1,036 matches
-
oameni, care nici ei n-au avut nici un rol când s-a hotărât, în burțile mamelor lor românce, să fie români, sa îi împuște pe urmă când s-or face mari pe cei care s-au născut din burți de evreice.” 6. „Era mai puțin rău decât crezuse că poate fi rău. Așa ni se pare când întâlnim răul, că nu e atât de rău pe cât de răul îl credeam.” 7. „Există însa coșmaruri care nu trec odată cu somnul. Deschizi ochii
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
cu hohote mari, înecându-se în cuvinte: -Murdărie peste tot, clisă galbenă pe fusta mea roșie...imaculată Virginia acum e stigmatizată . -Oare de ce, doamnă doctor? -Pentru că nu știi să spui nu, Diana! răsunau cuvintele ca pietrele aruncate asupra femeii evreice.Cele două fantome dispăruseră,era singură în patul imens și rece ca o Antarctică; somnul o cuprindea iar. Pe latura dreaptă a patului, pe perete, o oglindă își aduna apele reflectând chipul tras al legumei, altădată o adevărată zeiță.Cum
CONTINUARE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384416_a_385745]
-
GETTA NEUMANN - MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON Autor: Getta Neumann Publicat în: Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului În clandestinitate o femeie tânără supraviețuiește în Berlin 1940-1945 Este o mărturie pe cât de incredibilă, pe atât de adevărată. Evreica Marie Jalowicz a supraviețuit anilor dictaturii hitleriste în inima imperiului nazist, în Berlin. Timp de 3 ani a locuit ilegal, cu documente false, în 19 locuri diferite, ajutată de vreo o sută de oameni, unii cumsecade, alții ticăloși, comuniști și
MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383465_a_384794]
-
sânul ei. ... X. GETTA NEUMANN - MEMORIILE MARIEI JALOWICZ SIMON, de Getta Neumann, publicat în Ediția nr. 2176 din 15 decembrie 2016. În clandestinitate o femeie tânără supraviețuiește în Berlin 1940-1945 Este o mărturie pe cât de incredibilă, pe atât de adevărată. Evreica Mărie Jalowicz a supraviețuit anilor dictaturii hitleriste în inima imperiului nazist, în Berlin. Timp de 3 ani a locuit ilegal, cu documente false, în 19 locuri diferite, ajutată de vreo o sută de oameni, unii cumsecade, alții ticăloși, comuniști și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
iudaistica și filosofie arabă, Mărie, profesoara de literatură și istorie culturală a antichității clasice la Universitatea Humboldt din Berlin. Citește mai mult În clandestinitate o femeie tânără supraviețuiește în Berlin 1940-1945Este o mărturie pe cât de incredibilă, pe atât de adevărată. Evreica Mărie Jalowicz a supraviețuit anilor dictaturii hitleriste în inima imperiului nazist, în Berlin. Timp de 3 ani a locuit ilegal, cu documente false, în 19 locuri diferite, ajutată de vreo o sută de oameni, unii cumsecade, alții ticăloși, comuniști și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383466_a_384795]
-
Estela, supraviețuitoare la Auschwits, pe care o găsise agonizând pe linii, la întoarcerea în țară. Cu sprijinul localnicilor care au sărit în ajutor, Estela a fost pusă pe picioare și a putut să-și caute rudele răspândite prin toată lumea. Era evreică Estela, își pierduse soțul și fetița de nouă ani în lagărul morții. Dar ea a supraviețuit și s-a întors. Și viața și-a urmat cursul ei, încheind definitiv acel parcurs cu totul nedrept, dureros și inuman. Iar timpul cicatrizează
PRONTOSIL ȘI RUBIAZOL de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382817_a_384146]
-
am fost 27 de evrei în an. În anul V i-au dat afară aproape pe toți. Eram 270 în an, cam așa ceva, din care 27 de evrei, deci 10%. Eu am rămas și Jakabfi Vera care nu se declarase evreică. Ceilalți erau înscriși să plece în Israel și i-a dat afară în sesiunea de examene! Au fost dați afară din UTC cu tam-tam mare, că patria este unde te-ai născut și povești dintr-astea... Treaba cu „originea nesănătoasă
DIALOG CU IUDIT ŞI DUCI COHEN (2) de GETTA NEUMANN în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382804_a_384133]
-
Eta Vexler, critic literar, cu origini evreiești cu care se căsătorește repede. „Ne-am îndrăgostit repede, în câteva săptămâni, aveam nevoie unul de celălalt“, nota Preda în jurnal. O cunoaște pe Eta la data de 23 decembrie. Despre căsătoria cu evreica Eta Vexer se spune că i-a atras antipatia regimului comunist și că acesta ar fi fost unul dintre motivele pentru care Preda a ajuns în vizorul Securității. Cei doi s-au despărțit în 1966, iar Eta a plecat din
93 de ani de la naşterea celui mai iubit dintre pământeni, MARIN PREDA [Corola-blog/BlogPost/92973_a_94265]
-
nu vriei și luăm și niști gogoniele în oțiet? - Aglomerație în shuk, piața multicoloră a orașului. Arabi în blugi purtând pe deasupra cearșaful alb, tradițional sau alții pur și simplu europenizați, evrei cu chipale albastre-semnul că sunt religioși dar moderați, femei evreice religioase se petrec cu arăboaice multe cu capul descoperit, turiști. Nu am văzut în schimb niciun ultra-ortodox din aceia cu perciuni haine negre și pălărie cu boruri largi. Orientul ! Miros de mirodenii, abundență de marfă diversă un spectacol de culori
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93372_a_94664]
-
rând cred că mai toți tinerii studenți pe care îi cunoșteam la București își doreau să vadă lumea de după cortina de fier. Și nu se putea pleca decât, și asta cu greu, în țările comuniste înconjurătoare. Mama avea o prietenă evreică în Israel și aceea îmi făcuse cadou un bilet de avion dus-întors pentru Tel Aviv după terminarea liceului. Dar aveam o rudă în străinătate (Alexandra Bellow, pe atunci Ionescu-Tulcea, în Statele Unite), deci pentru mine ieșirile în vest erau interzise. Îmi
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (I) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2345 din 02 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383055_a_384384]
-
întinse peste vin și pâinea împletită recitasem cu emoție: Binecuvântat să fie numele Domnului, de acum și în vecii vecilor! De la răsăritul soarelui până la apusul lui- slăvit să fie numele Domnului! Prietenul nostru era foarte mirat. - Semeni cu o logodnică evreică, Matilda! - Când îmi spui numele se face și mai frumos, puțini oameni îmi spun pe nume aici. - Dar nu știai că bunicul Matildei era un evreu pios? a spus soțul meu. - Nu mi-ați povestit niciodată! - Matilda mi-a interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fizică și o voință ieșite din comun, din moment ce încă mai dansează. Și mai era și filmul ăla emoționant despre Hans Christian Andersen. La scurtă vreme după aceea, actorul principal s‑a sinucis împreună cu soția și copiii, fiindcă această soție era evreică. Înainte de a muri a mai avut pentru ultima dată ocazia de a‑și demonstra umorul profund uman și constructiv. Umorul ăsta funcționează numai dacă vine din interior. Acest interior a fost sfârtecat de o otravă cu efect rapid. Unii mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
multe metode prin care poate fi umilită o femeie. Varietatea lor constă În special În scenariile imaginate. De exemplu, soția care-și vinde trupul pentru a putea plăti datoria soțului, eleva de liceu răpită de un grup de golani, femeia evreică aleasă de un ofițer nazist, În general erau preferate astfel de scenarii. Important era Însă ca modul de desfășurare a scenariului să rămână Învăluit În mister, pentru a putea fi oricând modificat pe parcurs. Căci cel mai mult Îl satisface
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
și-l ridicau la lumină, În hohote de râs. Atunci copilul țipa din rărunchi: „Nuuu! Nuuuu!“. Un țipăt sfâșietor, pe care dacă-l auzeai, nu-l mai puteai uita toată viața. La fel țipa și Mie: „Nuuuuu!“. Mie nu era evreică, așa că nimeni nu-i lua țipătul În serios. Țipătul ei Îmi persista În urechi, cu toate că nu simțeam nici o compasiune pentru ea, ci doar o plăcere sadică. Mie Își pierduse complet mințile și nu-și dorea altceva decât să se pedepsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
pun o întrebare foarte personală, domnule? Am ridicat din umeri: — Dă-i bătaie. Numai să nu fiu nevoit să pun răspunsul într-un plic și să-l trimit prin poștă. — Păi, întrebarea e: V-ați pus-o vreodată cu o evreică, domnule? M-am uitat la el, încercând să-i prind privirea, dar se uita fix înainte. — Nu, nu pot să zic că mi-am pus-o, dar în mod sigur nu legile rasiale au împiedicat asta. Cred că pur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ar oferi ocazia? Am ridicat din umeri: Bănuiesc că n-aș avea. Am făcut o pauză, așteptând ca el să continue, dar n-o făcu, așa că am zis: — De ce întrebi, de fapt? Becker zâmbi deasupra volanului: — E o micuță curvă evreică la salonul ăsta de masaj la care mergem, zise el cu entuziasm. O adevărată diavoliță. Are o păsărică precum interiorul unui țipar de mare, doar o bucată lungă de mușchi de sucțiune. Genul care te aspiră înăuntru ca pe-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
te aspiră înăuntru ca pe-o plevușcă și te aruncă afară prin fund. Cea mai bună bucățică pe care am avut-o vreodată. Scutură din cap cu un aer de îndoială: — Nu cred că există ceva care să bată o evreică drăguță și coaptă. Nici măcar o negresă sau o chinezoaică. — N-am știut că ai vederi atât de largi, Becker, sau că ești atât de al naibii de cosmopolit. Isuse, pariez că l-ai citit până și pe Goethe. Becker râse. Părea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-i așa? Becker își puse brațele în jurul a două dintre fete, cu fața înroșindu-i-se de excitare. Privi prin cameră și, negăsind chipul pe care îl căuta, zise: — Spune-mi, Evona, unde e mașinuța aia drăguță de făcut copii, evreica aia care lucra pentru tine? — Te referi la Esther. Din păcate, a trebuit să plece. Am așteptat, dar nu mai fu și altceva care să detalieze ceea ce spusese, decât fumul care ieșea din gura ei. — Mare păcat, zise Becker. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
zise Martin. Dar nu ați eliminat evreii ca posibilitate. Nu, dar... — Dar tocmai această teatralitate a aceluiași mod de omorâre vă face să vă îndoiți că ar fi ei. Am dreptate? — Asta, și faptul că nici una dintre victime nu era evreică. — Poate că doar preferă fete mai atrăgătoare, rânji Martin. Poate că pur și simplu preferă fete blonde cu ochi albaștri în locul depravatelor de corcituri evreice. Sau poate că e doar o coincidență. Îmi zări sprânceana ridicată: — Numai că nu sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că ar fi ei. Am dreptate? — Asta, și faptul că nici una dintre victime nu era evreică. — Poate că doar preferă fete mai atrăgătoare, rânji Martin. Poate că pur și simplu preferă fete blonde cu ochi albaștri în locul depravatelor de corcituri evreice. Sau poate că e doar o coincidență. Îmi zări sprânceana ridicată: — Numai că nu sunteți genul de bărbat care crede prea mult în coincidențe, Kommissare, nu-i așa? — Nu atunci când e vorba de crimă, domnule, nu. Eu văd tipare unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
menționat deloc asta. — Se pare că mama ei adevărată a murit acum vreo 12 ani, iar apoi, de curând, i-a murit tatăl. — Altceva? Becker se încruntă. — Tu ai zis că erau două lucruri. — Da, domnule. Una dintre fete, o evreică, și-a adus aminte de ceva ce s-a întâmplat acum două luni. A zis că un bărbat îmbrăcat în uniformă și-a oprit mașina lângă poarta școlii și a chemat-o. I-a spus că dacă ea îi răspunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mașina. Ei bine, ea zice că s-a dus și a stat lângă mașina lui și că bărbatul a întrebat-o cum o cheamă. Ea i-a spus că o cheamă Sarah Hirsch. Atunci bărbatul a întrebat-o dacă e evreică și când ea i-a spus că da, el pur și simplu a pornit mașina și a plecat fără un cuvânt. — Ți-a dat o descriere? Se strâmbă și scutură din cap: — Era prea speriată ca să zică prea multe. Aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe o vedetă de cinema. Ei, întâi m-a întrebat cum mă cheamă și, când i-am spus, s-a uitat pur și simplu la mine ca și cum ar fi fost șocat. Desigur, era din cauză că și-a dat seama că sunt evreică și asta a fost următoarea lui întrebare: Sunt evreică? Mai că i-am spus că nu sunt, doar așa, ca distracție. Dar mi-era teamă că o să descopere și că o să dau de necaz, așa că i-am zis că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
întrebat cum mă cheamă și, când i-am spus, s-a uitat pur și simplu la mine ca și cum ar fi fost șocat. Desigur, era din cauză că și-a dat seama că sunt evreică și asta a fost următoarea lui întrebare: Sunt evreică? Mai că i-am spus că nu sunt, doar așa, ca distracție. Dar mi-era teamă că o să descopere și că o să dau de necaz, așa că i-am zis că sunt. Atunci s-a rezemat de spătarul banchetei și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și pentru un moment toți patru am uitat cine și ce eram. În timp ce conduceam m-am întrebat dacă își dădea vreunul dintre ei seama că, o dată în viața ei, rasa lui Sarah fusese în avantajul ei - că faptul că era evreică îi salvase, probabil, viața. Eram mulțumit de ce aflasem. Descrierea ei era prima informație adevărată din acest caz. În materie de accente, descrierea ei se corela cu cea a Tanchistului, sergentul de la recepție care preluase apelul anonim. Dar ceea ce era mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]