895 matches
-
un medic al cărui nume s-a întipărit în memoria colectivă doar grație vocației profesionale nu există. De un Babeș, Rainer sau de un Juvara nu putem lega nimic extramedical, tocmai de aceea în dreptul lor nu putem pune un motiv evocator. E lesne de intuit că Voiculescu sau Papilian supraviețuiesc prin detalii care, neținînd de lumea medicinei, vin să confirme criteriul de valoare a unui intelectual: întîlnim valoare acolo unde notorietatea, ieșind din hotarele tagmei, ajunge la urechile lumii. În privința aceasta
Cercetătorul creștin by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6091_a_7416]
-
chiar dacă, în ochii cititorului, te vei strădui să pari nepărtinitor și detașat. În realitate, asupra nici unei stihii nu suntem mai discreționari și mai nemiloși ca asupra trecutului. Dar cruzimea aceasta își are rostul numai dacă e însoțită de o virtute evocatoare de ordin minuțios, un fel de simț aparte în virtutea căruia, în cazul fiecărei întîmplări, poți săvîrși simultan două operații: îi poți sesiza dîra de emoție inerentă și apoi o poți converti în unități lexicale de expresivitate doctă. În schimb, dacă
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
viager. Iată un exemplu de memorialistică care nu lasă godeu în mintea cititorului, pînă într-atît de sărace sunt detalii în stare a se întipări în sufletul celui care le parcurge. În fond, sterilitatea volumului vine dintr-o debilitate a facultății evocatoare, autorul punînd pe hîrtie o pastă rece care se întărește și crapă, ca o bucată de argilă uscată și neprelucrată. Alexandru Niculescu n-are simț de observație și nici simț estetic, scriind un volum fără pigment afectiv, un dosar ale
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
încifrează. Poetul, destul de dotat muzical, aspiră în continuare la claritate și la o puritate simplă ce învăluie imaginile suave și delicate ale unei lumi ce agonizează blând, în amintirea fermecată a locurilor natale”. Cultul naturii solare, plasticizat în aceeași manieră evocatoare, conferă legitimitate identității eului poetic ce-și caută cu fervoare și evlavie necontrafăcută „obârșiile”, încercând să restabilească, prin intermediul magiei verbului, legătura cu spațiul natal, cu o natură arhetipală, surprinsă în ceea ce are ea mai semnificativ ca manifestări, rezonanțe ontice și
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Recurgând la canoanele prozodiei tradiționale, dar și la o mitologie și la o estetică clasicizantă, Eugeniu Nistor se remarcă prin efortul, mereu reînnoit, de „rescriere”, de refuncționalizare a locului comun, căruia îi conferă un contur nou, proaspăt, neîncetat sugestiv și evocator. Versurile lui Eugeniu Nistor reprezintă tot atâtea somații adresate adâncurilor firii, profunzimilor universului, unei sacralități abia întrezărite, unei lumini difuze ce nu se arată niciodată pe deplin. Peisajul transilvan, istoria, tăcerea, absența, înserarea, modulările unui timp mitic, acestea sunt toposurile
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
nonșalant în cadru: de la, să spunem, o lecție a lui Tudor Vianu din anii ’50 la acordarea titlului de „cetățean de onoare” al Sibiului în anii 2000, dezvăluind un excelent portretist, sensibil la detalii și situații definitorii, dublat de un evocator de medii cu simțul grotescului moral. Printre personaje - tatăl poetului și Emil Ivănescu, prieteni ca Dinu Pillat, Alexandru Vona, Matei Călinescu sau Tudor George, colegi de liceu ca Sandu Ienibaci, cunoștințe stranii ca Ozias Starck, profesori de limbi străine ca
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
durerile facerii”, având la acea dată aproape un milion de locuitori, dar cu mult praf, cu o stradă care arată „ca un drum de țară”, cu o periferie situată la nu mai mult de o jumătate de oră față de centru. Evocatoare pentru spiritul în care Miller abordează călătoria sa prin Grecia e relatarea primei lui nopți petrecute la Atena, în parcul orașului („plin de cei mai săraci și mai blânzi oameni de pe pământ”): „Praful, căldura, sărăcia, simplitatea, firea potolită a oamenilor
Grecia lui Henry Miller by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/4991_a_6316]
-
ele, de dealurile tale-n dungă/ Până la margini transilvane învălurirea lor s-ajungă” (Halucinații). Evocarea, simplă și gravă totodată, susține arhitectura calmă a acestui peisaj, refăcut în liniile unui imaginar nostalgic de rostirea poetică ce-și asumă un rol anamnetic, evocator și invocator totodată: „Mai lasă-mi, Doamne, măcar jarul de după deal, din asfințire,/ În vatra cerului, la cină, s-atârn ceaunul meu lunar/ Pe când păianjenul sub grindă își toarce firul lui subțire/ Din ce în ce mai fără noimă precât din ce în ce mai rar” (Rugăciune). Adesea
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
să mai ajungi” (Vedere). Lumea satului, matrice arhetipală a viziunilor lirice, e conturată în versuri limpezi și precise, eliberate de orice rafinament inutil, de orice artificiu retoric, versuri ce refac o întreagă atmosferă, un întreg ritual al copilăriei, prin exercițiul evocator al cuvântului frust, cu arome regionale (nime, blid, ferești, ler, cărpător): „Acele nopți de iarnă se-ntorc, acele nopți/ Când aromeau în casă din ler bostanii copți/ Și parcă lemne-n sobă pocnesc să mai anunțe/ Cum fierbe de cu
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
Lido. După cum nu evită nici „târgul moldovenesc uitat de lume” de unde proveneau ascendenții unuia dintre eroi. Ce izbește în noul roman al lui Virgil Duda este diversitatea și mobilitatea, aptitudinea de a sări ușor peste timp și spații, cu vervă evocatoare și cu deschideri către probleme acute ale actualității: emigrația, terorismul, naționalismele, exportul de democrație (cu binefaceri și riscuri).
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4652_a_5977]
-
Lido. După cum nu evită nici „târgul moldovenesc uitat de lume” de unde proveneau ascendenții unuia dintre eroi. Ce izbește în noul roman al lui Virgil Duda este diversitatea și mobilitatea, aptitudinea de a sări ușor peste timp și spații, cu vervă evocatoare și cu deschideri către probleme acute ale actualității: emigrația, terorismul, naționalismele, exportul de democrație (cu binefaceri și riscuri).
Noi teritorii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4653_a_5978]
-
fără o sentință efectivă în Marele Proces al criminalilor de război, în niște condiții în care până și acerbului lui dușman, T. Arghezi, i-a inspirat oarecare milă. Desigur că în nici o clipă nu am ignorat diferențele dintre cei doi evocatori, dar felul de a vorbi al Conului Rache, misterul dispariției lui Gogu Nicolau și a consoartei sale, buna Elena Zaharescu, atâtea și atâtea pasaje din vorbirea unei cucoane de pe vremuri ca Masinca Drângeanu te duc la Brătescu- Voinești, mai sigur
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
Și, încercând să surprind chipul unui om, profesorul care am fost abandonează bagajul erudit de note și referințe. Fără îndoială, poetul pe care-l adăpostesc în mine a cerut cuvântul”. E o autoprezentare exactă, iar rezultatul este o carte intens evocatoare, care surprinde în liniile ei cele mai expresive conturul uman și scriitoricesc al unei victime a istoriei, în fond victorioasă dincolo de ea.
Cu Benjamin Fondane dincolo de Istorie by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/5570_a_6895]
-
agitată, plină de freamăt și sentiment, în care nu doar afli ce a fost esența romantică, dar ajungi s-o simți. Mai mult, constați cum, vorbind despre romantici, autoarea devine ea însăși romantică, încărcîndu- se cu tenta elegiacă a nostalgiilor evocatoare. Cinci sute de pagini dense, pline de comentarii și citate inspirate, la capătul căruia te apucă regretul că nu ai prins vremea aceea. În fond, marile cărți îți trezesc pofta de trăi în epoca pe care o descriu. Citind-o
Surclasarea spirituală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5501_a_6826]
-
puse pe hîrtie. Citind volumul, ai senzația că parcurgi o suită de memorii fruste și cu totul amabile, un fel de mărturii politicoase în cursul cărora adversarii sînt cruțați și prietenii menajați. Într-un cuvînt, Gauck e creștin prin indulgență evocatoare. Firul biografic se distinge cu limpezime: copilăria în anii postbelici, cu tatăl deportat în Siberia pînă în 1956, studenția la Rostock, oraș ale cărui periferii fuseseră copleșite de etnicii germani alungați din Prusia Orientală, Silezia poloneză și Cehoslovacia, căsătoria la
Memorii politicoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3319_a_4644]
-
echinoxist (de prim val) a suferit în timp minime schimbări. Opiniile converg, în genere, și, fără excepție, scot la iveală un poet de un rafinament și de un echilibru remarcabile. Despre spiritualism, despre dimensiunea profund religioasă, despre un ton nostalgic evocator, despre aerul „definitivului” pe care scrisul său l-ar respira de la un punct încolo, despre modestie, despre prudență și despre destule alte asemenea valori s-a scris și s-a tot scris. Impresia e aceea de portret în acuarelă. Impregnându
Palinodii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3552_a_4877]
-
-și zugrăvească avatarurile fără să cadă în filotimie de sine, adică în acea formă de vanitate calpă care ne animă de fiecare dată cînd vorbim de noi înșine. Cu alte cuvinte, nimeni nu poate fi istoricul propriei vieți, ci doar evocatorul ei, asta însemnînd că autobiografia e contrafacere subiectivă a unei minți care își deformează trecutul din amor de sine, pe cînd portretul scapă de pericolul filotimiei tocmai prin absența unei vederi coerente. Nu povestești „firul” vieții, expresie arogantă a asumării
Un candelabru duios by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3507_a_4832]
-
ușor de înțeles de către elevi? Sunt ilustrațiile clare și suficient de interesante/atractive pentru copii? Sunt toate ilustrațiile cuprinse în manual pe deplin justificate? Sau există prea multe? Corespund ilustrațiile conținutului capitolelor în care apar? Transmit ele informații interesante sunt evocatoare și vor stârni interesul elevilor? Metodologia pedagogică care este cuprinsă în construcția manualului este ușor de aplicat și adaptată obiectivelor de învățare și nivelului de instrucție? Este manualul astfel construit încât să ofere motivație elevilor? Sunt exercițiile propuse ușoare sau
Părinți de succes: Sunt manualele școlare eficiente? by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/35718_a_37043]
-
ea, aceasta este o etapă, o vîrstă a preaplinului simțirii, un timp al modelării sensibilității, al ascuțirii simțurilor, al dezghiocării straturilor obscure din suflet și conștiință”. Ar fi vorba așadar de o „sinceritate” proustiană, bizuită pe memorie, generatoare de feerii evocatoare, de asociații în lanț, de la anii aurorali pînă la cei pasionali („pasiune oarbă”) ai relației cu Nae Ionescu, cu aura lor diabolică. La Gabriela Melinescu găsim o „sinceritate” pliată pe prezent, „boală și extaz”, „aspirație spre înalt și prăbușire în
Un șir de „sincerități” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3780_a_5105]
-
înainte, în chiar arhitectura grupării de la Sburătorul, așa cum a conceput-o E. Lovinescu. Poza anonimului din 1942 nu a fost nicidecum circumstanțială, ci numai efigia ultimă a unei vechi obsesii. „Anonimii” populează universul Memoriilor lovinesciene 1, ei sunt materia discursului evocator sau coroziv prin care criticul își descrie contemporanii. Vasta frescă a vieții literare se construiește asemeni marilor tablouri istorice, cu mase de figuranți, prin aglomerarea figurilor indistincte, a celor „fără de nume”. Faptul e ușor de înțeles, nici o reprezentare a furnicarului
Poetul X. Figura anonimului în comunitatea de la Sburătorul by Ligia Tudurachi () [Corola-journal/Journalistic/3788_a_5113]
-
Mă voi opri aci, îmbrățișându-te cu aceeași afecțiune și admirație și în așteptarea unor vești. Sanda * 12 I 1982 [Ilustrată: Paris et ses merveilles] Scumpe, drag prieten, mi-a fost dat în pragul anului acestuia să primesc cea mai evocatoare, mai minunată dintre fotografii: Cum să-ți mulțumesc că mi-ai ghicit dorința și inima:să te văd măcar cu ochii depărtării cum arăți sub straie de monah, așa cum te știm și te iubim.Ce mare bucurie mi-ai făcut
Epistolar inedit Sanda Stolojan – N. Steinhardt by Florian Roatiș () [Corola-journal/Journalistic/3424_a_4749]
-
acestei tetralogii) ar fi rămas într-un dulce anonimat al istoriei noastre contemporane. În primul volum, romancierul își conduce personajele (evident, identificabile toate în realitatea obiectivă) de la vârsta copilăriei până la aceea a maturității, dezvoltând în jurul acestora o amplă desfășurare epică, evocatoare, cu detalieri de fapte și întâmplări ce duc întreprinderea în zona unui soi de biografie romanțată, adică inventându- se cu dezinvoltură acolo unde lipsește documentul concret, informația autentică, acolo unde mărturiile diverșilor nu sunt altceva decât simple fabulații orale, care
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
relațiilor întreținute de Livu Rebreanu cu diversele personalități ale vremii, dar însăilând, frecvent, și seci înșiruiri de date dintr-o cronologie evenimențială a epocii, pentru a alcătui astfel un soi de caleidoscop istoric (Oglinda lumii). Rezultă astfel un insolit discurs evocator, prozatorul utilizând verbul la persoana a doua, dezvoltat într-un dialog, chipurile, direct cu personajele sale. Tonalitatea discursului e oarecum partizană, în momentele- cheie ale dezvăluirilor factologice din biografia lui Liviu Rebreanu, și e normal să fie așa, căci Ilderim
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
chiar și aceeași carte e de fiecare dată altfel, după cum diferiți sunt, între ei, cititorii”. Pitorescul documentar cu care debutează romanul (evocarea străzii armenești din Focșani, descrierea cămării bunicii Armenuhi, a cărților și pozelor bunicului Garabet) se întretaie cu amprenta evocatoare, pseudomemorialistică a rostirii epice prin care „bătrânii armeni ai copilăriei” retrăiesc scene, întâmplări, gesturi exemplare și destine ale trecutului, cu scopul de a se elibera de traumele unei Istorii delirante (genocidul din 1915, suferințele și exilul), într-o scriitură amplă
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
ploșnițele ne mîncau de vii...” Semnal S e m n a l ă m caietele ATHANOR, o publicație a Fundației „Gellu Naum”. Numărul 3 din acest an cuprinde, într-un volum elegant și substanțial, texte dedicate lui Gellu Naum: unele evocatoare, „din prietenie”, semnate de Sanda Roșescu, Oana Lungescu, Sebastian Reichmann, Gheorghe Rasovszky, Florin Balotescu, Simona Popescu (care stă de vorbă și cu Dan Stanciu), iar altele de exegeză scrise de Marieva Ionescu, Brîndușa Dragomir, Cristina Eșianu, Iulian Tănase. De asemenea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]