880 matches
-
biologiei. Problematica antropogenezei oferă, în acest sens, exemplul cel mai potrivit. Puține subiecte de interes științific pot revendică o asemenea importanță, iar faptul explică ușor încărcătura mitică a scenariilor științifice privind apariția omului, care, în ciuda progreselor teoretice aduse de biologia evoluționistă și a tot mai bogatei baze de informații paleontologice, se încăpățânează să respecte tiparele schițate deja de gândirea speculativă iluministă (Stoczkowski 1994; Strum & Latour 1987). Povestea științifică a originilor, deși variabil organizată în termeni de cronologie și de succesiune a
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
evoluției umanității pleistocene - somatice, cognitive, tehnologice, economice etc. Deși a reprezentat dintotdeauna cel mai important depozit de idei pentru imaginația paleosocială a arheologilor, etnografia vânătorilor și culegătorilor a făcut puține pentru evacuarea acestui stereotip, dimpotrivă. După abandonarea generalizată a modelelor evoluționiste uniliniare - în care societățile vânătorești jucau rolul pasiv de categorie 0 a socialității umane, necesară tuturor scenariilor de escalare a complexității -, etnografia pare să le fi conferit acestor societăți, cel puțin în ultimele decenii, o semnificație nouă, la fel de apetent etnocentrică
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
a concepțiilor și metodelor opuse de explicare a științei. El a valorificat atât procedee analitice de cercetare a științelor, cât și altele care presupun largi sinteze, cu multe implicații culturale. Astfel, adesea, Kuhn făcea trimiteri la hermeneutică și la vederile evoluționiste, dialectice asupra cunoașterii, a științei și a culturii occidentale moderne și contemporane. Recunoaște însă ca dilematică stabilirea statutului istoriei științei, cel puțin în SUA: disciplină autonomă sau dependentă de istorie? Într-adevăr, unii istorici sunt dezinteresați de prezentarea științelor din
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
și pot fi chiar simplificatorii. Ele instituie o ordine, dar prețul plătit constă în eliminarea istoriilor în numele unei istorii unice, rectilinii și cursive. Abaterile sunt uneori ignorate, iar alteori intenționat neglijate, întrucât ceea ce contează este înscrierea în istoria unică, progresivă, evoluționistă, devenită, așa afirmă J.-F. Lyotard, o mare „narațiune” și asociată de îndată cu o „metanarațiune” justificativă sau legitimatoare. Nu-i mai puțin adevărat însă că istoriile diferențiate converg, în ultimă instanță, în istoria constelațiilor modernității, precum șuvoaiele ce se
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
aceasta, să stăpânească natura. Pentru Im. Kant, omul Iluminismului era „omul care-și realiza propriul potențial prin utilizarea propriei minți”. „Omul nou” nu se putea realiza decât într-o societate nouă, desprinsă de tradițiile precedente și înscrisă pe o linie evoluționistă de progres. Ceea ce în Iluminism se formula doar ca opoziție cu vremurile precedente în secolul al XIX-lea devine un progres stadial și cu o linearitate care este proiectată în viitor prin formule teleologice din ce în ce mai clare. Întreaga dinamică socială trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
și cultural al acțiunilor lor saturate de semnificații. Ieșirea din realism coincide astfel sociologic cu intrarea în constructivismul cultural centrat pe agenția umană. 2. Discursului iluminist despre societate și tranziție îi sunt inerente conceptele de progres și evoluție. Concepției biologice evoluționiste a lui C. Darwin îi corespunde un discurs sociologic centrat pe progresul legic (Comte, Marx), care, uneori, e formulat în termenii programatici ai soluționării conflictelor sau crizelor în vederea eliberării forțelor creative, pentru ca alteori să ia forma unor „utopii realiste” (de
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
sau plonjarea în viitor și respingerea trecutului), fie prin concentrarea asupra tranziției, pentru a găsi resurse de vindecare a unei patologii sociale crescânde. Ce spun occidentalii despre tranziția lor? Perspectiva analizei sociologice clasice, de sorginte iluministă, era oricum de tip evoluționist: compararea și contrastarea sfârșeau prin a celebra cel mai adesea societatea modernă și necesitatea dezvoltării ei lineare și progresive. Mai apoi, așa cum am menționat, sociologii din ultimul pătrar al secolului XX și din prezent au început să demonstreze că societatea
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
pragmatic și constructivist (ca Tocqueville sau Weber), dar cu o puternică notă mesianică. Sigur că putem menționa încă o dată că abordarea dialectică a contradicțiilor între varii componente ale societății au oferit lui Bell șansa distanțării față de determinismele lineare, holiste și evoluționiste atât de frecvente în sociologia vremii. Așadar, societatea postindustrială, care abia se contura în vremea lui D. Bell, risca să se bazeze pe o mare scindare între raționalitatea ce domina în lumea economică și iraționalitatea tot mai extinsă din sectoarele
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a marcat nașterea unei noi metode în filozofie, întrucât a stabilit o tradiție de cercetare în teoria cunoașterii și în filosofia minții care s-a perpetuat până în timpurile noastre. Cunoașterea științifică și progresul tehnic s-au înscris pe o linie evoluționistă și au generat progresul și evoluția socială pe o direcție observabilă ieri, ca și astăzi. Acesta este însă doar un punct de vedere. Altele noi deja au apărut și se grăbesc să fie cât mai proeminente, întrucât modernitatea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
Malpiglii, P. Magnol, J. Ray, aplicate în practică de Tournefort (1700) și desăvârșite de C. Linée (1753), iar mai târziu de A.L. Jessieu (1789) în lucrarea sa "Geneza planetarum" propune o metodă nouă pentru clasificarea soiurilor bazată pe idei evoluționiste, motiv pentru care nu a rezistat în timp. Se poate concluziona că, în această perioadă, conținutul lucrărilor din domeniul ampelografiei nu s-a îmbogățit prea mult, ca urmare a lipsei metodelor științifice de investigație Înființarea colecțiilor ampelografice, ca bază de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
a creat nemulțuniri majore la nivelul elitelor meridionale deoarece au menținut/ creat o politică cu caracter economic diferit între Nord și Sud ceea ce a condus la menținerea unor fălii civilizaționale în interiorul aceluiași stat. Promotoare a modelului de modernizare de tip evoluționist, elitele burgheze italiene, cunoscute în istoriografie sub titulatura de moderați au creat mecanismele constituționale și instituționale pentru a evita izbucnirea unor mișcări cu caracter revoluționar care să pună în discuție nouă arhitectură asumată prin modelul guvernare parlamentar aflat sub autoritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
se organiza o instituție de stat pentru un turism care să respecte natura, se materializează în anul 1926 când fondează Oficiul Național de Turism (ONT), oficializat la 4 ianuarie 1936 prin decret regal. Între timp, scrie de asemenea un tratat evoluționist, cu anumite abordări originale asupra subiectului. În august 1940, prin Dictatul de la Viena, Clujul a devenit parte a Ungariei, iar Emil Racoviță se va muta la Timișoara, în timp ce Institutul Speologic va fi condus de prietenul său elvețian (deci neutru) Alfred
Emil Racoviță () [Corola-website/Science/297284_a_298613]
-
purta în cadrul proprietății, între egalitatea socialistă și libertatea capitalistă. Legile istoriei conferă importanța socială a științelor exacte. Istoria devine știință atotputernică, în natură și în societate existând raporturi precise de cauză-efect, la fel ca în științele exacte,sau în teoria evoluționistă dezvoltată de Charles Darwin în "Originea speciilor" din 1859. Istoria ar putea avea legi exacte, fiind o știință riguroasă, cu mecanisme precise, care să prezică viitorul, nu să explice doar trecutul. Pozitivismul și marxismul au fost demersuri științifice, militând pentru
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
Cratițe și găleți în baie. Frigiderul pe scară. Măsuța de cafea din sufragerie construită din patru cutii albastre de lapte și o bucată de placaj. Înțelegeți! Chestii de genul ăsta. O bucătărie ca atinsă de fulger sau în care procesul evoluționist era pe cale să înceapă din nou, perdele date la o parte și căzute de pe galerie, transperantele rupte atârnând de ferestre, cutii de bere strivite pe jos, cada din baie pe post de distilerie. O, da, credeți-mă, am avut partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
aranjamentele, spunându-i Însă că nu ar deranja-o dacă ar merge din nou În insulele Galápagos ca să mai adune informații despre schimbările ecologice și efectele lor asupra speciilor endemice de pe insule. Acesta era subiectul următoarei ei cărți. Era biolog evoluționist, specialistă În teoriile darwiniste și bursieră MacArthur 1. Soțul ei era psiholog behaviorist și fusese pe vremuri studentul ei; avea 31 de ani, cu 12 ani mai tânăr decât ea. Specializarea lui erau diferențele la nivel neurologic dintre femele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nu putea fi combătut. Roxanne ar fi putut spune În fața tuturor că exemplul timpanelor, În Înțelesul atribuit termenului de către biologul Stephen Jay Gould, nu putea fi aplicat aluatului transformat În spaghete. Fusese adaptare din greșeală, o altă formă a saltului evoluționist. Însă Roxanne nu ar fi dezvăluit aceste lucruri În fața altora. Cum, să Își arate iarăși superioritatea intelectuală față de Dwight? Învățase să nu Își umilească soțul În public. Nu ar fi fost loial. Era el și-așa destul de nesigur, iar ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dar misterioasă, a scriiturii eliberate de orice fel de "program" al textului care se emite singur? Snobismul elitist nu admite o asemenea concretizare a proiectului cultivat asiduu de la pașoptism până în zilele noastre. Faptul că scriitorul Mihail Diaconescu are o concepție evoluționistă ascensiv organicistă asupra istoriei îl determină pe eminentul exeget Theodor Codreanu să se acomodeze prin comentariu și să-și selecteze conceptele critice din aceeași zonă semantică. Rămânem într-o zonă scripturală în care se interferează și se concurează epicul documentar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
rând, că tocmai pe relația normelor morale cu binele suprem se Întemeiază valabilitatea lor obiectivă: legea morală, la fel ca sabatul, de dragul vieții și anume al vieții desăvârșite, nu viața de dragul legii morale. Reiese evident că modul de gândire istoric evoluționist poate să ia poziție numai În favoarea concepției teleologice: el deduce, la fel ca și În cazul dreptului, și obiceiul din valorile esențiale ale vieții individuale și din cele ale vieții sociale, și le Întemeiază valabilitatea pe acestea. El trasează următoarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de ordin liniar, iar în ultimii ani chiar de ordin exponențial. Direcția omului este aceea a creșterii rapide a populației, dar și de creștere și mai rapidă a capitalurilor, menite a susține această populație. Numai că această medie, de tip evoluționist, este dată și are în interiorul său multe suișuri, coborâșuri, întoarceri și reveniri. Nimic nu este liniar, clar și limpede sub aspectul evoluțiilor sociale, totul este frământare, tensiune, eliberare de tensiune și schimbare mai mult sau mai puțin vizibilă, mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
ce spune: ,,Trebuie în mod special subliniat că cele două filosofii politice care se ,,autodescriu" ca liberalism și conduc în câteva privințe la concluzii similare se sprijină pe fundații filosofice cu totul diferite. Cea dintâi se bazează pe o interpretare evoluționistă a tuturor fenomenelor culturale și spirituale și pe o sondare a limitelor puterilor rațiunii umane. Cea de-a doua se bazează pe ceea ce am numi raționalism ,,constructivist", o concepție care duce la tratarea tuturor fenomenelor culturale ca fiind produsul unei
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
dezirabil să reconstruiești toate instituțiile conform unui plan preconceput", Adrian Paul Iliescu-co., Filosofia socială a lui F. A. Hayek, Editura Polirom, Iași, 2001, p10. În mod clar ne vom situa, pe tot parcursul acestei lucrări, de partea primei interpretări, de tip evoluționist, bazată pe rațiunea umană. Hayek adaugă: ,,Cel dintâi tip de liberalism este el însuși nu rezultat al unei construcții teoretice, ci născut din dorința de a extinde și generaliza efectele benefice ce au urmat pe neașteptate limitărilor impuse asupra puterilor
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
pildă, a repudiat multe valori ce păreau incontestabile părinților noștri. Ei se formaseră în spiritul fin de siècle de după 1900, un spirit pe de o parte individualist, estet, hedonist, critic, dar pe de altă parte tributar unor dogme pozitiviste și evoluționiste care le dădeau o suficiență plină de chietudine și confort intelectual. Așa-numita „generație tânără” a anilor 1930, față de care cei de vârsta mea eram mezini, repudia nu numai pe Max Nordau, dar, sub influența lui Pârvan și a lui
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
endogeni sau a celor exogeni, ca determinanți ai s., generează două mari tipuri de abordări ale fenomenului s., având drept fundal teoretic teoriile modernizării, respectiv teoriile dependenței (vezi dezvoltare socială). Teoriile modernizării propun paradigma dezvoltării ca modernizare, după o schemă evoluționistă. Conform acestei scheme, societățile progresează de la stadiul tradițional până la cel modern, ce reprezintă faza maturității lor. Rostow, citat de Ilie Bădescu (1996) , propune un model în care colectivitățile, în dezvoltarea lor, trec prin șase etape: societatea tradițională, apariția precondițiilor creșterii
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
și este luat drept exemplu de societățile subdezvoltate și de cele în curs de dezvoltare. De aici derivă alte caracteristici: modernizarea este un proces progresiv „care, pe termen lung, nu este doar inevitabil, dar este și dezirabil [...] fiind o schimbare evoluționistă și nu una revoluționară” ( HYPERLINK \l "Reyes" Reyes, 2001). Tributară paradigmei funcționaliste, teoria modernizării are atât puncte tari, cât și puncte slabe. Criticile cele mai dure subliniază că: - dezvoltarea nu este, în mod necesar, un proces unidirecțional, ci se poate
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
presupun, mai degrabă decât demonstrează sau explică, aceste legături sau afinități și, ca atare, rămân un ghid inadecvat pentru înțelegerea transformărilor postcomuniste, a căror caracteristică centrală este tocmai această reașezare a raporturilor dintre economie și politică. Teorii neoinstituționaliste Științele economice evoluționiste și studiul neoinstituționalist al politicii modifică presupozițiile despre comportamentul agenților sociali, individuali sau colectivi făcute de neoliberali. Pentru neoinstituționaliști, actorii sociali operează într-un mediu deja structurat de instituții, care au rolul de a facilita acțiunea colectivă, reduc costurile legate
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]