4,957 matches
-
ale căror merite sînt incontestabile, dar, evident, nu în direcția unei exemplarități de conștiință, pe care poziția lor de nomenclaturiști culturali (și nu numai) o făceau imposibilă. Ambiguitatea lor e trecută în contul unei "demnități" și al unei "temerități" jenant exagerate, cînd nu de-a dreptul de fantezie. Și aceasta în situația în care un Radu Petrescu, un Leonid Dimov, un Alexandru George, un Iordan Chimet apar tratați cu grimasa unei subtile desconsiderări, ca niște nume ce ar strica jocurile deja
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
critică vehement pe marele poet", dar profesorii care au avizat publicarea compunerii puteau sesiza confuzia de clișee din mintea lui, dacă nu cumva elevul va fi copiat aceste fraze din chiar lecția "predată" de ei: "A fost acuzat de naționalism exagerat, deși naționalismul reprezintă plămânii prin care respiră o națiune. Cu toate că Eminescu nu învățase acea istorie a românilor care-i vorbea prin tunurile cetăților moldovenești, prin glasul numeroșilor eroi care au căzut la datorie în timp ce-și apărau țara, prin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17012_a_18337]
-
inexact, cel puțin în cazul lui Kawabata. Frumusețe și întristare nu e un roman japonez în acest sens. Există bineînțeles florile de cireș, există plantațiile de ceai, există o abia perceptibilă obediență a femeii în fața bărbatului, există urme de paternalism exagerat - Oki se opune ca fiul său să se ocupe, ca tînăr universitar, de o anume perioadă din literatura japoneză. Există și kimono-uri, dar femeile poartă pantaloni ca să se miște mai ușor, Otoko merge la universitate și-l studiază pe Chagall
Frumusețe și delectare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17020_a_18345]
-
Rosetti (în chestiunea Tudor Vladimirescu, pe care , afirmă dl. N. Georgescu, Eminescu a pierdut-o, în chestiunea inamovibilității magistraturii, teoria păturii superpuse etc. etc.) erau obișnuite în munca de gazetar și, evocate azi, merită apreciate în mod cuvenit și nu exagerate. Fobia lui Eminescu față de străinism fanariot adresată liberalilor, considerați greci (inclusiv C.A. Rosetti) e cunoscută ca nedreaptă. A avut o adevărată obsesie împotriva lui Eugen Carada (a creat și substantivul colectiv "Caradale"), injuriat ca grec, deși, o recentă carte
Tot despre senzațional în istoriografia literară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17040_a_18365]
-
la punct ale lui Alexandru George, dintr-un recent articol publicat în Adevărul literar și artistic. Și nu numai. De altfel, în articolul antologat, Alexandru George recepționa critic opiniile călinesciene la adresa prozei românești interbelice - de magistru considerată de un psihologism exagerat, neavenit momentului cultural: "În timp ce G. Călinescu debita în stil sentențios aceste enormități, sub ochii lui se ivea o literatură de o complexitate, de un rafinament și de o complicație care dezmințeau afirmațiile sale..." Probele erau înseși capodoperele romanești ale perioadei
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
situează Topârceanu în ipostaza de umorist l-ar reprezenta parodiile sale. Nu vreau să-l contrazic. Dar îmi aduc aminte că nimeni altul decît chiar G. Călinescu, în capitolul consacrat poetului din Istoria literaturii, observa: "O parodie este o pastișă exagerată, ca spre a-și găsi iertarea în recunoașterea imitării". Și adaugă: "Topârceanu le numea pagini modeste de critică literară în pilde", menționînd că, uneori, poetul uita c opinie e greu de susținut", rămîne valabilă cea de a doua ipoteză. Dl.
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
sau de noapte. Și a rămas aici timp de 11 ani, devenind, la recomandarea profesorului, și preparator. Hortolomei era un mare clinician. De prin 1955-1956 îl ajuta, frecvent, pe profesorul Hortolomei, la operații, acesta socotind că evaluarea investigațiilor nu trebuie exagerată în dauna examenului clinic. Era delicat cu bolnavii și manevrarea țesuturilor lor, nu se pripea, era precis în gesturi, practicînd foarte multă chirurgie grea și cu risc. Marele profesor opera foarte mult (cam trei bolnavi pe zi) și deși lua
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
ajungi la spital, să știi ce s-a întîmplat cu bolnavii, este un timp de chin. Și doamne! Cît era de lung drumul pînă la Fundeni!". Acum, cînd meditează la cele ce au fost își spune că, totuși, și teama exagerată, controlată, este benefică... Te face să fii mult mai atent, mult mai grijuliu, să reflectezi mai mult la ceea ce faci. Teama de a nu oferi bolnavului soluția necesară chiar dacă este cu risc, este stimulantă, trebuie să înfrunți teama și să
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
care de atunci le-au schimbat sensul. Le-am recitit încercând să uit, căci și eu sunt bărbat, propria mea idee despre femei, și poate că nu am izbutit întotdeauna." Un demers oportun, dar care, în opinia mea, nu trebuie exagerat sub amenințarea unei obiectivități-ghilotină. Nu e posibil și nici dezirabil pentru autor să uite totalmente că e bărbat, pentru că, la urma urmei, după cum spunea Jung, "fiecare bărbat poartă în sine imaginea femeii eterne" și "același lucru este valabil și la
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
românesc va dispare, ca ființă viețuitoare; amintirea lui doar se va păstra în cîteva instituții culturale din Europa, așa cum se păstrează astăzi amintirea celților, a ilirilor, a bascilor și atîtor alte popoare dispărute". Iată, să subliniez din nou, o previziune exagerată, contrazisă de realitatea evoluției istorice. Aș adăuga că astfel de previziuni, cam fără acoperire, se fac azi despre fenomenele globalizării și mondializării. Dar nici ele nu ating cote atît de pesimiste, sperîndu-se, totuși, că viitorul, chiar îndepărtat, va îngădui și
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
lui de moșie de la Butoiești rămăsese cu o proprietate de fermă de 50 de ha, pe care abia izbutea să o cultive. Era, desigur, tratat, atunci, ca un chiabur și avea de înfruntat toate angaralele cotelor obligatorii și a impozitelor exagerate care, toate la un loc, nu puteau acoperi veniturile slăbănoage. Iată surprinsă realitatea colectării silite a produselor agrare, în calitatea sa de fermier: "În toamna anului 1947, agricultorul a primit pentru un kg de grîu, prețul pe care-l plătește
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
Versurile mele sunt ca niște scaieți pe lângă o pădure care vuiește." (Comparația amintește oarecum de un alt poet, Edgar Lee Masters, tradus de cineva, cu acel "mic poet" care scria insignifiante bijuterii "în timp ce Homer și Whitman vuiau pe culmi".) Chiar exagerată modestia nu-i stă rău nici unui creator. În mai 1962, autorul jurnalului își semnalează cu un fel de cruzime: "Azi am împlinit treizeci și nouă de ani. Sunt... foarte bătrân și "opera" tare subțirică" (p. 69). Or, tocmai atunci, glasul
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
în sfîrșit, două lacrimi: Virgil Mazilescu și Marius Robescu, prieteni dragi, dispăruți atît de înainte de vreme... Cît ați stat în România ați supraviețuit numai prin cultură? Credeți că se poate supraviețui, ca nație, numai prin cultură? Ar fi cu totul exagerat să spun că treizeci și șase de ani am supraviețuit în România numai prin cultură! Am trăit în România, aceea care era atunci, cu intensitate, am amintiri care nu se vor șterge niciodată, nu toate neapărat oribile. Am avut o
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
autor de doctrină explicit anticonstituțională și primejdioasă pentru stabilitatea democrației din România: "Bunătatea ne poate, ce-i drept, feri de pericolul extremismului, al căderii în fanatism și în radicalism violent, la limita legii. Dar la fel de adevărat este că tocmai nuanțarea exagerată a... mesajului nostru politic ar putea duce la pierderea încrederii în noi din partea electoratului naționalist", am citat din textul reprodus de Florin Diaconu, în JURNALUL NAȚIONAL, semnalînd și noi Parchetului această carte atentat.
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15927_a_17252]
-
serii sinonimice. Una dintre aceste zone semantice mi se pare a fi cea a copilului - considerat nu atât din punctul de vedere al vîrstei ("defectul" de imaturitate), cît din acela al raportului familial, al atitudinii părinților (vina alintului, ridicolul protecției exagerate). Rezultatele unei analize semantice asupra desemnărilor copilului poate produce anumite surprize, mai ales pentru cine are prejudecata că aici s-ar manifesta mai ales sentimente frumoase, sensibilitate și afectivitate pozitivă. Tema nu poate să nu evoce cazul Caragiale: în a
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
a CNAM, deși n-avea nici un drept legal să facă așa ceva), cenzură (din lista oficială a CNAM a ales pe cine și cum a dorit) și tare mi-e teamă că nici acuzația de corupție n-ar fi cu totul exagerată: de unde să știm noi că editurile favorizate cu nerușinare nu cotizează gras în contul partidului pe care d-na Andronescu îl reprezintă atât de aberant în guvern? Motivarea ministresei - chipurile, reclamarea de către profesori a numărului prea mare de manuale - seamănă
Manual de bune maniere pedeseriste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15977_a_17302]
-
ajungînd să creadă, cu o naivitate condamnabilă, în sloganurile asanatoare legionare. Aceasta, oare, poate explica și entuziasmul lor frenetic (cum s-a întîmplat, de pildă, cu Cioran) în totalitarismul nazist și fascist? E o întrebare din atîtea altele posibile. Găsesc exagerată aprecierea potrivit căreia "generația criterionistă rămîne poate cea mai strălucită generație intelectuală din toată România modernă". Întreb, de ce am diminua generația junimistă, bogată în atîtea mari valori. Bune și interesante sînt capitolele despre filosofia în deceniile totalitarismului comunist, relevîndu-se cum
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
altul decît acela simplu, al înregistrării evenimentelor care se petrec. Din cauza asta, filmul poate părea arid sau simplist ca abordare, dar cine tranșează astfel, fără a revedea filmul, cred că greșește, îi scapă ceva. Această experiență e, dacă nu par exagerat, o "echilibristică pe marginea prăpastiei", ca să citez un tablou al lui Klee, care-mi place mult, deși, în acest sens, în propriul meu film, sînt și lucruri care-mi plac mai puțin: n-am reușit, de pildă, să dirijez jocul
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
în jurul căreia crește de obicei un filigran grațios de cuvinte bine alese și probabil îndelung cizelate. Procedeul ar fi la o adică obositor, redundant și pretenția de a face o carte din cîteva zeci de asemenea texte ar fi cam exagerată. Am avut acestă impresie mai ales la primul volum, Duduca de marțipan, apărut în condiții grafice excelente la Editura Univers. Distanța dintre formă și fond mărturisesc că mi s-a părut cam mare, deși am admirat dorința aprigă de a
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
își revizuiește o admirație necondiționată pentru Mircea Eliade). Ridicole sînt "semințele" de polemică! Un punct de pornire a fost, spre exemplu, articolul domnului Gabriel Liiceanu, "Sebastian, mon frère". O figură de stil mai mult sau mai puțin reușită, un patos exagerat. De la reproșurile de mai sus pînă la iritările iscate, este însă cale foarte lungă. Astfel, a apărut o reacție a lui Michael Finkenthal care îl acuză de antisemitism pe Liiceanu. Acuza nu e deloc directă. Ea provine dintr-un text
Sentimentul groenlandez al polemicii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15642_a_16967]
-
din Eliade? Foarte bine: să admitem că există o distorsiune (intenționată) a unei istorisiri care-ar fi trebuit prezentată într-o formă voioasă, plină de străluciți intelectuali liberali, de acte și afirmații politice legitime, de motivații greșit interpretate, de păcate exagerate etc. De ce am scris mormanul ăsta de minciuni dăunătoare? Cui bono? Și în favoarea a ce? Concluzia mea este că istoria României trebuie "biruită" prin includerea deplină în Uniunea Europeană. Acest lucru nu-mi aduce nici un fel de prieteni la Bruxelles. Ce
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
pe cât am fost cu România. Dacă criticii mei români ar citi acele articole, poate că asta le va ușura suferința. Fiindcă veni vorba, ar fi interesant de comparat corespondența mea cu oameni din aceste țări - francezii, în special, împărtășesc aceeași exagerată sensibilitate la comentariile străinilor. în acest sens, vechea alianță București-Paris e fermă! D.R.P.: Acceptând o parte a criticilor (de exemplu, amănuntele istorice), credeți că imaginea de ansamblu a articolului "România: la fundul grămezii" ar fi arătat cu mult diferit? T.J.
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
doar foarte bun al majorității romanelor lui Breban, care, însă, în general, "pierd suflul" pe parcurs, se dezumflă. Ejaculare precoce, cum s-ar spune. 3. Burghezul efeminat și anarhistul macho Primul lucru care ne atrage atenția în Don Juan este exagerata ironie cu care e tratat, de la primele pagini, rolul bărbatului în cadrul cuplului Vasiliu. Se ia în bătaie de joc un atribut esențial al masculinității în ordinea patriarhală (în care lumile romanești create de Breban plutesc în substanța specifică): inițiativa, mai
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
reunește pe Iorga, pe Vlad Țepeș și pe alții aparține celui de al doilea partid ca număr de voturi din România anului 2000 și nicidecum imaginației celor de la The New York Review of Books. Dl Brezianu reproșează politologului american cîteva ,,accente exagerate". De pildă acela pus pe participarea României alături de Germania hitleristă la război ori pe ,,obsesia identitară" arătată de români după 1918 (dl Brezianu traduce expresia prin ,,șubrezenia identității naționale", ceea ce este altceva). Dar, indiferent de conjuncturi, nu sînt accentele cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
vorba despre toate romanele sale și despre alți cîțiva autori, numeroși și cu toții importanți: Alexandru Ivasiuc, Nicolae Breban, Mircea Ciobanu, George Bălăiță, Augustin Buzura. Prin romanele tuturor trece ca tras la șapirograf eroul bîntuit de setea adevărului, incomodul, interogativul, antipaticul, exageratul. Lumea în care el trăiește nu e una normală și oricît s-ar spune că dictaturi au mai existat și că nici un personaj din toate romanele universale de acest tip nu scapă de condiționarea istorică, totuși nici Dostoievski, nici Broch
Bujor Nedelcovici, reeditat by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15782_a_17107]