nu exprimă și nu cere Decât spirit, nu dorință De păcate în plăcere Și pe cât de inocentă Pe atât de mistuită De dorință indecentă Obsedată de ispită... Ești cuminte de perversă Ca o floare carnivoră Ce-n
IUBITA MEA CA O MĂICUŢĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351347_a_352676]
-
cu binecunoscuta judecată populară „Creatorul este unul și același pretutindenea în Universul văzutelor și nevăzutelor”(!), își însoțea invocațiile cu bolboroseli neînțelese de cei din preajmă, amestec de coregrafii bizare, simula(n)te, multe puțin ortodoxe. Părelnic atașat cauzei schimnice șl evlavioase la cele cuviincioase și simțitoare, crezând că este „izbăvit” prin câteva implorări cuvioase schimba rapid registrul, nu putea renunța la intruziuni și deprinderi atee la umbra cărora s-a format și lustruit gesturile, gândurile și obișnuințele. Din panoplia deprinderilor pentru
BI(ZI)GOTUL POLITIC... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351345_a_352674]
-
aș vrea să mă opresc puțin asupra vieții lui. Acest mare sihastru român, cu numele de botez Ilie, s-a născut în satul Crăi �ni �ceni, comuna Horodiște (județul Botoșani) la 23 iulie anul 1913, într-o familie de țărani evlavioși, Maxim și Ecaterina Iacob. Rămas de mic orfan, a fost crescut de bunica sa, care l-a deprins cu rugăciunea și l-a povățuit pe calea slu �jirii lui Dumnezeu. La 11 ani bunica sa a mu �rit, iar el
ŢARA SFÂNTĂ – LOCUL CEL SFÂNT SPRE CĂLĂUZIREA LA DESĂVÂRŞIRE A PELERINULUI DE LA VECHIUL TESTAMENT LA NOUL LEGĂMÂNT – INTERVIU CU P.CUV. PĂRINTE ARHIM. DR. IERONIM CREŢU ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţi [Corola-blog/BlogPost/351415_a_352744]
-
oprim să ascultăm la masă sfânta citanie, lăsându-ne penetrați se sfântul glas. Suntem curioși să vedem figura venerabilă a monahului care-și citește așa de frumos rugăciunea de seară. Batem la ușă și suntem poftiți să întrăm. Cine era evlaviosul bătrân? Imposibil să bănuiți măcar. Era Savu Georgescu, agent secret al poliției, pus aici să supravegheze mișcările mitropolitului Ghenadie și a mulțimii vizitatorilor acestuia. D. Savu Georgescu, un băiat voinic, era în cămașa de noapte țărănească, cu papuci-n picioare
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
proiectul meschin cu ajutorul lui Tuf. Faptul că disidentul și refugiatul Jaime încearcă un atentat împotriva lui Tuf, pe K'theddion, vine ca un argument al seriozității problemei. Cu un escroc care „a luat numele Domnului în deșert”, cum ar spune evlavioșii, Tuf are de gând să intre acum în rolul de Dumnezeu asumat. Pe de altă parte, molimele biblice din vremea lui Moise, aflat în Egiptul faraonilor, constituiau un subiect prea ofertant pentru Martin care, prin Tuf și Arcă poate acum
A FI SAU A NU FI DUMNEZEU? PEREGRINĂRILE LUI TUF – PRIMA EPOPEE SPAŢIALĂ A LUI GEORGE R.R. MARTIN de DORU SICOE în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345526_a_346855]
-
este vorba, se află în paraclisul de la poarta Mănăstirii athonite, grecești Iviron, cum se întră în curte, pe partea dreaptă. Potrivit tradiției athonite, această icoană a venit pe mare, din Bizanț. Maica Domnului s-a arătat în vis unui călugăr evlavios al Mănăstirii Iviron, Cuviosul Gavriil (12 iulie) zicându-i să meargă pe apă după icoana Sa. Mergând la țărm, Gavriil a pășit pe valurile mării ca pe uscat, învrednicindu-se să ia cu mâinile sale această icoană grea și de
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1594 din 1 [Corola-blog/BlogPost/352094_a_353423]
-
și simpli credincioși. Aceste odoare sunt dovezi ale minunilor Fecioarei Maria. Le-au oferit Maicii Domnului aceia care au primit ceea ce au cerut de la Dânsa. Din sinaxarul icoanei aflăm că a fost păstrată cu mare cinstire în casa unei văduve evlavioase din Niceea, ce avea un singur fiu. În timpul împăratului Teofil, iconoclaștii controlau casele creștinilor pentru a distruge icoanele. Unul dintre soldați a descoperit Icoana Maicii Domnului, și a lovit-o cu o suliță. Îndată a curs sânge din locul în
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1594 din 1 [Corola-blog/BlogPost/352094_a_353423]
-
din icoana Maicii Domnului, iar când doreau să se apropie, icoana se depărta. Văzând acestea, călugării s-au întors la mănăstire, rugându-se Maicii Domnului ca să dăruiască acea icoană mănăstirii lor. Maica Domnului s-a arătat în vis unui călugăr evlavios al Mănăstirii Iviron, Cuviosul Gavriil (12 iulie) zicându-i să meargă pe apă după icoana Sa. Mergând la țărm, Cuviosul Monah Gavriil a pășit pe valurile mării ca pe uscat, învrednicindu-se să ia cu mâinile sale această icoană grea
CÂTEVA INDICII ŞI REFERINŢE ISTORICE ŞI SPIRITUAL – DUHOVNICEŞTI DESPRE ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA” DE LA MĂNĂSTIREA IVIRON DIN SFÂNTUL MUNTE ATHOS... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1594 din 1 [Corola-blog/BlogPost/352094_a_353423]
-
către vistieria publică romană taxele și impozitele, și își primeau înapoi plata percepând aceste taxe și impozite luând pentru ei o parte importantă. Erau bogați și duceau o viață fastuoasă, mai aproape de cultura greco-romană păgână decât de obiceiurile evreiești. Evreii evlavioși îi urau: nu le vorbeau, nu-i atingeau și nu mâncau cu ei, pentru că erau „necurați” (atingeau banii idolatri, moneda romană cu efigia împăraților romani divinizați). Însă amândoi fac o faptă bună: „urcă la Templu spre a se ruga”, adică
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostrum Iisus Hristos rostește un cuvânt înfiorător: Vameșul, iar nu Fariseul, este îndreptățit, iertat, pentru că a intrat prin poarta cea strâmtă, pocăința. Ce lovitură pentru evreii care ascultau! Căci Fariseii treceau drept oameni religioși și evlavioși, modele, pe când vameșii erau urâți. Domnul a ales dinadins un exemplu extrem pentru a zgudui sufletele, pentru a provoca o adevărată conversiune, o întoarcere a valorilor. Cu toate acestea pilda sa nu este atât de departe de realitate, căci vedem
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 789 din 27 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352085_a_353414]
-
Cu atât mai mult diferă omul largilor câmpii și podișuri care poate obține hrana prin culturi. Fiecare om din aceste categorii vede Divinitatea „asemănătoare” lui. Astfel fiecare tagmă preoțească si-a creat propriul Dumnezeu Adevărat și consideră drept „eretici” toți evlavioșii unui alt Dumnezeu. Natura fiind însă unică este normal că și Divinitatea este (nu ar trebui să fie) unică deși îmbracă haine și poate numiri variate în diferitele colțuri ale naturii. Astăzi omul este practic strivit între Divinitate și Natură
SLUGĂ LA DOI STĂPÂNI de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352174_a_353503]
-
Eugen rămase cu privirea fixată pe sânii ei. Erau micuți, dar tari, cu mameloanele îndreptate în față, ca într-o invitație imposibil de refuzat. Până să se dezmeticească Iuliana, se aplecă și îi sărută pe rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului și o sărută lung pe buzele rămase întredeschise, ca într-o mirare profundă. Iuliana răspunse într-o tăcere adâncă, lăsându-se alintată și dorită. Scuză-mă, iubito! șopti Eugen. În trei minute voi
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352121_a_353450]
-
a izbit, umplând-o cu sângele Doamnei, a rămas roșie până astăzi, ca și cum ar sângera mereu. Îngerii lui Dumnezeu i-au ridicat sufletul la cer și, se spune că însuși îngerul Gavril a venit să o întâmpine. Doamna era tare evlavioasă”, dori să-mi spună călugărul, cuvinte accentuate de bătrânul care își plecă, fără vreun motiv privirea, tăcând și suspinând. L-am întrerupt, cu părere de rău, și i-am spus că la prima stație de autobuz urma să cobor. Zâmbind
UMBRA DOAMNEI DE LA POENARI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 413 din 17 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356311_a_357640]
-
Reporter: Cum L-ați cunoscut pe Isus Cristos în mod personal, mai mult decât ca o simplă noțiune, ca un simplu învățător sau chiar ca un mare învățător al lumii? Vasile Filat: Părinții mei erau religioși. Mama avea o purtare evlavioasă și o dragoste deosebită, chiar dacă nu cunoștea Biblia. Tata mergea la biserică doar ca să se împărtășească. Înainte de a pleca, el era în stare să o bată pe mama chiar atunci dimineața, apoi să-și ceară iertare de la noi toți și
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 318 din 14 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356362_a_357691]
-
meseria de reporter, la care trebuia să dea informații exacte, Mircea Motrici, era și scriitorul care prin harul sau a scris despre mari slujitori ai bisericii ortodoxe române, el însuși cu mare evlavie și credința în Dumnezeu, strămoș a unui evlavios călugăr. Întotdeauna, cerceta, ascultă și vizita. Din toate acestea la un loc, geniul sau fabrică literatura de specialitate. În anul 2004, însuși Preafericitul Părinte Teoctist- Patriarhul Bisericii Ortodoxe-Române scria ; Mă bucur că nepotul părintelui Arhimandrit Dionisie Udișteanu, este un distins
UN CHIP CA O ICOANĂ -MIRCEA MOTRICI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355759_a_357088]
-
oceanul plin de dor. le strâng într-unul dăndu-l năzdrăvan , pun oceanul de culoare bleu, cobalt, prusan . câmpului îi dau citron verdele-l împart în crom : dealului adus de trup, muntelui îi pun smarald pietrelor, un bleu zincat . pentru omul evlavios pun un alb pe mănăstire ruga plânsă lângă piatră sub turla mare pictată . schițez și-o casă - n departe mai adaug din creion flori gingașe colorate cu parfumul lor frumos livezi de fructe coapte cântecul ne-cuvântătos... oranjul din răsărit pun
SCHIŢĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355078_a_356407]
-
biserică, să-ți faci crucea mare... că „dracu’ e bătrân”, iar o baie de admirație în public, te va revigora și ai să capeți încrederea mulțimii, iar laudele n-au să mai contenească la persoana ta, care ești un om evlavios și de aceea te-a ajută Dumnezeu să-ți mărești averea. Din când în când să mai dai din ce-ți prisosește. Firimiturile aruncate la păsărelele înfometate fac în curând să se audă un ciripit al unui cor de îngeri
DIN AUZITE ŞI TRĂITE (VREI SĂ AI SUCCES ÎN VIAŢĂ?) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 601 din 23 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355257_a_356586]
-
către vistieria publică romană taxele și impozitele, și își primeau înapoi plata percepând aceste taxe și impozite luând pentru ei o parte importantă. Erau bogați și duceau o viață fastuoasă, mai aproape de cultura greco-romană păgână decât de obiceiurile evreiești. Evreii evlavioși îi urau: nu le vorbeau, nu-i atingeau și nu mâncau cu ei, pentru că erau „necurați” (atingeau banii idolatri, moneda romană cu efigia împăraților romani divinizați). Însă amândoi fac o faptă bună: „urcă la Templu spre a se ruga”, adică
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostrum Iisus Hristos rostește un cuvânt înfiorător: Vameșul, iar nu Fariseul, este îndreptățit, iertat, pentru că a intrat prin poarta cea strâmtă, pocăința. Ce lovitură pentru evreii care ascultau! Căci Fariseii treceau drept oameni religioși și evlavioși, modele, pe când vameșii erau urâți. Domnul a ales dinadins un exemplu extrem pentru a zgudui sufletele, pentru a provoca o adevărată conversiune, o întoarcere a valorilor. Cu toate acestea pilda sa nu este atât de departe de realitate, căci vedem
DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 602 din 24 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355267_a_356596]
-
Cuvântului, Universul este misterios, Pe când viața este fragilă! Ai putea ucide Folosind cu nesăbuință Cuvântul. Cuvintele sunt magii, Mistere Prin care poți Crea sau Ucide - În aceeași măsură. Și, pentru că viețile noastre Sunt atât de fragile, Fii prudent, Atent, Pios, Evlavios În folosirea Cuvântului Dăruit doar nouă De Creator! Renașterea: Mă rog Să mă nasc pe mine În mine însămi Și Să cresc Sfâșiind carnea Ce mă sugrumă. Nașterea Sinelui seamănă cu Nașterea Cuvântului Din Tăcerea divină Și a Luminii Din
METAMORFOZĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355532_a_356861]
-
ori securitate. El avea doar frică de Dumnezeu. Nu mergea în ruptul capului la câmp, de Sfânta Marie ori de Sfântul Ilie. Se ducea la biserică și, venind spre casă, se oprea pentru un țoi sau două la cârciumă. Era evlavios, în felul său, Vasile, fără să facă din asta un spectacol. La biserică asculta slujba atent, cu ochii pe icoanele de pe altar sau la preot. Nu se uita la femei. Nici la cele care‑i mai aruncau ocheade, că se
CHEMAREA DESTINULUI (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 288 din 15 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356695_a_358024]
-
sacrificarea acestui animal nedorit de către Creator a fi produsul alimentar al hrănirii trupului, tocmai din cauza lipsei lui de curățenie atât exterioară cât și interioară, producea teama omului de a înmuia supărarea lui Dumnezeu, pentru că toți care participau la sacrificare erau evlavioși și cunoșteau că Sfânta Scriptură interzice consumul cărnii animalului, care nu avea copita despicată în două. Încălcarea acestei legii o supuneau dorinței de a avea hrană. De aceea, au apărut superstițiile, care nu făceau altceva decât să producă interdicții în
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
poveștile care circulă în popor se spune că Inătoarea a încercat în timpurile străvechi să opărească o femeie, care voia să toarcă de Ignat însă femeia a scăpat de la acest supliciu datorită unui sfat bun primit de la o altă femeie evlavioasă, mai în vârstă, care îi era vecină. Sărbătorile, între alte funcții, o au și pe aceea de a ritma munca și amintesc aici faptul, că în zilele de peste an, obiceiurile, diversificate, alăturate dorinței omului, au înscris în calendar un timp
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]