1,030 matches
-
de ce vreau să o strîng de gît/ de ce vreau să o strîng de gît”. Nu poate fi Livia atît de crudelă pe cît zice (ba din contră), doar că și-a luat o poetică de provocare în negativ și o exaltă pînă la limita macabră a grotescului, propunînd rituri cam stranii de tandrețe: „dragostea mea/ am venit să îmi smulg dinții lîngă patul tău/ să te veghez mai fidel decît moartea/ să îți apăs pe pleoape/ degetele mele vor vedea cu
Tot despre fete stresate by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/3070_a_4395]
-
numele inspirat de Solidaritate, Solidarnosci. Ea se cuvine a fi citită și ca o simbolică rezistență, o gesticulație emblematică pe care o înscrie în istorie polonitatea. Meritoriu este faptul că Smarzowski nu deschide larg ușile mitologiei de uz patriotic, nu exaltă virtuțile naționale, nu spiritulizează sau sanctifică dignitatea. Există un balans între trădare, oportunism sau pur și simplu o concretă și sănătoasă frică și ceea ce prin forța împrejurărilor pare mai curând o excepție, iar pe de altă parte, nicio o clipă
Trandafirii sălbatici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4123_a_5448]
-
bon combattente: Octavian Goga". În fine, notații despre "Poesia clandestina del popolo romeno" cu o observație, actuală, pe care o redau în traducere. Spune autorul: "A descoperi Rezistența post-factum, adică atunci când toți se grăbesc s-o descopere și s-o exalte (deoarece tirania căzută nu-i mai sperie pe lași) este ușor și deseori rentabil (redditizio, în original)." Nu comentez. Un volum sintetic, util, concentrând, cu sobră eleganță stilistică istoria poeziei modernismului românesc, lucrare armată de un sistem axiologic solid, cu
Mircea Popescu, exilatul din Via Chiabrera by Adrian Popescu () [Corola-journal/Memoirs/9819_a_11144]
-
se integrează și ea religiei. Nu pare a avea inhibiții ori tabuuri, măcar până la anumite niveluri. Nu ezită să sancționeze „prostia” lui G. Călinescu și Al. Piru, care scriu „bășcălios” despre paginile religioase ale lui E. Poteca. Și nici să exalte pe C. M. Ionescu, „distinsul comparatist”.Prozatorul și eseistul, pe moment marginal, secundar, A. D. Munteanu, îi trimisese în timpul regimului comunist un articol despre „religia ca forță iluminatoare”. Nu tot acolo ajung M. Eliade și Joseph Campbell, cu scrierile lor agreate de
Virgil Nemoianu și implicările religiei by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/4185_a_5510]
-
este un lucru sfânt." Agentul: "Vaca paște iarbă verde."). Cea de-a treia piesă inclusă în volum consimte la maniera postmodernă de creație. Șase autori în căutarea unui personaj e pirandelliană fără să fie o pastișă, ci o polemică ce exaltă eternele dileme ale autorului și creației, iar ordonarea pieselor în interiorul acestui volum indică mai clar evoluția și maturizarea cea bună a dramaturgului. Adrian Lustig, Poker și alte două comedii, Ed. Compania, 2003 Val Butnaru, Apusul de soare se amână, Ed.
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
artă plastică, că trebuie atenție la alegerea florilor ce se însoțesc într-o compoziție, la aranjament, la neforțarea temei - floarea vorbește singură și de la sine -, că trebuie atenție la culori, vai, culorile trebuie scoase cu gramul din tub, înfrățite sau exaltându-se reciproc, trebuind să creeze armonia, pentru ca întinse cu penelul pe pânze să dea pacea, că se impune un mod ponderat de vorbire despre aceste picturi de către cei din apropierea artistului, măcar un pic mai puțină larmă, pentru că multa vorbă distruge
PAUL CIPRIAN SURUGIU. FLORI ŞI SUFLET de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385289_a_386618]
-
Cu siguranță că despre acest prozator, cu nerv de povestitor înnăscut și cu vână de eseist temerar nu mai puțin viguros și documentat, se va mai vorbi. Ion Ifrim a pășit cu dreptul în lumea literară, cartea sa The Godmother, exaltând în paginile ei nostalgia și tonalitatea marei literaturi ruse, dar nu numai, constituie unul dintre debuturile de bun augur și, neîndoielnic, de excepție, ale anului 2011. Ion Roșioru Referință Bibliografică: CARTEA CU PRIETENI XXXVII - ION IFRIM / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]
-
aventureze într-o nouă provocare. Până la urmă, asta era, o provocare! Își împărtășise gândurile și familiei sale, și avea acceptul și susținerea lor, poate chiar prea înflăcărată. Așa era Florin. Așa devenise și Mona. Orice lucru nou în privința ei îi exalta și căutau să o convingă să meargă până la capăt. Se simțea apoi datoare lor să ajungă la un rezultat pozitiv, înfrângându-și pornirile pesimiste și gândirea prea rațională. Privea ploaia, asculta picăturile ei și își frângea mâinile gândindu-se la
TOAMNĂ AMEȚITOARE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382345_a_383674]
-
însuși ca să fie dus la buze atunci când puella își sigilează tabletele, să alunece în sânul ei, sau să intre cu ea în baie. „Amores” cântă în versuri elegiace dragostea ca sentiment ideal. Este adresată Corinei, femeie iubită pe care o exaltă în versuri înălțătoare. Aceste elegii i-au făcut pe contemporani să-l numească „tenerorum lusor amorum”, adică cântăreț al iubirilor gingașe. „Heroides” este o colecție de scrisori care povestesc romanul unor celebre pasiuni erotice: Hero către Leandru, Penelopa către Ulise
PUBLIUS OVIDIUS NASO- UN PETRARCA AL ANTICHITĂŢII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383843_a_385172]
-
compensările vieții”, iar sentimentul moral judecă felul în care ar trebui să se petreacă lucrurile în lume, astfel încât plăcerea de a trăi să fie mai puternică decât durerea, și aspirația către plăcere să fie pusă în scopul conservării vieții. Optimist exaltat la începutul vieții, Spencer a mers pe linia evoluționismului. Descoperirea celei de a doua legi a termodinamicii i-a schimbat viziunea, reflecțiile lui asupra stării finale a evoluției devenind mai sumbre, neexcluzând posibilitatea disoluției și anticipând atmosfera pesimistă de „fin-de-siècle
DESPRE CONȘTIINȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1872 din 15 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383299_a_384628]
-
S-a jertfit ca să putem Să dobândim iar înfierea. Atunci când crezi în Dumnezeu, El îți va da o nouă stare, De Îl primești pe Fiul Său, Vei fi schimbat, în dreptul tău, Isus scrie "răscumpărare". În inimă cu Duhul Sfânt, Vei exalta de fericire, Iar viața ta de pe pământ, Condusă fiind de Cuvânt, Va răspândi mereu iubire. De harul Său nemărginit, Tu, frate, să nu uiți vreodată, Căci Dumnezeu te-a mântuit! Nu mai ești rob ci fiu iubit Și poți striga
CRĂCIUNUL, ZI DE CERCETARE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2168 din 07 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382836_a_384165]
-
care „au fost lăsați în urmă” și continuă în ignoranță și obscurantism mistic să gândească și să trăiască în spiritul tradiției religioase și culturale milenare. „Aristrocrații harului”, sfinții, profeții, misticii, eroii, sunt ignorați și marginalizați apologetic și existențial, în timp ce se exaltă și se încurajeaza orice încercare de a depăși condiția omenească nu prin kenoză și har ori sinergie, ci prin gimnastica minții și a trupului, prin efort individual, prin „self-help”. Concomitent se lucrează febril la demolarea dogmei, a conceptelor religioase tradiționale
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
carei impact vizual era condiționat de funcția simbolică. Astăzi asistăm la o altă punere în ecuație a culorii expresive, ca efect al experiențelor artistice și umane trăite prin integrarea într-o altă alveola spirituală și materială. Și tostusi...noile configurații, exaltând intensități tonale până în pragul violenței, al dramatismului și exasperării, conțin în substanță lor acorduri și raporturi ce se revendică din substanță picturala originară. Nu sunt simple reziduuri stilistice sau nostalgii, ci afirmări ale unui mod original de a gândi culoarea
Arthis – Casa de Cultură Belgo-Română organizează Expoziţie de pictură [Corola-blog/BlogPost/93394_a_94686]
-
blană. Era obișnuită să fie urmărită În maniera aceasta de trecutul ei disperat, dar pomenirea lui stârnea În ea, fără greș, un sentiment de ciudă. Cu toate acestea, Într-un oraș străin o asemenea reputație avea avantajele ei. Era o „exaltată“, nu? Ei bine, vor vedea ei. De la fereastră, Isabelle urmărea cum cade zăpada În dimineața Înghețată. Era cu mult mai frig aici decât În Baltimore; uitase de asta. Sticla ușii laterale avea flori de gheață, iar geamurile erau Încrețite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
moare, pe el nu se citea nici un fel de emoție sau frică. Era bunul și vechiul prieten al lui Amory - al lui și al altora, căci biserica era Înțesată de oameni cu chipuri răvășite și cu privirile fixe, cei mai exaltați dintre ei părând a fi și cei mai afectați. Cardinalul, asemenea unui arhanghel În hainele sale preoțești și cu mitră, i-a stropit cu apă sfințită; orga a răsunat; corul a intonat Requiem eternam. Toți cei prezenți erau Îndurerați, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
excelenței tezelor formulate în amonte. Preocupat nu atât să schimbe ordinea lumii, cât să se schimbe pe sine, discipolul lui Epicur se desprinde de lumea trivială a familiei, muncii și patriei*, el adoptă o atitudine potrivnică față de orice societate care exaltă meritele banului, bogățiilor, onorurilor și puterii. Ceea ce-l atrage pe omul de rând și generează o viață mutilată, iată ce-i repugnă aspirantului la înțelepciune. Dar a trăi în lume ca și cum ai fi în afara lumii pune o problemă: comunitatea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
epicuriene care integrează, de exemplu, considerațiile finale ale poemului asupra evoluției civilizației și în care găsim dovezi că gândirea lui Lucrețiu poate figura cu demnitate pe lista filosofiilor hedoniste. Este cazul ultimelor versuri ale cărții a V-a, unde Lucrețiu exaltă meritele unei societăți rafinate care, ciudat, apare simultan cu muzica... într-un registru pe care Rousseau, cel din Discurs asupra originii inegalității printre oameni, îl va calchia, Lucrețiu realizează un tablou al nașterii și al progreselor culturii și ale civilizației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
și a trupului, înțelepciunea soteriologică, mântuirea prin gândirea dublată de o practică filosofică a vieții. La ora trecerii de cealaltă parte, Diogene își celebrează starea, bătrânețea, precizând că aceasta oferă și avantaje. Nu foarte îndepărtată de medicina stoică, logica epicuriană exaltă meritele stării în care se află omul în vârstă: s-a sfârșit cu tirania dorințelor, au dispărut inconvenientele asociate căutării plăcerii, s-a terminat cu chinurile pasiunii, afectele s-au dus, trupul trăiește „la ralanti”, desigur, dar nu mai cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
toarcă, sucită și uscată? Ca frunza podidită din creștetul de nuc În pălmi, în pălărie, pe umeri, pe surtuc." O ÎNȘURUPARE ÎN MAELSTRÖM Câștigate pulsuri, câmp de săbii. Tencuirii-sclave garanții, Lege egalând lunula năvii Tâmplelor de apă ce reții; Aule, exalte stări concave Din răpita climă - Edgar Poe. Orgi! Și locuind aceste grabe! Cer induit, străin ca un halou. - Viol aici dar laudă și ordin Întâi, când lacunar un gând născu. O, însăși larva rodului sfânt Odin Prin fluvialul, falsul fosfor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sens moral et devient émouvant. Un dernier exemple. Nous citons: "O ciel aerien inondé de lumière Des golfes de là-bas cercle immense et pur!" (II, IX) Grîce à je ne sais quel prestige, - l'enthousiasme de l'oiel qui s'exalte, la quantité considérable des voyelles qui commentent la vacuité du tableau, enfin la limite circulaire imposée à cette calotte de ciel - on ne ressent plus la banalité du mot "inondé". Au contraire, on est tenté de la disjoindre en deux vocables
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
sens moral și devine emoționant. Un ultim exemplu. Cităm: "O, ceruri infinite, scăldate în lumină, Cer limpede și-albastru al lumilor de sus." (tr. Al. Ciorănescu, Jean Moréas, Stanțe, București, 1945, p. 18) Grație nu știu cărui prestigiu - entuziasmul ochiului care se exaltă, cantitatea considerabilă de vocale care comentează vacuitatea tabloului, în sfârșit, limita circulară impusă acestei calote de cer - nu mai resimțim deloc banalitatea cuvântului "inondé". Dimpotrivă, suntem ispitiți să-l despărțim în două vocabule: "in" și "onde". Procesul propagării ondulatorii a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ca spațiul al dumnezeirii cu care am fost înzestrați și binecuvântați. Am colindat patria în lung și-n lat atât în anii studenției cât și mai târziu cu familia. Sunt locuri mirifice care mi-au încântat privirea și mi-au exaltat sufletul pe care le-am văzut doar o singură dată și-mi este dor să le revăd. Dar sunt și zone prin care am trecut de multe ori și tot nu m-am săturat să le admir priveliștile încântătoare oferite
ŢINUTUL ÎNĂLŢIMILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364020_a_365349]
-
epocilor. Pe 7 iunie, aniversării în act îi este dat să încununeze un principe. Aniversarea aceasta are un nume, iar numele însuși e înnobilat și înălțat, pentru că îl poartă și îl cinstește un principe: Radu de România; aniversarea aceasta e exaltată de Principe și radiază o lumină de zodie și ritual al trecerii pe podul diafan al iubirii, de la țărmurile dintre oameni, peste apa curgătoare a gloriei umane. Istoria asumată mâine de România va arde necruțător puzderia vital pământească și va
ALTEŢA SA REGALĂ PRINCIPELE RADU AL ROMÂNIEI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 893 din 11 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363391_a_364720]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > VRAJA IERNII Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1433 din 03 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Nori nepăsători se pregătesc De sărbătoarea zăpezii, Din tâmpla cerului pornesc Fulgi exaltând clipa amiezii... Peste tot șerpuiesc pârtii, Ca-n zahăr pașii trosnesc, Se zbuciumă iarna în hârtii, Pe mătase fulgii se-ndesesc. Zborul învelește timpul nou, Neaua, ca un râs, plutește! Peste lume muzical ecou -Zurgălăi sună-n poveste-... O sanie
VRAJA IERNII de LIA RUSE în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362399_a_363728]
-
dimensiunea unei misiuni care iese din granițele obișnuinței ecleziastice.” Subscriu acestui punct de vedere al confratelui Miron Manega, care, pe www.certitudinea.ro, mai precizează: „Evenimentul nu ar fi avut anvergura care deja se întrevede, fără suportul și contribuția câtorva «exaltați» care s-au angajat să slujească o idee majoră (resuscitarea personalității lui Mihai Viteazu, voievodul reîntregitor al neamului românesc, ca simbol și catalizator al recăpătării demnității naționale). S-a creat astfel un «centru de presiune» morală, care a început să
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 948 din 05 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362530_a_363859]